ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7308/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 112/2013 din 17

iunie 2013, Curtea de Apel lași, secția contencios administrativ și fiscal a

admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel lași, invocată de

pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Generală

Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene și a declinat competența de

soluționare a acțiunii formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență

Socială și Protecția Copilului lași, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Constatare

și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că obiectul litigiului îl constituie

suspendarea executării Notei de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a

Corecțiilor Financiare încheiată la data de 3 decembrie 2012 de către Direcția

Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene din cadrul

Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, creanța respectivă fiind

asimilată unei creanțe fiscale.

Curtea a mai reținut

că, potrivit art. 2 lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011, sumele de recuperat ca

urmare a constatării unei nereguli în obținerea și utilizarea fondurilor

europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora reprezintă

creanțe bugetare rezultate din nereguli; că potrivit art. 2 alin. (2),

fondurilor europene le sunt aplicate normele juridice comune fondurilor

publice, cu excepția cazului în care normele europene prevăd altfel; că,

potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, deciziile pronunțate în

soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator la instanța

judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu

prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare; că,

întrucât O.U.G. nr. 66/2011 nu prevede o competență jurisdicțională specială,

așa cum în mod eronat susține reclamanta, făcând expres trimitere la

dispozițiile legii generale nr. 554/2004, în cauză competența de soluționare se

stabilește în conformitate cu art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel lași a

mai reținut că, potrivit art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004,

așa cum a fost modificat de Legea nr. 76/2012, toate cererile privind actele

administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume

reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent

de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și

fiscal ale curților de apel, din punct de vedere material competența revenind

curții de apel; că, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (3), care prevăd o

competență teritorială alternativă, părțile sunt îndreptățite ca prin convenția

lor să opteze pentru una din cele două instanțe deopotrivă competente, or,

potrivit contractului de finanțare dintre părți, reclamantul a optat pentru

instanța de la domiciliul pârâtului, astfel că, în atare condiții, în cauză

competența de soluționare a pricinii revine Curții de Apel București.

Prin Sentința civilă

nr. 2316 din 24 iulie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență

teritorială, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe

reclamanta Direcția Generală de Asistență și Protecția Copilului lași și pe

pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția

Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, în favoarea Curții

de Apel lași; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus

suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție

în vederea stabilirii competenței.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut că, în speță, pârâtul a invocat faptul că alegerea

instanței competente de către reclamant, în litigii precum cel de față, a avut

loc anterior formulării cererii, mai exact la momentul încheierii contractului

de finanțare, cu ocazia redactării clauzei atributive de competență inserată în

art. 23, conform căreia „litigiul va fi soluționat de instanțele judecătorești

competente material din raza teritorială a Municipiului București”; precum și

faptul că, în opinia pârâtului, nota de constatare a cărei suspendare a fost

solicitată a fost emisă în executarea contractului de finanțare, astfel că

orice contestații cu privire la acest act sunt de competența Curții de Apel

București.

Pentru aceste

considerente, având în vedere prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr.

554/2004, raportat la art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 126 și art. 132

NCPC, precum și faptul că, prin alegerea de către reclamant a instanței

competente de la domiciliul său, competența teritorială a dobândit caracter

exclusiv, Curtea a admis excepția invocată și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel lași.

Constatând existența

conflictului negativ de competență, Curtea de Apel București a decis, în

temeiul art. 133 pct. 2, art. 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., înaintarea

cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de

competență.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform

art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., în raport de obiectul litigiului și

dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel lași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate:

Analizând actele

dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl

reprezintă suspendarea executării titlului de creanță constituit prin Nota de

constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA94365

din 18 decembrie 2012, privind Contractul de finanțare nr. 697/2010, cu titlul

Centrul Social de tip rezidențial Galata lași, notă emisă de către Direcția

Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene din cadrul

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, prin care s-a stabilit în

sarcina reclamantei o obligație de plată pentru suma de 504.893,71 de RON.

Actul contestat a

fost emis în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea,

constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea

fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora,

iar potrivit dispozițiilor art. 21 din acest act normativ, verificările

efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea

unui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor

bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a

corecțiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanță.

De altfel, din

întregul corpus al legii, rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă

creanțe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat

de la bugetul de stat și sunt supuse executării silite conform procedurii

prevăzute de O.G. nr. 92/2003.

Însuși actul de

constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind

creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și

costurile bancare, constituie titlu de creanță și înștiințare de plată și

cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de

procedură fiscală.

Creanțele bugetare

rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale,

în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu

competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și

debitorilor.

În perspectiva

acestor dispoziții legale, obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esență,

cererii de suspendare a unui act administrativ de stabilire a unei creanțe fiscale.

De altfel, în acest

sens este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie.

Din această

perspectivă, este evident faptul că actele astfel emise sunt acte

administrative unilaterale guvernate de dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 și ale

O.G. nr. 92/2003, justificate de existența unor raporturi juridice anterioare

intervenite între părți ca urmare a unui contract de finanțare, dar emise în

îndeplinirea, de către autoritatea publică - parte în contract, a unor

obligații fixate de lege, iar nu în executarea unor obligații contractuale.

Pentru acest motiv,

nu ar putea fi aplicabilă o clauză contractuală de stabilire a instanței

competente.

Astfel, în mod corect

a reținut Curtea de Apel București că nota de constatare a neregulilor și de

stabilire a corecțiilor financiare a fost emisă în baza legii și nu în baza

contractului de finanțare, astfel că dreptul de contestare a actului

administrativ este un drept izvorând din lege.

În consecință,

contestarea actelor astfel emise este supusă regimului juridic atras de către

O.U.G. nr. 66/2011, și anume dispozițiilor Legii nr. 554/2004, în materia

competenței teritoriale fiind incidente prevederile art. 10 din acest act

normativ, iar reclamantul manifestându-și deja opțiunea de a sesiza instanța de

la sediul său, prin introducerea acțiunii pe rolul Curții de Apel lași.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135

alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de lași, secția de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Direcția Generală de Asistență

Socială și Protecția Copilului lași și pe pârâtul Ministerul Dezvoltării

Regionale și Turismului - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli

Fonduri Europene în favoarea Curții de Apel lași, secția contencios

administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - LM