ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2038/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, reclamantul Consiliul Local al Orașului Turceni prin I.I., primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative, anularea Deciziei nr. 2/335 din 11 noiembrie 2011 prin care s-a pus în aplicare măsura de stabilire a unui debit în valoare de 48.608 lei ca urmare a neregulilor constatate prin procesul verbal din 20 septembrie 2011, reprezentând cofinanțarea din bugetul Uniunii Europene, 42 160 lei și cofinanțarea din bugetul național - 6 448 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut, în esență, că în mod nelegal au fost constatate ca neeligibile cheltuielile ocazionate de organizarea unor cursuri de instruire în cadrul proiectului „Dezvoltarea capitalului uman și a capacității administrative în cadrul Consiliului Local Turceni” codul S.M.I.S. nr. 2991, proiect finanțat din F.S.E. prin Programul Operațional „Dezvoltarea Capacității Administrative”. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență. 2.1. Prin sentința nr. 3444 din 07 septembrie 2012, Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu și, în consecință, s-a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a apreciat că din interpretarea coroborată a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, reglementare ce delimitează cadrul legal aplicabil în ceea ce privește prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, reiese cu claritate faptul că decizia Autorității de Management pentru Programul Operațional „Dezvoltarea Capacității Administrative” din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, este un act administrativ jurisdicțional de autoritate, emis de un organ al administrației publice centrale.

Astfel fiind, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 544/2004 din aceeași lege, care dispune că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel. 2.2. La rândul său, prin Sentința nr. 960 din 19 octombrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, admițând excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Gorj. Pentru a hotărî astfel, Curtea, examinând dispozițiile O.U.G.

nr. 66/2011 p rivind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, a constatat că actele contestate au ca obiect creanțe bugetare, și astfel se înscriu în categoria actelor administrative ce privesc contribuții bugetare în sensul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, condiții în care competența materială a instanței se stabilește prin aplicarea criteriului valoric stabilit prin textul art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Or, dat fiind faptul că valoarea obligațiilor de plată stabilite se situează sub limita de 500.000 lei, respectiv 48.608 lei, și cum debitul în cauză are natura juridică a unei obligații de natură bugetar-fiscală, fiind vorba despre o competență în materie fiscală, competența materială de soluționare a cauzei, în fond, revine tribunalului, respectiv celui de la domiciliul reclamantului, potrivit art. 10 alin.(3) din aceeași lege. Constatând existența conflictului negativ de competență, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., Tribunalul Cluj a decis înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență. Examinând conflictul negativ de competență, Curtea va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal. Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Deciziei nr. 2/335 din 11 noiembrie 2011 a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative.

Prin această decizie s-a respins contestația nr. 976134 din 14 octombrie 2011 formulată de către Consiliul Local al Orașului Turceni împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanței bugetare nr. 1003572 din 20 septembrie 2011, emis de către pârât, prin care reclamantul a fost obligată să returneze suma de 48.608 lei pentru nereguli constatate în implementarea proiectului „Dezvoltarea capitalului uman și a capacității administrative în cadrul Consiliului Local Turceni” codul S.M.I.S.nr. 2991, proiect finanțat din F.S.E. prin Programul Operațional „Dezvoltarea Capacității Administrative” . Actul contestat a fost emis în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora și ale O.G.

nr. 92/2003 privind C. fisc. Potrivit dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanță De altfel, din întregul corpus al legii, rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanțe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat și sunt supuse executării silite conform procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.

Însuși actul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare, constituie titlu de creanță și înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de codul de procedură fiscală. Creanțele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor. În perspectiva acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esență, contestării unui act administrativ de stabilire a unei creanțe fiscale.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale. Înalta Curte reține că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile c. proc. fisc., în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește o creanță bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de lei, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate publică centrală sau locală, așa cum corect a indicat și Curtea de Apel Craiova. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei revine Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Local al Orașului Turceni prin I.I., primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2013.