ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2038/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Gorj, reclamantul Consiliul Local al Orașului Turceni prin I.I., primar, a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor

- Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative, anularea Deciziei nr.

2/335 din 11 noiembrie 2011 prin care s-a pus în aplicare măsura de stabilire a

unui debit în valoare de 48.608 lei ca urmare a neregulilor constatate prin

procesul verbal din 20 septembrie 2011, reprezentând cofinanțarea din bugetul

Uniunii Europene, 42 160 lei și cofinanțarea din bugetul național - 6 448 lei.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a susținut, în esență, că în mod nelegal au fost constatate

ca neeligibile cheltuielile ocazionate de organizarea unor cursuri de instruire

în cadrul proiectului „Dezvoltarea capitalului uman și a capacității

administrative în cadrul Consiliului Local Turceni” codul S.M.I.S. nr. 2991,

proiect finanțat din F.S.E. prin Programul Operațional „Dezvoltarea Capacității

Administrative”.

2.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență.

2.1. Prin sentința nr.

3444 din 07 septembrie 2012, Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată

din oficiu și, în consecință, s-a declinat competența de soluționare a prezentei

cauze în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța

astfel, tribunalul a apreciat că din interpretarea coroborată a prevederilor

O.U.G. nr. 66/2011, reglementare ce delimitează cadrul legal aplicabil în ceea

ce privește prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în

obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice

naționale aferente acestora, reiese cu claritate faptul că decizia Autorității

de Management pentru Programul Operațional „Dezvoltarea Capacității

Administrative” din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, este un

act administrativ jurisdicțional de autoritate, emis de un organ al

administrației publice centrale.

Astfel

fiind, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din

Legea nr. 544/2004 din aceeași lege, care dispune că litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se

soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

2.2. La rândul său, prin

Sentința nr. 960 din 19 octombrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal, admițând excepția necompetenței sale

materiale, invocată din oficiu, a declinat competența soluționării cauzei în

favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea, examinând dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011

p

rivind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute

în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice

naționale aferente acestora, a constatat că actele contestate au ca obiect creanțe

bugetare, și astfel se înscriu în categoria actelor administrative ce privesc

contribuții bugetare în sensul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

condiții în care

competența materială a instanței se stabilește prin

aplicarea criteriului valoric stabilit prin textul art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Or, dat fiind faptul

că valoarea obligațiilor de plată stabilite se situează sub limita de 500.000

lei, respectiv 48.608 lei, și cum debitul în cauză are natura juridică a unei

obligații de natură bugetar-fiscală, fiind vorba despre o competență în materie

fiscală, competența materială de soluționare a cauzei, în fond, revine

tribunalului, respectiv celui de la domiciliul reclamantului, potrivit art. 10 alin.(3)

din aceeași lege.

Constatând existența

conflictului negativ de competență, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și art.

22 alin. (3) din C. proc. civ., Tribunalul Cluj a decis înaintarea cauzei la

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Examinând conflictul

negativ de competență, Curtea va constata că în speță, în raport de obiectul

litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei

aparține Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Analizând

actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în

judecată îl reprezintă anularea Deciziei nr. 2/335 din 11 noiembrie 2011 a

Ministerului Administrației și Internelor, Direcția pentru Dezvoltarea

Capacității Administrative.

Prin

această decizie s-a respins contestația nr. 976134 din 14 octombrie 2011

formulată de către Consiliul Local al Orașului Turceni împotriva procesului-verbal

de constatare a neregulilor și stabilire a creanței bugetare nr. 1003572 din 20

septembrie 2011, emis de către pârât, prin care reclamantul a fost obligată să

returneze suma de 48.608 lei pentru nereguli constatate în implementarea

proiectului „Dezvoltarea capitalului uman și a capacității administrative în

cadrul Consiliului Local Turceni” codul S.M.I.S.nr. 2991, proiect finanțat din

F.S.E. prin Programul Operațional „Dezvoltarea Capacității Administrative”

.

Actul contestat a fost emis în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011

privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în

obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice

naționale aferente acestora și ale O.G. nr. 92/2003 privind C. fisc.

Potrivit

dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor

se

finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor și

de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor

și de stabilire a corecțiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanță

De altfel, din întregul corpus al legii, rezultă faptul că sumele

astfel imputate reprezintă creanțe bugetare,

care pot fi compensate cu

sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat și sunt supuse

executării silite conform procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.

Însuși actul de constatare, stabilire și individualizare a

obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum

și accesoriile acestora și costurile bancare, constituie titlu de creanță și

înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal

prevăzute de codul de procedură fiscală.

Creanțele

bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor

fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor,

autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare

nerambursabile și debitorilor.

În

perspectiva acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul

prezentei cauze va fi asimilat, în esență, contestării

unui act

administrativ de stabilire a unei creanțe fiscale.

În conformitate cu

dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se

soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte reține

că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de

soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile c. proc. fisc., în raport

de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori

încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere

obiectul cauzei de față, care privește o creanță bugetară, rezultată din

nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare, competența

de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul

cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de

lei, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate publică centrală

sau locală, așa cum corect a indicat și Curtea de Apel Craiova.

Având

în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și alin. (5) C. proc.

civ.,

Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența materială de

soluționare în primă instanță a cauzei revine Tribunalului Gorj, secția

contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de

competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Local al Orașului

Turceni prin I.I., primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației

și Internelor, Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative în

favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2013.