ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7219/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 25 mai 2011, reclamanta Fundația Menthor, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a solicitat în temeiul art. 218 alin. (2) C. proc. fisc.

și al dispozițiilor Legii nr. 554/2004 anularea Procesului-verbal încheiat la 2 martie 2011 de echipa de verificare din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului; anularea Deciziei nr. 4 din 28 aprilie 2011 a Comisiei de soluționare a contestației din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului; suspendarea executării actelor administrativ-fiscale contestate de noi până la rămânerea irevocabilă a hotărârii de urmează a se pronunța în prezenta pricină În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul în calitate de Autoritate Contractantă, Contractul de grant nr. RO 2005/017-535 ianuarie 01.19 în baza căruia a beneficiat pentru realizarea „Programului Turistului Artist" de o finanțare nerambursabilă din fonduri Phare în cuantum de 82.077,69 de euro, contribuția proprie a subscrisei fiind în cuantum de 10.213 euro.

S-a mai arătat că în urma unui control efectuat s-a încheiat Procesul-verbal din 2 martie 2011 prin care, la Cap. VII intitulat „prevederi legale și contractuale încălcate" se pretinde că ar fi fost încălcate art. 1.2 și 1.3 din Condițiile speciale ale Contractului de grant și art. 12.2 lit. g) din Anexa II a Contractului de grant; iar la Capitolul nr. VIII al Procesului-verbal, intitulat „Concluziile verificării", se menționează că ar exista indicii că s-a efectuat o operațiune sau un act ilicit constând în menționarea eronată făcută de către președintele Fundației Menthor în cadrul Declarației din 28 septembrie 2007 a faptului că fundația nu avea la acea dată datorii la bugetul de stat și la bugetele locale, când, în realitate, ar fi existat o asemenea datorie.

A susținut reclamanta că datoria la bugetul local, era în cuantum de doar 115 RON. S-a arătat că procesul-verbal contestat nu a ținut seama de realitatea activității întreprinse de reclamantă, a ignorat în totalitate eforturile și realizările acesteia, și, enumerând câteva așa-zise nereguli - care în realitate nu erau decât niște neconcordanțe nesemnificative - a tras concluzia că există nereguli grave, fapte ilicite din sfera fraudelor care trebuie să aibă drept consecință restituirea integrală a finanțării primite în temeiul contractului de grant.

Referitor la acuzația privind pretinsul „fals" săvârșit, în opinia pârâtei, de către președintele Fundației Menthor în cadrul Declarației din 28 septembrie 2007 cu privire la faptul că Fundația nu avea la acea dată datorii la bugetul de stat și la bugetele locale, s-a arătat că în momentul completării acelei declarații a existat convingerea că Fundația nu are absolut nicio datorie constând în taxe, impozite și contribuții sociale, declarația fiind făcută cu bună-credință și că Autoritatea Contractantă cunoștea perfect situația privind plățile Fundației Menthor către bugetul local, încă înainte de semnarea contractului de finanțare. De asemenea, s-a arătat că Fundația nu a avut niciodată probleme cu datoriile către stat, onorându-și obligațiile legale și contractuale.

Totodată, s-a invocat în cererea de chemare în judecată și cuantumul redus al debitului, de care pârâta avea cunoștință la momentul încheierii Contractului de grant, de doar 115 RON, sumă care a fost și achitată. În ceea ce privește rapoartele aferente proiectului RO 2005/017-535 ianuarie 01.19 „Programul Turistului Artist" s-a precizat în acțiune că acestea au fost realizate prin reflectarea situației de fapt existente la momentul desfășurării proiectului. Astfel, s-a arătat că în declarația dată de M.D. acesta a explicat că participarea sa la seminariile și activitățile organizate de fundație se realizase tocmai în ideea de a extinde aria de activitate a firmei în cadrul căreia îndeplinea funcția de director zonal și la domeniul turismului cultural, lucru pe care l-a realizat în cele din urmă spre finalul proiectului încheiat cu firma SC D.C.

SRL. S-a susținut de asemenea, referitor la furnizorii de servicii artistice, că Palatul Copilului a prezentat o sursă imensă de forță de muncă, dar și de inspirație pentru alți artiști, dovada fiind târgurile turistice organizate împreuna cu Asociația Hand Made România, 18 doar în anul 2011. Totodată, a mai arătat cu privire la SC D.C. SRL că aceasta societate nu mai desfășoară nicio activitate economica, că SC E.H. SRL, aceasta este denumirea comercială a agenției de turism, societatea numindu-se SC T. SA, având adresa corect menționată, lucru omis de către organul de control, că, Avantaj Tour este denumirea comercială a agenției de turism sub care își desfășoară activitatea, societatea purtând denumirea de SC A.T.

SRL, ambele agenții având licențe de turism. S-a mai susținut de către reclamantă că este de explicabilă reticența unor firme în a confirma participarea lor în cadrul Proiectului Turistului Artist către M.D.R.T. având în vedere maniera de interogare a lor, ei neavând nici o relație contractuală și în consecință nicio obligație față de reclamantă. În concluzie s-a precizat că proiectul a fost finalizat cu succes, atingând obiectivele pentru care i s-a acordat finanțarea, în plus, în perioada ulterioară finalizării proiectului, Fundația Menthor făcând toate demersurile posibile pentru asigurarea sustenabilității acestuia. În ceea ce privește gravitatea faptelor imputate, raportat la întreaga activitate de implementare a proiectului, a apreciat că nu se impune restituirea niciunei sume de bani din finanțarea primită.

Faptele pe care le-a invocat pârâta în cuprinsul Procesului-verbal reprezintă în realitate niște neconcordanțe formale, nesemnificative raportat la întreaga activitate realizată pentru implementarea Programului Turistului Artist, fiind demonstrat că banii au fost cheltuiți corect în scopul pentru care au fost acordați, că proiectul s-a realizat în mod efectiv, că nu a existat niciun prejudiciu. În temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ s-a solicitat suspendarea executării actelor administrativ-fiscale contestate până la rămânerea irevocabilă a hotărârii de urmează a se pronunța în prezenta pricină. Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă și a cererii de suspendare.

În ce privește cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate menționate mai sus, aceasta a fost soluționată prin Încheierea din 28 noiembrie 2011, fiind respinsă ca nefondată. Prin Sentința nr. 771 din 6 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Fundația Menthor, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, ca nefondată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că motivul controlului l-a reprezentat acțiunea de verificare declanșată în conformitate cu planul de control pe anul 2010 aprobat de conducerea ministerului, actul de control având la bază verificarea Contractului de Grand și a documentelor prezentate de beneficiar în cadrul raportului final.

De asemenea, s-a reținut că în urma verificărilor efectuate au apărut date din care rezultă indicii că reclamanta ar fi efectuat operațiuni cu caracter ilicit care ar fi avut drept scop obținerea pe nedrept de fonduri din Bugetul General al C.E., rezultate din Adresele nr. 28056/2010 și nr. R-S 182691/2010 ale Consiliului Local al Municipiului Constanța - Serviciul Public de Impozite și Taxe din care s-a constatat că beneficiarul contractului figurează în evidențe cu debite la data de 28 septembrie 2007, deși în formularul cererii de finanțare nerambursabilă președintele Fundației Menthor, a dat o declarație în care menționează că și-a îndeplinit obligațiile de plată conform prevederilor legale.

S-a avut în vedere că procesul-verbal de control s-a întemeiat pe art. 12 pct. 2 și art. 12 pct. 4 din Anexa II, condiții generale aplicabile contractelor pentru finanțări nerambursabile, constatându-se, de asemenea, nereguli în aplicarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare cu modificările și completările ulterioare. Din documentația pe care se întemeiază actul de control, Curtea a reținut nota explicativă înregistrată la reclamantă cu nr. 27.21 octombrie 2010 și la MDRT cu nr. 75548 din 3 noiembrie 2010, Contractul de Grand și adresele înregistrate la MDRT din 3 noiembrie 2010, 6 decembrie 2010, 13 decembrie 2010 și din 7 decembrie 2010 aflate la dosarul cauzei, precum și declarația dată la 28 septembrie 2007 de Președintele Fundației.

S-a constatat, conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003 că debitorul, în speță reclamanta, datorează autorității având competență în gestionarea fondurilor comunitare un debit total de 82.201, 28 euro și TVA în sumă de 38.324, 81 RON, reprezentând bugetul aferent cofinanțări, costuri bancare și TVA.

Potrivit dispozițiilor pct. 2 pct. 4 din Ghidul Solicitantului și Cap. 2 pct. 1 privind criteriile de eligibilitate a aplicaților s-a reținut că s-au constatat neconcordanțe între declarația solicitantului și documentele justificative care se coroborează și cu adresa Consiliului Local al Municipiului Constanța nr. R-S 182691 din 6 decembrie 2010 din care se constată că reclamanta figura în evidențele Consiliului cu debite incluzând majorări de întârziere aferente la data de 28 septembrie 2007. S-a considerat că nu se poate reține apărarea reclamantei în sensul că autoritatea contractantă cunoștea situația privind situația fiscală a fundației înainte de semnarea contractului de finanțare deoarece în declarația președintelui s-a menționat că Fundația Menthor și-a îndeplinit obligațiile de plată conform prevederilor legale pentru obținerea finanțării nerambursabile care nu reflectă realitatea, astfel în mod corect s-a constatat neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate.

Cu privire la obiectivele proiectului de dezvoltare de instrumente comune pentru IMM-urile din sectorul turistic, existente în zona transfrontalieră Constanța - Dobrich pentru furnizarea de servicii turistice diversificate și stimularea activității turistice, s-a constatat din declarațiile date de societățile comerciale interogate, respectiv SC L.S.C., SC M. SRL, SC D.S.C. SRL, SC A.T. SRL, SC M.M. SRL că acestea nu au funcționat niciodată în domeniul turismului, deși în nota explicativă dată de președintele fundației reclamante, acestea au fost individualizate ca fiind active în domeniul turistic.

Pentru aceste considerente s-a constatat că în mod corect a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare susținerile reclamantei în sensul că autoritatea pârâtă avea cunoștință de existența restanțelor la bugetul local fiind nefondate deoarece certificatul de atestare fiscală a testat situația beneficiarului la momentul semnării contractului, fiind astfel încălcate dispozițiile Ghidului Solicitantului. De asemenea, s-a reținut că Adresa nr. 75548 din 3 noiembrie 2010 înregistrată la sediul MDRT atestă că din cele 20 de firme românești enumerate de reclamantă ca activând în sectorul turismului și care implementează programul turistului artist, doar 3 firme acționează în acest domeniu.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. În raport de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. recurenta Fundația Menthor arată că sentința de fond prin care s-a respins acțiunea formulată nu este motivată în raport de dispozițiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ. în sensul că lipsesc considerentele acestuia respectiv conținutul hotărârii apreciindu-se ca fiind încălcate dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Se solicită admiterea recursului pentru acest motiv și casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În raport de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., se invocă de recurentă faptul că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 12 lit. d) și g) din Contractul de grant RO 2005/017-535 ianuarie 01.19 privind cauzele de încetare a contractului și a aplicat greșit dispozițiile O.G. nr. 79/2003 și ale O.U.G. nr. 66/2011 în ceea ce privește aplicarea acestor norme pe perioada implementării proiectului, în condițiile în care rapoartele de monitorizare nu au identificat nereguli. În raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. se invocă faptul că în mod greșit prima instanță nu a reținut încălcarea principiului proporționalității aplicării sancțiunii de obligare a recurentei de rambursare a întregii sume acordate cu titlu de împrumut nerambursabil în condițiile în care nu s-a respectat principiul proporționalității reglementat prin art. 17 din O.U.G.

nr. 66/2011. Se apreciază că încadrarea juridică a neregulilor constatate prin procesul-verbal și aplicarea sancțiunii s-a făcut cu încălcarea art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 care consacra principiul proporționalității, astfel cum este el definit în art. 2 lit. n) din același act normativ pe motiv că nu au fost așteptate concluziile DLAF, organism sesizat pentru a verifica dacă s-a omis o fraudă în raport de dispozițiile art. 11 alin. (6) din O.G. nr. 79/2003. Recurenta arată că, în raport cu adresa Departamentului pentru lupta antifraudă din care rezultă că nu au fost identificate date sau indicii privind săvârșirea unor fapte de natură penală, care să afecteze interesele financiare ale Uniunii Europene, a fost încălcat principiul proporționalității aplicării sancțiunii în raport de gravitatea neregulilor contestate.

Se solicită admiterea recursului în raport de aceste motive și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulate. La dosar recurenta a depus acte în baza art. 305 C. proc. civ. și concluzii scrise. Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea va aprecia pentru următoarele considerente că este nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat în cauză sentința atacată fiind motivată în fapt și în drept, considerentele justificând soluția de respingere a acțiunii astfel cum a fost formulată.

În cauză prima instanță a respectat dispozițiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ. neputându-se reține o motivare a sentinței recurate de natură a aprecia încălcarea caracterului echitabil al procedurii în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin faptul că au fost preluate apărările din întâmpinare și au fost respinse în concret susținerile din acțiune. Motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. nu sunt fondate. Nu poate fi reținută greșita stabilire a situației de fapt și interpretarea greșită a clauzelor contractului de garant pe motiv că în rapoartele de monitorizare nu au fost identificate nereguli. Prin cererea de finanțare au fost prevăzute 10 activități și un calendar de implementare al acestora.

Rapoartele de monitorizare constau în vizite efectuate la fața locului prin care se verifică modalitatea de implementare fizică a proiectului. Astfel cu titlu de exemplu, una din activitățile proiectului prevedea elaborarea și distribuirea „Ghidului Programului Turismului Artist. La raportul de monitorizare efectuat se verifică existența fizică a Ghidului și a procedurilor de achiziții, cu mențiunea că nu se verificau documentele de achiziție decât din punct de vedere formal al existenței acestora. Rapoartele de monitorizare sunt întocmite pe parcursul perioadei de implementare a proiectului, fiind verificată respectarea clauzelor contractuale, în timp ce controlul efectuat în temeiul O.U.G.

nr. 66/2011 se poate efectua și ulterior perioadei de implementare având ca scop prevenirea constatarea și sancțiunea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene. Acest din urmă control nu este ținut de eventualele verificări efectuate pe parcursul implementării proiectului, existând în acest sens nenumărate exemple de proiecte în care, deși inițial deși au fost achitate sumele prevăzute în contract ulterior s-au constatat fie nereguli, fie infracțiuni în derularea proiectului ceea ce a atras restituirea parțială/integrală a finanțării primite. În ceea ce privește aspectul de nelegalitate privind încălcarea principiului proporționalității aplicării sancțiunii consacrat de O.U.G.

nr. 66/2011, Curtea îl apreciază ca nefondat. În mod corect s-a apreciat de autoritatea pârâtă că cazul proiectului finanțat pe Programul Turismului Artist nu a fost realizat și în consecință s-a dispus recuperarea întregii sume acordate cu titlu de finanțare. Obiectivul specific constă în dezvoltarea de instrumente comune pentru IMM-urile românești și bulgărești din sectorul turistic al zonei transfrontaliere Constanța - Dobrich pentru a susține diversificarea serviciilor turistice de calitate ridicată și pentru a stimula activitățile turistice în zona transfrontalieră prin: a) dezvoltarea unui program comun pentru IMM-urile românești și bulgărești din domeniul turismului - Programul Turismului Artist; b) elaborarea ghidului Programului Turismului Artist.

Nu poate fi reținut încălcarea principiului proporționalității în raport de adresa DLAF din care rezultă că nu au fost identificate fapte de natură penală de natură să afecteze interesele financiare ale Uniunii Europene. Aceasta deoarece în cauză neregulile pentru care s-a dispus recuperarea întregii sume nu sunt fapte de natură penală ci reprezintă nereguli legate de existența datoriilor la bugetul local, la momentul depunerii declarației reprezentantului recurentei, fapt confirmat prin adresa RS 49510 din 22 aprilie 2010 a Serviciului Public de Impozite și Taxe Constanța și în special de neîndeplinirea obiectului specific al proiectului, deoarece majoritatea IMM-urilor menționate în proiect nu au legătură cu activitatea de turism.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Fundația Menthor împotriva Sentinței nr. 771 din 6 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2013. Procesat de GGC - LM