ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7219/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7219/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de
25 mai 2011, reclamanta Fundația Menthor, în contradictoriu cu Ministerul
Dezvoltării Regionale și Turismului a solicitat în temeiul art. 218 alin. (2)
C. proc. fisc. și al dispozițiilor Legii nr. 554/2004 anularea
Procesului-verbal încheiat la 2 martie 2011 de echipa de verificare din cadrul
Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului; anularea Deciziei nr. 4 din 28
aprilie 2011 a Comisiei de soluționare a contestației din cadrul Ministerului
Dezvoltării Regionale și Turismului; suspendarea executării actelor
administrativ-fiscale contestate de noi până la rămânerea irevocabilă a
hotărârii de urmează a se pronunța în prezenta pricină
În motivarea acțiunii
reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul în calitate de Autoritate
Contractantă, Contractul de grant nr. RO 2005/017-535 ianuarie 01.19 în baza
căruia a beneficiat pentru realizarea „Programului Turistului Artist" de o
finanțare nerambursabilă din fonduri Phare în cuantum de 82.077,69 de euro,
contribuția proprie a subscrisei fiind în cuantum de 10.213 euro.
S-a mai arătat că în
urma unui control efectuat s-a încheiat Procesul-verbal din 2 martie 2011 prin
care, la Cap. VII intitulat „prevederi legale și contractuale încălcate"
se pretinde că ar fi fost încălcate art. 1.2 și 1.3 din Condițiile speciale ale
Contractului de grant și art. 12.2 lit. g) din Anexa II a Contractului de
grant; iar la Capitolul nr. VIII al Procesului-verbal, intitulat „Concluziile
verificării", se menționează că ar exista indicii că s-a efectuat o
operațiune sau un act ilicit constând în menționarea eronată făcută de către
președintele Fundației Menthor în cadrul Declarației din 28 septembrie 2007 a
faptului că fundația nu avea la acea dată datorii la bugetul de stat și la
bugetele locale, când, în realitate, ar fi existat o asemenea datorie.
A susținut reclamanta
că datoria la bugetul local, era în cuantum de doar 115 RON.
S-a arătat că procesul-verbal
contestat nu a ținut seama de realitatea activității întreprinse de reclamantă,
a ignorat în totalitate eforturile și realizările acesteia, și, enumerând
câteva așa-zise nereguli - care în realitate nu erau decât niște neconcordanțe
nesemnificative - a tras concluzia că există nereguli grave, fapte ilicite din
sfera fraudelor care trebuie să aibă drept consecință restituirea integrală a
finanțării primite în temeiul contractului de grant.
Referitor la acuzația
privind pretinsul „fals" săvârșit, în opinia pârâtei, de către
președintele Fundației Menthor în cadrul Declarației din 28 septembrie 2007 cu
privire la faptul că Fundația nu avea la acea dată datorii la bugetul de stat
și la bugetele locale, s-a arătat că în momentul completării acelei declarații
a existat convingerea că Fundația nu are absolut nicio datorie constând în
taxe, impozite și contribuții sociale, declarația fiind făcută cu bună-credință
și că Autoritatea Contractantă cunoștea perfect situația privind plățile
Fundației Menthor către bugetul local, încă înainte de semnarea contractului de
finanțare. De asemenea, s-a arătat că Fundația nu a avut niciodată probleme cu
datoriile către stat, onorându-și obligațiile legale și contractuale. Totodată,
s-a invocat în cererea de chemare în judecată și cuantumul redus al debitului,
de care pârâta avea cunoștință la momentul încheierii Contractului de grant, de
doar 115 RON, sumă care a fost și achitată.
În ceea ce privește
rapoartele aferente proiectului RO 2005/017-535 ianuarie 01.19 „Programul
Turistului Artist" s-a precizat în acțiune că acestea au fost realizate
prin reflectarea situației de fapt existente la momentul desfășurării
proiectului.
Astfel, s-a arătat că
în declarația dată de M.D. acesta a explicat că participarea sa la seminariile
și activitățile organizate de fundație se realizase tocmai în ideea de a
extinde aria de activitate a firmei în cadrul căreia îndeplinea funcția de
director zonal și la domeniul turismului cultural, lucru pe care l-a realizat
în cele din urmă spre finalul proiectului încheiat cu firma SC D.C. SRL.
S-a susținut de
asemenea, referitor la furnizorii de servicii artistice, că Palatul Copilului a
prezentat o sursă imensă de forță de muncă, dar și de inspirație pentru alți
artiști, dovada fiind târgurile turistice organizate împreuna cu Asociația Hand
Made România, 18 doar în anul 2011.
Totodată, a mai
arătat cu privire la SC D.C. SRL că aceasta societate nu mai desfășoară nicio
activitate economica, că SC E.H. SRL, aceasta este denumirea comercială a
agenției de turism, societatea numindu-se SC T. SA, având adresa corect
menționată, lucru omis de către organul de control, că, Avantaj Tour este
denumirea comercială a agenției de turism sub care își desfășoară activitatea,
societatea purtând denumirea de SC A.T. SRL, ambele agenții având licențe de
turism.
S-a mai susținut de
către reclamantă că este de explicabilă reticența unor firme în a confirma
participarea lor în cadrul Proiectului Turistului Artist către M.D.R.T. având
în vedere maniera de interogare a lor, ei neavând nici o relație contractuală
și în consecință nicio obligație față de reclamantă.
În concluzie s-a
precizat că proiectul a fost finalizat cu succes, atingând obiectivele pentru
care i s-a acordat finanțarea, în plus, în perioada ulterioară finalizării
proiectului, Fundația Menthor făcând toate demersurile posibile pentru
asigurarea sustenabilității acestuia.
În ceea ce privește
gravitatea faptelor imputate, raportat la întreaga activitate de implementare a
proiectului, a apreciat că nu se impune restituirea niciunei sume de bani din
finanțarea primită. Faptele pe care le-a invocat pârâta în cuprinsul
Procesului-verbal reprezintă în realitate niște neconcordanțe formale,
nesemnificative raportat la întreaga activitate realizată pentru implementarea
Programului Turistului Artist, fiind demonstrat că banii au fost cheltuiți
corect în scopul pentru care au fost acordați, că proiectul s-a realizat în mod
efectiv, că nu a existat niciun prejudiciu.
În temeiul art. 15
din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ s-a solicitat suspendarea
executării actelor administrativ-fiscale contestate până la rămânerea
irevocabilă a hotărârii de urmează a se pronunța în prezenta pricină.
Pârâtul Ministerul
Dezvoltării Regionale și Turismului a formulat întâmpinare prin care a
solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă și a cererii de
suspendare.
În ce privește
cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate menționate
mai sus, aceasta a fost soluționată prin Încheierea din 28 noiembrie 2011,
fiind respinsă ca nefondată.
Prin Sentința nr. 771
din 6 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Fundația
Menthor, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și
Turismului, ca nefondată.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut că motivul controlului l-a
reprezentat acțiunea de verificare declanșată în conformitate cu planul de
control pe anul 2010 aprobat de conducerea ministerului, actul de control având
la bază verificarea Contractului de Grand și a documentelor prezentate de
beneficiar în cadrul raportului final.
De asemenea, s-a
reținut că în urma verificărilor efectuate au apărut date din care rezultă
indicii că reclamanta ar fi efectuat operațiuni cu caracter ilicit care ar fi
avut drept scop obținerea pe nedrept de fonduri din Bugetul General al C.E.,
rezultate din Adresele nr. 28056/2010 și nr. R-S 182691/2010 ale Consiliului
Local al Municipiului Constanța - Serviciul Public de Impozite și Taxe din care
s-a constatat că beneficiarul contractului figurează în evidențe cu debite la
data de 28 septembrie 2007, deși în formularul cererii de finanțare
nerambursabilă președintele Fundației Menthor, a dat o declarație în care
menționează că și-a îndeplinit obligațiile de plată conform prevederilor
legale.
S-a avut în vedere că
procesul-verbal de control s-a întemeiat pe art. 12 pct. 2 și art. 12 pct. 4
din Anexa II, condiții generale aplicabile contractelor pentru finanțări
nerambursabile, constatându-se, de asemenea, nereguli în aplicarea
dispozițiilor legale prevăzute de art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 privind
controlul și recuperarea fondurilor comunitare cu modificările și completările
ulterioare.
Din documentația pe
care se întemeiază actul de control, Curtea a reținut nota explicativă
înregistrată la reclamantă cu nr. 27.21 octombrie 2010 și la MDRT cu nr. 75548
din 3 noiembrie 2010, Contractul de Grand și adresele înregistrate la MDRT din
3 noiembrie 2010, 6 decembrie 2010, 13 decembrie 2010 și din 7 decembrie 2010
aflate la dosarul cauzei, precum și declarația dată la 28 septembrie 2007 de
Președintele Fundației.
S-a constatat,
conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a
O.G. nr. 79/2003 că debitorul, în speță reclamanta, datorează autorității având
competență în gestionarea fondurilor comunitare un debit total de 82.201, 28
euro și TVA în sumă de 38.324, 81 RON, reprezentând bugetul aferent
cofinanțări, costuri bancare și TVA.
Potrivit
dispozițiilor pct. 2 pct. 4 din Ghidul Solicitantului și Cap. 2 pct. 1 privind
criteriile de eligibilitate a aplicaților s-a reținut că s-au constatat
neconcordanțe între declarația solicitantului și documentele justificative care
se coroborează și cu adresa Consiliului Local al Municipiului Constanța nr. R-S
182691 din 6 decembrie 2010 din care se constată că reclamanta figura în
evidențele Consiliului cu debite incluzând majorări de întârziere aferente la
data de 28 septembrie 2007.
S-a considerat că nu
se poate reține apărarea reclamantei în sensul că autoritatea contractantă
cunoștea situația privind situația fiscală a fundației înainte de semnarea
contractului de finanțare deoarece în declarația președintelui s-a menționat că
Fundația Menthor și-a îndeplinit obligațiile de plată conform prevederilor
legale pentru obținerea finanțării nerambursabile care nu reflectă realitatea,
astfel în mod corect s-a constatat neîndeplinirea obligațiilor contractuale
asumate.
Cu privire la obiectivele
proiectului de dezvoltare de instrumente comune pentru IMM-urile din sectorul
turistic, existente în zona transfrontalieră Constanța - Dobrich pentru
furnizarea de servicii turistice diversificate și stimularea activității
turistice, s-a constatat din declarațiile date de societățile comerciale
interogate, respectiv SC L.S.C., SC M. SRL, SC D.S.C. SRL, SC A.T. SRL, SC M.M.
SRL că acestea nu au funcționat niciodată în domeniul turismului, deși în nota
explicativă dată de președintele fundației reclamante, acestea au fost
individualizate ca fiind active în domeniul turistic.
Pentru aceste
considerente s-a constatat că în mod corect a fost respinsă contestația
formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare susținerile
reclamantei în sensul că autoritatea pârâtă avea cunoștință de existența
restanțelor la bugetul local fiind nefondate deoarece certificatul de atestare
fiscală a testat situația beneficiarului la momentul semnării contractului,
fiind astfel încălcate dispozițiile Ghidului Solicitantului.
De asemenea, s-a
reținut că Adresa nr. 75548 din 3 noiembrie 2010 înregistrată la sediul MDRT
atestă că din cele 20 de firme românești enumerate de reclamantă ca activând în
sectorul turismului și care implementează programul turistului artist, doar 3
firme acționează în acest domeniu.
Împotriva acestei
sentințe a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Motivele de recurs
invocate conform art. 304
1
C. proc. civ. se încadrează în
dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
În raport de
dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. recurenta Fundația Menthor arată că
sentința de fond prin care s-a respins acțiunea formulată nu este motivată în
raport de dispozițiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ. în sensul că lipsesc
considerentele acestuia respectiv conținutul hotărârii apreciindu-se ca fiind
încălcate dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Se solicită admiterea
recursului pentru acest motiv și casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei
spre rejudecare aceleiași instanțe.
În raport de
dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., se invocă de recurentă faptul
că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 12 lit. d) și g) din
Contractul de grant RO 2005/017-535 ianuarie 01.19 privind cauzele de încetare
a contractului și a aplicat greșit dispozițiile O.G. nr. 79/2003 și ale O.U.G.
nr. 66/2011 în ceea ce privește aplicarea acestor norme pe perioada
implementării proiectului, în condițiile în care rapoartele de monitorizare nu
au identificat nereguli.
În raport de
dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ. se invocă faptul că în mod
greșit prima instanță nu a reținut încălcarea principiului proporționalității
aplicării sancțiunii de obligare a recurentei de rambursare a întregii sume
acordate cu titlu de împrumut nerambursabil în condițiile în care nu s-a
respectat principiul proporționalității reglementat prin art. 17 din O.U.G. nr.
66/2011.
Se apreciază că
încadrarea juridică a neregulilor constatate prin procesul-verbal și aplicarea
sancțiunii s-a făcut cu încălcarea art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 care consacra
principiul proporționalității, astfel cum este el definit în art. 2 lit. n) din
același act normativ pe motiv că nu au fost așteptate concluziile DLAF, organism
sesizat pentru a verifica dacă s-a omis o fraudă în raport de dispozițiile art.
11 alin. (6) din O.G. nr. 79/2003.
Recurenta arată că,
în raport cu adresa Departamentului pentru lupta antifraudă din care rezultă că
nu au fost identificate date sau indicii privind săvârșirea unor fapte de
natură penală, care să afecteze interesele financiare ale Uniunii Europene, a
fost încălcat principiul proporționalității aplicării sancțiunii în raport de
gravitatea neregulilor contestate.
Se solicită admiterea
recursului în raport de aceste motive și pe fond admiterea acțiunii astfel cum
a fost formulate.
La dosar recurenta a
depus acte în baza art. 305 C. proc. civ. și concluzii scrise.
Intimatul Ministerul
Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare în care
a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul
declarat în raport de motivele invocate, Curtea va aprecia pentru următoarele
considerente că este nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute
de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Motivul de recurs
prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat în cauză sentința
atacată fiind motivată în fapt și în drept, considerentele justificând soluția
de respingere a acțiunii astfel cum a fost formulată.
În cauză prima
instanță a respectat dispozițiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ. neputându-se
reține o motivare a sentinței recurate de natură a aprecia încălcarea
caracterului echitabil al procedurii în sensul dispozițiilor art. 6 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin faptul că au fost preluate
apărările din întâmpinare și au fost respinse în concret susținerile din
acțiune.
Motivele de recurs
prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. nu sunt fondate.
Nu poate fi reținută
greșita stabilire a situației de fapt și interpretarea greșită a clauzelor
contractului de garant pe motiv că în rapoartele de monitorizare nu au fost
identificate nereguli. Prin cererea de finanțare au fost prevăzute 10
activități și un calendar de implementare al acestora.
Rapoartele de
monitorizare constau în vizite efectuate la fața locului prin care se verifică
modalitatea de implementare fizică a proiectului. Astfel cu titlu de exemplu,
una din activitățile proiectului prevedea elaborarea și distribuirea „Ghidului
Programului Turismului Artist. La raportul de monitorizare efectuat se verifică
existența fizică a Ghidului și a procedurilor de achiziții, cu mențiunea că nu
se verificau documentele de achiziție decât din punct de vedere formal al
existenței acestora.
Rapoartele de
monitorizare sunt întocmite pe parcursul perioadei de implementare a
proiectului, fiind verificată respectarea clauzelor contractuale, în timp ce
controlul efectuat în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 se poate efectua și ulterior
perioadei de implementare având ca scop prevenirea constatarea și sancțiunea
neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene.
Acest din urmă
control nu este ținut de eventualele verificări efectuate pe parcursul
implementării proiectului, existând în acest sens nenumărate exemple de
proiecte în care, deși inițial deși au fost achitate sumele prevăzute în
contract ulterior s-au constatat fie nereguli, fie infracțiuni în derularea
proiectului ceea ce a atras restituirea parțială/integrală a finanțării
primite.
În ceea ce privește
aspectul de nelegalitate privind încălcarea principiului proporționalității
aplicării sancțiunii consacrat de O.U.G. nr. 66/2011, Curtea îl apreciază ca
nefondat.
În mod corect s-a
apreciat de autoritatea pârâtă că cazul proiectului finanțat pe Programul
Turismului Artist nu a fost realizat și în consecință s-a dispus recuperarea
întregii sume acordate cu titlu de finanțare.
Obiectivul specific
constă în dezvoltarea de instrumente comune pentru IMM-urile românești și
bulgărești din sectorul turistic al zonei transfrontaliere Constanța - Dobrich
pentru a susține diversificarea serviciilor turistice de calitate ridicată și
pentru a stimula activitățile turistice în zona transfrontalieră prin:
a) dezvoltarea unui
program comun pentru IMM-urile românești și bulgărești din domeniul turismului
- Programul Turismului Artist;
b) elaborarea
ghidului Programului Turismului Artist.
Nu poate fi reținut
încălcarea principiului proporționalității în raport de adresa DLAF din care
rezultă că nu au fost identificate fapte de natură penală de natură să afecteze
interesele financiare ale Uniunii Europene.
Aceasta deoarece în
cauză neregulile pentru care s-a dispus recuperarea întregii sume nu sunt fapte
de natură penală ci reprezintă nereguli legate de existența datoriilor la
bugetul local, la momentul depunerii declarației reprezentantului recurentei,
fapt confirmat prin adresa RS 49510 din 22 aprilie 2010 a Serviciului Public de
Impozite și Taxe Constanța și în special de neîndeplinirea obiectului specific
al proiectului, deoarece majoritatea IMM-urilor menționate în proiect nu au
legătură cu activitatea de turism.
Față de cele expuse
mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge
recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de
instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Fundația Menthor împotriva Sentinței nr. 771 din 6 februarie 2011 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - LM