ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6965/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 11 aprilie 2011, reclamanta Administrația Națională „Apele Române” - Administrația Bazinală de Apă Crișuri, în contradictoriu cu pârâții Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare și Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare din 24 ianuarie 2011, încheiat la data de 14 ianuarie 2011, de echipa de verificare din cadrul Direcției Control Verificare și Utilizare Fonduri Comunitare, prin care s-a stabilit că reclamanta datorează autorității contractante cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare un debit în valoare de 365.838,03 euro, echivalentul a 1.557.152,99 RON și s-a dispus plata sumei respective către Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului; precum și anularea deciziei nr. 1 din 17 martie 2011 prin a fost respinsă contestația formulată împotriva procesului-verbal de constatare din 24 ianuarie 2011. În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că pentru implementarea acțiunii intitulată „Prevenirea inundațiilor și reducerea urmărilor acestora prin fundamentarea deciziilor folosind un sistem informațional integrat” a încheiat la data de 18 august 2008 Contractul de Grant - Acțiuni Externe ale Comunității Europene nr. RO-2006/018-446.01.01.01.09, perioada de implementare a acțiunii fiind de 16 luni, dar nu mai târziu de 28 februarie 2010. Pentru implementarea acțiunii, prin contract s-au prevăzut fonduri totale în valoare de 806.760 euro, din care: 722.020 euro fonduri nerambursabile, reprezentând 89,50% din valoarea estimată a cheltuielilor, iar 84.740 euro contribuția beneficiarului, reprezentând 10,50% din valoarea estimată a cheltuielilor.

Pentru realizarea proiectului autoritatea contractantă a plătit reclamantei avansul în sumă de 361.010 euro, după cum urmează: la 09 octombrie 2008 - 334.158,11 RON cu titlu de avans aferent cofinanțării de la bugetul de stat, echivalentul a 90.288,60 euro, iar la data de 09 octombrie 2008 - 210.721,40 euro cu titlu de avans aferent fondurilor PHARE. Conform art. 4 din contract, autoritatea contractantă s-a obligat să mai facă o plată ulterioară prefinanțării în valoare de 288.808 euro, precum și o plată finală în sumă de 72.202 euro, plăți pe care însă nu le-a mai făcut, deși reclamanta a adresat la BRECO o cerere de plată finală în valoare de 311.682 euro, însoțită de raportul final și raportul de audit, iar BRECO a avizat cheltuieli eligibile în valoare de 730.819,01 euro și TVA în valoare de 113.523,25 RON.

Reclamanta a arătat că, în perioada 08 noiembrie 2010 - 29 noiembrie 2010, o echipă din cadrul pârâtei Direcția de Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare a verificat modul de utilizare a avansului în valoare de 361.010 euro primit pentru implementarea proiectului, fiind încheiat în acest sens procesul-verbal de constatare din 24 ianuarie 2011 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în valoare de 365.838,03 euro, echivalentul a 1.557.152,99 RON. A susținut reclamanta că, în speță, nu sunt întrunite în mod cumulativ condițiile antrenării răspunderii în baza O.G. nr. 79/2003 și ale Normelor metodologice de aplicare ale acestei ordonanțe, aprobate prin H.G.

nr. 1203/2007, respectiv că, deși proiectul a fost finalizat, iar suma de 361.010 euro a fost utilizată în scopul implementării acțiunii, în mod nelegal și neîntemeiat prin procesul-verbal de constatare s-a dispus rambursarea acestei sume Autorității Contractante Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului. S-a arătat că în perioada 13 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009, pentru suma de 270.721,40 euro, reprezentând avansul din fondurile PHARE, depus în contul special de euro al proiectului, s-a acumulat o dobândă în valoare de 4.556,47 euro. Suma de 4.556,47 euro, precum și suma de 20,53 euro rămasă în cont din avansul primit de la autoritatea contractantă au fost poprite de A.N.A.F.

- Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea în vederea stingerii debitelor Administrației Bazinale de Apă Crișuri față de bugetele fondurilor speciale și al asigurărilor sociale de stat și fără acordul reclamantei, banca, la cererea creditorului a efectuat schimbul valutar și a virat ulterior suma rezultată Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Oradea. Ca atare, reclamanta a apreciat că, în mod greșit, echipa de verificare a considerat că prin actele și faptele sale a utilizat în alte scopuri fondurile comunitare. A învederat faptul că a depus la Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Oradea cererea finală de plată la care a anexat evidența cheltuielilor, cerere avizată la plata de BRECO pentru suma de 730.819,01 euro, din care 348.542,58 euro reprezintă cheltuieli efectuate din conturile proiectului, iar 382.276,43 euro reprezintă cheltuieli efectuate din contul curent al reclamantei, inclusiv contribuția proprie.

Plata contribuției proprii la implementarea proiectului s-a efectuat din contul curent al reclamantei, întrucât, a susținut aceasta, nu a mai avut la dispoziție timpul fizic necesar pentru a face transferul sumei reprezentând contribuția proprie din contul curent în contul special în lei deschis pentru proiect din care să facă plățile către furnizori. Referitor la rambursarea comisionului bancar în sumă de 270,72 euro, reclamanta a arătat că și această măsură a fost dispusă ca urmare a unei interpretări greșite a prevederilor contractului de grant, neexistând niciun temei pentru obligarea sa la rambursarea acestei sume, după cum nu există temei nici pentru rambursarea dobânzii de 3,70 RON.

Referitor la respectarea prevederilor art. 16.1 din Anexa II - Condiții Generale la Contractul de Grant privind înregistrările în contabilitate, a precizat că a deschis conturi speciale pentru implementarea proiectului, conturi care au fost alimentate cu avansul acordat de Autoritatea Contractantă și contribuția beneficiarului din care s-au efectuat plățile pentru echipamentele și serviciile achiziționate în vederea finalizării proiectului, salariilor și obligațiilor fiscale aferente.

Contrar celor reținute de echipa de verificare/evaluare în procesul-verbal de constatare, reclamanta are înregistrări separate în contabilitate, fapt dovedit cu jurnalele distincte puse la dispoziția comisiei și înaintate acesteia cu adresa din 08 decembrie 2010. Referitor la salariile acordate membrilor echipei de implementare a proiectului, s-a arătat că acestea au fost mai mici decât cele plătite de Administrația Bazinală de Apă Crișuri, fiind totodată aprobate și de Autoritatea Contractantă Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului prin aprobarea bugetului proiectului. Referitor la cheltuielile ocazionate de achiziționarea echipamentelor și serviciilor necesare implementării proiectului, considerate neeligibile prin procesul-verbal contestat, reclamanta a arătat că în anul 2009 a organizat o licitație deschisă pentru achiziționarea - echipamentelor și serviciilor necesare implementării proiectului.

Dat fiind că soluționarea contestațiilor formulate de participanții la procedura de licitația publică deschisă a avut loc la finele lunii noiembrie 2009, achiziționarea echipamentelor și a serviciilor și plata contravalorii acestora s-a putut efectua numai ulterior acestei perioade. Echipamentele PDA cu GPS și aplicația soft GIS au fost achiziționate prin licitație publică deschisă de la SC T.I. SA. Întrucât acest furnizor nu avea în obiectul de activitate prevăzute și serviciile de instalare a unor astfel de echipamente, serviciile respective au fost achiziționate direct de la SC A.C. SRL. Ca urmare, cheltuielile ocazionate de achiziționarea echipamentelor și serviciilor în valoare de 84.911,29 euro sunt, în opinia reclamantei, eligibile, cu atât mai mult cu cât BRECO a considerat eligibile aceste cheltuieli și nici nu s-a depășit suma prevăzută în bugetul contractului aprobat de Autoritatea Contractantă pentru echipamentele și serviciile în cauză.

Referitor la serviciile de mentenanță echipamente hardware și de mentenanță echipamente software, reclamanta a învederat că în procesul-verbal de constatare s-a reținut că suma de 60.573,60 euro, reprezentând contribuția Autorității Contractante la implementarea proiectului, este neeligibilă în întregime, deși în bugetul proiectului sunt prevăzute expres și aprobate la linia 7.2 - Servicii în perioada de garanție și mentenanță post-implementare în valoare de 67.680 euro. Privitor la serviciile de organizare seminar și organizare conferință, s-a arătat că în procesul-verbal de constatare s-a reținut că suma de 8.809,57 euro este neeligibilă, dat fiind că, deși potrivit contractului încheiat cu SC T.F.

SA trebuia să se achite un avans de 30% din valoarea serviciilor, acestea au fost facturate și achitate integral în avans și, în consecință, s-a dispus rambursarea în întregime a sumei de 8.809,57 euro către Autoritatea Contractantă. Deși nu se contestă prestarea serviciilor de organizare a seminarului și a conferinței de către SC T.F. SA și nici faptul că acestea au fost achiziționate în scopul implementării proiectului, singurul considerent avut în vedere pentru a trata ca neeligibilă cheltuiala în sumă de 8.809,57 euro, este acela că această sumă a fost înregistrată în contabilitate direct pe costuri, deși nu se bazează pe un document fiscal care să ateste prestarea serviciilor, ci pe baza facturilor proforma, care sunt prevăzute în legislația financiar-contabilă ca documente justificative.

Referitor la costurile administrative și celelalte costuri considerate neeligibile de către BRECO, reclamanta a susținut că și acestea au fost declarate în mod greșit neeligibile, în condițiile în care ele au fost efectuate în scopul implementării proiectului și potrivit prevederilor art. 14.6 din Anexa II - Condiții Generale la Contractul de Grant, acestea reprezintă 5% din valoarea cheltuielilor directe. Cât privește diurnele acordate pentru deplasarea externă, s-a susținut că întrucât s-a constatat că s-au decontat diurna și cazarea pentru 10 persoane, s-a considerat ca fiind neeligibile și cheltuielile ocazionate de deplasarea externă a celor 5 salariați care făceau parte din echipa de implementare.

Ca urmare, în procesul-verbal de constatare s-a reținut fără temei că în întregime aceste cheltuieli sunt neeligibile, deși membrii echipei de implementare erau îndreptățiți să primească diurnă și să li se deconteze cazarea. Referitor la serviciile de audit financiar s-a arătat că acestea au fost efectuate, cuprinzând toată perioada de implementare a proiectului, în mod cu totul nejustificat acestea fiind considerate neeligibile. În prima etapă de implementare a proiectului - respectiv până la finele anului noiembrie 2009, când au fost soluționate contestațiile formulate de participanții la licitația publică deschisă organizată pentru achiziționarea echipamentelor și serviciilor aferente nu s-au efectuat cheltuieli și, în consecință, s-a efectuat un singur audit financiar de către SC A.C.

SRL, față de două cât prevedea contractul, dar nu s-a depășit suma prevăzută în bugetul aprobat. În privința deciziei nr. 1 din 17 martie 2011, s-a arătat că aceasta este nelegală, fiind emisă cu încălcarea prevederilor imperative ale art. 211 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., deoarece în dispozitiv nu s-a prevăzut termenul în care poate fi exercitată calea de atac și nici instanța competentă. Prin întâmpinare , pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii formulată de reclamantă. Prin sentința nr. 133 din data de 06 aprilie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Administrația Națională „Apele Române” - Administrația Bazinală de Apă Crișuri, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare.

A dispus anularea în parte a deciziei nr. 1 din 17 martie 2011 și anularea parțială a procesului-verbal de constatare din 24 ianuarie 2011 încheiat la data de 14 ianuarie 2011 cu privire la proiectul RO 2006/018/446.01.01.01.09, sub aspectul stabilirii în sarcina reclamantei a obligației de rambursare a întregii finanțări primită drept avans în sumă de 361.010 euro și a declarării ca neeligibile a tuturor cheltuielilor aferente proiectului. A menținut constatările referitoare la caracterul neeligibil al următoarelor cheltuieli: 8.121,44 euro reprezentând cheltuieli cu salariile personalului implicat în proiect, 84.911,29 euro reprezentând cheltuieli cu servicii și echipamente achiziționate direct, 60.573,60 euro reprezentând achiziționarea serviciilor de mentenanță echipamente hardware și mentenanță aplicații software, precum și constatările referitoare la costurile administrative și celelalte costuri declarate neeligibile de BRECO.

A menținut constatările referitoare la obligația beneficiarului de restituire a sumei de 4.577,84 euro reprezentând dobândă. A înlăturat constatarea referitoare la obligația reclamantei de plată a comisionului în valoare de 270,72 euro și a respins celelalte pretenții ale reclamantei. Totodată, a obligat pârâții la plata sumei de 1.600 RON cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată în favoarea reclamantei. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Referitor la declararea ca neeligibile a tuturor cheltuielilor aferente proiectului, inclusiv a celor efectuate din finanțarea nerambursabilă primită ca avans, r aportat la existența prejudiciului, prima instanță a apreciat criticile reclamantei ca fiind întemeiate.

A reținut că, din economia art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, pentru angajarea răspunderii, nu este suficient a se produce doar o abatere de la prevederile contractuale, cum s-a întâmplat în prezenta speță, fiind absolut necesar ca respectiva abatere să prejudicieze bugetul general al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de acestea ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită. Raportul de expertiză efectuat în cauză a confirmat faptul că, deși aportul propriu al reclamantei nu s-a derulat prin contul special pentru proiect, sumele respective au fost utilizate pentru achitarea cheltuielilor necesare realizării proiectului.

De asemenea, concluziile acestuia au relevat faptul că societatea a înregistrat separat în contabilitate, în jurnalul CBC, toate operațiunile legate de proiect, ceea ce permite urmărirea acestuia prin evidențierea distinctă a tuturor veniturilor și cheltuielilor, precum și faptul că evidența contabilă oferă cu precizie detalii privind dobânda provenită din fondurile plătite de Autoritatea Contractantă. Or, raportat la această stare de fapt, chiar dacă reclamanta se face culpabilă de nerespectarea clauzelor contractuale în temeiul cărora avea obligația de a derula partea de cofinanțare proprie prin contul special aferent proiectului, instanța de fond a apreciat că din această încălcare a clauzelor contractuale nu a rezultat nici un prejudiciu care să justifice măsura declarării ca neeligibile a tuturor cheltuielilor aferente proiectului și instituirea în sarcina reclamantei a obligației de restituire a avansului de care a beneficiat.

De altfel, nici pârâții nu au indicat în concret în ce constă prejudiciul cauzat de reclamantă, limitându-se să afirme generic că sunt incidente prevederile O.G. nr. 79/2003. Măsura declarării ca neeligibile a tuturor cheltuielilor aferente proiectului se impune a fi analizată și prin prisma proporționalității acesteia, raportat la scopul urmărit prin instituirea în sarcina reclamantei a obligației de a derula sumele necesare implementării proiectului prin conturi speciale. Or, în condițiile în care, evidența condusă de reclamantă răspunde scopului urmărit prin instituirea obligației de derulare a operațiunilor prin conturi speciale, s-a apreciat că măsura declarării ca neeligibile a tuturor cheltuielilor aferente proiectului nu respectă criteriul de proporționalitate, impunându-se și din această perspectivă, înlăturarea ei.

Referitor la obligația de rambursare a sumei de 4.556,47 euro, reprezentând dobânda netă acumulată în contul proiectului, a dobânzii în suma de 0,84 euro evidențiată în contul de RON deschis pentru proiect și a sumei de 20,53 euro, aflată în cont din avansul primit, Curtea de Apel a reținut că obligația de rambursare a dobânzii nete în sumă de 4.556,47 euro aferentă sumei achitată cu titlu de avans, precum și a dobânzii în suma 3,11 RON, echivalent a 0,84 euro, evidențiată în contul de RON deschis pentru proiect, îi incumbă reclamantei în temeiul prevederilor art. 15.10 din Anexa II la contractul de grant, potrivit cărora, orice dobândă rezultată din avansul plătit de Autoritatea Contractantă către Beneficiar va fi returnat Autorității Contractante la cererea acesteia, în conformitate cu Articolul 18. Față de natura celor două sume, susținerile reclamantei referitoare la inexistența obligației de restituire a acestora sunt total nefondate.

De asemenea, suma de 20,53 euro rămasă din avansul primit și virată de banca pentru stingerea datoriilor bugetare ale reclamantei a fost considerată în mod corect cheltuială neeligibilă, dat fiind faptul că aceasta nu îndeplinește cerințele impuse de art. 14 din Condițiile generale pentru a fi considerată eligibilă, și anume, nu a fost utilizată în scopul implementării proiectului. Este adevărat că restituirea dobânzii se face de beneficiar la cererea autorității contractante, însă o atare cerere trebuie considerată ca fiind formulată prin însăși actul întocmit de echipa de verificare din cadrul Direcției Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, structură cu atribuții de control din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, neexistând astfel temei pentru exonerarea reclamantei de obligația restituirii sumelor acumulate cu titlu de dobândă.

Referitor la comisionul bancar în valoare de 270,72 euro, pentru a dispune rambursarea acestei sume au fost avute în vedere prevederile art. 18.4 din Condițiile Generale ale contractului de grant, potrivit cărora, „Taxele bancare apărute la rambursarea sumelor datorate Autorității Contractante vor fi exclusiv în sarcina Beneficiarului”. Având în vedere că suma de 270,72 euro nu este o cheltuială bancara apărută la rambursarea sumelor datorate de reclamantă autorității contractante, instanța de fond a apreciat dispoziția de restituire a sumei reprezentând comision bancar ca fiind lipsită de temei, dispunând înlăturarea acesteia.

Referitor la salariile primite de echipa de implementare, f ață de caracterul lipsit de echivoc al clauzelor contractuale, prima instanța a apreciat că reclamanta nu poate justifica acordarea în favoarea personalului responsabil de implementarea proiectului a unor drepturi salariale mai mari decât cele plătite în mod obișnuit în cadrul instituției, prin prisma dispozițiilor art. 120 C. muncii. Referitor la echipamentele și serviciile achiziționate prin atribuire directă , argumentul invocat de reclamantă pentru a justifica atribuirile directe nu poate fi primit de instanță, posibilitatea contestării procedurilor de achiziție derulate în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006 neputând fi înlăturată prin eludarea prevederilor acestui act normativ, cum în mod greșit a procedat reclamanta.

Nu corespunde realității nici susținerea reclamantei că echipamentele și serviciile achiziționate sunt distincte unul de altul, neputând fi achiziționate împreună de la un singur furnizor. Dovada contrară o reprezintă oferta primită din partea SC A.C. SRL de furnizare a tuturor echipamentelor și serviciilor necesare. De asemenea, reclamanta putea previziona din timp natura echipamentelor și serviciilor de care avea nevoie pentru implementarea proiectului, întrucât achiziționarea unui anumit echipament nu era condiționată de instalarea celui anterior achiziționat, compatibilitatea acestora putând fi determinată pe baza caracteristicilor tehnice.

Referitor la serviciile de mentenanță, judecătorul fondului a apreciat că și aceste cheltuieli sunt neeligibile, dat fiind faptul că reprezintă contravaloarea unor servicii viitoare ce nu îndeplinesc condiția de a fi identificabile și verificabile, ele urmând a fi prestate pe seama reclamantei în afara perioadei de implementare a proiectului. Mai mult, conform concluziilor raportului de expertiză, evidențierea lor directă în contul de cheltuieli nu este corectă, ele nefiind integral aferente exercițiului în care au fost efectuate. Prin urmare, în mod corect s-a apreciat ca aceste cheltuieli nu țin de implementarea proiectului, ci mai degrabă de sustenabilitatea acestuia, neintrând astfel sub incidența art. 14 din Anexa II - Condiții Generale.

Referitor la suma de 8.809,57 euro, aferentă serviciilor de organizare seminar și organizare conferință s-a reținut că aceasta nu reprezintă o cheltuială eligibilă, fiind înregistrată în contabilitate direct pe costuri, deși nu există un document fiscal care să ateste prestarea efectivă a respectivelor servicii, încălcându-se astfel prevederile art. 14.1 din Condițiile Generale ale contractului de grant. Întrucât până la data pronunțării prezentei hotărâri au fost emise de către SC T.F. SRL facturile care atestă prestarea efectivă a serviciilor de organizare seminar și organizare conferință, urmează a fi înlăturată constatarea referitoare la caracterul neeligibil al sumei de 8.809,57 euro.

Referitor la costurilor administrative declarate neeligibile prin decizia BRECO , supradimensionarea acestor cheltuieli este confirmată și prin concluziile raportului de expertiză administrat în cauză, împrejurare în raport de care, neputându-se stabili pe baza de documente justificative cuantumul real al costurilor administrative suportate de reclamantă ca urmare a implementării proiectului, instanța de fond a apreciat că în mod justificat BRECO a refuzat avizarea acestora. Cât privește diurna, BRECO a avizat partea cuvenită celor cinci persoane responsabile de implementarea proiectului, fiind considerată cheltuială neeligibilă doar diurna acordată unor persoane care nu făceau parte din echipa responsabilă de proiect.

De asemenea, și serviciile de audit au fost avizate în limita celor efectiv prestate, reținându-se că reclamanta nu a respectat prevederile contractuale, în sensul că deși suma bugetară a fost pentru două audituri, în fapt a existat un singur serviciu prestat. În cauză, nu s-a făcut de către reclamantă dovada contrară celor reținute în actele administrative contestate, dimpotrivă, inclusiv prin concluziile raportului de expertiză însușit de reclamantă se confirmă faptul că a existat un singur serviciu de audit, astfel că și sub acest aspect acțiunea reclamantei este nefondată. Celelalte cheltuieli au fost declarate neeligibile de BRECO pe considerentul că reprezintă depășiri ale liniilor bugetare, iar reclamanta nu a făcut nici în privința acestora dovada contrară.

Curtea a apreciat ca fiind lipsită de temei și susținerea referitoare la neindicarea termenului și a instanței la care decizia nr. 1/2011 poate fi atacată, în cuprinsul acesteia regăsindu-se mențiunea că poate fi atacată la instanța competentă în condițiile art. 218 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2003. Chiar și în lipsa acestei mențiuni, nu se putea reține existența unei vătămări de natură să conducă la anularea actului, reclamanta sesizând în termenul legal instanța competentă. Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs reclamanta Administrația Națională „Apele Române” - Administrația Bazinală de Apă Crișuri și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut faptul că sentința atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor O.G. nr. 79/2003, cât și a Normelor metodologice de aplicare a acestei ordonanțe, aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, care reglementează cazurile, condițiile și procedura de recuperare a fondurilor comunitare precum și a fondurilor de cofinanțare utilizate necorespunzător.

În acest sens, recurenta-reclamantă a susținut că prin menținerea constatărilor din procesul-verbal de constatare din 24 ianuarie 2011 potrivit cărora aceasta datorează autorității contractante cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare, suma de 84.911,29 euro reprezentând cheltuieli cu servicii și echipamente, achiziționate direct și suma de 60.573,90 euro reprezentând achiziționarea serviciilor de mentenanță echipamente hardware și mentenanță aplicații software, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 întrucât cheltuielile respective nu au fost achitate din avansul în sumă de 361.010 euro acordat de intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului pentru realizarea proiectului, ci din contribuția proprie a recurentei-reclamante.

Totodată, recurenta-reclamantă a susținut că deși în considerentele sentinței atacate s-a reținut ca fiind întemeiate criticile reclamantei referitoare la neeligibilitatea cheltuielilor efectuate din aportul propriu, cât și faptul că evidența contabilă răspunde scopului urmărit prin instituirea obligației de derulare a operațiunilor prin conturi speciale, măsura declarării ca neeligibile a tuturor cheltuielilor aferente proiectului nu respectă criteriul de proporționalitate, aceste sume nu au fost scăzute din suma totală stabilită ca fiind datorată. Recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a criticat în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

sentința atacată, susținând în esență că, în mod greșit, a fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamanta Administrația Națională „Apele Române” - Administrația Bazinală de Apă Crișuri deși aceasta avea obligația conform prevederilor art. 34 din contractul de grant, de a deschide conturi speciale pentru proiect și să deruleze toate operațiunile financiare prin aceste conturi speciale, numai cheltuielile angajate și derulate prin aceste conturi speciale fiind considerate eligibile. În acest sens, recurentul-pârât a susținut că deși instanța de fond a constatat încălcarea clauzelor contractuale de către reclamantă cât și sancțiunea prevăzută în contract pentru această încălcare în mod eronat a apreciat că nu poate fi angajată răspunderea acesteia deși conform clauzelor contractului de grant, în cazul nerespectării clauzelor contractuale, prejudiciul se prezumă.

Intimata Administrația Națională „Apele Române”- Administrația Bazinală de Apă Crișuri a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, susținând în esență că în mod corect s-a reținut prin sentința criticată inexistența unui prejudiciu ca urmare a efectuării plăților aferente contribuției proprii prin contul curent și nu din conturile speciale ale proiectului. Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursurile formulate în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ. procedură civilă, în vederea casării sau modificării sentinței atacate, prima instanță reținând în mod corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și realizând o încadrare juridică adecvată. În ceea ce privește recursul formulat de reclamanta Administrația Națională „Apele Române” - Administrația Bazinală de Apă Crișuri Înalta Curte constată că acesta este nefondat, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Contrar celor susținute de recurenta-reclamantă, instanța de control judiciar reține că menținerea procesului-verbal de constatare din 24 ianuarie 2011 în ceea ce privește caracterul neeligibil al cheltuielilor în valoare de 84.911,29 euro reprezentând cheltuielile cu servicii și echipamente achiziționate direct și de 60.573,90 euro reprezentând achiziționarea serviciilor de mentenanță echipamente hardware și mentenanță aplicații software a fost făcută cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003. Susținerile recurentei-reclamante potrivit cărora în mod greșit instanța de fond ar fi menținut constatările referitoare la obligația de a rambursa pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului respectiv suma totală de 145.484,89 euro, întrucât aceste cheltuieli au fost efectuate din contribuția proprie în valoare de 382.276,43 euro, respectiv din credite bugetare contractate, nu pot fi primite, fiind nefondate.

În fapt, astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză și cum în mod corect s-a reținut și de către instanța de fond prin sentința atacată, recurenta-reclamantă avea obligația conform prevederilor art. 3 alin. (34) din contractul de grant - Condiții speciale de a deschide conturi speciale pentru proiect, aferente PHARE (euro) și cofinanțării naționale (RON) și să deruleze toate operațiunile financiare prin aceste conturi speciale, numai cheltuielile angajate și derulate prin aceste conturi urmând a fi considerate eligibile. Potrivit prevederilor art. 17.2 și art. 17.3 din Anexa II - Condiții generale ale contractului de grant, finanțarea nerambursabilă (PHARE și cofinanțarea națională) este asigurată numai cu privire la cheltuielile eligibile ale proiectului.

În cauză, astfel cum rezultă din procesul-verbal de constatare, organele de control constatând neeligibilitatea cheltuielilor efectuate de recurenta-reclamantă din contribuția proprie, prin raportare la prevederile contractuale mai sus menționate au reținut neeligibilitatea totalității cheltuielilor proiectului. Verificând eligibilitatea cheltuielilor efectuate de recurenta-reclamantă pentru achiziționarea de echipamente și servicii prin atribuire directă în sumă de 84.911,29 RON, cât și a serviciilor de mentenantă în valoare de 60.573,60 RON instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată caracterul neeligibil al acestora având în vedere nerespectarea legislației în vigoare, conform art. 7.1.5 din contractul de grant, respectiv dispozițiile art. 23 și art. 27 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, cât și a legislației privind înregistrarea operațiunilor contabile în ceea ce privește facturarea și recepționarea serviciilor de mentenanță, care au fost înregistrate pe conturile de cheltuieli, deși urmau a fi prestate în exercițiile următoare. Susținerile recurentei-pârâte potrivit cărora aceste cheltuieli în sumă totală de 236.792 euro trebuiau scăzute din avansul în sumă de 361.010 euro primit din partea intimatului Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, fiind efectuate din contribuția proprie nu pot fi primite, având în vedere caracterul neeligibil al acestor cheltuieli determinat de nerespectarea legislației în vigoare, respectiv achiziționarea echipamentelor și serviciilor prin atribuire directă, cât și divizarea contractului de achiziție în mai multe contracte pentru a se evita aplicarea procedurilor legale de achiziție în conformitate cu O.U.G.

nr. 34/2006, iar în cazul serviciilor de mentenanță, fiind servicii viitoare care nu puteau fi identificate și verificate întrucât urmau a fi prestate ulterior perioadei prevăzute pentru implementarea proiectului. În ceea ce privește recursul formulat în cauză de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că acesta este nefondat având în vedere următoarele considerente.

În fapt, astfel cum rezultă din sentința atacată acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, dispunându-se anularea în parte a deciziei nr. 1 din 17 martie 2011 și anularea parțială a procesului-verbal de constatare din 24 ianuarie 2011. Au fost menținute constatările referitoare la caracterul neeligibil al următoarelor cheltuieli: 8.121,44 euro reprezentând cheltuieli cu salariile personalului implicat în proiect, 84.911,29 euro reprezentând cheltuieli cu servicii și echipamente achiziționate direct, 60.573,69 euro reprezentând achiziționarea serviciilor de mentenanță echipamente hardware și aplicații software, precum și constatările referitoare la costurile administrative ca și celelalte costuri declarate neeligibile de BRECO.

Singurele constatări care au fost înlăturate se referă la suma de 8.809,57 euro aferentă serviciilor de organizare seminar și organizare conferință cât și la suma de 270,72 euro reprezentând comision. Verificând susținerile recurentului-pârât instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a dispus prin sentința atacată înlăturarea constatării referitoare la suma de 8.809,57 euro aferentă serviciilor de organizare seminar și conferință, întrucât prin facturile emise de către SC T.F. SRL depuse la dosarul cauzei, s-a făcut dovada prestării efective a serviciilor astfel că suma respectivă nu mai poate fi considerată drept o cheltuială neeligibilă.

În ceea ce privește suma de 270,72 euro reprezentând comision bancar achitat de către pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului pentru efectuarea plății în sumă de 270.721,40 euro, instanța de control judiciar apreciază că în mod corect a fost înlăturată această constatare de către instanța de fond, întrucât această taxă bancară nu a fost achitată ca urmare a vreunei operațiuni de rambursare a sumelor datorate de reclamantă autorității contractante, pentru a deveni incidente în cauză dispozițiile art. 18.4 din Condițiile generale ale contractului de grant. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reținând că hotărârea pronunțată este legală și temeinică, instanța de fond interpretând în mod legal și corect prevederile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursurile formulate în cauză, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Administrația Națională „Apele Române” - Administrația Bazinală de Apă Crișuri și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (fost Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului) împotriva sentinței nr. 133 din 06 aprilie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2013.