ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6965/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6965/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată

pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, la data de 11 aprilie 2011, reclamanta Administrația Națională „Apele

Române” - Administrația Bazinală de Apă Crișuri, în contradictoriu cu pârâții Direcția

Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare și Ministerul Dezvoltării Regionale

și Turismului, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare din 24

ianuarie 2011, încheiat la data de 14 ianuarie 2011, de echipa de verificare din

cadrul Direcției Control Verificare și Utilizare Fonduri Comunitare, prin care s-a

stabilit că reclamanta datorează autorității contractante cu competențe în gestionarea

fondurilor comunitare un debit în valoare de 365.838,03 euro, echivalentul a 1.557.152,99

RON și s-a dispus plata sumei respective către Ministerul Dezvoltării Regionale

și Turismului; precum și anularea deciziei nr. 1 din 17 martie 2011 prin a fost

respinsă contestația formulată împotriva procesului-verbal de constatare din 24

ianuarie 2011.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că pentru implementarea acțiunii intitulată „Prevenirea inundațiilor

și reducerea urmărilor acestora prin fundamentarea deciziilor folosind un sistem

informațional integrat” a încheiat la data de 18 august 2008 Contractul de Grant

- Acțiuni Externe ale Comunității Europene nr. RO-2006/018-446.01.01.01.09, perioada

de implementare a acțiunii fiind de 16 luni, dar nu mai târziu de 28 februarie 2010.

Pentru implementarea acțiunii,

prin contract s-au prevăzut fonduri totale în valoare de 806.760 euro, din care:

722.020 euro fonduri nerambursabile, reprezentând 89,50% din valoarea estimată a

cheltuielilor, iar 84.740 euro contribuția beneficiarului, reprezentând 10,50% din

valoarea estimată a cheltuielilor.

Pentru realizarea proiectului

autoritatea contractantă a plătit reclamantei avansul în sumă de 361.010 euro, după

cum urmează: la 09 octombrie 2008 - 334.158,11 RON cu titlu de avans aferent cofinanțării

de la bugetul de stat, echivalentul a 90.288,60 euro, iar la data de 09

octombrie 2008 - 210.721,40 euro cu titlu de avans aferent fondurilor PHARE.

Conform art. 4 din contract,

autoritatea contractantă s-a obligat să mai facă o plată ulterioară prefinanțării

în valoare de 288.808 euro, precum și o plată finală în sumă de 72.202 euro, plăți

pe care însă nu le-a mai făcut, deși reclamanta a adresat la BRECO o cerere de plată

finală în valoare de 311.682 euro, însoțită de raportul final și raportul de audit,

iar BRECO a avizat cheltuieli eligibile în valoare de 730.819,01 euro și TVA în

valoare de 113.523,25 RON.

Reclamanta a arătat că,

în perioada 08 noiembrie 2010 - 29 noiembrie 2010, o echipă din cadrul pârâtei Direcția

de Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare a verificat modul de utilizare

a avansului în valoare de 361.010 euro primit pentru implementarea proiectului,

fiind încheiat în acest sens procesul-verbal de constatare din 24 ianuarie 2011

prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în valoare de 365.838,03

euro, echivalentul a 1.557.152,99 RON.

A susținut reclamanta

că, în speță, nu sunt întrunite în mod cumulativ condițiile antrenării răspunderii

în baza O.G. nr. 79/2003 și ale Normelor metodologice de aplicare ale acestei ordonanțe,

aprobate prin H.G. nr. 1203/2007, respectiv că, deși proiectul a fost finalizat,

iar suma de 361.010 euro a fost utilizată în scopul implementării acțiunii, în mod

nelegal și neîntemeiat prin procesul-verbal de constatare s-a dispus rambursarea

acestei sume Autorității Contractante Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.

S-a arătat că în perioada

13 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009, pentru suma de 270.721,40 euro, reprezentând

avansul din fondurile PHARE, depus în contul special de euro al proiectului, s-a

acumulat o dobândă în valoare de 4.556,47 euro. Suma de 4.556,47 euro, precum și

suma de 20,53 euro rămasă în cont din avansul primit de la autoritatea contractantă

au fost poprite de A.N.A.F. - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea

în vederea stingerii debitelor Administrației Bazinale de Apă Crișuri față de bugetele

fondurilor speciale și al asigurărilor sociale de stat și fără acordul reclamantei,

banca, la cererea creditorului a efectuat schimbul valutar și a virat ulterior suma

rezultată Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Oradea.

Ca atare, reclamanta a

apreciat că, în mod greșit, echipa de verificare a considerat că prin actele și

faptele sale a utilizat în alte scopuri fondurile comunitare.

A învederat faptul că

a depus la Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Oradea cererea finală

de plată la care a anexat evidența cheltuielilor, cerere avizată la plata de BRECO

pentru suma de 730.819,01 euro, din care 348.542,58 euro reprezintă cheltuieli efectuate

din conturile proiectului, iar 382.276,43 euro reprezintă cheltuieli efectuate din

contul curent al reclamantei, inclusiv contribuția proprie.

Plata contribuției proprii

la implementarea proiectului s-a efectuat din contul curent al reclamantei, întrucât,

a susținut aceasta, nu a mai avut la dispoziție timpul fizic necesar pentru a face

transferul sumei reprezentând contribuția proprie din contul curent în contul special

în lei deschis pentru proiect din care să facă plățile către furnizori.

Referitor la rambursarea

comisionului bancar în sumă de 270,72 euro, reclamanta a arătat că și această măsură

a fost dispusă ca urmare a unei interpretări greșite a prevederilor contractului

de grant, neexistând niciun temei pentru obligarea sa la rambursarea acestei sume,

după cum nu există temei nici pentru rambursarea dobânzii de 3,70 RON.

Referitor la respectarea

prevederilor art. 16.1 din Anexa II - Condiții Generale la Contractul de Grant privind

înregistrările în contabilitate, a precizat că a deschis conturi speciale pentru

implementarea proiectului, conturi care au fost alimentate cu avansul acordat de

Autoritatea Contractantă și contribuția beneficiarului din care s-au efectuat plățile

pentru echipamentele și serviciile achiziționate în vederea finalizării proiectului,

salariilor și obligațiilor fiscale aferente.

Contrar celor reținute

de echipa de verificare/evaluare în procesul-verbal de constatare, reclamanta are

înregistrări separate în contabilitate, fapt dovedit cu jurnalele distincte puse

la dispoziția comisiei și înaintate acesteia cu adresa din 08 decembrie 2010.

Referitor la salariile

acordate membrilor echipei de implementare a proiectului, s-a arătat că acestea

au fost mai mici decât cele plătite de Administrația Bazinală de Apă Crișuri, fiind

totodată aprobate și de Autoritatea Contractantă Ministerul Dezvoltării Regionale

și Turismului prin aprobarea bugetului proiectului.

Referitor la cheltuielile

ocazionate de achiziționarea echipamentelor și serviciilor necesare implementării

proiectului, considerate neeligibile prin procesul-verbal contestat, reclamanta

a arătat că în anul 2009 a organizat o licitație deschisă pentru achiziționarea

- echipamentelor și serviciilor necesare implementării proiectului. Dat fiind că

soluționarea contestațiilor formulate de participanții la procedura de licitația

publică deschisă a avut loc la finele lunii noiembrie 2009, achiziționarea echipamentelor

și a serviciilor și plata contravalorii acestora s-a putut efectua numai ulterior

acestei perioade. Echipamentele PDA cu GPS și aplicația soft GIS au fost achiziționate

prin licitație publică deschisă de la SC T.I. SA. Întrucât acest furnizor nu avea

în obiectul de activitate prevăzute și serviciile de instalare a unor astfel de

echipamente, serviciile respective au fost achiziționate direct de la SC A.C. SRL.

Ca urmare, cheltuielile

ocazionate de achiziționarea echipamentelor și serviciilor în valoare de 84.911,29

euro sunt, în opinia reclamantei, eligibile, cu atât mai mult cu cât BRECO a considerat

eligibile aceste cheltuieli și nici nu s-a depășit suma prevăzută în bugetul contractului

aprobat de Autoritatea Contractantă pentru echipamentele și serviciile în cauză.

Referitor la serviciile

de mentenanță echipamente hardware și de mentenanță echipamente software, reclamanta

a învederat că în procesul-verbal de constatare s-a reținut că suma de 60.573,60

euro, reprezentând contribuția Autorității Contractante la implementarea proiectului,

este neeligibilă în întregime, deși în bugetul proiectului sunt prevăzute expres

și aprobate la linia 7.2 - Servicii în perioada de garanție și mentenanță post-implementare

în valoare de 67.680 euro.

Privitor la serviciile

de organizare seminar și organizare conferință, s-a arătat că în procesul-verbal

de constatare s-a reținut că suma de 8.809,57 euro este neeligibilă, dat fiind că,

deși potrivit contractului încheiat cu SC T.F. SA trebuia să se achite un avans

de 30% din valoarea serviciilor, acestea au fost facturate și achitate integral

în avans și, în consecință, s-a dispus rambursarea în întregime a sumei de 8.809,57

euro către Autoritatea Contractantă.

Deși nu se contestă prestarea

serviciilor de organizare a seminarului și a conferinței de către SC T.F. SA și

nici faptul că acestea au fost achiziționate în scopul implementării proiectului,

singurul considerent avut în vedere pentru a trata ca neeligibilă cheltuiala în

sumă de 8.809,57 euro, este acela că această sumă a fost înregistrată în contabilitate

direct pe costuri, deși nu se bazează pe un document fiscal care să ateste prestarea

serviciilor, ci pe baza facturilor proforma, care sunt prevăzute în legislația financiar-contabilă

ca documente justificative.

Referitor la costurile

administrative și celelalte costuri considerate neeligibile de către BRECO, reclamanta

a susținut că și acestea au fost declarate în mod greșit neeligibile, în condițiile

în care ele au fost efectuate în scopul implementării proiectului și potrivit prevederilor

art. 14.6 din Anexa II - Condiții Generale la Contractul de Grant, acestea reprezintă

5% din valoarea cheltuielilor directe.

Cât privește diurnele

acordate pentru deplasarea externă, s-a susținut că întrucât s-a constatat că s-au

decontat diurna și cazarea pentru 10 persoane, s-a considerat ca fiind neeligibile

și cheltuielile ocazionate de deplasarea externă a celor 5 salariați care făceau

parte din echipa de implementare. Ca urmare, în procesul-verbal de constatare s-a

reținut fără temei că în întregime aceste cheltuieli sunt neeligibile, deși membrii

echipei de implementare erau îndreptățiți să primească diurnă și să li se deconteze

cazarea.

Referitor la serviciile

de audit financiar s-a arătat că acestea au fost efectuate, cuprinzând toată perioada

de implementare a proiectului, în mod cu totul nejustificat acestea fiind considerate

neeligibile. În prima etapă de implementare a proiectului - respectiv până la finele

anului noiembrie 2009, când au fost soluționate contestațiile formulate de participanții

la licitația publică deschisă organizată pentru achiziționarea echipamentelor și

serviciilor aferente nu s-au efectuat cheltuieli și, în consecință, s-a efectuat

un singur audit financiar de către SC A.C. SRL, față de două cât prevedea contractul,

dar nu s-a depășit suma prevăzută în bugetul aprobat.

În privința deciziei

nr. 1 din 17 martie 2011, s-a arătat că aceasta este nelegală, fiind emisă cu încălcarea

prevederilor imperative ale art. 211 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 privind C.

proc. fisc., deoarece în dispozitiv nu s-a prevăzut termenul în care poate fi exercitată

calea de atac și nici instanța competentă.

Prin întâmpinare

, pârâtul Ministerul Dezvoltării

Regionale și Turismului a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii formulată

de reclamantă.

Prin sentința nr. 133

din data de 06 aprilie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Administrația

Națională „Apele Române” - Administrația Bazinală de Apă Crișuri, în contradictoriu

cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și Direcția Control și

Verificare Utilizare Fonduri Comunitare.

A dispus anularea în parte

a deciziei nr. 1 din 17 martie 2011 și anularea parțială a procesului-verbal de

constatare din 24 ianuarie 2011 încheiat la data de 14 ianuarie 2011 cu privire

la proiectul RO 2006/018/446.01.01.01.09, sub aspectul stabilirii în sarcina reclamantei

a obligației de rambursare a întregii finanțări primită drept avans în sumă de 361.010

euro și a declarării ca neeligibile a tuturor cheltuielilor aferente proiectului.

A menținut constatările

referitoare la caracterul neeligibil al următoarelor cheltuieli: 8.121,44 euro reprezentând

cheltuieli cu salariile personalului implicat în proiect, 84.911,29 euro reprezentând

cheltuieli cu servicii și echipamente achiziționate direct, 60.573,60 euro reprezentând

achiziționarea serviciilor de mentenanță echipamente hardware și mentenanță aplicații

software, precum și constatările referitoare la costurile administrative și celelalte

costuri declarate neeligibile de BRECO.

A menținut constatările

referitoare la obligația beneficiarului de restituire a sumei de 4.577,84 euro reprezentând

dobândă.

A înlăturat constatarea

referitoare la obligația reclamantei de plată a comisionului în valoare de 270,72

euro și a respins celelalte pretenții ale reclamantei.

Totodată, a obligat pârâții

la plata sumei de 1.600 RON cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată în favoarea

reclamantei.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Referitor la declararea

ca neeligibile a tuturor cheltuielilor aferente proiectului, inclusiv a celor efectuate

din finanțarea nerambursabilă primită ca avans, r

aportat la existența prejudiciului, prima

instanță a apreciat criticile reclamantei ca fiind întemeiate.

A reținut că, din economia

art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, pentru angajarea răspunderii, nu este suficient

a se produce doar o abatere de la prevederile contractuale, cum s-a întâmplat în

prezenta speță, fiind absolut necesar ca respectiva abatere să prejudicieze bugetul

general al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de acestea ori în numele

ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială

necuvenită.

Raportul de expertiză

efectuat în cauză a confirmat faptul că, deși aportul propriu al reclamantei nu

s-a derulat prin contul special pentru proiect, sumele respective au fost utilizate

pentru achitarea cheltuielilor necesare realizării proiectului. De asemenea, concluziile

acestuia au relevat faptul că societatea a înregistrat separat în contabilitate,

în jurnalul CBC, toate operațiunile legate de proiect, ceea ce permite urmărirea

acestuia prin evidențierea distinctă a tuturor veniturilor și cheltuielilor, precum

și faptul că evidența contabilă oferă cu precizie detalii privind dobânda provenită

din fondurile plătite de Autoritatea Contractantă.

Or, raportat la această

stare de fapt, chiar dacă reclamanta se face culpabilă de nerespectarea clauzelor

contractuale în temeiul cărora avea obligația de a derula partea de cofinanțare

proprie prin contul special aferent proiectului, instanța de fond a apreciat că

din această încălcare a clauzelor contractuale nu a rezultat nici un prejudiciu

care să justifice măsura declarării ca neeligibile a tuturor cheltuielilor aferente

proiectului și instituirea în sarcina reclamantei a obligației de restituire a avansului

de care a beneficiat. De altfel, nici pârâții nu au indicat în concret în ce constă

prejudiciul cauzat de reclamantă, limitându-se să afirme generic că sunt incidente

prevederile O.G. nr. 79/2003.

Măsura declarării ca neeligibile

a tuturor cheltuielilor aferente proiectului se impune a fi analizată și prin prisma

proporționalității acesteia, raportat la scopul urmărit prin instituirea în sarcina

reclamantei a obligației de a derula sumele necesare implementării proiectului prin

conturi speciale.

Or, în condițiile în care,

evidența condusă de reclamantă răspunde scopului urmărit prin instituirea obligației

de derulare a operațiunilor prin conturi speciale, s-a apreciat că măsura declarării

ca neeligibile a tuturor cheltuielilor aferente proiectului nu respectă criteriul

de proporționalitate, impunându-se și din această perspectivă, înlăturarea ei.

Referitor la obligația

de rambursare a sumei de 4.556,47 euro, reprezentând dobânda netă acumulată în contul

proiectului, a dobânzii în suma de 0,84 euro evidențiată în contul de RON deschis

pentru proiect și a sumei de 20,53 euro, aflată în cont din avansul primit, Curtea

de Apel a

reținut că obligația de rambursare a dobânzii nete în sumă de 4.556,47 euro aferentă

sumei achitată cu titlu de avans, precum și a dobânzii în suma 3,11 RON, echivalent

a 0,84 euro, evidențiată în contul de RON deschis pentru proiect, îi incumbă reclamantei

în temeiul prevederilor art. 15.10 din Anexa II la contractul de grant, potrivit

cărora, orice dobândă rezultată din avansul plătit de Autoritatea Contractantă către

Beneficiar va fi returnat Autorității Contractante la cererea acesteia, în conformitate

cu Articolul 18.

Față de natura celor două

sume, susținerile reclamantei referitoare la inexistența obligației de restituire

a acestora sunt total nefondate.

De asemenea, suma de 20,53

euro rămasă din avansul primit și virată de banca pentru stingerea datoriilor bugetare

ale reclamantei a fost considerată în mod corect cheltuială neeligibilă, dat fiind

faptul că aceasta nu îndeplinește cerințele impuse de art. 14 din Condițiile generale

pentru a fi considerată eligibilă, și anume, nu a fost utilizată în scopul implementării

proiectului.

Este adevărat că restituirea

dobânzii se face de beneficiar la cererea autorității contractante, însă o atare

cerere trebuie considerată ca fiind formulată prin însăși actul întocmit de echipa

de verificare din cadrul Direcției Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare,

structură cu atribuții de control din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale

și Turismului, neexistând astfel temei pentru exonerarea reclamantei de obligația

restituirii sumelor acumulate cu titlu de dobândă.

Referitor la comisionul

bancar în valoare de 270,72 euro, pentru a dispune rambursarea acestei sume au fost

avute în vedere prevederile art. 18.4 din Condițiile Generale ale contractului de

grant, potrivit cărora, „Taxele bancare apărute la rambursarea sumelor datorate

Autorității Contractante vor fi exclusiv în sarcina Beneficiarului”.

Având în vedere că suma

de 270,72 euro nu este o cheltuială bancara apărută la rambursarea sumelor datorate

de reclamantă autorității contractante, instanța de fond a apreciat dispoziția de

restituire a sumei reprezentând comision bancar ca fiind lipsită de temei, dispunând

înlăturarea acesteia.

Referitor la salariile

primite de echipa de implementare, f

ață de caracterul lipsit de echivoc al clauzelor

contractuale, prima instanța a apreciat că reclamanta nu poate justifica acordarea

în favoarea personalului responsabil de implementarea proiectului a unor drepturi

salariale mai mari decât cele plătite în mod obișnuit în cadrul instituției, prin

prisma dispozițiilor art. 120 C. muncii.

Referitor la echipamentele

și serviciile achiziționate prin atribuire directă

, argumentul invocat de

reclamantă pentru a justifica atribuirile directe nu poate fi primit de instanță,

posibilitatea contestării procedurilor de achiziție derulate în conformitate cu

prevederile O.U.G. nr. 34/2006 neputând fi înlăturată prin eludarea prevederilor

acestui act normativ, cum în mod greșit a procedat reclamanta.

Nu corespunde realității

nici susținerea reclamantei că echipamentele și serviciile achiziționate sunt distincte

unul de altul, neputând fi achiziționate împreună de la un singur furnizor. Dovada

contrară o reprezintă oferta primită din partea SC A.C. SRL de furnizare a tuturor

echipamentelor și serviciilor necesare.

De asemenea, reclamanta

putea previziona din timp natura echipamentelor și serviciilor de care avea nevoie

pentru implementarea proiectului, întrucât achiziționarea unui anumit echipament

nu era condiționată de instalarea celui anterior achiziționat, compatibilitatea

acestora putând fi determinată pe baza caracteristicilor tehnice.

Referitor la serviciile

de mentenanță, judecătorul fondului a

apreciat că și aceste cheltuieli sunt neeligibile,

dat fiind faptul că reprezintă contravaloarea unor servicii viitoare ce nu îndeplinesc

condiția de a fi identificabile și verificabile, ele urmând a fi prestate pe seama

reclamantei în afara perioadei de implementare a proiectului. Mai mult, conform

concluziilor raportului de expertiză, evidențierea lor directă în contul de cheltuieli

nu este corectă, ele nefiind integral aferente exercițiului în care au fost efectuate.

Prin urmare, în mod corect s-a apreciat ca aceste cheltuieli nu țin de implementarea

proiectului, ci mai degrabă de sustenabilitatea acestuia, neintrând astfel sub incidența

art. 14 din Anexa II - Condiții Generale.

Referitor la suma de 8.809,57

euro, aferentă serviciilor de organizare seminar și organizare conferință

s-a reținut că aceasta

nu reprezintă o cheltuială eligibilă, fiind înregistrată în contabilitate direct

pe costuri, deși nu există un document fiscal care să ateste prestarea efectivă

a respectivelor servicii, încălcându-se astfel prevederile art. 14.1 din Condițiile

Generale ale contractului de grant.

Întrucât până la data

pronunțării prezentei hotărâri au fost emise de către SC T.F. SRL facturile care

atestă prestarea efectivă a serviciilor de organizare seminar și organizare conferință,

urmează a fi înlăturată constatarea referitoare la caracterul neeligibil al sumei

de 8.809,57 euro.

Referitor la costurilor

administrative declarate neeligibile prin decizia BRECO

, supradimensionarea acestor

cheltuieli este confirmată și prin concluziile raportului de expertiză administrat

în cauză, împrejurare în raport de care, neputându-se stabili pe baza de documente

justificative cuantumul real al costurilor administrative suportate de reclamantă

ca urmare a implementării proiectului, instanța de fond a apreciat că în mod justificat

BRECO a refuzat avizarea acestora.

Cât privește diurna, BRECO

a avizat partea cuvenită celor cinci persoane responsabile de implementarea proiectului,

fiind considerată cheltuială neeligibilă doar diurna acordată unor persoane care

nu făceau parte din echipa responsabilă de proiect.

De asemenea, și serviciile

de audit au fost avizate în limita celor efectiv prestate, reținându-se că reclamanta

nu a respectat prevederile contractuale, în sensul că deși suma bugetară a fost

pentru două audituri, în fapt a existat un singur serviciu prestat.

În cauză, nu s-a făcut

de către reclamantă dovada contrară celor reținute în actele administrative contestate,

dimpotrivă, inclusiv prin concluziile raportului de expertiză însușit de reclamantă

se confirmă faptul că a existat un singur serviciu de audit, astfel că și sub acest

aspect acțiunea reclamantei este nefondată.

Celelalte cheltuieli au

fost declarate neeligibile de BRECO pe considerentul că reprezintă depășiri ale

liniilor bugetare, iar reclamanta nu a făcut nici în privința acestora dovada contrară.

Curtea a apreciat ca fiind

lipsită de temei și susținerea referitoare la neindicarea termenului și a instanței

la care decizia nr. 1/2011 poate fi atacată, în cuprinsul acesteia regăsindu-se

mențiunea că poate fi atacată la instanța competentă în condițiile art. 218

alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2003.

Chiar și în lipsa acestei

mențiuni, nu se putea reține existența unei vătămări de natură să conducă la anularea

actului, reclamanta sesizând în termenul legal instanța competentă.

Împotriva hotărârii instanței

de fond au declarat recurs reclamanta Administrația Națională „Apele Române” - Administrația

Bazinală de Apă Crișuri și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului

- în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac,

încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă

a susținut faptul că sentința atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită

a legii, respectiv a dispozițiilor O.G. nr. 79/2003, cât și a Normelor metodologice

de aplicare a acestei ordonanțe, aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, care reglementează

cazurile, condițiile și procedura de recuperare a fondurilor comunitare precum și

a fondurilor de cofinanțare utilizate necorespunzător.

În acest sens, recurenta-reclamantă

a susținut că prin menținerea constatărilor din procesul-verbal de constatare

din 24 ianuarie 2011 potrivit cărora aceasta datorează autorității contractante

cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare, suma de 84.911,29 euro reprezentând

cheltuieli cu servicii și echipamente, achiziționate direct și suma de 60.573,90

euro reprezentând achiziționarea serviciilor de mentenanță echipamente hardware

și mentenanță aplicații software, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a

prevederilor art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 întrucât cheltuielile respective

nu au fost achitate din avansul în sumă de 361.010 euro acordat de intimatul-pârât

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului pentru realizarea proiectului, ci

din contribuția proprie a recurentei-reclamante.

Totodată, recurenta-reclamantă

a susținut că deși în considerentele sentinței atacate s-a reținut ca fiind întemeiate

criticile reclamantei referitoare la neeligibilitatea cheltuielilor efectuate din

aportul propriu, cât și faptul că evidența contabilă răspunde scopului urmărit prin

instituirea obligației de derulare a operațiunilor prin conturi speciale, măsura

declarării ca neeligibile a tuturor cheltuielilor aferente proiectului nu respectă

criteriul de proporționalitate, aceste sume nu au fost scăzute din suma totală stabilită

ca fiind datorată.

Recurentul-pârât Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului a criticat în temeiul dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ. sentința atacată, susținând în esență că, în mod greșit, a

fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamanta Administrația Națională

„Apele Române” - Administrația Bazinală de Apă Crișuri deși aceasta avea obligația

conform prevederilor art. 34 din contractul de grant, de a deschide conturi speciale

pentru proiect și să deruleze toate operațiunile financiare prin aceste conturi

speciale, numai cheltuielile angajate și derulate prin aceste conturi speciale fiind

considerate eligibile.

În acest sens, recurentul-pârât

a susținut că deși instanța de fond a constatat încălcarea clauzelor contractuale

de către reclamantă cât și sancțiunea prevăzută în contract pentru această încălcare

în mod eronat a apreciat că nu poate fi angajată răspunderea acesteia deși conform

clauzelor contractului de grant, în cazul nerespectării clauzelor contractuale,

prejudiciul se prezumă.

Intimata Administrația

Națională „Apele Române”- Administrația Bazinală de Apă Crișuri a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtul Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului, susținând în esență că în mod corect s-a reținut

prin sentința criticată inexistența unui prejudiciu ca urmare a efectuării plăților

aferente contribuției proprii prin contul curent și nu din conturile speciale ale

proiectului.

Examinând sentința atacată

în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât

și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursurile

formulate în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru considerentele expuse

în continuare.

Instanța de control judiciar

constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ. procedură civilă, în vederea casării sau modificării sentinței atacate,

prima instanță reținând în mod corect situația de fapt, în raport de materialul

probator administrat în cauză și realizând o încadrare juridică adecvată.

În ceea ce privește recursul

formulat de reclamanta Administrația Națională „Apele Române” - Administrația Bazinală

de Apă Crișuri Înalta Curte constată că acesta este nefondat, în cauză nefiind incident

motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Contrar celor susținute

de recurenta-reclamantă, instanța de control judiciar reține că menținerea procesului-verbal

de constatare din 24 ianuarie 2011 în ceea ce privește caracterul neeligibil al

cheltuielilor în valoare de 84.911,29 euro reprezentând cheltuielile cu servicii

și echipamente achiziționate direct și de 60.573,90 euro reprezentând achiziționarea

serviciilor de mentenanță echipamente hardware și mentenanță aplicații software

a fost făcută cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003.

Susținerile recurentei-reclamante

potrivit cărora în mod greșit instanța de fond ar fi menținut constatările referitoare

la obligația de a rambursa pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și

Turismului respectiv suma totală de 145.484,89 euro, întrucât aceste cheltuieli

au fost efectuate din contribuția proprie în valoare de 382.276,43 euro, respectiv

din credite bugetare contractate, nu pot fi primite, fiind nefondate.

În fapt, astfel cum rezultă

din materialul probator administrat în cauză și cum în mod corect s-a reținut și

de către instanța de fond prin sentința atacată, recurenta-reclamantă avea obligația

conform prevederilor art. 3 alin. (34) din contractul de grant - Condiții speciale

de a deschide conturi speciale pentru proiect, aferente PHARE (euro) și cofinanțării

naționale (RON) și să deruleze toate operațiunile financiare prin aceste conturi

speciale, numai cheltuielile angajate și derulate prin aceste conturi urmând a fi

considerate eligibile.

Potrivit prevederilor

art. 17.2 și art. 17.3 din Anexa II - Condiții generale ale contractului de grant,

finanțarea nerambursabilă (PHARE și cofinanțarea națională) este asigurată numai

cu privire la cheltuielile eligibile ale proiectului.

În cauză, astfel cum rezultă

din procesul-verbal de constatare, organele de control constatând neeligibilitatea

cheltuielilor efectuate de recurenta-reclamantă din contribuția proprie, prin raportare

la prevederile contractuale mai sus menționate au reținut neeligibilitatea totalității

cheltuielilor proiectului.

Verificând eligibilitatea

cheltuielilor efectuate de recurenta-reclamantă pentru achiziționarea de echipamente

și servicii prin atribuire directă în sumă de 84.911,29 RON, cât și a serviciilor

de mentenantă în valoare de 60.573,60 RON instanța de control judiciar constată

că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată caracterul neeligibil al acestora

având în vedere nerespectarea legislației în vigoare, conform art. 7.1.5 din contractul

de grant, respectiv dispozițiile art. 23 și art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, cât și a legislației privind

înregistrarea operațiunilor contabile în ceea ce privește facturarea și recepționarea

serviciilor de mentenanță, care au fost înregistrate pe conturile de cheltuieli,

deși urmau a fi prestate în exercițiile următoare.

Susținerile recurentei-pârâte

potrivit cărora aceste cheltuieli în sumă totală de 236.792 euro trebuiau scăzute

din avansul în sumă de 361.010 euro primit din partea intimatului Ministerul Dezvoltării

Regionale și Turismului, fiind efectuate din contribuția proprie nu pot fi primite,

având în vedere caracterul neeligibil al acestor cheltuieli determinat de nerespectarea

legislației în vigoare, respectiv achiziționarea echipamentelor și serviciilor prin

atribuire directă, cât și divizarea contractului de achiziție în mai multe contracte

pentru a se evita aplicarea procedurilor legale de achiziție în conformitate cu

O.U.G. nr. 34/2006, iar în cazul serviciilor de mentenanță, fiind servicii viitoare

care nu puteau fi identificate și verificate întrucât urmau a fi prestate ulterior

perioadei prevăzute pentru implementarea proiectului.

În ceea ce privește recursul

formulat în cauză de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că acesta este nefondat

având în vedere următoarele considerente.

În fapt, astfel cum rezultă

din sentința atacată acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, dispunându-se

anularea în parte a deciziei nr. 1 din 17 martie 2011 și anularea parțială a procesului-verbal

de constatare din 24 ianuarie 2011.

Au fost menținute constatările

referitoare la caracterul neeligibil al următoarelor cheltuieli: 8.121,44 euro reprezentând

cheltuieli cu salariile personalului implicat în proiect, 84.911,29 euro reprezentând

cheltuieli cu servicii și echipamente achiziționate direct, 60.573,69 euro reprezentând

achiziționarea serviciilor de mentenanță echipamente hardware și aplicații software,

precum și constatările referitoare la costurile administrative ca și celelalte costuri

declarate neeligibile de BRECO.

Singurele constatări care

au fost înlăturate se referă la suma de 8.809,57 euro aferentă serviciilor de organizare

seminar și organizare conferință cât și la suma de 270,72 euro reprezentând comision.

Verificând susținerile

recurentului-pârât instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a dispus

prin sentința atacată înlăturarea constatării referitoare la suma de 8.809,57

euro aferentă serviciilor de organizare seminar și conferință, întrucât prin facturile

emise de către SC T.F. SRL depuse la dosarul cauzei, s-a făcut dovada prestării

efective a serviciilor astfel că suma respectivă nu mai poate fi considerată drept

o cheltuială neeligibilă.

În ceea ce privește suma

de 270,72 euro reprezentând comision bancar achitat de către pârâtul Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului pentru efectuarea plății în sumă de 270.721,40

euro, instanța de control judiciar apreciază că în mod corect a fost înlăturată

această constatare de către instanța de fond, întrucât această taxă bancară nu a

fost achitată ca urmare a vreunei operațiuni de rambursare a sumelor datorate de

reclamantă autorității contractante, pentru a deveni incidente în cauză dispozițiile

art. 18.4 din Condițiile generale ale contractului de grant.

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte reținând că hotărârea pronunțată este legală și

temeinică, instanța de fond interpretând în mod legal și corect prevederile normative

anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. raportat

la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursurile formulate în cauză,

ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de Administrația Națională „Apele Române” - Administrația Bazinală de Apă Crișuri

și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (fost Ministerul Dezvoltării

Regionale și Turismului) împotriva sentinței nr. 133 din 06 aprilie 2012 a Curții

de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 29 octombrie 2013.