ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7209/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 6 aprilie 2012, reclamantul P.P.C. a chemat în judecată pârâții Consiliul Baroului Dâmbovița, Baroul Dâmbovița, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România și Uniunea Națională a Barourilor din România și a solicitat, în temeiul art. 1 alin. (1) și art. 18 din Legea nr. 554/2004, anularea în parte a Deciziei nr. 168 din 23 decembrie 2011 a Consiliului Baroului Dâmbovița și anularea în totalitate a Deciziei nr. 343 din 3 martie 2012 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România (UNBR), în sensul admiterii cererii sale de trecere pe tabloul avocaților definitivi prin scutirea de la efectuarea stagiului de avocat, scutire întemeiată pe dispozițiile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 republicată.

În motivarea cererii a arătat reclamantul că a intrat în profesia de avocat în anul 1999 prin Decizia UAR nr. 3613 din 18 iunie 1999, în temeiul art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, în forma în care legea profesiei de avocat era în vigoare în anul 1999 (susținând un examen scris și oral de verificare a cunoștințelor de drept civil, penal procedură civilă, procedură penală precum și din legea de organizare a profesiei de avocat).

Ulterior intrării în profesie, în perioada stagiului, a cerut Baroului Dâmbovița suspendarea din profesie prin Adresa nr. 114 din 17 decembrie 1999, urmare angajării în funcția de jurisconsult, cerere care i-a fost aprobată prin Adresa nr. 445 din 21 decembrie 1999. În perioada ulterioară suspendării din profesia de avocat și până în prezent a fost definitivat în funcția de consilier juridic, fapt atestat de Adeverința nr. 19 din 24 noiembrie 2011 a Asociației Profesionale a Consilierilor Juridici „L.C.” Dâmbovița, având o vechime în profesia de consilier juridic de peste 10 ani, după cum reiese și din consemnările operate în cartea de muncă.

În susținerea cererii de scutire de stagiu și înscriere pe tabloul avocaților definitivi, adresată Baroului Dâmbovița, precum și în contestația adresată Consiliului UNBR, a invocat pe lângă dispozițiile legale din Legea nr. 51/1995 și din Statutul profesiei și Hotărârea interpretativă nr. 3/2008 a Baroului București, care la art. 4 menționează că: „Avocații stagiari deveniți incompatibili, exercitând ulterior în perioada de incompatibilitate funcții juridice în sensul celor prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, o perioadă mai mare de 5 ani, sau care au fost definitivați în aceste funcții, dobândesc calitatea de avocat definitiv la data de ridicare a măsurii suspendării cu condiția depunerii de înscrisuri justificative în acest sens.” A susținut reclamantul că interpretarea legii trebuie făcută nu doar în litera ci și în spiritul ei, iar scopul legii în acest caz este acela de a echivala unei persoane definitivatul într-o altă profesie de natură juridică cu definitivatul profesiei de avocat.

A invocat reclamantul Decizia nr. 58/2010 a Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal prin care o persoană aflată într-o situație similară a atacat în contencios administrativ Decizia Baroului Cluj cu privire la respingerea cererii de scutire de stagiu, fiindu-i admisă cererea (soluția rămânând irevocabilă și în urma respingerii recursului la ICCJ prin Decizia nr. 5106 din 18 noiembrie 2010). S-a mai arătat prin acțiune că în considerentele Deciziei nr. 168 din 23 decembrie 2011 Consiliul UNBR invocă ca și motiv că nu ar fi făcut dovada susținerii examenului de definitivat în profesia de consilier juridic, fără a se avea în vedere că a fost definitivat de drept, prin efectul legii, în profesia de consilier juridic, astfel că nu putea susține un alt examen de definitivat.

De asemenea a mai invocat reclamantul că i-a fost aplicat un tratament discriminatoriu față de alte persoane în aceeași situație, ceea ce contravine prevederilor art. 14 din Convenția Europeană a drepturilor omului Pârâtele Consiliul Baroului Dâmbovița și Baroul Dâmbovița, precum și pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România au formulat întâmpinări prin care au invocat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea acțiunii formulate de către reclamant, iar pe fond, în cazul în care s-ar trece peste excepția invocată, respingerea acțiunii ca nefondată. În ceea ce privește excepția inadmisibilității, pârâtele au arătat faptul că în cererea acestuia sunt luate în discuție relațiile de serviciu între membri ai aceleiași categorii profesionale și chiar ai aceluiași barou, membru al UNBR, și nu relația Baroului Dâmbovița (sau UNBR) cu terții, ceea ce excede cadrului contenciosului administrativ.

Pe fondul cauzei, în condițiile în care s-ar trece peste excepția invocată, pârâtele au arătat că acțiunea reclamantului P.P.C. este nefondată, impunându-se respingerea ei ca atare, prin hotărârea ce va fi pronunțată. Prin Sentința nr. 160 din 4 mai 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția de inadmisibilitate invocată de pârâte; s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul P.P.C., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Baroului Dâmbovița, Baroul Dâmbovița, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România și Uniunea Națională a Barourilor din România.

Pentru a pronunța această sentința, instanța a reținut că cu privire la excepția inadmisibilității invocată de pârâte, că ambele decizii atacate constituie acte administrative, în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, iar potrivit art. 2 lit. b) din aceeași lege și dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, Uniunea Națională a Barourilor din România - U.N.B.R. este formată din toate barourile din România și este persoană juridică de interes public. A apreciat judecătorul fondului că prin deciziile contestate la instanță nu sunt reglementate simple relații de serviciu avocat - Barou, iar hotărârile adoptate de consiliul baroului pot fi anulate de Consiliul U.N.B.R.

numai pentru motive de nelegalitate ori de încălcare a prevederilor statutului, cu respectarea autonomiei baroului fără a fi înlăturat caracterul de act administrativ al deciziilor menționate. De asemenea, s-a constatat că dispozițiile invocate, respectiv art. 85 alin. (2) din Hotărârea nr. 64/2011, nu sunt aplicabile în speță. Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul a dobândit calitatea de avocat stagiar, iar urmare angajării în funcția de jurisconsult a solicitat suspendarea din profesie.

A reținut Curtea de Apel că alin. (5) al art. 20 din Legea nr. 51/1995 prevede excepția de la regula dobândirii prin examen a calității de avocat definitive, precizând cumulativ, pentru cel care a promovat examenul de primire în profesia de avocat, 2 condiții pentru a dobândi calitatea de avocat definitiv fără susținerea examenului de definitivat și anume: a îndeplinirii funcției de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de 5 ani și a promovării examenului de definitivat în această profesie.

A constatat judecătorul fondului că reclamantul nu îndeplinește toate aceste condiții în mod cumulativ, respectiv că acesta nu a promovat examenul de definitivat în profesia de consilier juridic, întrucât din Adresa nr. 20 din 3 mai 2012 emisă de Asociația Profesională a Consilierilor Juridici „L.C.” Dâmbovița a rezultat că înscrierea sa în Tabloul Consilierilor Juridici Definitivi a avut loc de drept la data de 6 octombrie 2004, întrucât la data înscrierii avea această calitate dobândită în temeiul Decretului nr. 143/1955, aflat în vigoare până la apariția Legii nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, ulterior apariției acesteia având obligația efectuării stagiului numai cei care debutau în profesie după 1 decembrie 2003. S-a mai reținut în considerentele sentinței atacate că, împrejurarea că reclamantul a fost definitivat de drept, prin efectul legii, în profesia de consilier juridic în temeiul art. 29 alin. (1) din Statutul profesiei de consilier juridic, adoptat de Congresul Extraordinar al Colegiilor Consilierilor juridici din România din data de 6 martie 2004, în aplicarea Legii nr. 514/2003 privind profesia consilierului juridic, nu este de natură să ducă la concluzia că s-a promovat un examen de definitivat,

condiție expres prevăzută de Legea nr. 51/1995 în vigoare pentru dobândirea calității de avocat definitiv pentru cei care au îndeplinit timp de 5 ani funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult. De asemenea, s-a constatat că nici Hotărârea nr. 3/2008 a Baroului București nu produce efecte în ceea ce privește celelalte barouri sau Uniunea Națională a Barourilor din România și nici Sentința nr. 58/2010 a Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal. A mai arătat judecătorul fondului că în prezent dispozițiile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 precizează condiția de promovare a examenului de definitivat în acea profesie și nu simpla definitivare în funcția juridică.

S-a mai apreciat că prevederile art. 20 alin. (6) și (7) din Legea nr. 51/1995, invocate de reclamant, privind pe cei care au îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi și Consiliului Legislativ, au exercitat cel puțin un mandat de parlamentar, primar, viceprimar, președinte de consiliu județean sau vicepreședinte de consiliu județean sunt de strictă aplicare și nu sunt aplicabile în situația reclamantului. În fine, Curtea de Apel a considerat că nu au fost dovedite susținerile reclamantului privind aplicarea unui tratament discriminatoriu în cazul său, raportat la alți consilieri juridici deveniți avocați în Baroul Dâmbovița.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul P.P.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 republicată. Se arată că în mod greșit prima instanță a apreciat că reclamantul nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 10 alin. (5) din Legea nr. 51/1995, respectiv condiția susținerii examenului de definitivat în altă profesie juridică, pentru dobândirea calității de avocat definitiv.

Aceasta deoarece la data formulării cererii reclamantul de scutire de stagiu și de înscriere ca avocat definitiv, după încetarea efectuării suspendării din profesie acesta avea calitatea de consilier juridic definitiv de drept, în baza art. 299 alin. (1) din Statutul profesiei de consilier juridic, dat în aplicarea Legii nr. 514 din 18 noiembrie 2003, astfel încât condiția susținerii examenului de definitivat în profesia de consilier juridic ulterior primirii în profesia de avocat impusă prin Decizia nr. 168/2011 a Consiliului Baroului Dâmbovița este o condiție imposibilă a fi realizată. Recurentul arată că în mod nelegal prima instanță prin soluția de respingere a confirmat legalitatea celor două decizii contestate, în condițiile în care deciziile cuprind motivări și argumente diferite de respingere a cererii sale având ca obiect scutirea de stagiu și înscrierea pe tabelul avocaților definitivi în baza art. 20 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 republicată.

Recurentul arată că situația sa se încadrează în dispozițiile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 chiar în condițiile în care el avocat suspendat a fost definitivat în profesia de consilier juridic ulterior primirii în profesia de avocat. Recurentul arată că prima instanță nu a ținut cont de Hotărârea interpretativă nr. 3/2008 și de Deciziile nr. 557 și 558/2012 ale Uniunii Naționale a Barourilor din România prin care s-a concluzionat că prevederile art. 20 alin. (5) și (6) se vor aplica în cazul persoanei care a promovat examenul de primire în profesie ca avocat stagiar anterior intrării în vigoare a Legii nr. 270/2010 și se află în derularea stagiului, suspendat în cazul recurentului pe durata profesiei de consilier juridic.

Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul anulării celor două decizii contestate și pe fond admiterea cererii sale privind înscrierea pe tabloul avocaților definitivi prin scutirea de la efectuarea stagiului de avocat. În baza art. 305 C. proc. civ. recurentul a depus acte la dosarul cauzei. Intimații au formulat întâmpinării prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că recursul este fondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 20(5) din Legea nr. 51/1995 republicată.

Prin Decizia nr. 168 din 23 decembrie 2011 intimatul Baroul Dâmbovița a admis în parte cererea reclamantului din 21 septembrie 2011, fiind respins capătul cerere privind scutirea de stagiu și înscrierea pe tabloul avocaților incompatibili apreciindu-se de această autoritate că în cazul recurentului nu sunt aplicabile dispozițiilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 republicată deoarece a fost definitivat în profesia de consilier juridic ulterior primirii în profesia de avocat și nu anterior primirii în profesie, cum prevăd dispozițiile legale.

Fapt de necontestat recurentul a fost primit în profesia de avocat conform Deciziei nr. 3613 sin 18 iunie 1999 în baza art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, iar ulterior primirii în profesie, în perioada stagiului a fost suspendat ca urmare a angajării ca jurisconsult în perioada 21 decembrie 1999 - 24 noiembrie 2011. În această perioadă el a dobândit calitatea de consilier juridic definitiv de drept în baza Legii nr. 514 din 28 noiembrie 2003, având o vechime de peste 10 ani ca și consilier juridic. Prin Decizia intimatul Uniunea Națională a Barourilor din România a respins contestația formulată împotriva Deciziei nr. 168/2011 pe considerente diferite, respectiv pe motivul că recurentul nu a probat cu acte susținerea examenului de definitivat în profesia de consilier juridic.

Curtea apreciază că în cauză în mod greșit prima instanță prin soluția de respingere a solicitat legalitatea celor două hotărâri care sunt nelegale și netemeinice, având motivări contradictorii în raport de situația de fapt a recursului. Prima hotărâre Decizia nr. 168/2011 este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 pe motiv că recurentul a fost definitivat în profesia de consilier juridic ulterior primirii în profesia de avocat și nu anterior.

Aceasta este o interpretare greșită deoarece conform Hotărârii interpretative nr. 3/2008 a Baroului București și a Deciziilor nr. 557/2012 și 558/2012 dispozițiile art. 20 alin. (5) și (6) din Legea nr. 51/1999 pot fi aplicate și avocaților stagiari deveniți incompatibili, care în perioada de incompatibilitate exercită o perioadă mai mare de 5 ani funcții juridice în sensul celor prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 și care au fost definitivați în aceste funcții, dobândesc calitatea de avocat definitiv la data ridicării suspendării, deci la data încetării incompatibilității, cu condiția depunerii de înscrisuri justificative în acest sens. Recurentul se încadrează în această ipoteză deoarece acesta ulterior primirii în profesia de avocat și în perioada de incompatibilitate a exercitat funcția de consilier juridic o perioadă mai mare de 10 ani 1999 - 2011 și a fost definitivat de drept în profesia de consilier juridic în baza Legii nr. 514/2008.

Condiția susținerii unui examen de definitivat în profesia de consilier juridic impusă recurentului prin Decizia UNBR nr. 343/2012 este o condiție imposibilă pentru recurent deoarece el nu se putea înscrie la un examen de definitivat în 2011 deoarece avea calitatea de consilier juridic definitiv de drept prin efectul Legii nr. 514/2003, fiind definitivat în profesie, în perioada de incompatibilitate, ulterior primirii în profesie și nu anterior. În opinia Curții, recurentul a probat cu actele noi depuse în recurs, că îndeplinește condițiile pentru a fi scutit de stagiu și a fi trecut pe lista avocaților definitivi ca urmare a dobândirii calității de consilier juridic definitiv și aceasta indiferent de momentul intervenirii acestei definitivări - anterior sau ulterior intrării în profesia de avocat.

Aceasta cu condiția probării cu documente justificative a acestei calității și a susținerii unui examen de trecere din categoria debutant în categoria superioară. Recurentul a probat susținerea unui examen de verificare a competenței profesionale conform actelor depuse în recurs, iar calitatea de consilier juridic definitiv a dobândit-o în baza Legii nr. 514/2003 privind profesia de consilier juridic care prevede că „Consilierii juridici care la data intrării în vigoare a Legii nr. 514/2003 au debutat în profesie, indiferent de vechimea în activitatea juridică sunt trecuți pe „Tablou” cu mențiunea „definitiv”. Față de cele expuse mai sus, Curtea apreciază că recursul este fondat și urmează a fi admis în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc.

civ. Va modifica sentința atacată în sensul că va fi admisă cererea recurentului de scutire de la efectuarea stagiului și la înscrierea pe tabloul avocaților definitivi, în baza art. 20 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 republicată. Va anula în parte Decizia nr. 168/2011 și în tot Decizia nr. 343/2012 și va obliga Baroul Dâmbovița să procedeze la înscrierea reclamantului pe tabloul avocaților definitivi, prin scutirea de la efectuarea stagiului de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.P.C. împotriva Sentinței nr. 160 din 4 mai 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea reclamantului și în consecință: Anulează în parte Decizia nr. 168 din 23 decembrie 2011 a Consiliului Baroului Dâmbovița și în tot Decizia nr. 343 din 3 martie 2012 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România. Obligă pârâtul Baroul Dâmbovița să procedeze la înscrierea reclamantului pe tabloul avocaților definitivi prin scutirea de la efectuarea stagiului de avocat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2013. Procesat de GGC - LM