ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7209/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7209/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la

data de 6 aprilie 2012, reclamantul P.P.C. a chemat în judecată pârâții

Consiliul Baroului Dâmbovița, Baroul Dâmbovița, Consiliul Uniunii Naționale a

Barourilor din România și Uniunea Națională a Barourilor din România și a

solicitat, în temeiul art. 1 alin. (1) și art. 18 din Legea nr. 554/2004,

anularea în parte a Deciziei nr. 168 din 23 decembrie 2011 a Consiliului Baroului

Dâmbovița și anularea în totalitate a Deciziei nr. 343 din 3 martie 2012 a

Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România (UNBR), în sensul

admiterii cererii sale de trecere pe tabloul avocaților definitivi prin

scutirea de la efectuarea stagiului de avocat, scutire întemeiată pe

dispozițiile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 republicată.

În motivarea cererii

a arătat reclamantul că a intrat în profesia de avocat în anul 1999 prin

Decizia UAR nr. 3613 din 18 iunie 1999, în temeiul art. 14 alin. (2) lit. b)

din Legea nr. 51/1995, în forma în care legea profesiei de avocat era în

vigoare în anul 1999 (susținând un examen scris și oral de verificare a

cunoștințelor de drept civil, penal procedură civilă, procedură penală precum

și din legea de organizare a profesiei de avocat). Ulterior intrării în

profesie, în perioada stagiului, a cerut Baroului Dâmbovița suspendarea din

profesie prin Adresa nr. 114 din 17 decembrie 1999, urmare angajării în funcția

de jurisconsult, cerere care i-a fost aprobată prin Adresa nr. 445 din 21

decembrie 1999. În perioada ulterioară suspendării din profesia de avocat și

până în prezent a fost definitivat în funcția de consilier juridic, fapt

atestat de Adeverința nr. 19 din 24 noiembrie 2011 a Asociației Profesionale a

Consilierilor Juridici „L.C.” Dâmbovița, având o vechime în profesia de

consilier juridic de peste 10 ani, după cum reiese și din consemnările operate

în cartea de muncă.

În susținerea cererii

de scutire de stagiu și înscriere pe tabloul avocaților definitivi, adresată

Baroului Dâmbovița, precum și în contestația adresată Consiliului UNBR, a

invocat pe lângă dispozițiile legale din Legea nr. 51/1995 și din Statutul

profesiei și Hotărârea interpretativă nr. 3/2008 a Baroului București, care la

art. 4 menționează că: „Avocații stagiari deveniți incompatibili, exercitând

ulterior în perioada de incompatibilitate funcții juridice în sensul celor

prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, o perioadă mai mare de 5

ani, sau care au fost definitivați în aceste funcții, dobândesc calitatea de

avocat definitiv la data de ridicare a măsurii suspendării cu condiția

depunerii de înscrisuri justificative în acest sens.”

A susținut

reclamantul că interpretarea legii trebuie făcută nu doar în litera ci și în

spiritul ei, iar scopul legii în acest caz este acela de a echivala unei

persoane definitivatul într-o altă profesie de natură juridică cu definitivatul

profesiei de avocat.

A invocat reclamantul

Decizia nr. 58/2010 a Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ

și fiscal prin care o persoană aflată într-o situație similară a atacat în

contencios administrativ Decizia Baroului Cluj cu privire la respingerea

cererii de scutire de stagiu, fiindu-i admisă cererea (soluția rămânând

irevocabilă și în urma respingerii recursului la ICCJ prin Decizia nr. 5106 din

18 noiembrie 2010).

S-a mai arătat prin

acțiune că în considerentele Deciziei nr. 168 din 23 decembrie 2011 Consiliul

UNBR invocă ca și motiv că nu ar fi făcut dovada susținerii examenului de

definitivat în profesia de consilier juridic, fără a se avea în vedere că a

fost definitivat de drept, prin efectul legii, în profesia de consilier

juridic, astfel că nu putea susține un alt examen de definitivat.

De asemenea a mai

invocat reclamantul că i-a fost aplicat un tratament discriminatoriu față de

alte persoane în aceeași situație, ceea ce contravine prevederilor art. 14 din

Convenția Europeană a drepturilor omului

Pârâtele Consiliul

Baroului Dâmbovița și Baroul Dâmbovița, precum și pârâta Uniunea Națională a

Barourilor din România au formulat întâmpinări prin care au invocat, pe cale de

excepție, inadmisibilitatea acțiunii formulate de către reclamant, iar pe fond,

în cazul în care s-ar trece peste excepția invocată, respingerea acțiunii ca

nefondată.

În ceea ce privește

excepția inadmisibilității, pârâtele au arătat faptul că în cererea acestuia

sunt luate în discuție relațiile de serviciu între membri ai aceleiași

categorii profesionale și chiar ai aceluiași barou, membru al UNBR, și nu

relația Baroului Dâmbovița (sau UNBR) cu terții, ceea ce excede cadrului

contenciosului administrativ.

Pe fondul cauzei, în

condițiile în care s-ar trece peste excepția invocată, pârâtele au arătat că

acțiunea reclamantului P.P.C. este nefondată, impunându-se respingerea ei ca

atare, prin hotărârea ce va fi pronunțată.

Prin Sentința nr. 160

din 4 mai 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, s-a respins excepția de inadmisibilitate invocată de

pârâte; s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul P.P.C.,

în contradictoriu cu pârâții Consiliul Baroului Dâmbovița, Baroul Dâmbovița,

Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România și Uniunea Națională a

Barourilor din România.

Pentru a pronunța

această sentința, instanța a reținut că cu privire la excepția

inadmisibilității invocată de pârâte, că ambele decizii atacate constituie acte

administrative, în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind

contenciosul administrativ, iar potrivit art. 2 lit. b) din aceeași lege și

dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea

profesiei de avocat, Uniunea Națională a Barourilor din România - U.N.B.R. este

formată din toate barourile din România și este persoană juridică de interes

public.

A apreciat

judecătorul fondului că prin deciziile contestate la instanță nu sunt

reglementate simple relații de serviciu avocat - Barou, iar hotărârile adoptate

de consiliul baroului pot fi anulate de Consiliul U.N.B.R. numai pentru motive

de nelegalitate ori de încălcare a prevederilor statutului, cu respectarea

autonomiei baroului fără a fi înlăturat caracterul de act administrativ al

deciziilor menționate. De asemenea, s-a constatat că dispozițiile invocate,

respectiv art. 85 alin. (2) din Hotărârea nr. 64/2011, nu sunt aplicabile în

speță.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că reclamantul a dobândit calitatea de avocat stagiar, iar urmare

angajării în funcția de jurisconsult a solicitat suspendarea din profesie.

A reținut Curtea de

Apel că alin. (5) al art. 20 din Legea nr. 51/1995 prevede excepția de la

regula dobândirii prin examen a calității de avocat definitive, precizând

cumulativ, pentru cel care a promovat examenul de primire în profesia de

avocat, 2 condiții pentru a dobândi calitatea de avocat definitiv fără

susținerea examenului de definitivat și anume: a îndeplinirii funcției de

judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de 5

ani și a promovării examenului de definitivat în această profesie.

A constatat

judecătorul fondului că reclamantul nu îndeplinește toate aceste condiții în

mod cumulativ, respectiv că acesta nu a promovat examenul de definitivat în

profesia de consilier juridic, întrucât din Adresa nr. 20 din 3 mai 2012 emisă

de Asociația Profesională a Consilierilor Juridici „L.C.” Dâmbovița a rezultat

că înscrierea sa în Tabloul Consilierilor Juridici Definitivi a avut loc de

drept la data de 6 octombrie 2004, întrucât la data înscrierii avea această

calitate dobândită în temeiul Decretului nr. 143/1955, aflat în vigoare până la

apariția Legii nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de

consilier juridic, ulterior apariției acesteia având obligația efectuării

stagiului numai cei care debutau în profesie după 1 decembrie 2003.

S-a mai reținut în

considerentele sentinței atacate că, împrejurarea că reclamantul a fost

definitivat de drept, prin efectul legii, în profesia de consilier juridic în

temeiul art. 29 alin. (1) din Statutul profesiei de consilier juridic, adoptat

de Congresul Extraordinar al Colegiilor Consilierilor juridici din România din

data de 6 martie 2004, în aplicarea Legii nr. 514/2003 privind profesia

consilierului juridic, nu este de natură să ducă la concluzia că s-a promovat

un examen de definitivat, condiție expres prevăzută de Legea nr. 51/1995 în

vigoare pentru dobândirea calității de avocat definitiv pentru cei care au

îndeplinit timp de 5 ani funcția de judecător, procuror, notar public,

consilier juridic sau jurisconsult.

De asemenea, s-a

constatat că nici Hotărârea nr. 3/2008 a Baroului București nu produce efecte

în ceea ce privește celelalte barouri sau Uniunea Națională a Barourilor din

România și nici Sentința nr. 58/2010 a Curții de Apel Cluj, secția de

contencios administrativ și fiscal.

A mai arătat judecătorul

fondului că în prezent dispozițiile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 51/1995

precizează condiția de promovare a examenului de definitivat în acea profesie

și nu simpla definitivare în funcția juridică.

S-a mai apreciat că

prevederile art. 20 alin. (6) și (7) din Legea nr. 51/1995, invocate de

reclamant, privind pe cei care au îndeplinit funcții de specialitate juridică

în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții

Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi și Consiliului

Legislativ, au exercitat cel puțin un mandat de parlamentar, primar,

viceprimar, președinte de consiliu județean sau vicepreședinte de consiliu

județean sunt de strictă aplicare și nu sunt aplicabile în situația

reclamantului.

În fine, Curtea de

Apel a considerat că nu au fost dovedite susținerile reclamantului privind

aplicarea unui tratament discriminatoriu în cazul său, raportat la alți

consilieri juridici deveniți avocați în Baroul Dâmbovița.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamantul P.P.C., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita

aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 20 alin. (5) din Legea nr.

51/1995 republicată.

Se arată că în mod

greșit prima instanță a apreciat că reclamantul nu îndeplinește condiția

prevăzută de art. 10 alin. (5) din Legea nr. 51/1995, respectiv condiția

susținerii examenului de definitivat în altă profesie juridică, pentru

dobândirea calității de avocat definitiv.

Aceasta deoarece la

data formulării cererii reclamantul de scutire de stagiu și de înscriere ca

avocat definitiv, după încetarea efectuării suspendării din profesie acesta

avea calitatea de consilier juridic definitiv de drept, în baza art. 299 alin.

(1) din Statutul profesiei de consilier juridic, dat în aplicarea Legii nr. 514

din 18 noiembrie 2003, astfel încât condiția susținerii examenului de

definitivat în profesia de consilier juridic ulterior primirii în profesia de avocat

impusă prin Decizia nr. 168/2011 a Consiliului Baroului Dâmbovița este o

condiție imposibilă a fi realizată.

Recurentul arată că

în mod nelegal prima instanță prin soluția de respingere a confirmat

legalitatea celor două decizii contestate, în condițiile în care deciziile

cuprind motivări și argumente diferite de respingere a cererii sale având ca

obiect scutirea de stagiu și înscrierea pe tabelul avocaților definitivi în

baza art. 20 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 republicată.

Recurentul arată că

situația sa se încadrează în dispozițiile art. 20 alin. (5) din Legea nr.

51/1995 chiar în condițiile în care el avocat suspendat a fost definitivat în

profesia de consilier juridic ulterior primirii în profesia de avocat.

Recurentul arată că

prima instanță nu a ținut cont de Hotărârea interpretativă nr. 3/2008 și de

Deciziile nr. 557 și 558/2012 ale Uniunii Naționale a Barourilor din România

prin care s-a concluzionat că prevederile art. 20 alin. (5) și (6) se vor

aplica în cazul persoanei care a promovat examenul de primire în profesie ca

avocat stagiar anterior intrării în vigoare a Legii nr. 270/2010 și se află în

derularea stagiului, suspendat în cazul recurentului pe durata profesiei de

consilier juridic.

Se solicită admiterea

recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul anulării celor două

decizii contestate și pe fond admiterea cererii sale privind înscrierea pe

tabloul avocaților definitivi prin scutirea de la efectuarea stagiului de

avocat.

În baza art. 305 C.

proc. civ. recurentul a depus acte la dosarul cauzei.

Intimații au formulat

întâmpinării prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul

declarat, în raport de motivele invocate, Curtea apreciază pentru următoarele

considerente că recursul este fondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - greșita aplicare și interpretare a

dispozițiilor art. 20(5) din Legea nr. 51/1995 republicată.

Prin Decizia nr. 168

din 23 decembrie 2011 intimatul Baroul Dâmbovița a admis în parte cererea

reclamantului din 21 septembrie 2011, fiind respins capătul cerere privind

scutirea de stagiu și înscrierea pe tabloul avocaților incompatibili

apreciindu-se de această autoritate că în cazul recurentului nu sunt aplicabile

dispozițiilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 republicată deoarece a

fost definitivat în profesia de consilier juridic ulterior primirii în profesia

de avocat și nu anterior primirii în profesie, cum prevăd dispozițiile legale.

Fapt de necontestat

recurentul a fost primit în profesia de avocat conform Deciziei nr. 3613 sin 18

iunie 1999 în baza art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, iar

ulterior primirii în profesie, în perioada stagiului a fost suspendat ca urmare

a angajării ca jurisconsult în perioada 21 decembrie 1999 - 24 noiembrie 2011.

În această perioadă

el a dobândit calitatea de consilier juridic definitiv de drept în baza Legii

nr. 514 din 28 noiembrie 2003, având o vechime de peste 10 ani ca și consilier

juridic.

Prin Decizia

intimatul Uniunea Națională a Barourilor din România a respins contestația

formulată împotriva Deciziei nr. 168/2011 pe considerente diferite, respectiv

pe motivul că recurentul nu a probat cu acte susținerea examenului de

definitivat în profesia de consilier juridic.

Curtea apreciază că

în cauză în mod greșit prima instanță prin soluția de respingere a solicitat

legalitatea celor două hotărâri care sunt nelegale și netemeinice, având

motivări contradictorii în raport de situația de fapt a recursului.

Prima hotărâre

Decizia nr. 168/2011 este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a

dispozițiilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 pe motiv că recurentul a

fost definitivat în profesia de consilier juridic ulterior primirii în profesia

de avocat și nu anterior. Aceasta este o interpretare greșită deoarece conform

Hotărârii interpretative nr. 3/2008 a Baroului București și a Deciziilor nr.

557/2012 și 558/2012 dispozițiile art. 20 alin. (5) și (6) din Legea nr.

51/1999 pot fi aplicate și avocaților stagiari deveniți incompatibili, care în

perioada de incompatibilitate exercită o perioadă mai mare de 5 ani funcții

juridice în sensul celor prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995

și care au fost definitivați în aceste funcții, dobândesc calitatea de avocat

definitiv la data ridicării suspendării, deci la data încetării

incompatibilității, cu condiția depunerii de înscrisuri justificative în acest

sens.

Recurentul se

încadrează în această ipoteză deoarece acesta ulterior primirii în profesia de

avocat și în perioada de incompatibilitate a exercitat funcția de consilier

juridic o perioadă mai mare de 10 ani 1999 - 2011 și a fost definitivat de

drept în profesia de consilier juridic în baza Legii nr. 514/2008. Condiția

susținerii unui examen de definitivat în profesia de consilier juridic impusă

recurentului prin Decizia UNBR nr. 343/2012 este o condiție imposibilă pentru

recurent deoarece el nu se putea înscrie la un examen de definitivat în 2011

deoarece avea calitatea de consilier juridic definitiv de drept prin efectul

Legii nr. 514/2003, fiind definitivat în profesie, în perioada de

incompatibilitate, ulterior primirii în profesie și nu anterior.

În opinia Curții,

recurentul a probat cu actele noi depuse în recurs, că îndeplinește condițiile

pentru a fi scutit de stagiu și a fi trecut pe lista avocaților definitivi ca

urmare a dobândirii calității de consilier juridic definitiv și aceasta

indiferent de momentul intervenirii acestei definitivări - anterior sau

ulterior intrării în profesia de avocat. Aceasta cu condiția probării cu

documente justificative a acestei calității și a susținerii unui examen de

trecere din categoria debutant în categoria superioară.

Recurentul a probat

susținerea unui examen de verificare a competenței profesionale conform actelor

depuse în recurs, iar calitatea de consilier juridic definitiv a dobândit-o în

baza Legii nr. 514/2003 privind profesia de consilier juridic care prevede că

„Consilierii juridici care la data intrării în vigoare a Legii nr. 514/2003 au

debutat în profesie, indiferent de vechimea în activitatea juridică sunt

trecuți pe „Tablou” cu mențiunea „definitiv”.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea apreciază că recursul este fondat și urmează a fi admis în baza

art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Va modifica sentința

atacată în sensul că va fi admisă cererea recurentului de scutire de la

efectuarea stagiului și la înscrierea pe tabloul avocaților definitivi, în baza

art. 20 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 republicată.

Va anula în parte

Decizia nr. 168/2011 și în tot Decizia nr. 343/2012 și va obliga Baroul

Dâmbovița să procedeze la înscrierea reclamantului pe tabloul avocaților

definitivi, prin scutirea de la efectuarea stagiului de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de P.P.C. împotriva Sentinței nr. 160 din 4 mai 2012 a Curții de Apel

Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că admite acțiunea reclamantului și în consecință:

Anulează în parte

Decizia nr. 168 din 23 decembrie 2011 a Consiliului Baroului Dâmbovița și în

tot Decizia nr. 343 din 3 martie 2012 a Consiliului Uniunii Naționale a

Barourilor din România.

Obligă pârâtul Baroul

Dâmbovița să procedeze la înscrierea reclamantului pe tabloul avocaților

definitivi prin scutirea de la efectuarea stagiului de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - LM