ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7033/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cauzei și procedura derulată de prima instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.S.L. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Hotărârii nr. 779 din 1 noiembrie 2011 și a Hotărârii nr. 808 din 1 noiembrie 2011 emise de pârât. În întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată. 2. Hotărârea Curții de Apel Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 90 din 11 mai 2012, a respins acțiunea reclamantei P.S.L.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: Reclamanta a fost eliberată din funcția de judecător, prin Decretul Președintelui României nr. 400 din 29 martie 2010, aceasta fiind pensionată pentru invaliditate, în baza prevederilor art. 27 alin. (2 1 ) din O.U.G. nr. 27/2006, cu modificările și completările ulterioare. Hotărârile contestate în cauză, prin care s-a stabilit faptul că reclamanta nu este aptă medical pentru exercitarea funcției de judecător au avut la bază Decizia nr. 363 din 23 mai 2011 întocmită de Comisia pentru examinarea medicală a judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului asimilat acestor, precum și a candidaților pentru admiterea în magistratură.

Din cuprinsul Adresei nr. 843 din 5 iulie 2011 a Directorului Centrului Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu din cadrul Ministerului Justiției, rezultă faptul că reclamanta s-a prezentat în vederea efectuării expertizei medicale la data de 23 mai 2011 și a fost declarată inaptă pentru exercitarea calității de judecător, în urma examinării medicale. Ca atare, hotărârile deduse controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ au fost emise cu respectarea prevederilor art. 14 alin. (2) lit. e) art. 33 alin. (1) și art. 65 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare. 3. Recursul declarat de reclamanta P.S.L.

În recursul său, reclamanta a solicitat modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta a arătat că prima instanță a încălcat prevederile art. 261 alin. (1) C. proc. civ., întrucât hotărârea judecătorească atacată cuprinde motive contradictorii. În concret, recurenta a făcut trimitere la prevederile art. 60 alin. (1) lit. b) și art. 83 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, arătând că acestea au fost nominalizate în sentința atacată.

Recurenta a susținut că nu președintele Tribunalului Mureș a dat avizul, ci colegiul de conducere al acestei instanțe, ceea ce, în opinia sa, „echivalează cu un viciu de procedură, avizul fiind consultativ.” În fine, recurenta a precizat că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că verdictul dat de către Comisia pentru examinarea medicală a judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului asimilat acestor, precum și a candidaților pentru admiterea în magistratură a avut la bază atât diagnosticul medical stabilit de Clinica de Psihiatrie Târgu Mureș cât și propriile constatări. Pe acest aspect, recurenta a susținut faptul că nu a fost examinată de către Comisia mai sus arătată.

În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a menționat faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În concepția recurentei, îi sunt aplicabile prevederile art. 62 alin. (1) și (2) lit. c) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare și nu cele nominalizate în hotărârea atacată. 3. Apărările formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a arătat că achiesează la argumentele prezentate în sentința contestată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc.

civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect anularea Hotărârii nr. 779 din 1 noiembrie 2011 emisă de Plenul Consiliul Superior al Magistraturii și a Hotărârii nr. 808 din 1 noiembrie 2011 emisă de Secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. Prima instanță a respins acțiunea pentru argumentele prezentate la pct. I.2 din prezenta decizie. Detaliind problemele de drept deduse judecății și răspunzând la motivele de recurs anterior prezentate, Înalta Curte constată următoarele: 1.1.

Motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este nefondat, întrucât prima instanță a prezentat în detaliu argumentele pentru care a pronunțat soluția atacată, fără ca acestea să fie contradictorii. 1.2. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat. Recurenta a fost pensionată pentru invaliditate, în baza prevederilor art. 27 alin. (2 1 ) din O.U.G.

nr. 27/2006, cu modificările și completările ulterioare, și a fost eliberată din funcția de judecător prin Decretul Președintelui României nr. 400 din 29 martie 2010, urmare a propunerii Consiliului Superior al Magistraturii înaintată prin hotărârea Plenului nr. 147 din 25 februarie 2010. Ulterior, recurenta a solicitat Colegiului de Conducere al Tribunalului Mureș avizarea reîncadrării sale în funcția de judecător, cu motivarea că, în urma revizuirii medicale, a fost emisă Decizia asupra capacității de muncă nr. 4085 din 23 iulie 2010 prin care Comisia de expertiză medicală Mureș a constatat că aceasta nu se mai încadra în niciun grad de invaliditate și nu se afla în evidență cu boli cronice, fiind clinic sănătoasă.

Colegiul de Conducere al Tribunalului Mureș a avizat cererea de reîncadrare în funcția de judecător la această instanță a recurentei, sub rezerva efectuării unei expertize de specialitate, conform prevederilor art. 64 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Prin Decizia nr. 363 din 23 mai 2011, Comisia de expertiză medicală, constituită în baza prevederilor art. 14 alin. (2) lit. e) teza a II-a din legea anterior arătată, a stabilit că solicitanta este inaptă pentru exercitarea calității de judecător. În cuprinsul acestui act medical s-a arătat și faptul că a fost efectuată expertiză medicală a capacității de muncă, în urma căreia recurenta a fost declarată cu capacitate de muncă pierdută în totalitate, conform H.G.

nr. 155/2011. Prin Hotărârea nr. 808 din 1 noiembrie 2011, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a stabilit că recurenta nu îndeplinește condițiile impuse de lege pentru exercitarea calității de judecător și, implicit, condițiile pentru reîncadrarea în funcție. Prin Hotărârea nr. 779 din 1 noiembrie 2011, Plenul Consiliul Superior al Magistraturii a respins solicitarea recurentei de avizare a reîncadrării în funcția de judecător la Tribunalul Mureș. Înalta Curte apreciază, în acord cu prima instanță, că cele două hotărâri anterior nominalizate sunt legale.

Mai precis, din conținutul prevederilor art. 14 alin. (2) lit. e) art. 33 alin. (1) și art. 65 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă faptul că pentru exercitarea funcției de judecător este necesar, printre altele, ca persoana în cauză să fie aptă din punct de vedere medical. Or, după cum s-a arătat anterior, prin Decizia nr. 363 din 23 mai 2011, Comisia de expertiză medicală a stabilit că recurenta este inaptă pentru exercitarea calității de judecător. Ca atare, Înalta Curte consideră că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale anterior enunțate. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În consecință, din cele anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., iar în speță nu există motive de ordine publică care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta P.S.L. împotriva Sentinței nr. 90 din 11 mai 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2013. Procesat de GGC - LM