ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7033/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7033/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cauzei și procedura derulată de
prima instanță
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,
reclamanta P.S.L. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al
Magistraturii solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză
să dispună anularea Hotărârii nr. 779 din 1 noiembrie 2011 și a Hotărârii nr.
808 din 1 noiembrie 2011 emise de pârât.
În întâmpinarea formulată
în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Hotărârea Curții
de Apel
Curtea de Apel Târgu
Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin
Sentința nr. 90 din 11 mai 2012, a respins acțiunea reclamantei P.S.L.
Pentru a pronunța o
asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a fost
eliberată din funcția de judecător, prin Decretul Președintelui României nr.
400 din 29 martie 2010, aceasta fiind pensionată pentru invaliditate, în baza
prevederilor art. 27 alin. (2
1
) din O.U.G. nr. 27/2006, cu
modificările și completările ulterioare.
Hotărârile contestate
în cauză, prin care s-a stabilit faptul că reclamanta nu este aptă medical
pentru exercitarea funcției de judecător au avut la bază Decizia nr. 363 din 23
mai 2011 întocmită de Comisia pentru examinarea medicală a judecătorilor,
procurorilor, magistraților asistenți și personalului asimilat acestor, precum
și a candidaților pentru admiterea în magistratură.
Din cuprinsul Adresei
nr. 843 din 5 iulie 2011 a Directorului Centrului Medical de Diagnostic și
Tratament Ambulatoriu din cadrul Ministerului Justiției, rezultă faptul că
reclamanta s-a prezentat în vederea efectuării expertizei medicale la data de
23 mai 2011 și a fost declarată inaptă pentru exercitarea calității de
judecător, în urma examinării medicale.
Ca atare, hotărârile
deduse controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ au
fost emise cu respectarea prevederilor art. 14 alin. (2) lit. e) art. 33 alin.
(1) și art. 65 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul
judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările
ulterioare.
Recursul declarat
de reclamanta P.S.L.
În recursul său,
reclamanta a solicitat modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
În primul motiv de
recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,
recurenta a arătat că prima instanță a încălcat prevederile art. 261 alin. (1)
C. proc. civ., întrucât hotărârea judecătorească atacată cuprinde motive
contradictorii.
În concret, recurenta
a făcut trimitere la prevederile art. 60 alin. (1) lit. b) și art. 83 alin. (3)
din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, arătând că acestea au
fost nominalizate în sentința atacată.
Recurenta a susținut
că nu președintele Tribunalului Mureș a dat avizul, ci colegiul de conducere al
acestei instanțe, ceea ce, în opinia sa, „echivalează cu un viciu de procedură,
avizul fiind consultativ.”
În fine, recurenta a
precizat că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că verdictul dat de
către Comisia pentru examinarea medicală a judecătorilor, procurorilor,
magistraților asistenți și personalului asimilat acestor, precum și a
candidaților pentru admiterea în magistratură a avut la bază atât diagnosticul
medical stabilit de Clinica de Psihiatrie Târgu Mureș cât și propriile
constatări.
Pe acest aspect,
recurenta a susținut faptul că nu a fost examinată de către Comisia mai sus
arătată.
În cel de-al doilea
motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., recurenta a menționat faptul că sentința contestată este lipsită de temei
legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În concepția
recurentei, îi sunt aplicabile prevederile art. 62 alin. (1) și (2) lit. c) din
Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare și nu cele
nominalizate în hotărârea atacată.
Apărările
formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii
Intimatul a formulat
întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a arătat
că achiesează la argumentele prezentate în sentința contestată.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Analizând sentința
atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă și a apărărilor cuprinse
în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304
1
C. proc. civ.,
sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru
considerentele care vor fi expuse în continuare.
Argumentele de
fapt și de drept relevante
Recurenta-reclamantă
a învestit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect
anularea Hotărârii nr. 779 din 1 noiembrie 2011 emisă de Plenul Consiliul
Superior al Magistraturii și a Hotărârii nr. 808 din 1 noiembrie 2011 emisă de
Secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
Prima instanță a
respins acțiunea pentru argumentele prezentate la pct. I.2 din prezenta
decizie.
Detaliind problemele
de drept deduse judecății și răspunzând la motivele de recurs anterior
prezentate, Înalta Curte constată următoarele:
1.1. Motivul de
recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este nefondat, întrucât
prima instanță a prezentat în detaliu argumentele pentru care a pronunțat
soluția atacată, fără ca acestea să fie contradictorii.
1.2. Motivul de
recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat.
Recurenta a fost
pensionată pentru invaliditate, în baza prevederilor art. 27 alin. (2
1
)
din O.U.G. nr. 27/2006, cu modificările și completările ulterioare, și a fost
eliberată din funcția de judecător prin Decretul Președintelui României nr. 400
din 29 martie 2010, urmare a propunerii Consiliului Superior al Magistraturii
înaintată prin hotărârea Plenului nr. 147 din 25 februarie 2010.
Ulterior, recurenta a
solicitat Colegiului de Conducere al Tribunalului Mureș avizarea reîncadrării
sale în funcția de judecător, cu motivarea că, în urma revizuirii medicale, a
fost emisă Decizia asupra capacității de muncă nr. 4085 din 23 iulie 2010 prin
care Comisia de expertiză medicală Mureș a constatat că aceasta nu se mai
încadra în niciun grad de invaliditate și nu se afla în evidență cu boli
cronice, fiind clinic sănătoasă.
Colegiul de Conducere
al Tribunalului Mureș a avizat cererea de reîncadrare în funcția de judecător
la această instanță a recurentei, sub rezerva efectuării unei expertize de
specialitate, conform prevederilor art. 64 alin. (2) din Legea nr. 303/2004
privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și
completările ulterioare.
Prin Decizia nr. 363
din 23 mai 2011, Comisia de expertiză medicală, constituită în baza
prevederilor art. 14 alin. (2) lit. e) teza a II-a din legea anterior arătată,
a stabilit că solicitanta este inaptă pentru exercitarea calității de
judecător. În cuprinsul acestui act medical s-a arătat și faptul că a fost
efectuată expertiză medicală a capacității de muncă, în urma căreia recurenta a
fost declarată cu capacitate de muncă pierdută în totalitate, conform H.G. nr.
155/2011.
Prin Hotărârea nr.
808 din 1 noiembrie 2011, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al
Magistraturii a stabilit că recurenta nu îndeplinește condițiile impuse de lege
pentru exercitarea calității de judecător și, implicit, condițiile pentru
reîncadrarea în funcție.
Prin Hotărârea nr.
779 din 1 noiembrie 2011, Plenul Consiliul Superior al Magistraturii a respins
solicitarea recurentei de avizare a reîncadrării în funcția de judecător la
Tribunalul Mureș.
Înalta Curte
apreciază, în acord cu prima instanță, că cele două hotărâri anterior
nominalizate sunt legale.
Mai precis, din
conținutul prevederilor art. 14 alin. (2) lit. e) art. 33 alin. (1) și art. 65
alin. (1) lit. i) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și
procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă
faptul că pentru exercitarea funcției de judecător este necesar, printre
altele, ca persoana în cauză să fie aptă din punct de vedere medical.
Or, după cum s-a arătat
anterior, prin Decizia nr. 363 din 23 mai 2011, Comisia de expertiză medicală a
stabilit că recurenta este inaptă pentru exercitarea calității de judecător.
Ca atare, Înalta
Curte consideră că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor
legale anterior enunțate.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
În consecință, din
cele anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de recurs prevăzute de
art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., iar în speță nu există motive de ordine publică
care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. 1
teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea
contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamanta P.S.L. împotriva Sentinței nr. 90 din 11 mai 2012 a
Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - LM