ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6289/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6289/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond. Circumstanțele cauzei.

Prin sentința nr. 34

din 24 februarie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a respins cererea în contencios

administrativ formulată de reclamantul M.A.D. în contradictoriu cu pârâta A.N.I.,

prin care s-a solicitat anularea Raportului de evaluare întocmit de autoritatea

pârâtă la data de 20 aprilie 2011 și comunicat reclamantului la data de 06 mai 2011,

cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Raportul de evaluare din 2011

întocmit de A.N.I. la data de 20 aprilie 2011, s-a constatat că reclamantul M.A.D.,

în calitate de consilier județean în cadrul Consiliului Județean Mureș nu a

respectat prevederile art. 90 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

întrucât a încheiat contracte de lucrări cu unități aflate sub autoritatea

Consiliului Județean Mureș (Spitalul Clinic Județean Mureș, Spitalul Municipal

Dr. Gh. Marinescu Târnăveni), aflându-se astfel în starea de incompatibilitate

prevăzută de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Prima

instanță a constatat că starea de incompatibilitate a reclamantului s-a reținut

în privința a 3 contracte încheiate de SC M. SRL, raportat la care a și examinat

existența stării de incompatibilitate, și anume:

(i)-

contractul din 23 mai 2008 încheiat de către SC M. SRL cu Spitalul Județean de

Urgență Tg-Mureș, cu privire la care s-a încheiat între părțile contractante

actul adițional din 09 decembrie 2009, prin care s-a prelungit termenul de

execuție convenit inițial pentru data de 31 decembrie 2010, apoi 31 decembrie 2011;

cu privire la acest contract s-a reținut starea de incompatibilitate a

reclamantului în intervalul cuprins între 24 iunie 2010 - 31 decembrie 2011.

(ii)-

contractul de lucrări din 2 octombrie 2008 (execuție lucrări de reparații

Ambulatoriu de specialitate) încheiat între SC M. SRL și Spitalul Municipal Dr.

Gh. Marinescu Târnăveni, jud. Mureș, la care a fost încheiat actul adițional din

29 decembrie 2010, prin care a fost prelungit termenul de finalizare a

execuției lucrărilor, stabilit prin contract, la data de 31 decembrie 2011; s-a

reținut starea de incompatibilitate a reclamantului în intervalul cuprins între

24 iunie 2010 - 31 decembrie 2011.

(iii)-

contractul din 04 august 2008 încheiat între SC M. SRL în calitate de executant

și Spitalul Clinic de Urgență Tg-Mureș (cesionat Spitalului Clinic Județean

Mureș), la care a fost încheiat actul adițional din 09 decembrie 2009 prin care

a fost prelungit termenul de finalizare a execuției lucrărilor, până la data de

31 decembrie 2010; s-a conchis că reclamantul s-a aflat în stare de

incompatibilitate în intervalul cuprins între 24 iunie 2010 - 31 decembrie 2010.

Instanța

fondului a constatat că reclamantul a deținut funcția de consilier județean în

cadrul Consiliului Județean Mureș începând cu data de 26 iunie 2004, conform

Hotărârii Consiliului Județean Mureș din 2004, pentru mandatul 2004 - 2008, iar

prin Hotărârea din 20 iunie 2008 a Consiliului Județean Mureș, a fost validat

în funcția de consilier județean și pentru mandatul 2008 - 2012. De asemenea,

s-a arătat că reclamantul deține calitatea de asociat și funcția de director la

SC M. SRL începând cu anul 2004 și până în prezent.

Examinând

înscrisurile cauzei, obiectul și durata contractelor supuse examinării

instanței, raportat la dispozițiile legale incidente, Curtea de Apel a apreciat

că:

-

urmare a trecerii Spitalului Clinic Județean Mureș sub autoritatea Consiliului

Județean Mureș, urmare a Hotărârii din 24 iunie 2010 a Consiliului Județean

Mureș reclamantul, în calitatea sa de consilier județean, avea obligația

încetării contractului de lucrări din 23 mai 2008, deoarece prin actul

adițional din 9 decembrie 2009, efectele acestuia au fost prelungite până la

data de 31 decembrie 2010, urmând să fie prelungite în continuare cu încă un

an; în consecință, reclamantul s-a aflat în incompatibilitate în intervalul

cuprins între 24 iunie 2010 - 31 decembrie 2011;

-

raportat la contractul de lucrări din 2 octombrie 2008, urmare a Hotărârii din 24

iunie 2010 a Consiliului Județean Mureș, prin care Spitalul Municipal Dr. Gh.

Marinescu Târnăveni a trecut sub autoritatea Consiliului Județean Mureș,

reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate în intervalul cuprins între

24 iunie 2010 - 31 decembrie 2011.

-

raportat la contractul din 4 august 2008, încheiat între SC M. SRL în calitate

de executant și Spitalul Clinic de Urgență Tg-Mureș (cesionat Spitalului Clinic

Județean Mureș), reclamantul a fost în stare de incompatibilitate în intervalul

cuprins între 24 iunie 2010 - 31 decembrie 2010.

Curtea

a apreciat că sunt întrunite condițiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

pentru constatarea stării de incompatibilitate, în condițiile în care toate

unitățile sanitare cu care au fost încheiate contractele erau sub autoritatea

Consiliului Județean Mureș la momentul prelungirii acestor contracte, prin

încheierea unor acte adiționale, reclamantul având obligația, în conformitate

cu prevederile art. 92 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, ca în termen de 60 de

zile de la data la care instituțiile publice vizate au intrat în subordinea

Consiliului Județean Mureș să renunțe la contractele încheiate.

2.

Motivele de recurs înfățișate de recurentul-reclamant

Împotriva

sentinței nr. 34 din 24 februarie 2012 în termen legal a formulat recurs

reclamantul M.A.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Invocând

ca temei legal al demersului său prevederile art. 304 pct. 7, 304 pct. 8 și 304

pct. 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant a dezvoltat următoarele critici în

raport cu hotărârea primei instanțe:

-

printr-o motivare contradictorie, instanța a efectuat în cauză o greșită

interpretare a prevederilor legale incidente întrucât, conform art. 90 alin.

(1) din Legea nr. 161/2003, incompatibilitatea privește încheierea de contracte

la timpul prezent, și presupune ca la momentul încheierii acestora instituțiile

părți în contracte să se afle în subordinea autorității, respectiv a consiliului

județean;

-

nu se prevede în lege că incompatibilitatea privește și contractele încheiate anterior

intervenirii subordonării, cum este cazul în speță;

-

contractele cu privire la care se reține starea de incompatibilitate au fost încheiate

în anul 2008, cu doi ani înainte ca instituțiile spitalicești părți în contract

să intre în subordinea Consiliului Județean Mureș, ca efect al hotărârii din 24

iunie 2010 și întrucât legea civilă nu retroactivează este evident că la

momentul încheierii contractelor, recurentul, director al SC M. SRL din anul

2000 și consilier județean din 2004, nu se afla în stare de incompatibilitate;

-

cu referire la actele adiționale, în mod greșit a fost nesocotită împrejurarea

că în lege nu se face mențiune cu privire la incompatibilitatea derivând din

încheierea unor acte adiționale, pe lângă contracte, legiuitorul apreciind că

acestea urmează regimul contractelor, ceea ce printr-o prezumție simplă conduce

la concluzia că legea aplicabilă contractului este totodată și legea aplicabilă

actelor adiționale;

-

instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății considerând că

actelor adiționale li se poate aplica un alt regim juridic decât contractelor din

care derivă;

-

contradictorialitatea între starea de fapt, motivare și soluția primei instanțe

este evidentă, făcându-se confuzie între termenele de finalizare a contractelor

prelungite prin acte adiționale și datele încheierii acestor acte adiționale,

cu ignorarea faptului că la momentul încheierii actelor adiționale în discuție

recurentul nu se afla în stare de incompatibilitate, cu excepția contractului din

2 octombrie 2008, la care s-a încheiat un act adițional după data de 24 iunie

2010.

3.

Apărările intimatei-pârâte A.N.I.

Intimata

A.N.I. a formulat întâmpinare la motivele de recurs ale recurentului-reclamant

solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca

fiind legală și temeinică a hotărârii primei instanțe.

Reiterând

aspectele de fapt ce au condus la reținerea stării de incompatibilitate a

recurentului-reclamant, prin actul administrativ atacat, intimatul-pârât a

susținut că nu sunt întemeiate criticile recurentului-reclamant. Și aceasta

întrucât raportat la dispozițiile art. 90 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003

rezultă că încă din momentul validării sale în funcția de consilier județean în

cadrul Consiliului Județean Mureș s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate

deoarece firma SC M. SRL al cărei director și asociat este recurentul-reclamant

a încheiat acte adiționale de prelungire a termenelor de executare la contracte

de lucrări adjudecate prin procedura de achiziție publică cu unități aflate sub

autoritatea Consiliului Județean Mureș.

4.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului promovat

Recursul

nu este fondat.

Examinând

sentința atacată prin prisma criticilor recurentului-reclamant, raportat la apărările

intimatului-pârât, dar și sub toate aspectele, conform art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte reține că nu sunt întemeiate criticile recurentului-reclamant

în sensul și pentru considerentele în continuare arătate, în nuanțarea și

completarea celor cuprinse în hotărârea recurată.

Astfel

cum rezultă și din expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 din prezenta

decizie, recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de

instanța de contencios administrativ, Raportul de evaluare, întocmit de intimata-pârâtă

A.N.I. la data de 24 aprilie 2011, prin care au fost identificate elemente în

sensul existenței cu privire la reclamantul-recurent unei incompatibilități și

a conflictului de interese, raportat la prevederile cuprinse în Legea nr. 161/2003,

cu trimitere în mod special la art. 77 și 90 și acest act normativ.

Instanța

de fond, examinând legalitatea raportului de evaluare a stabilit cadrul și limitele

verificării constatărilor cuprinse în raportul de evaluare, în sensul reținerii

stării de incompatibilitate numai prin raportare la cele trei (3) contracte încheiate

de SC M. SRL cu instituții publice - din 02 octombrie 2008; din 23 mai 2008 și din

04 august 2008 - și la actele adiționale întocmite pentru fiecare dintre acestea.

Din

această perspectivă și raportat la prevederile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

judecătorul fondului a stabilit că reclamantul-recurent care a deținut funcția de

consilier județean în cadrul Consiliului Județean Mureș, începând cu data de 26

iunie 2004, pentru două mandate succesive, 2004-2008 și 2008-2012, timp în care

a avut și calitatea de asociat și funcția de director la SC M. SRL, din 2004 și

până în prezent, s-a aflat în incompatibilitate prin contractele susmenționate,

mai precis prin actele adiționale încheiate la acestea după data de 24 iunie 2010,

când unitățile sanitare, părți contractante, s-au aflat sub autoritatea Consiliului

Județean Mureș.

4.1.

Printr-un prim motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că hotărârea primei instanțe cuprinde

motive contradictorii.

Înalta

Curte apreciază că sunt neîntemeiate criticile încadrate în acest motiv, reținând

susținerea doar formală a recurentului care nu a indicat nici considerentele între

care există contradicție și nici nu a precizat modalitatea efectivă în care se înfățișează

pretinsa contradicție.

În

considerentele hotărârii se regăsesc concluziile și argumentele judecătorului fondului,

raportat la obiectul cauzei și la dispozițiile legale apreciate ca fiind

aplicabile cauzei astfel că, în mod evident, nu se poate reține nici nesocotirea

prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitoare la obligativitatea

motivării hotărârii.

4.2.

În ceea ce privește critica vizând interpretarea greșită a actului dedus

judecății, întemeiată pe motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., Înalta Curte apreciază că toate susținerile recurentului-reclamant, pretins

subsumate acestui motiv, se circumscriu practic motivului de recurs reglementat

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând greșita aplicare și interpretare a legii,

astfel că le va examina din această perspectivă.

4.3.

Înalta Curte reține că nefondate sunt și criticile recurentului-reclamant cu

privire la nelegalitatea și netemeinicia soluției primei instanțe circumscrise motivului

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel,

printr-un prim set de critici se susține că în mod eronat instanța de fond,

nesocotind conținutul articolului 90 alin. (1) din Legea nr. 161/203, privind

unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților

publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și

sancționarea corupției, a apreciat că incompatibilitatea în care s-a aflat recurentul-privește

contractele încheiate în anul 2008, respectiv cu doi ani înainte de adoptarea Hotărârii

din 24 iunie 2010, prin care instituțiile spitalicești, părți în contracte, au

intrat în subordinea Consiliului Județean Mureș, fiind irelevante actele adiționale

încheiate, cărora li se aplică același regim juridic ca cel aplicabil

contractelor din care derivă.

Articolul

90 alin. (1) ce a servit ca temei legal al reținerii stării de

incompatibilitate, cuprins în Cap. 3 - intitulat Incompatibilități, din Titlul

IV al Legii nr. 161/2003, respectiv în Secțiunea a 4-a denumită

Incompatibilități privind aleșii locali, prevede următoarele:

„Consilierii

locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte,

director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de

administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de

acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital

majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu

pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de

lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile

administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile

autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului

local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile

locale sau consiliile județene respective.”

Este

adevărat că textul articolului cuprinde sintagma „nu pot încheia contracte comerciale

de prestări servicii, de executare lucrări, etc.”

Tot

atât de adevărată este însă și împrejurarea că instanța de fond nu s-a raportat

la data inițială a încheierii celor 3 contracte în discuție, plasată în anul

2008, ci la datele la care au fost încheiate actele adiționale la acestea,

respectiv la data la care s-au produs efectele, prin prelungirea duratei

contractelor, plasate ulterior datei de 24 iunie 2010.

În

opinia Înaltei Curți o atare abordare și aplicare a normei legale citate

corespunde spiritului reglementării și voinței legiuitorului, în contextul și

în sensul celor ce urmează a fi înfățișate.

Prin

reglementarea incompatibilităților legiuitorul a urmărit determinarea situațiilor

și a cazurilor în care un oficial public ocupă mai multe funcții în același

timp, deși un atare cumul este fie interzis expres de lege, fie impune abținerea

de la luarea oricărei decizii, în circumstanțele expres arătate.

Așa

fiind, Înalta Curte apreciază, în sensul normei legale sus arătate, că esențială

pentru definirea și stabilirea incompatibilității este reținerea respectiv

abținerea oficialului public, în cazurile și situațiile expres prevăzute, de la

încheierea de contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de

lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației

publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes

local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean.

Din

această perspectivă, susținerea recurentului-reclamant în sensul că textul de

lege aplicabil nu prevede expres interdicția de încheiere de acte adiționale, apare

ca fiind nefondată sub un dublu aspect.

Pe

de o parte, Înalta Curte consideră că în sensul și în contextul reglementării stării

de incompatibilitate arătată, sintagma folosită de legiuitor „încheierea de contracte”

poate acoperi și include practic și încheierea unor acte adiționale, după cum este

cazul în speță, întrucât actele adiționale la contract au, finalmente, aceeași

natură juridică ca și contractele. Și actele adiționale reprezintă un acord de

voință al părților încheiate pentru a da naștere unor obligații, fiind necesară

respectarea acelorași condiții de fond și de formă ca și în cazul încheierii contractelor

inițiale.

Pe

de altă parte, este de reținut, raportat la conținutul reglementării incidente,

că determinantă în stabilirea unei eventuale situații de incompatibilitate nu este

denumirea actului încheiat, de contract sau de act adițional, ci poziționarea,

respectiv statutul persoanelor semnatare la momentul încheierii respectivelor acte

juridice.

Drept

urmare, argumentația instanței de fond în reținerea stării de incompatibilitate

a recurentului-reclamant, raportată la încheierea de către societatea SC M.

SRL, la care recurentul-reclamant deținea calitatea de asociat și de director din

anul 2004, a actului adițional din 29 decembrie 2010 la Contractul de lucrări din

12 octombrie 2008, încheiat cu Spitalul Municipal Dr. Gh. Marinescu, prin care

a fost prelungit, a doua oară, termenul de finalizare a execuției lucrărilor până

la 31 decembrie 2011, apare ca fiind pe deplin valabil și corespunzător normei

legale la care s-a făcut trimitere.

Contractul

inițial a fost încheiat în anul 2008, dar actul adițional nr. 4 din data de 29 decembrie

2010 a fost semnat ulterior datei de 24 iunie 2010 când la nivelul Consiliului

Județean Mureș a fost adoptată Hotărârea din 2010 prin care Spitalul Municipal

Dr. Gh. Marinescu Târnăveni a fost trecut sub autoritatea Consiliului Județean

Mureș.

Raportat

la analiza legală de mai sus și la interpretarea logică-rațională a prevederilor

art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 pe care și Înalta Curte o împărtășește,

în limitele arătate, se constată așadar că în mod corect s-a determinat că recurentul-reclamant

s-a aflat în stare de incompatibilitate la momentul încheierii actului

adițional, ulterior datei de 24 iunie 2010.

Raportat

la analiza și la interpretarea Înaltei Curți asupra prevederilor art. 90 alin.

(1) din Legea nr. 161/2003, înfățișate în prezenta decizie, rezultă că

celelalte argumente și referiri ale instanței de fond din cuprinsul sentinței

atacate, privind alte două contracte examinate, din 23 mai 2008 și din 04

august 2008, incluzând desigur și actele adiționale la acestea, nu pot fi apreciate

ca având o natură determinantă în stabilirea ca atare a stării de incompatibilitate

a recurentului-reclamant. Aceasta derivă din împrejurarea că actele adiționale la

care s-a făcut trimitere au fost încheiate anterior datei de 24 iunie 2010,

prin care Spitalul Clinic Județean Mureș și Spitalul Municipal Dr. Gh.

Marinescu Târnăveni au trecut sub autoritatea Consiliului Județean Mureș, iar

prelungirea de drept a termenului de valabilitate a contractelor, dincolo de data

de 24 iunie 2010, nu s-a realizat prin acte juridice distincte.

În

acest context, Înalta Curte arată totodată că împrejurarea că numai unul dintre

actele adiționale la cele 3 contracte supuse analizei în cauză, se situează,

din perspectiva datei de încheiere și semnare, ulterior datei de 24 iunie 2010,

cum de altfel a arătat și recurentul-reclamant prin motivele de recurs, nu este

de natură a antrena modificarea hotărârii atacate și a configura o soluție

diferită de cea adoptată de instanța de fond.

Și

aceasta întrucât, în sistemul Legii nr. 161/2003, raportat la modalitatea

reglementării dar și la natura incompatibilităților cu privire la aleșii locali

nu se impune existența unei pluralități de acte încheiate, cu încălcarea condițiilor

și/sau a cerințelor prevăzute în art. 90 alin. (1) din Lege.

În

cuprinsul art. 90 alin. (1) din Legea nr. 163/2003, pluralul folosit de

legiuitor: „nu pot încheia contracte comerciale” s-a impus în contextul

enumerării tipurilor de contracte ce nu pot fi încheiate în condițiile

prevăzute și impuse de legiuitor și nicidecum în ideea că un singur contract,

sau un singur act adițional, cum este cazul în speță, nu ar fi suficient.

Nici

celelalte critici înfățișate de recurent în susținerea nelegalității raportului

de evaluare întocmit de A.N.I., menținut de prima instanță în sensul arătat, cu

referire specială la durata pentru care s-a reținut starea de

incompatibilitate, nu sunt de natură a atrage modificarea sentinței recurate,

în condițiile în care prevederile art. 91 și 92 din Legea nr. 161/2003, cel

puțin în manieră indirectă, reglementează astfel de aspecte în contextul

stabilirii consecințelor de ordin legal în cazul încălcării dispozițiilor art. 90

din aceeași lege.

Prin

urmare, față de considerentele mai sus dezvoltate, reținând că nu pot fi

primite criticile și susținerile recurentului-reclamant pentru argumentele înfățișate,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul

de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M.A.D. împotriva sentinței civile nr. 34 din 24 februarie 2012 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 septembrie 2013.