ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6831/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6831/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 75 din 30 martie
2012, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ
și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Primarul Municipiului Bacău
în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului,
și, în consecință, a anulat Decizia nr. 14/2011 și nota de constatare a
neregulilor și de stabilire a sancțiunilor nr. CA-60076/9 august 2011.
În motivarea acestei
soluții, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În vederea realizării
obiectivului "Pasaj rutier subteran strada O. - str. Ș.G., Municipiul
Bacău, județul Bacău” au fost achiziționate servicii de proiectare,
proiectantul propunând ca soluție tehnologică săpătură de tranșee deschise
peste liniile de cale ferată cu lucrări de demontare a liniilor de cale ferată
(demontarea stâlpilor de înaltă tensiune, cu întreruperea și devierea
traficului feroviar).
În vederea executării
obiectivului a fost inițiată procedura de achiziție publică iar la finalizarea
acesteia a fost declarată câștigătoare o asociere de firme având ca lider SC P.
SRL Ceprano Italia, autoritatea contractantă încheind Contractul de execuție
lucrări nr. 100525 din 17 septembrie 2009, la art. 13, părțile convenind
condițiile în care au loc modificări și ajustări ale contractului. Ca
relevante, au fost reținute prevederile art. 13 pct. 2 intitulat
"optimizarea proiectului”, prin care s-a inserat o clauză în avantajul
beneficiarului prin care antreprenorul are posibilitatea de a transmite o
propunere scrisă menită fie să determine accelerarea lucrărilor, fie să reducă
costurile de producție, fie "alte motive”.
Demarând lucrările
antreprenorul a constatat că varianta tehnologică propusă de proiectant are mai
multe inconveniente, fiind o soluție depășită, astfel că în aplicarea art. 13.2
a propus o optimizarea proiectului prin înlocuirea soluției tehnologice cu una
modernă: în locul tehnologiei de execuție în tranșee deschise care presupunea
săpături deschise, utilizarea podurilor provizorii, demontarea-montarea celor
14 linii de cale ferată, s-a propus metoda de lansare totală.
Analizând propunerea,
verificatorul de proiect a întocmit Referatul nr. 315 din 26 octombrie 2009
prin care a constatat că noua variantă propusă elimină riscurile primei
variante, respectiv: durata mare de restricționare a traficului feroviar,
afectarea stabilității malurilor, săpătura deschisă ridicând totodată probleme
legate de evacuarea apelor.
Prin referatul în
discuție, constatând avantajele variantei prin operația de lansare orizontală
s-a expus detaliat tehnologia de execuție.
După obținerea
avizelor necesare (CFR, ISC), beneficiarul contractului, prin Adresa 13.105 din
25 noiembrie 2009 a solicitat Organismului Intermediar pentru programul
operațional regional 2007 - 2013 aprobarea unui act adițional privind
modificarea bugetului proiectului prin realocarea sumei de 3.000.000 RON din
capitolul l, subcapitolul 1.2. către capitolul 4, subcapitolul 4.1, cererea
fiind fundamentată de propunerea constructorului de modificare a soluției
tehnologice.
Solicitarea
municipiului Bacău a fost aprobată astfel că la 1 februarie 2010 se încheie
Actul adițional nr. 3 la Contractul de finanțare nr. 82 din 16 martie 2009,
pârâta neavând nicio obiecțiune.
Ulterior, la 12
aprilie 2010 dirigintele de șantier prin Dispoziția nr. 5/2010 dispune
modificarea soluției propuse, astfel că la 7 mai 2010 s-a întocmit Referatul de
necesitate nr. 4514/2010 și Nota internă nr. 4515/2010 de către Serviciul de
Implementare Programe. În baza acestor din urmă înscrisuri, la 11 mai 2010 s-a
emis de către Municipiul Bacău - Serviciul de achiziții, nota justificativă
privind aplicarea procedurii "negociere fără publicarea prealabilă a
anunțului de participare” în achiziția publică de, lucrări suplimentare la
obiectivul "Pasaj subteran strada O. - strada Ș.G., municipiul Bacău,
județul Bacău”, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.
122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006.
La 3 iunie 2010 s-a
încheiat Actul adițional nr. 2 la contractul inițial în care s-a inserat că se
renunță la o parte de lucrările din contractul inițial în cuantum de 6.401.641
RON, iar prețul total al lucrărilor suplimentare este 9.193.617 RON, din care
5.598.739 RON, reprezintă lucrări determinate de schimbarea variantei de
execuție, iar diferența lucrări de devieri la rețele de apă, canalizare,
conducte gaz, instalații electrice.
La 20 iulie 2011
Serviciul de verificare conformitate Programe și Gestionare Nereguli din cadrul
Direcției Generale Autoritatea de Management - Programul operațional Regional
al instituției ca urmare a unei sesizări referitoare la o suspiciune de
nereguli de la Autoritatea de Audit de pe lângă Curtea de Conturi a solicitat
efectuarea de verificări referitoare la modul de implementare a proiectului.
Astfel, în perioada
22 iulie - 29 iulie 2011 s-au efectuat verificări în urma cărora la 4 august
2011 s-a întocmit nota de constatare a neregulilor și de stabilire a
corecțiilor financiare. Ca bază legală la capitolul II s-a inserat H.G.
1631/2009, O.U.G. nr. 66/2011, Ordinul MFP nr. 2341/2011, O.G. nr. 92/2003 și
H.G. nr. 759/2007.
La capitolul VI
echipa de control a constatat că lucrările suplimentare nu au fost datorate
unor circumstanțe imprevizibile devenite necesare, ci s-a realizat schimbarea variantei
tehnologice la propunerea executantului.
S-a constatat
încălcarea prevederilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât nu
s-a asigurat o competență adecvată, astfel că în temeiul pct. 2 subpunctul 2.2
din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 s-a dispus aplicarea unei corecții de 25% din
valoarea considerată de organele de control ca fiind lucrări suplimentare,
respectiv din 2.958.299 RON.
Ca prim considerent,
instanța fondului a reținut că la data încheierii Actului adițional nr. 2 din 3
iunie 2010, O.U.G. nr. 66/2011 nu era în vigoare, fiind aplicabile dispozițiile
O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum
și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător și H.G. nr.
1510/2003 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003.
Ca urmare, deși,
potrivit dispozițiilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, controlul putea fi
efectuat în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, nu se puteau aplica alte sancțiuni sau
reține alte fapte decât cele reglementate de legislația în vigoare la data
comiterii pretinsei nereguli și nicidecum abaterile și corecțiile reglementate
începând cu 20 iunie 2011, fără a încălca dispozițiile constituționale inserate
la art. 15.
Sub aspectul
pretinsei neregularități, instanța fondului a constatat că pârâta a reținut o
situație de fapt incorectă, procedând totodată, la interpretarea greșită a
dispozițiilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 și că în nici un caz nu
s-a creat un prejudiciu bugetului Uniunii Europene.
În esență, în speță
erau întrunite circumstanțele neprevăzute în accepțiunea art. 122 lit. i)
O.U.G. nr. 34/2006, în raport de noua soluție adoptată a avut loc o diminuare a
cheltuielilor, iar încheierea actului adițional a avut în vedere principiul
apărării interesului public, date fiind avantajele majore ale soluției moderne
propuse.
Împotriva Sentinței
nr. 75 din 30 martie 2012 a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării
Regionale și Turismului, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii
acțiunii ca nefondată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9
C. proc. civ.
În motivarea cererii
de recurs s-a criticat interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor
normative incidente în cauză și s-a susținut că actul administrativ trebuia
analizat prin prisma dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011.
În continuare, s-a
argumentat că în mod corect a fost reținută existența unei neregularități, în
condițiile în care procedura de achiziție publică prevăzută pentru acest tip de
situații de O.U.G. nr. 34/2006 nu a fost respectată, prejudiciul fiind în acest
caz prezumat prin nerespectarea clauzelor contractuale.
Recurentul a mai
susținut că aplicarea unei metode tehnologice care a fost deja folosită la
realizarea altor construcții nu poate fi considerată ca fiind o circumstanță
neprevăzută și că în speță nu sunt realizate condițiile avute în vedere de
dispozițiile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006.
Analizând recursul
formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal aplicabil,
Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii
introductive de instanță îl constituie anularea Deciziei nr. 14 din 5 octombrie
2011 emisă de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și
Administrației Publice prin care a fost soluționată contestația împotriva notei
de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr.
CA-60076 din 9 august 2011 referitor la proiectul cod SMS1024 - „Pasaj rutier
subteran str. O. - str. Ș.G. Municipiul Bacău, județul Bacău”.
Față de obiectul
acțiunii și de argumentarea în drept cu privire la motivele pentru care s-a
solicitat anularea corecțiilor dispuse prin nota de constatare contestată, a
avut de rezolvat ca problemă de drept stabilirea normelor de drept (dispoziții
legale) aplicabile situației de fapt reținute prin nota de constatare.
Astfel spus,
controlul de legalitate pe care instanța de fond l-a făcut a avut în vedere
aplicarea și respectarea principiului tempus regit actum.
Sub acest, Curtea
reține că față de materialul probator administrat în cauză, raportat la
situația de fapt reținută în actul contestat, în mod corect prima jurisdicție a
stabilit că în raport de principiul neretroactivității legii, în speță, nu se
poate reține aplicabilitatea dispozițiilor de drept material cuprinse în O.U.G.
nr. 66/2011 unor fapte juridice săvârșite anterior intrării în vigoare a
acesteia, astfel cum a susținut în mod constant recurenta-pârâtă.
Astfel, rezultă fără
putință de tăgadă că la data încheierii Actului adițional nr. 2 din 3 iunie
2010, (încheiat între autoritatea contractantă și contractantul inițial) care a
stat la baza verificărilor efectuate în perioada 22 iulie 2011 - 29 iulie 2011
de către Serviciul de verificare conformitate Programe și Gestionare Nereguli,
O.U.G. nr. 66/2011 nu era în vigoare (intrarea în vigoare a fost la 20 iunie
2011) motiv pentru care dispozițiile acesteia nu puteau fi invocate ca bază
legală la întocmirea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a
corecțiilor.
Este adevărat că la
data efectuării controlului (22 - 29 iulie 2011) O.U.G. nr. 66/2011 era în
vigoare, însă aplicabilitatea acestui act normativ, potrivit art. 66 din
Ordonanță, se referă strict la respectarea cadrului procedural privind
efectuarea controlului, normele de drept material aplicabile în legătură cu
stabilirea sancțiunilor fiind cele existente în momentul săvârșirii faptelor
(tempus regit actum).
Or, din acest punct
de vedere, este evident că la data de 3 iunie 2010 (data încheierii actului
adițional) dispozițiile de drept material care stabilesc faptele care angajează
răspunderea autorității contractante, precum și condițiile de angajare a
răspunderii sunt cele cuprinse în O.G. nr. 79/2003.
Așa fiind, în mod
corect a reținut instanța de fond că în lipsa utilizării ca temei legal a O.G.
nr. 79/2003, Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a sancțiunilor
nr. CA-60076/2011 este lovită de nulitate.
În ceea ce privește
susținerea recurentei-pârâte în sensul că reclamanta-intimată nu se putea
prevala de dispozițiile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, aceasta
urmează a fi înlăturată ca nefondată, Curtea reținând următoarele.
Potrivit
dispozițiilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, este permisă
achiziționarea unor lucrări suplimentare „care nu au fost incluse în contractul
inițial, dar care datorită unor circumstanțe imprevizibile au devenit necesare
pentru îndeplinirea contractului în cauză”.
Prin prisma acestui
text de lege, Curtea constată că în mod corect instanța fondului a reținut
împrejurarea că dacă la data realizării unor proiecte într-un stat membru, nu
este cunoscută o soluție tehnologică modernă care prezintă avantaje multiple și
elimină riscuri ale soluției inițiale, aceasta poate constitui o circumstanță
neprevăzută.
Așa se explică de ce
adoptarea soluției de execuție prin metoda lansării unui prefabricat pe sub
liniile de cale ferată, la obiectivul „Pasaj rutier subteran str. O. - str.
Ș.G., a constituit o premieră în România în sensul că a reprezentat un procedeu
de execuție de ultimă generație, folosit ulterior atribuirii contractului de
lucrări.
De altfel, noutatea
acestui procedeu de execuție ca și avantajele folosirii lui nu au fost
contestate de recurenta-pârâtă.
Pe de altă parte,
urmează a se reține și faptul că schimbarea tehnică de execuție nu a generat
costuri suplimentare, ci dimpotrivă, a dus la o reducere a costurilor față de
valoarea inițială.
În considerarea celor
de mai sus, Curtea reține că prin aplicarea prevederilor art. 122 lit. i) din
O.U.G. nr. 34/2006 au fost respectate prevederile art. 2 alin. (2) din aceeași
ordonanță, în sensul că a fost respectat principiul eficienței utilizării
fondurilor publice și că tocmai din aceste rațiuni inițierea procedurii de
negociere fără publicarea unui anunț de participare este legală.
În consecință, în
raport de cele mai sus reținute și având în vedere dispozițiile art. 312 alin.
(1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice
împotriva Sentinței civile nr. 75 din data de 30 martie 2012 a Curții de Apel
Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 octombrie 2013.
Procesat de GGC - LM