ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6591/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Curții de Apel Constanța și înregistrată sub nr. 1299/36/2011, reclamanta B.O.F., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea în tot a Raportului de evaluare nr. 117619/G/II din 2 noiembrie 2011, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii a arătat că în concluziile raportului de evaluare s-a reținut că reclamanta nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese întrucât a semnat, la data de 5 ianuarie 2007, respectiv 27 decembrie 2007, în calitate de evaluator, Rapoarte de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale soțului B.M., încălcând astfel prevederile art. 79 din Legea nr. 161/2003.

Reclamanta a susținut că raportul de evaluare este lovit de nulitate absolută prin prisma încălcării dreptului la apărare și al efectuării actelor de procedură cu încălcarea normelor imperative stabilite de legiuitor. S-a susținut că nu au fost respectate dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. b), inspectorul de integritate solicitând informații care nu sunt publice, cu toate că persoana evaluată nu fusese informată, neavând astfel posibilitatea de a-și prezenta punctul de vedere în scris. A arătat reclamanta că în Raportul de evaluare nu este lămurită problema sesizării A.N.I. cu privire la nerespectarea de către reclamantă a regimului juridic al conflictelor de interese, fiind invocată și excepția prescripției răspunderii disciplinare, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010.

2. Hotărârea instanței de fond A. Prin Sentința nr. 112/CA din 5 martie 2012 a Curții de Apel Constanța a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta B.O.F., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate. B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanțe. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în scopul evaluării, în temeiul dispozițiilor art. 8, art. 10 lit. b), d) și e) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, inspectorul de integritate a informat persoana evaluată cu privire la declanșarea procedurii de evaluare a respectării regimului juridic al conflictelor de interese.

Informarea persoanei evaluate s-a efectuat prin scrisoare recomandată înregistrată sub nr. 90035/G/lI din 13 decembrie 2010, scrisoare care nu a fost ridicată de la Oficiul Poștal, fiind returnată la sediul Agenției Naționale de Integritate cu mențiunea „expirat termen păstrare”. Ulterior, la data de 30 septembrie 2011, întrucât au fost identificate elemente privind nerespectarea regimului juridic al conflictelor de interese, a fost transmisă informarea cu nr. 107774/G/II din 30 septembrie 2011, prin care reclamanta a fost invitată la sediul Agenției pentru a prezenta un punct de vedere, probe, date sau informații pe care le consideră necesare în cauză.

Urmare a informării transmise la data de 30 septembrie 2011, reclamanta a formulat punctul de vedere înregistrat sub nr. 114807/G/lI din 21 octombrie 2011, în cuprinsul căruia precizează că nu se poate prezenta la sediul Agenției Naționale de Integritate din motive personale, iar, în ceea ce privește întocmirea rapoartelor de evaluare pentru soțul său, nu există un "interes patrimonial", deoarece aprecierea a avut la bază activitatea efectiv desfășurată de un funcționar public într-un interval de timp, nefiind vorba de luarea unei decizii cu efecte depline, întrucât ultimul cuvânt aparține în fond contrasemnatarului, care ar fi putut argumenta că nota acordată de evaluator este în neconcordanță cu activitatea efectiv desfășurată.

De asemenea, a fost arătat că între secretarul orașului și șeful Poliției Comunitare nu există raporturi de subordonare, acesta din urmă fiind direct subordonat primarului, iar activitatea de evaluare a fost exercitată în temeiul art. 4 alin. (2) lit. b) din anexa nr. 3 la H.G. nr. 1.209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici. Instanța de primă jurisdicție a reținut că a fost întocmit prezentul raport de evaluare, în temeiul art. 21 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, având în vedere faptul că reclamanta a transmis punctul de vedere. Prin urmare, a apreciat instanța de fond că în cauză au fost respectate dispozițiile legale privind informarea reclamantei în legătură cu declanșarea procedurii de evaluare a respectării regimului juridic al conflictelor de interese în ceea ce o privește, fiind invitată la sediul Agenției cu probele pe care le consideră necesare în cauză.

Susținerea reclamantei potrivit căreia inspectorul de integritate avea obligația de a-i comunica înscrisurile din dosar la sediul instituției unde lucrează, prin fax, e-mail sau chiar e-mail-ul personal, întrucât nu poate da curs invitației de a se prezenta la sediul A.N.I., în data de 14 octombrie 2011, a reținut instanța de primă jurisdicție că este în afara dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, care prevede procedura informării persoanei evaluate și dreptul său de a-și prezenta apărările inspectorului de integritate care a invitat-o. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia au fost încălcate disp. art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, instanța a reținut că și aceasta este neîntemeiată, întrucât actele întocmite de inspectorul de integritate (solicitări de informații care nu sunt publice și întocmirea raportului de evaluare) s-au realizat după informarea persoanei evaluate.

De altfel, anterior întocmirii Raportului de evaluare 117619/G/II din 2 noiembrie 2011, reclamanta, prin cererea sa din 13 octombrie 2011, dovedește că avea cunoștință despre obiectul evaluării - conflictul de interese determinat de evaluarea soțului său B.M. În legătură cu excepția prescripției răspunderii disciplinare, instanța reține că și aceasta este neîntemeiată, întrucât potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, “prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale. În cazul în care cauza de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenției, sancțiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel”.

A reținut instanța de fond că în cauza dedusă judecății nu este vorba de aplicarea sancțiunii disciplinare, ci despre contestarea raportului de evaluare, raport de evaluare pentru care legea nu a impus un termen limită. Termenul de 6 luni pentru aplicarea sancțiunii disciplinare invocat de reclamantă, începe să curgă de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare. Aceeași situație este și în cazul tezei a II-a a textului legal sus-menționat, respectiv sancțiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, neavând nici o legătură cu termenul de întocmire a raportului de evaluare. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că raportul de evaluare este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 79 din Legea nr. 161/2009.

Astfel, prin Raportul de evaluare 117619/G/II din 2 noiembrie 2011, s-a reținut că reclamanta nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese, întrucât a semnat în data de 5 ianuarie 2007 și 27 decembrie 2007, în calitate de evaluator, rapoartele de evaluare a performanțelor profesionale ale soțului său B.M., încălcând prev. art. 79 din Legea nr. 161/2009, potrivit cu care: „(1) Funcționarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situații: a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice și juridice cu care are relații cu caracter patrimonial; b) participă în cadrul aceleiași comisii, constituite conform legii, cu funcționari publici care au calitatea de soț sau rudă de gradul I; c) interesele sale patrimoniale, ale soțului sau rudelor sale de gradul I pot influența deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcției publice.

(2) În cazul existenței unui conflict de interese, funcționarul public este obligat să se abțină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii și să-l informeze de îndată pe șeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparțialitate a funcției publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoștință”. Instanța a reținut că în cauză, așa cum s-a reținut în raportul de evaluare, contestatoarea, în calitate de evaluator, a întocmit rapoarte de evaluare a performanțelor profesionale individuale, aferente anilor 2006 și 2007 ale soțului său B.M. În baza rapoartelor de evaluare, întocmite de reclamantă și semnate de aceasta și contrasemnate de viceprimar, s-a acordat dlui B.M.

calificativul „foarte bine”. Însăși reclamanta prin acțiune recunoaște că singurul avantaj al acestei evaluări a fost promovarea în clasă pe aceeași funcție cu consecința creșterii salariului cu 50 RON net lunar. În această situație, a concluzionat instanța de fond, că decizia reclamantei, de evaluare a performanțelor soțului său, a condus la creșterea veniturilor sale salariale, fiind în contradicție cu dispozițiile art. 79 din Legea nr. 161/2009. Chiar dacă reclamanta, datorită funcției sale, era abilitată să evalueze performanțele profesionale ale dlui B.M., trebuia să se abțină în legătură cu această sarcină și să-l informeze pe șeful său ierarhic, respectiv Primarul Orașului Babadag, astfel cum impune art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2009.

3. Recursul declarat de B.O.F. Prin motivele de recurs formulate a fost criticată hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică. Recurenta a reiterat toate motivele avute în vedere la contestarea raportului de evaluare întocmit de ANI, susținându-se că a fost încălcat dreptul său la apărare și cadrul legal procedural privind evaluarea elementelor conflictului de interese. A susținut că informarea, pe care inspectorul de integritate trebuia să o realizeze, nu a fost efectuată, motiv pentru care actele întocmite de inspectorul de integritate sunt nule de drept. A arătat că astfel a fost nesocotit dreptul său la apărare, nefiind astfel respectat principiul egalității de tratament. Recurenta a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor precizate în acțiunea introductivă, fiind criticată și soluția dată cu privire la excepția prescripției răspunderii disciplinare.

II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat de reclamantă, mai înainte de a analiza motivele de recurs formulate, a constatat că recursul nu a fost timbrat, deși recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei datorate. Înalta Curte reține că în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 2 RON și cu 0,15 RON timbru judiciar conform prevederilor O.G. nr. 32/1995, modificată prin Legea nr. 123/1997. Având în vedere faptul că recurenta nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea, conform prevederilor legale arătate, Curtea va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995 și, în conformitate cu prevederile art. 312 alin 1 C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul formulat de B.O.F. împotriva Sentinței nr. 112/CA din 5 martie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2013. Procesat de GGC - LM