ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6365/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș în data de 18 octombrie 2012, reclamantul Județul Harghita, prin Consiliul Județean Harghita, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-63582/28.8.2012 privind contractul de finanțare nr. 711/17.4.2010, Cod SMIS 2890, cu titlul „Modernizarea Salvării Montane din Județul Harghita”, având ca beneficiar unitatea administrativ-teritorială județul Harghita. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea cererii, arătând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 277 din 21 decembrie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-63582 din 28 august 2012 formulată de reclamantul Județul Harghita, prin Consiliul Județean Harghita, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite în speță condițiile de natură procedurală, reclamantul făcând dovada introducerii contestației pe cale administrativă și a consemnării cauțiunii stabilite de instanță, prin depunere la dosar a extrasului de cont.

În ceea ce privește condițiile de fond, ambele părți au expus în mod corect cerințele stabilite de legiuitor prin dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ. Curtea a mai reținut că întreruperea vremelnică, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a efectelor actului administrativ până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului reprezintă o excepție de la regula executării din oficiu, având ca scop protecția provizorie a drepturilor și intereselor particularilor, fiind însă subordonată îndeplinirii stricte a condițiilor fixate de textul legal menționat. Examinând într-o manieră detaliată condițiile prevăzute de lege, Curtea de Apel a reținut că cererea de suspendare a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-63582 din 28 august 2012 este nefondată, urmând să fie respinsă ca atare.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamantul Județul Harghita prin Consiliul Județean Harghita a declarat recurs, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat și, în consecință, modificarea în întregime a sentinței atacate, ca fiind netemeinică și nelegală, în sensul admiterii acțiunii Județul Harghita prin Consiliul Județean Harghita privind suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a cod SIMIS cu titlu „Modernizarea Salvării Montane în județul Harghita. În motivarea căii de atac, recurenta expune istoricul cauzei și critică soluția primei instanțe, susținând, în esență, că, în speță, condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente sunt îndeplinite cumulativ.

4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate motivul de nelegalitate, de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., vizând pronunțarea hotărârii cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv invocat din oficiu la termenul de astăzi, Înalta Curte reține că acesta este întemeiat, raportat și la prevederile art. 304 1 și art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.

Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă suspendarea executării efectelor Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-63582 din 28 august 2012 privind Contractul de finanțare nr. 711 din 17 aprilie 2010, Cod SMIS 2890, cu titlul „Modernizarea Salvării Montane din Județul Harghita”, având ca beneficiar unitatea administrativ-teritorială județul Harghita, prin care au fost stabilite în sarcina reclamantului creanțe bugetare în cuantum de 129.445,65 RON. Actele contestate au fost emise în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, O.U.G.

nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii și ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul Fiscal. Potrivit dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanță. De altfel, din întregul corpus al actului normativ rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanțe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat și sunt supuse executării silite conform procedurii prevăzute de O.G.

nr. 92/2003. Însuși actul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare, constituie titlu de creanță și înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală. Creanțele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor. În perspectiva acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esență, contestării unui act administrativ de stabilire a unei creanțe fiscale.

În acest context, în temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc. fisc., în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ competentă să soluționeze acțiunile având ca obiect anularea actelor administrativ-fiscale lato sensu, acțiunea reclamantei este de competența instanței de contencios administrativ, determinată în funcție de valoarea creanței bugetare potrivit regulilor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

În interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: 1. criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat; 2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 RON, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ. În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect suspendarea notei de constatare a neregulilor vizând creanțe bugetare al căror cuantum se situează sub pragul valoric de 500.000 RON, respectiv 129.445,65 RON, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine, în speță, secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului.

Față de modalitatea de soluționare a recursului de față nu se mai impune, evident și examinarea celorlalte critici prezentate de către recurentă, acestea urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei în fața instanței competente, ca apărări de fond. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, pe cale de consecință, va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Harghita, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Județul Harghita prin Consiliul Județean Harghita împotriva Sentinței nr. 277 din 21 decembrie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Harghita, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2013. Procesat de GGC - LM