ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6365/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Târgu Mureș în data de 18 octombrie 2012, reclamantul Județul Harghita,

prin Consiliul Județean Harghita, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, suspendarea executării Notei de

constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr.

CA-63582/28.8.2012 privind contractul de finanțare nr. 711/17.4.2010, Cod SMIS

2890, cu titlul „Modernizarea Salvării Montane din Județul Harghita”, având ca

beneficiar unitatea administrativ-teritorială județul Harghita.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâtul a solicitat respingerea cererii, arătând că nu sunt

îndeplinite cerințele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 277

din 21 decembrie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă de

contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a executării

Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr.

CA-63582 din 28 august 2012 formulată de reclamantul Județul Harghita, prin

Consiliul Județean Harghita, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite în speță

condițiile de natură procedurală, reclamantul făcând dovada introducerii

contestației pe cale administrativă și a consemnării cauțiunii stabilite de

instanță, prin depunere la dosar a extrasului de cont.

În ceea ce privește

condițiile de fond, ambele părți au expus în mod corect cerințele stabilite de

legiuitor prin dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru

admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ. Curtea a

mai reținut că întreruperea vremelnică, în temeiul art. 14 din Legea nr.

554/2004, a efectelor actului administrativ până la momentul la care instanța

competentă va cenzura legalitatea actului reprezintă o excepție de la regula

executării din oficiu, având ca scop protecția provizorie a drepturilor și

intereselor particularilor, fiind însă subordonată îndeplinirii stricte a

condițiilor fixate de textul legal menționat.

Examinând într-o

manieră detaliată condițiile prevăzute de lege, Curtea de Apel a reținut că

cererea de suspendare a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a

corecțiilor financiare nr. CA-63582 din 28 august 2012 este nefondată, urmând

să fie respinsă ca atare.

exercitată

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamantul Județul

Harghita prin Consiliul Județean Harghita a declarat recurs, solicitând

admiterea recursului așa cum a fost formulat și, în consecință, modificarea în

întregime a sentinței atacate, ca fiind netemeinică și nelegală, în sensul

admiterii acțiunii Județul Harghita prin Consiliul Județean Harghita privind

suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a cod

SIMIS cu titlu „Modernizarea Salvării Montane în județul Harghita.

În motivarea căii de

atac, recurenta expune istoricul cauzei și critică soluția primei instanțe,

susținând, în esență, că, în speță, condițiile cazului bine justificat și a

pagubei iminente sunt îndeplinite cumulativ.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu

prioritate motivul de nelegalitate, de ordine publică, prevăzut de art. 304

pct. 3 C. proc. civ., vizând pronunțarea hotărârii cu încălcarea competenței

altei instanțe, motiv invocat din oficiu la termenul de astăzi, Înalta Curte

reține că acesta este întemeiat, raportat și la prevederile art. 304

1

și art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în considerarea celor în continuare

arătate.

Așa cum rezultă din

expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, obiectul cererii de chemare în

judecată îl reprezintă suspendarea executării efectelor Notei de constatare a

neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-63582 din 28 august

2012 privind Contractul de finanțare nr. 711 din 17 aprilie 2010, Cod SMIS

2890, cu titlul „Modernizarea Salvării Montane din Județul Harghita”, având ca

beneficiar unitatea administrativ-teritorială județul Harghita, prin care au

fost stabilite în sarcina reclamantului creanțe bugetare în cuantum de

129.445,65 RON.

Actele contestate au

fost emise în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea,

constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea

fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora,

O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a

contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune

de servicii și ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul Fiscal.

Potrivit

dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea

constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de

constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note

de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, ce

reprezintă titlu de creanță.

De altfel, din întregul

corpus al actului normativ rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă

creanțe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat

de la bugetul de stat și sunt supuse executării silite conform procedurii

prevăzute de O.G. nr. 92/2003.

Însuși actul de

constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind

creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și

costurile bancare, constituie titlu de creanță și înștiințare de plată și cuprinde

elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură

fiscală.

Creanțele bugetare

rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale,

în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu

competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și

debitorilor.

În perspectiva

acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va

fi asimilat, în esență, contestării unui act administrativ de stabilire a unei

creanțe fiscale.

În acest context, în

temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc.

fisc., în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ

competentă să soluționeze acțiunile având ca obiect anularea actelor

administrativ-fiscale lato sensu, acțiunea reclamantei este de competența

instanței de contencios administrativ, determinată în funcție de valoarea

creanței bugetare potrivit regulilor de competență prevăzute de art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004.

În conformitate cu

dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și

județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se

soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

În interpretarea și

aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei

Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste

dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a

instanței de fond, după cum urmează:

poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității

centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;

stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei

vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă

litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite,

contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește

în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru

departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de

500.000 RON, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a

actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.

În cauză, fiind vorba

de un litigiu având ca obiect suspendarea notei de constatare a neregulilor

vizând creanțe bugetare al căror cuantum se situează sub pragul valoric de

500.000 RON, respectiv 129.445,65 RON, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se

stabilește în funcție de criteriul valoric și revine, în speță, secției de

contencios administrativ și fiscal a Tribunalului.

Față de modalitatea

de soluționare a recursului de față nu se mai impune, evident și examinarea

celorlalte critici prezentate de către recurentă, acestea urmând a fi avute în

vedere cu ocazia rejudecării cauzei în fața instanței competente, ca apărări de

fond.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 și

art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa

sentința recurată și, pe cale de consecință, va trimite cauza spre competentă

soluționare la Tribunalul Harghita, secția de contencios administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Județul Harghita prin Consiliul Județean Harghita împotriva

Sentinței nr. 277 din 21 decembrie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Harghita,

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 septembrie 2013.

Procesat de GGC - LM