ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6511/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Președintele Camerei Deputaților, Președintele Senatului, Președintele României, Guvernul României și Consiliul Superior al Magistraturii în temeiul Legii nr. 554/2004, a Constituției și a Tratatelor internaționale la care România este parte, pentru revenirea la legalitate și normalitate și pentru respectarea standardelor Uniunii Europene.

Pârâta Camera Deputaților a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru lipsa obiectului.

Prin Sentința civilă nr. 4307 din 26 iunie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Președintele Camerei Deputaților din Parlamentul României, Președintele Senatului din Parlamentul României, Președintele României, Guvernul României și Consiliul Superior al Magistraturii, pentru lipsa obiectului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, fără a se indica actul administrativ tipic sau asimilat contestat.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului susține:

- încălcarea competenței Curții Constituționale a României;

- încălcarea, prin hotărârea atacată, a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.;

- invocarea unor motive străine de natura pricinii;

- încălcarea cu premeditare a justiției din România și a multor instrumente juridice fundamentale semnate de România ca parte în secolul XX și în primii ani ai secolului XXI;

- trecerea sub tăcere a multor mijloace de apărare și probe irefutabile în favoarea celor interesați de practicarea traficului de influență chiar și după data aderării României la Uniunea Europeană;

- refuzul abuziv de a respecta dispozițiile art. 13, 20 și 148 din Constituția României și trecerea sub tăcere a dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului în general și refuzul de a respecta dispozițiile Capitolului al VI-lea „Justiție” din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene … simultan cu atitudinea refractară a magistraților față de adevăr.

Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Reclamanta a chemat în judecată o serie de instituții ale statului, nemulțumită fiind de cursul petițiilor, sesizărilor, plângerilor penale și acțiunilor în justiție formulate în legătură cu pretinse fapte de corupție ale administratorului SC T.M. SRL. Prin cererea introductivă se face un apel pentru revenirea la legalitate și normalitate și pentru respectarea standardelor Uniunii Europene, fără a se formula însă pretenții concrete în contradictoriu cu pârâtele, raportat la atribuțiile acestora.

Potrivit art. 112 pct. 3 C. proc. civ.: „obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință. Pentru identificarea imobilelor se va arăta comuna și județul, strada și numărul, iar, în lipsă, vecinătățile, etajul și apartamentul, sau, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară și numărul topografic.”

Conform art. 133 alin. (1) C. proc. civ.: „Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.”

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect, apreciind că nu poate identifica obiectul cererii, i-a pus în vedere recurentei să-și precizeze cererea.

Instanța de control judiciar constată că instanța de fond în mod corect a anulat cererea de chemare în judecată, având în vedere că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile și nu s-a conformat solicitării instanței.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 4307 din 26 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2013.

Procesat de GGC - LM