ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 564/2014

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 7 mai 2012, reclamanta A.C.M.E. a chemat în judecată pe pârâții președintele Camerei Deputaților, președintele Senatului, președintele României, C.S.M. și Guvernul României. În cuprinsul cererii, reclamanta a arătat că după 22 ani este înspăimântată de modul în care oamenii de stat tolerează și stimulează practic corupția în România, că a sesizat operativ toate instituțiile constituționale precizate în art. 148 pct. 4 din Constituție, că a sesizat și Tribunalul București, secția a VI-a comercială, cu acțiuni în constatare și pretenții pentru neonorarea obligațiilor contractuale de către SC T.M. SRL în perioada 2007-2011, toate instanțele învestite tolerând și stimulând corupția, prin respingerea abuzivă a cererilor sale de strămutare, returnarea recursurilor în folosul exclusiv al celor interesați în acte și fapte de corupție, că sesizările și petițiile sale declinate de către C.S.M. spre soluționare legală la D.N.A. au rămas fără ecou până în prezent. Prin urmare, arată reclamanta, pentru revenirea la legalitate, pentru revenirea la normalitate și pentru respectarea standardelor U.E. a formulat prezenta acțiune prin care reiterează și reactualizează toate sesizările/petițiile/plângerile penale formulate de ea în anii de după aderarea României la U.E., solicitând statului român să suporte/să plătească, ca urmare a tolerării și stimulării corupției, debitul pârâtei/intimatei SC T.M. SRL, totalizând 590.418 lei euro, cu dobânzi legale în continuare. Prin întâmpinare, pârâta Camera Deputaților a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 112 pct. 3 C. proc. civ.

Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 4379 din 27 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.C.M.E. Instanța de fond a reținut că soluția se impune, în raport de prevederile art. 133 C. proc. civ. și de împrejurarea că cererea de chemare în judecată nu întrunește cerințele art. 112 C. proc. civ., nefiind complinită în sensul precizării acțiunii, în conformitate cu norma legală precitată.

Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta A.C.M.E. Prin motivele de recurs formulate, s-a invocat încălcarea competenței Curții Constituționale, a formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., încălcarea legilor justiției, trecerea sub tăcere a multor mijloace de apărare, refuzul abuziv de respectare a dispozițiilor art. 13, art. 20 și art. 148 din Constituția României. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 C. proc. civ., Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului art. 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 13, 14, 17, Protocoalele adiționale 1, 12, Carta Drepturilor Omului, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul Internațional al Drepturilor Civile, Economice.

Apărările intimatului Prin întâmpinarea înregistrată la data de 21 ianuarie 2014, intimatul președintele Camerei Deputaților a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că recurenta nu a precizat obiectul cererii, conform art. 122 alin. (3) C. proc. civ.

Procedura derulată în recurs În cadrul soluționării cererii de recurs, la data de 23 ianuarie 2014, recurenta-reclamantă a solicitat suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., până la soluționarea cauzelor penale aflate pe rolul instanțelor de judecată, ce formează obiectul Dosarelor nr. 6845/1/2012 al Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală; nr. 7490/1/2012 al Înaltei Curții de Casație și Justiție - Completul de 5; nr. 6431/2/2012 al Curții de Apel București, secția I penală și nr. 32152/3/2012 al Tribunalului București, secția I penală, cu motivarea că dosarele au legătură cu importante acte și fapte de corupție, în strânsă legătură cu dosarul de față. Înalta Curte va respinge cererea de suspendare a cauzei, apreciind că în speță nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât recurentul nu se referă la un dosar concret în care s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se pronunțe. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Dispozițiile art. 133 C. proc. civ. reglementează nulitatea, ca sancțiune incidentă în cazul lipsei mențiunilor esențiale ale cererii de chemare în judecată. Sunt considerate elemente esențiale ale cererii introductive de instanță numele părților, obiectul și semnătura reclamantului. În speță, recurenta nu a înțeles să precizeze obiectul cererii, potrivit dispozițiilor art. 112 alin. (1) pct. 3 și art. 114 C. proc. civ., obligație imperativă ce se află în sarcina acesteia și a cărei neîndeplinire atrage sancțiunea nulității. De altfel, în ceea ce privește modul în care recurenta își exercită drepturile procesuale, este de menționat că hotărârea atacată reflectă aplicarea corectă a prevederilor art. 133 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora,, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă”. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.