ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 564/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 564/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Obiectul cererii
de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 7 mai
2012, reclamanta A.C.M.E. a chemat în judecată pe pârâții președintele Camerei
Deputaților, președintele Senatului, președintele României, C.S.M. și
Guvernul României.
În cuprinsul cererii,
reclamanta a arătat că după 22 ani este înspăimântată de modul în care oamenii
de stat tolerează și stimulează practic corupția în România, că a sesizat
operativ toate instituțiile constituționale precizate în art. 148 pct. 4 din
Constituție, că a sesizat și Tribunalul București, secția a VI-a comercială, cu
acțiuni în constatare și pretenții pentru neonorarea obligațiilor contractuale
de către SC T.M. SRL în perioada 2007-2011, toate instanțele învestite tolerând
și stimulând corupția, prin respingerea abuzivă a cererilor sale de strămutare,
returnarea recursurilor în folosul exclusiv al celor interesați în acte și
fapte de corupție, că sesizările și petițiile sale declinate de către C.S.M.
spre soluționare legală la D.N.A. au rămas fără ecou până în prezent.
Prin urmare, arată
reclamanta, pentru revenirea la legalitate, pentru revenirea la normalitate și
pentru respectarea standardelor U.E. a formulat prezenta acțiune prin care
reiterează și reactualizează toate sesizările/petițiile/plângerile penale
formulate de ea în anii de după aderarea României la U.E., solicitând statului
român să suporte/să plătească, ca urmare a tolerării și stimulării corupției,
debitul pârâtei/intimatei SC T.M. SRL, totalizând 590.418 lei euro, cu dobânzi
legale în continuare.
Prin întâmpinare,
pârâta Camera Deputaților a invocat excepția nulității cererii de chemare în
judecată, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 112 pct. 3 C. proc. civ.
Hotărârea
Curții de Apel
Prin
sentința nr. 4379 din 27 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a anulat cererea de chemare în judecată
formulată de reclamanta A.C.M.E.
Instanța
de fond a reținut că soluția se impune, în raport de prevederile art.
133 C. proc. civ. și de împrejurarea că cererea de chemare în judecată nu întrunește
cerințele art. 112 C. proc. civ., nefiind complinită în sensul precizării
acțiunii, în conformitate cu norma legală precitată.
Recursul exercitat
în cauză
Împotriva acestei hotărâri,
a declarat recurs reclamanta A.C.M.E.
Prin
motivele de recurs formulate, s-a invocat încălcarea competenței
Curții Constituționale,
a formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,
încălcarea legilor justiției, trecerea sub tăcere a multor mijloace de apărare,
refuzul abuziv de respectare a dispozițiilor art. 13, art. 20 și art. 148 din
Constituția
României.
În drept,
au fost invocate dispozițiile art. 304 C. proc. civ., Constituția României,
Convenția Europeană a Drepturilor Omului art. 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 13, 14,
17, Protocoalele adiționale 1, 12, Carta Drepturilor Omului, Declarația
Universală a Drepturilor Omului, Pactul Internațional al Drepturilor Civile,
Economice.
Apărările
intimatului
Prin întâmpinarea
înregistrată la data de 21 ianuarie 2014, intimatul președintele Camerei
Deputaților a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că
recurenta nu a precizat obiectul cererii, conform art. 122 alin. (3) C. proc.
civ.
Procedura derulată în recurs
În cadrul soluționării
cererii de recurs, la data de 23 ianuarie 2014, recurenta-reclamantă a
solicitat suspendarea
judecății
cauzei,
în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.,
până la soluționarea cauzelor penale aflate pe rolul instanțelor de
judecată, ce formează obiectul Dosarelor nr. 6845/1/2012 al Înaltei Curții
de Casație și Justiție, secția penală; nr. 7490/1/2012 al Înaltei
Curții de Casație și Justiție - Completul de 5; nr.
6431/2/2012 al Curții de Apel București, secția I penală și
nr. 32152/3/2012 al Tribunalului București, secția I penală, cu
motivarea că dosarele au legătură cu importante acte și fapte de
corupție, în strânsă legătură cu dosarul de față.
Înalta Curte va
respinge cererea de suspendare a cauzei, apreciind că în speță nu sunt
întrunite condițiile impuse de art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,
întrucât recurentul nu se referă la un dosar concret în care s-a început
urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare
asupra hotărârii ce urmează să se pronunțe.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Analizând sentința
recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru
considerentele care vor fi expuse în continuare.
Argumente de fapt
și de drept relevante
Dispozițiile art.
133 C. proc. civ. reglementează nulitatea, ca sancțiune incidentă în cazul
lipsei mențiunilor esențiale ale cererii de chemare în judecată.
Sunt considerate
elemente esențiale ale cererii introductive de instanță numele
părților, obiectul și semnătura reclamantului.
În speță,
recurenta nu a înțeles să precizeze obiectul cererii, potrivit
dispozițiilor art. 112 alin. (1) pct. 3 și art. 114 C. proc. civ., obligație
imperativă ce se află în sarcina acesteia și a cărei neîndeplinire atrage
sancțiunea nulității.
De altfel, în ceea ce
privește modul în care recurenta își exercită drepturile procesuale, este de
menționat că hotărârea atacată reflectă aplicarea corectă a prevederilor art. 133
alin. (1) C. proc. civ., conform cărora,, cererea de chemare în judecată care
nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura,
va fi declarată nulă”.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele
arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta
Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de suspendare a judecării
cauzei formulată de recurenta-reclamantă A.C.M.E., în temeiul art. 244 alin.
(1) C. proc. civ.
Respinge recursul
declarat de A.C.M.E. împotriva sentinței nr. 4379 din 27 iunie 2012 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 7 februarie 2014.