ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosarul, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 956/P/2009 din 3 noiembrie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, și a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători P.D., C.C. și N.A. de la Curtea de Apel București și magistratul procuror Comșa Marius din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. Pentru a dispune astfel procurorul a reținut că petiționara T.I.

a solicitat tragerea la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. a magistraților care au participat la ședința de judecată precum și a procurorului de ședință. Urmare actelor premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că, prin sentința penală nr. 2966 din 25 noiembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în Dosarul nr. 837/2002, s-a dispus condamnarea inculpatei T.I. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 521 din 9 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Examinându-se hotărârile pronunțate în cauză s-a stabilit identitatea magistraților care au pronunțat decizia în recurs cât și procurorul de ședință care a participat la dezbateri. Procurorul reține că magistrații au pronunțat decizia în raport de probele administrate astfel încât nemulțumirea petentei cu privire la soluția dispusă nu este de natură a atrage răspunderea penală a acestora, atâta timp cât magistrații s-au pronunțat în conformitate cu dispozițiile legii, motivând decizia pronunțată în fapt și în drept. Cât privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246, pretins a fi fost săvârșită de magistratul procuror Comșa Marius, se reține că și acesta a pus concluzii în sens obiectiv, cu acuratețe și în raport de elementele probatorii evidențiate în rechizitoriul parchetului.

Prin rezoluția nr. 7470/1973/4/2/2010din 18 mai 2010 dată de procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petiționara T.I. împotriva soluției procurorului dată în Dosarul nr. 956/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Împotriva rezoluției procurorului, petiționara T.I., în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., a formulat plângere la Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând plângerea în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. pen., constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente: Fiind sesizate în vreunul din modurile prevăzute de lege, organele judiciare au obligația de a efectua acte premergătoare pentru a se putea preîntâmpina începerea urmăririi penale în cazuri nejustificate, eliminându-se astfel posibilitatea apariției acelui cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în final, s-ar dovedi nejustificate. Având în vedere importanța actelor premergătoare, organele de urmărire penală nu vor face decât să-și ia o măsură de garanție în plus privind respectarea legalității.

În cauza dedusă judecății, din actele și lucrările dosarului rezultă că prin decizia penală nr. 521 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 780/3/2008 - completul fiind constituit din magistrații judecători P.D., C.C., N.A. și magistratul procuror C.M. - s-a dispus respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de către recurenții inculpați T.I. și N.T. împotriva deciziei penale nr. 270/A din 25 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. S-a constatat, pentru fiecare inculpat, perioada reținerii și arestării preventive. A fost respins, ca inadmisibil recursul declarat de numitul C.C., declarat la data de 4 octombrie 2006, ca fiind formulat de o persoană fără calitate.

A trimis cauza la Judecătoriei Sectorului 5 București, în vederea soluționării hotărârii civile. A obligat recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Hotărârea pronunțată în cauză a fost motivată în fapt și în drept, fiind analizate probele administrate, probe care au fundamentat soluția de condamnare dispusă în cauză. Totodată procurorul de ședință a pus concluziile pe care le-a apreciat ca fiind întemeiate. În atare condiții, nu se poate reține existența vreunui indiciu privind săvârșirea de către magistrații intimați a vreunei fapte penale. Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., - la care petiționara face vorbire în plângerea adresată parchetului - presupune sub aspectul laturii obiective neîndeplinirea, cu știință, a unui act sau îndeplinirea acestuia în mod defectuos, cauzându-se, prin aceasta, o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Sub aspectul laturii subiective infracțiunea de abuz în serviciu se săvârșește cu forma de vinovăție a intuiției. Cum în speță, faptele reclamante nu există în materialitatea lor, în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, conform art. 228 alin. (6) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționara T.I., împotriva rezoluției nr. 956/P/2009 din 3 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Va menține rezoluția atacată.

În temeiul art. 192 din C. proc. pen., va obliga petiționara la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționara T.I. împotriva rezoluției nr. 956/P/2009 din 03 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționara la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi 08 septembrie 2010.