ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosarul, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 956/P/2009 din 3 noiembrie

2009 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

urmărire penală și criminalistică, și a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228

alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de magistrații judecători P.D., C.C. și N.A. de la Curtea

de Apel București și magistratul procuror Comșa Marius din cadrul Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

Pentru a dispune

astfel procurorul a reținut că petiționara T.I. a solicitat tragerea la

răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. a magistraților care au

participat la ședința de judecată precum și a procurorului de ședință.

Urmare actelor

premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că, prin sentința penală nr. 2966

din 25 noiembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în Dosarul

nr. 837/2002, s-a dispus condamnarea inculpatei T.I. la o pedeapsă rezultantă

de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 323 alin. (1)

și (2) C. proc. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen.

Hotărârea a rămas

definitivă prin decizia penală nr. 521 din 9 aprilie 2009 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Examinându-se

hotărârile pronunțate în cauză s-a stabilit identitatea magistraților care au

pronunțat decizia în recurs cât și procurorul de ședință care a participat la

dezbateri.

Procurorul reține că

magistrații au pronunțat decizia în raport de probele administrate astfel încât

nemulțumirea petentei cu privire la soluția dispusă nu este de natură a atrage

răspunderea penală a acestora, atâta timp cât magistrații s-au pronunțat în

conformitate cu dispozițiile legii, motivând decizia pronunțată în fapt și în

drept.

Cât privește

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246,

pretins a fi fost săvârșită de magistratul procuror Comșa Marius, se reține că

și acesta a pus concluzii în sens obiectiv, cu acuratețe și în raport de

elementele probatorii evidențiate în rechizitoriul parchetului.

Prin rezoluția nr. 7470/1973/4/2/2010din

18 mai 2010 dată de procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și

Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de

petiționara T.I. împotriva soluției procurorului dată în Dosarul nr. 956/P/2009

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva rezoluției

procurorului, petiționara T.I., în temeiul dispozițiilor art. 278

1

C.

proc. pen., a formulat plângere la Înalta Curte de Casație și Justiție,

solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei la parchet în vederea

începerii urmăririi penale.

Înalta Curte de

Casație și Justiție examinând plângerea în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. pen., constată că aceasta este nefondată pentru următoarele

considerente:

Fiind sesizate în

vreunul din modurile prevăzute de lege, organele judiciare au obligația de a

efectua acte premergătoare pentru a se putea preîntâmpina începerea urmăririi

penale în cazuri nejustificate, eliminându-se astfel posibilitatea apariției

acelui cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în

final, s-ar dovedi nejustificate.

Având în vedere

importanța actelor premergătoare, organele de urmărire penală nu vor face decât

să-și ia o măsură de garanție în plus privind respectarea legalității.

În cauza dedusă

judecății, din actele și lucrările dosarului rezultă că prin decizia penală nr.

521 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr.

780/3/2008 - completul fiind constituit din magistrații judecători P.D., C.C.,

N.A. și magistratul procuror C.M. - s-a dispus respingerea, ca nefondate, a

recursurilor declarate de către recurenții inculpați T.I. și N.T. împotriva

deciziei penale nr. 270/A din 25 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București,

secția I penală.

S-a constatat, pentru

fiecare inculpat, perioada reținerii și arestării preventive.

A fost respins, ca

inadmisibil recursul declarat de numitul C.C., declarat la data de 4 octombrie 2006,

ca fiind formulat de o persoană fără calitate.

A trimis cauza la

Judecătoriei Sectorului 5 București, în vederea soluționării hotărârii civile.

A obligat recurenții

inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Hotărârea pronunțată

în cauză a fost motivată în fapt și în drept, fiind analizate probele

administrate, probe care au fundamentat soluția de condamnare dispusă în cauză.

Totodată procurorul

de ședință a pus concluziile pe care le-a apreciat ca fiind întemeiate.

În atare condiții, nu

se poate reține existența vreunui indiciu privind săvârșirea de către

magistrații intimați a vreunei fapte penale.

Infracțiunea de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., - la care

petiționara face vorbire în plângerea adresată parchetului - presupune sub

aspectul laturii obiective neîndeplinirea, cu știință, a unui act sau

îndeplinirea acestuia în mod defectuos, cauzându-se, prin aceasta, o vătămare

intereselor legale ale unei persoane.

Sub aspectul laturii

subiective infracțiunea de abuz în serviciu se săvârșește cu forma de vinovăție

a intuiției.

Cum în speță, faptele

reclamante nu există în materialitatea lor, în mod corect procurorul a dispus

neînceperea urmăririi penale, conform art. 228 alin. (6) C. proc. pen., rap. la

art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Așa fiind, Înalta

Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de

petiționara T.I., împotriva rezoluției nr. 956/P/2009 din 3 noiembrie 2009 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică.

Va menține rezoluția

atacată.

În temeiul art. 192

din C. proc. pen., va obliga petiționara la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca nefondată

plângerea formulată de petiționara T.I. împotriva rezoluției nr. 956/P/2009 din

03 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Menține rezoluția

atacată.

Obligă petiționara la

plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile

de la comunicare.

Pronunțată în ședință

publică, azi 08 septembrie 2010.