ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
plângerii de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.
Persoana vătămată
SC P.F. SRL Galați, reprezentată prin administrator unic U.P.,
a formulat o plângere penală împotriva magistratului procuror M.S. de la
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru comiterea unor
infracțiuni în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu prilejul
soluționării lucrării cu nr. 7306/2651/VIII/1/2008, lucrare ce privește o
plângere formulată de aceeași parte vătămată împotriva magistratului judecător
H.L. de la Curtea de Apel Galați, pentru favorizarea numitului M.C., ce avea
calitatea de făptuitor în Dosarul nr. 5058/P/2005.
2.
Prin rezoluția din 6 octombrie 2008 dată în Dosarul nr. 890/P/2008 s-a dispus
neînceperea urmăririi penală față de M.S., pentru săvârșirea infracțiunii de
abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.,
întrucât fapta nu există.
S-a
reținut că soluția pronunțată de procurorul M.S. (respingerea ca informă a
plângerii formulate de U.P., întrucât nu rezultă, în concret, în ce constă
activitatea desfășurată de magistratul reclamat H.L. în scopul favorizării
numitului M.C.) nu s-a făcut cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, acuzațiile
persoanei vătămate negăsindu-și suport probator în dosar, iar simpla
împrejurare că soluția nu este favorabilă petentului nu este un argument pentru
cercetarea penală a magistratului.
Împotriva
acestei rezoluții persoana vătămată a formulat plângere la procurorul șef de la
Secția din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
care prin rezoluția nr. 4342/983/II-2/2009 din 10 martie 2009 a respins-o, ca
nefondată.
3.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată a
formulat plângere, potrivit art. 278
1
C. proc. pen., în fața
judecătorului, învederând că este netemeinică și nelegală, fără a arăta
motivele.
Plângerea
este nefondată.
Criticile,
care se referă la modul de soluționare a cauzei de către intimatul procuror, nu
pot constitui un motiv pentru tragerea la răspundere penală a acestuia pentru
săvârșirea infracțiunii reclamate de persoana vătămată.
Persoanele
care îndeplinesc o activitate de jurisdicție își desfășoară activitatea în
temeiul legii, având obligația să-și îndeplinească atribuțiile ce le revin prin
pronunțarea unor soluții ce pot fi verificate și desființate prin intermediul
căilor de atac.
Prin
pronunțarea unei rezoluții, procurorul M.S. nu a făcut decât să-și exercite
atribuțiile de serviciu, în limitele competențelor stabilite de lege, iar
soluția dată a fost adoptată în temeiul probelor administrate și în conformitate
cu dispozițiile legale în vigoare.
Întrucât
în cauză nu s-au conturat indicii care să conducă la conturarea elementelor
constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., Înalta Curte
constată că rezoluția pronunțată este temeinică și legală, motiv pentru care
plângerea formulată va fi respinsă.
Conform
art. 192 alin. (2) C. proc. pen., persoana vătămată va fi obligată la
cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
H
O T Ă R Ă Ș T E
Respinge,
ca nefondată, plângerea formulată de petiționara SC P.F. SRL Galați, prin
administrator unic U.P. împotriva rezoluției nr. 890/P/2008 din 6 octombrie
2008 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de
urmărire penală și criminalistică.
Menține
rezoluția atacată.
Obligă
petiționara la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către
stat.
Cu
recurs.
Pronunțată
în ședință publică, azi 25 mai 2009.