ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 865/2014

Deliberând asupra recursului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 492 din 12 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 134 din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 131 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, cu referire la decizia nr. 9 din 15 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus recunoașterea pe cale incidentală a sentinței penale pronunțate de Judecătoria de Instrucție nr. 3 din Algeciras, provincia Cadiz la data de 14 noiembrie 2012 în Dosarul DUR nr. 0000407/2012 privind pe inculpatul H.I. În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului H.I.

din infracțiunile prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu reținerea stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) rap. la art. 37 alin. (3) C. pen. și, de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu reținerea stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) rap. la art. 37 alin. (3) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1. În baza art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul H.I. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic intern de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în condițiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) rap. la art. 37 alin. (3) C. pen. și cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. În temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 16 luni închisoare aplicate prin sentința penală pronunțată de Judecătoria de Instrucție nr. 3 din Algeciras, provincia Cadiz la data. de 14 noiembrie 2012 în dosarul DUR nr. 0000407/2012, pedeapsa de 16 luni, urmând a fi aplicată cumulat pedepsei aplicate în speță.

2. În baza art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul H.I. la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (2) al Legii nr. 143/2000, în condițiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) rap. la art. 37 alin. (3) C. pen. și cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. În temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 16 luni închisoare aplicată prin sentința penală pronunțată de Judecătoria de Instrucție nr. 3 din Algeciras, provincia Cadiz la data de 14 noiembrie 2012 în Dosarul DUR nr. 0000407/2012, pedeapsa de 16 luni urmând a fi aplicată cumulat pedepsei aplicate prin prezenta sentință.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepsei principale - de 6 ani și 4 luni (5 ani la care se cumulează 16 luni) și de 7 ani și 4 luni (6 ani la care se cumulează 16 luni), inculpatul H.I. având de executat, în final, pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani și 4 (patru) luni închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Pe durata prev. de art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a măsurii arestării preventive de la 27 martie 2013 la zi, iar în conformitate cu dispozițiile art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului H.I. Conform art. 17 alin. (1) rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantităților de: - 675,9 grame substanță care conține cocaină în amestec cu phenacetin și levamisole, rămasă după efectuarea analizelor de laborator, - 6,85 grame substanță care conține cocaină în amestec cu phenacetin și levamisole prelevată drept contraprobă, - 40,3 grame substanță care conține cocaină în amestec cu phenacetin și levamisole, rămasă după efectuarea analizelor de laborator, - 9,18 grame substanță care conține cocaină în amestec cu phenacetin și levamisole prelevată drept contraprobă, depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.

- D.C.J.S.E.O., conform dovezii din data de 04 aprilie 2013. În baza art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 137,4 euro consemnată la CEC conform recipisei de consemnare nr. AA din 09 aprilie 2013, precum și a sumei de 179.00 RON, consemnată la CEC conform recipisei de consemnare nr. BB din 09 aprilie 2013 Măsura dispusă se comunică Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția cazier Judiciar, Statistică și Evidență Operativă, care va proceda conform dispozițiilor legale. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt: La data de 26 martie 2013, lucrători din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române – B.C.C.O.

București - Serviciul Antidrog - Biroul Zonal 1 s-au sesizat din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 221 C. proc. pen., cu privire la faptul că în ziua de 26 martie 2013 ora 22 25 , un număr de trei persoane care transportă droguri ascunse în corpul lor, urmează să sosească pe teritoriul României cu o cursă aviatică care va ateriza pe Aeroportul Henri Coandă București - Otopeni. S-a stabilit faptul că locul de îmbarcare a fost orașul Madrid. Cu privire la una dintre cele trei persoane, prin mijloace specifice, s-a stabilit că are identitatea de H.I., vârsta 62 ani, locul de origine județul Teleorman. În aceleași împrejurări, s-a stabilit și faptul că H.I. avea reședința pe teritoriul Spaniei.

Lucrători de poliție din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Brigada de Combatere a Criminalității Organizate București - Serviciul Antidrog - Biroul Zonal 1, în baza ordonanței de delegare emisă de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București au procedat în aceste condiții la organizarea unei acțiuni de prindere în flagrant. Cu sprijinul lucrătorilor din cadrul Poliției de Frontieră s-au obținut date de interes operativ potrivit cărora s-a confirmat faptul că inculpatul H.I. este pasager al cursei B.A.

care urmează să aterizeze pe Aeroportul Henri Coandă București - Otopeni la ora 23 10 . Având datele de identificare ale pasagerilor care urmau să sosească în România cu o cursă aeriană, organele de poliție au constituit un dispozitiv de supraveghere a persoanelor care urmau să se prezinte la punctul de control al pașapoartelor, constatând faptul că în jurul orei 23 45 inculpatul H.I. s-a prezentat la ghișeul nr. 7 din incinta aeroportului având asupra sa un bagaj de mână de culoare neagră. După controlul efectuat asupra pașaportului, inculpatul H.I. a părăsit incinta aeroportului, ulterior deplasându-se cu un autoturism taxi cu număr de înmatriculare B-xxx în direcția Șoseaua Viilor, respectiv Hotelul V., fiind supravegheat îndeaproape de către organele de poliție.

Ajungând la destinație, inculpatul H.I. a coborât din autoturismul taxi având asupra sa bagajul de mână și s-a deplasat către intrarea hotelului. În acest moment a fost imobilizat de organele de poliție și condus în incinta aeroportului Henri Coandă, locație unde, pe baza consimțământului exprimat de către inculpat, s-a efectuat asupra acestuia o testare prin folosirea unui scanner. În raport de concluziile testării s-a stabilit că inculpatul H.I. deține în corpul său anumite obiecte suspecte că ar conține droguri. Ulterior testării scanner s-a procedat la efectuarea unei percheziții corporale asupra inculpatului, precum și un control asupra bagajului de mână aflat în posesia acestuia, în prezența martorului asistent A.M.I., constatându-se că inculpatul H.I.

deținea un număr de două telefoane mobile marca N. din care unul cu număr de apel PPP, suma de 137,4 euro, 350 RON, două monede a câte 50 Kuruș și o monedă în valoare de 25 Kuruș, pașaport eliberat la data de 31 august 2006 de autoritățile române pentru titularul H.I., un jeton inscripționat 2012 T. Istanbul, o carte de vizită pentru Grand Hotel P. din Istanbul, permis de conducere eliberat de autoritățile spaniole, 3 comprimate de culoare albastră inscripționate pe una din fețe cu mențiunea pfizer, iar pe cealaltă cu mențiunea VGR și Yz dintr-un comprimat cu aceleași mențiuni, un număr de 6 plicuri cu inscripția „duphalac solucion oral Sobres", 3 cartele marca V., T. și L., două chei cu breloc, un înscris olograf în care era menționată o identitate a unui cetățean turc și adresa acestuia de domiciliu.

Sumele de 137,4 euro și, respectiv de 179,00 RON au fost consemnată la CEC conform recipiselor de consemnare nr. AA și nr. BB ambele din data de 09 aprilie 2013. Din suma totală de 350 RON s-a folosit suma de 170,63 RON pentru achiziționarea de produse alimentare pentru inculpat conform bonului fiscal eliberat de SC M.I. SRL. La data de 27 martie 2013, cu ocazia prezentării la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București a inculpatul H.I.

și, urmare a aducerii la cunoștința acestuia a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 143/2000, acesta și-a exprimat consimțământul de a elimina din corpul său obiectele străine ingerate, despre care a precizat că sunt în număr de 74. Pe parcursul zilei de 27 martie 2013, inculpatul a eliminat un număr de 74 capsule plastifiate de culoare albă, care conțineau o substanță pulverulentă de culoare albă, utilizând cele 6 plicuri cu inscripția „duphalac solucion oral Sobres", pe care le deținea în bagajul de mână. Potrivit raportului de constatare tehnico științifică din 28 martie 2013, s-a stabilit că probele supuse expertizării (69 capsule cilindrice care conțineau o substanță pulverulentă de culoare albă) sunt constituite din cantitatea totală de 682,9 grame substanță pulverulentă care conține cocaină, phenacetin și levamisole cu o concretație în cocaină de 56,8%.

Cocaina face parte din categoria drogurilor de mare risc, fiind prevăzută în Tabelul Anexă nr. II din Legea nr. 143/2000.

Cantitățile de 675,9 grame substanță care conține cocaină în amestec cu phenacetin și levamisole rămasă după efectuarea analizelor de laborator și respectiv 6,85 grame substanță care conține cocaină în amestec cu phenacetin și levamisole prelevată drept contraprobă au fost depuse la camera de corpuri delicte a Inspectoratul General al Poliției Române - D.C.J.S.E.O., conform dovezii din data de 04 aprilie 2013. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 28 martie 2013 s-a stabilit că probele supuse expertizării (5 capsule cilindrice care conțineau o substanță pulverulentă de culoare albă) sunt constituite din cantitatea totală de 49,50 grame substanță pulverulentă care conține cocaină, phenacetin și levamisole cu o concentrație în cocaină de 46,9%.Cantitățile de 40,3 grame substanță care conține cocaină în amestec cu phenacetin și levamisole rămasă după efectuarea analizelor de laborator și respectiv 9,18 grame substanță care conține cocaină în amestec cu phenacetin și levamisole prelevată drept contraprobă au fost depuse la camera de corpuri delicte a Inspectoratul General al Poliției Române - D.C.J.S.E.O., conform dovezii din data de 04 aprilie 2013. Cocaina face parte din categoria drogurilor de mare risc, fiind prevăzută în Tabelul Anexă nr. II din Legea nr. 143/2000.

Activitatea infracțională desfășurată de inculpatul H.I. a fost dovedită de materialul probator administrat în faza de urmărire penală, constituit din: procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul verbal de percheziție corporală, rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorului asistent, lista pasagerilor comunicată pentru cursa B.A. Madrid București ora de sosire 23,10, înscrisurile olografe ridicate de inculpat, mijloacele de probă care se coroborează cu declarația de recunoaștere dată de inculpatul H.I., întrucât în fața instanței de judecată, la termenul de judecată din data de 13 mai 2013, inculpatul a arătat că dorește să fie judecat conform procedurii de judecată în cazul recunoașterii vinovăției prevăzute de art. 320 1 C. proc.

pen., cererea acestuia fiind admisibilă, față de poziția procesuală adoptată, având în vedere și limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul infracțiunilor reținute în sarcina sa. Atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, inculpatul H.I. a recunoscut faptele comise, precizând că la începutul lunii martie 2013 în timp ce se afla pe teritoriul Spaniei a fost racolat de o persoană cunoscută sub apelativul de A. care i-a propus efectuarea de transporturi de droguri din Columbia și Brazilia către Spania. Urmare a refuzului exprimat de inculpat, aceeași persoană i-a propus să efectueze transporturi de droguri pe ruta Spania-Turcia. Inculpatul H.I. și-a exprimat consimțământul în legătură cu această propunere, motiv pentru care a fost condus către numitul A. în incinta unui local.

În aceste împrejurări inculpatului i s-a prezentat o altă persoană cunoscută sub apelativul de An. care se ocupa, împreună cu numitul A., de racolarea de persoane care să presteze servicii de cărăușie droguri. Pe parcursul discuțiilor inculpatul H.I. a constatat faptul că în aceleași condiții a fost racolat și numitul V. care la rândul său urma să transporte droguri pe rata Spania - Istanbul. Anterior finalizării discuțiilor inculpatul H.I. a lăsat numiților An. și A. un număr de telefon de contact. Potrivit susținerilor inculpatului H.I., în ziua următoare discuției purtate cu An. a fost contactat telefonic de acesta din urmă, fiindu-i transmis faptul că activitățile de transport de droguri vor fi coordonate exclusiv de An.

cu scopul de a se evita plata de comisioane către numitul A. În ziua de 26 martie 2013, în urma unei înțelegeri anterioare avute cu numitul An., inculpatul H.I. s-a deplasat în localitatea Mostoles unde s-a întâlnit cu această persoană. A fost condus în incinta unui hotel, locație în care numitul An. i-a arătat o pungă ce conținea un număr foarte mare de capsule de culoare albă și i-a solicitat să înghită câte capsule poate. Pe parcursul a două ore inculpatul a ingerat un număr de 74 capsule. Conform planului prezentat de către An., inculpatul H.I. urma ca la data de 26 martie 2013 să se deplaseze cu avionul pe ruta Madrid - București, după ajungerea la destinație să se cazeze pentru o noapte la Hotelul V. din municipiul București, la data de 27 martie 2013 să se deplaseze cu autocarul pe ruta București - Istanbul, locație unde urma să rămână până în ziua de 29 martie 2013 la domiciliul unui cetățean turc a cărui adresă i-a fost înmânată inculpatului.

În această locație inculpatul urma să elimine pe cale naturală cele 74 capsule care conțineau droguri și să le remită către cetățeanul turc. În baza aceluiași plan conceput de An., suma de 1000 euro reprezentând comisionul pe care inculpatul trebuia să îl primească pentru transportul de droguri urma să îi fie achitată personal de către An. în data de 29 martie 2013. Numitul An. intenționa să se deplaseze la Istanbul în ziua de 29 martie 2013 pentru a încasa la rândul său de la cetățeanul turc suma de bani reprezentând contravaloarea drogurilor transportate de inculpat. În continuare, inculpatul H.I. urma să revină în București și de aici cu o cursă aviatică să se deplaseze la Madrid în ziua de 30 martie 2013. Potrivit susținerilor inculpatului, la data de 26 martie 2013 numitul An.

i-a pus la dispoziție un bilet de avion dus-întors pentru ruta Madrid București și i-a înmânat suma de 220 euro necesară pentru închirierea unei camere de hotel și plata autocarului pentru deplasarea pe ruta București - Istanbul. Aceste susțineri sunt confirmate de rezultatul percheziției corporale efectuate asupra inculpatului, soldată cu găsirea unui bilet de avion și a sumei de 137 euro și 350 RON. Totodată, inculpatul a precizat că i s-a comunicat de către An.

faptul că urma să facă săptămânal astfel de transporturi de droguri, faptul că transportarea de droguri ascunse în corpul său face imposibilă descoperirea acestora fiindu-i menționat că numai prin folosirea unui aparat cu raze se pot depista drogurile, faptul că există și alte persoane care execută servicii de cărăușie droguri pentru An., dar acesta și-a luat măsuri ca aceste persoane să nu se cunoască între ele în scopul eliminării riscului ca în cazul în care ar fi fost prinse să poată destăinui identitatea celorlalte persoane implicate în activități de transport de droguri. În cuprinsul declarațiilor sale, inculpatul H.I. a menționat că de bună voie la data de 27 martie 2013 a eliminat pe cale naturală cele 74 capsule ascunse în corpul său prin folosirea unor plicuri cu laxative puse la dispoziție tot de către An., cu mențiunea că i s-a transmis de către An.

că drogurile transportate reprezintă hașiș, precum și a faptului că atât procesul de înghițire a celor 74 capsule ca și cel de eliminare pe cale naturală a necesitat o perioadă lungă de timp. În fața instanței de judecată, cu ocazia audierii sale la termenul din 13 mai 2013, inculpatul H.I. a adoptat aceeași poziție sinceră și cooperantă, arătând că, în timp ce se afla pe teritoriul Spaniei pentru a căuta de lucru, a fost acostat de două persoane care l-au întrebat pe inculpat dacă este dispus să-i ajute în activitate de transport a unor substanțe stupefiante. Conform celor susținute de inculpat: „inițial am refuzat deoarece eu sunt de profesie sudor și nu eram dispus să fac așa ceva, însă precizez că ulterior am fost dus într-o cameră de hotel, unde am înghițit 74 de capsule al căror conținut nu l-am putut verifica.

Pentru această activitate de transport am primit suma de 200 de euro, inițial fiind stabilit că în situația în care voi reuși să ajung la Istanbul cu cantitatea de stupefiante asupra mea să primesc suma de 1000 de euro de la persoana de origine sud americană care mă contactase pe teritoriul Spaniei împreună cu un român". Mijloacele de probă au demonstrat implicarea inculpatului H.I. în activitatea de transport a substanțelor stupefiante, într-o cantitate considerabilă de pe teritoriul Spaniei către Istanbul, inculpatul fiind depistat cu această cantitate asupra sa pe teritoriul României. Din analiza fișei actualizate de cazier judiciar a inculpatului, a rezultat că acesta a fost cercetat și condamnat în Spania pentru comiterea unor fapte de aceeași natură - sentința penală pronunțate de Judecătoria de Instrucție nr. 3 din Algeciras, provincia Cadiz la data de 14 noiembrie 2012 în Dosarul DUR nr. 0000407/2012.

Din considerentele sentinței penale pronunțate în procedura simplificată rezultă că 11 noiembrie 2012 acuzații H.I., M.M. și I.S., în jurul orei 13 10 au fost surprinși de funcționari ai Corpului Național de Poliție aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu în Portul Tarifa, când, provenind din Tanger, aveau ascunse în interiorul organismelor lor, diverse cantități de hașiș, cu un THC de peste 4%, în vederea vânzării către terțe persoane. Pentru această faptă autoritățile judiciare spaniole au dispus condamnarea inculpatului H.I. la o pedeapsă de 16 luni închisoare și interzicerea dreptului de vot pasiv pe perioada condamnării, dispunându-se suspendarea executării pedepsei privativele libertate pe o perioadă de 2 ani.

În aceste condiții, instanța de fond a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 134 din Legea nr. 302/2004 „recunoașterea se poate face pe cale incidentală în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror în faza de urmărire sau de către instanța de judecată în fața căreia cauza este pendinte". De asemenea, potrivit art. 131 alin. (1) Iit. e) din Legea nr. 302/2004 recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine sau a unui act judiciar străin poate avea loc dacă „hotărârea sau actul judiciar poate produce efecte juridice în România, potrivit legii penale române". Instanța de fond a reținut că hotărârile penale pronunțate de instanțele străine pot fi recunoscute pe cale principală sau incidentală, chiar dacă pedeapsa pentru una dintre acestea a fost executată în totalitate pe teritoriul statului străin.

Chiar dacă printr-o hotărâre străină executare pedepsei cu închisoarea este suspendată condiționat, respectiva hotărâre poate fi recunoscută având efecte juridice în România. În consecință, față de aceste considerente, în baza art. 134 din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 131 alin. (1) lit. e) al Legii nr. 302/2004, cu referire la decizia nr. 9 din 15 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Tribunalul a dispus recunoașterea pe cale incidentală a sentinței penale pronunțate de Judecătoria de Instrucție nr. 3 din Algeciras, provincia Cadiz la data de 14 noiembrie 2012 în Dosarul DUR nr. 0000407/2012, privind pe inculpatul H.I. Având în vedere că faptele pentru care inculpatul H.I.

a fost condamnat pe teritoriul Spaniei au fost comise în luna noiembrie 2012, hotărârea fiind pronunțată conform procedurii urgente, iar, fapte reținute în sarcina inculpatului în prezenta cauză au fost comise în cursul lunii martie 2013, deci în termenul de încercare al suspendării executării pedepsei de 16 luni închisoare, instanța de fond a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (3) C. pen. „pentru stabilirea stării de recidivă în cazurile prevăzute în alin. (1) lit. a) și b) și alin. (2) se poate ține seama și de hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o faptă prevăzută de legea română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit dispozițiilor legii". Față de faptul că mijloacele de probă au demonstrat că inculpatul H.I.

a participat la comiterea unor fapte intenționate pentru care legea prevede pedepse mai mari de 1 an închisoare, după ce anterior fusese condamnat la o pedeapsă de 16 luni închisoare, în regim de suspendare a executării pedepsei, pentru săvârșirea în calitate de autor, a infracțiuni împotriva sănătății publice prevăzută de art. 368 parag. 2 C. pen. al Spaniei, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu reținerea stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) rap.

la art. 37 alin. (3) C. pen. și, de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu reținerea stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) rap. la art. 37 alin. (3) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, faptele inculpatului H.I., constând în aceea că a introdus în România la data de 26 martie 2013, fără drept, cantitatea de 732,40 grame cocaină în amestec cu phenacetin și levamisole, prin ascunderea acestora în corpul său, pe ruta Madrid-București și că a transportat pe teritoriul României cantitatea de 732,40 grame cocaină în amestec cu phenacetin și levamisole, prin ascunderea acestora în corpul său, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu reținerea stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) rap.

la art. 37 alin. (3) C. pen. și, de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu reținerea stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) rap. la art. 37 alin. (3) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Vinovăția inculpatului, îmbrăcând forma intenției directe prev. de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., a fost demonstrată pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul verbal de prindere în flagrant; rapoartele de constatare tehnico - științifică nr. R1 din 28 martie 2013 și R2 din 28 martie 2013; dovezile de predare droguri de mare risc la camera de corpuri delicte; depoziția martorului asistent A.M.I., toate coroborate cu declarațiile inculpatului H.I.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile Părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și persoana și conduita inculpatului. S-a mai reținut de către judecătorul fondului că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, care atrag starea de recidivă specială și sunt de natură a demonstra existența, atât a unei specializări a acestuia în comiterea unor acte antisociale, cât și a unui grad de potențial criminogen relativ ridicat. Edificator din acest punct de vedere este faptul că din fișa de cazier judiciar rezultă că același inculpat a mai fost condamnat în anul 2012 tot pentru trafic de droguri, aspect care denotă și existența unei specializări în comiterea de infracțiuni relative la regimul substanțelor stupefiante.

Existența unei condamnări în regim de suspendare a executării, în măsură să constituie primul termen a stării de recidivă mare postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. ar fi trebuit să constituie un avertisment extrem de serios față de care inculpatul ar fi trebuit să-și adapteze conduita în spiritul respectului pentru valorile sociale ocrotite de legea penală. Perseverând în activitatea infracțională chiar în termenul de încercare al suspendării executării pedepsei, deci într-un interval în care trebuia să demonstreze că scopul și funcțiile unei pedepse aplicate pot fi atinse și fără privare efectivă de libertate și în care trebuia să se supună acelor măsuri de supraveghere menite să înlăture riscul de recidivă, inculpatul H.I.

a demonstrat existența unui grad ridicat de potențial criminogen, aspect care a impus aplicarea unor pedepse cu executare în regim de detenție. În egală măsură, instanța de fond a reținut că inculpatul a recunoscut implicarea sa în activitatea pentru care a fost trimis în judecată, declarațiile sale fiind confirmate prin mențiunile procesului verbal de prindere în flagrant și prin celelalte mijloace de probă administrate în cauză, astfel încât și această atitudine procesuală urmează a fi avută în vedere în procesul de individualizare a pedepsei aplicate.

Ținând cont de predispoziția inculpatului în săvârșirea faptelor ce aduc atingere relațiilor sociale referitoare la regimul substanțelor aflate sub control național, având în vedere gradul extrem de ridicat de pericol social al faptelor comise de acesta - trafic intern și internațional de droguri de mare risc - concretizat în limitele mari de pedeapsă prevăzute de normele de drept încălcate, precum și prin considerarea ideii că a manifestat capacitatea de persevera în comiterea de fapte cu caracter antisocial, din propriile declarații rezultând că a avea cunoștință de existența condamnării anterioare, judecătorul fondului a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea, numai aceasta fiind în măsură a contribui la atingerea scopului preventiv, educativ și coercitiv al procesului penal.

În același timp, instanța de fond a reținut că inculpatul a adoptat constant o conduită sinceră și cooperantă, încercând să furnizeze organelor de urmărire penală și un minim de date necesare în vederea depistării altor persoane implicate în activitatea de transport internațional de droguri de mare risc. Pentru aceste argumente, instanța de fond a aplicat câte o pedeapsă cu închisoarea, pentru fiecare faptă în parte, iar în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele astfel aplicate și s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea, cu aplicarea pedepselor complementară și accesorie. Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a măsurii arestării preventive de la 27 martie 2013 la zi, iar în conformitate cu dispozițiile art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului H.I., apreciind că temeiurile care au justificat inițial privarea provizorie de libertate în cursul urmăririi penale se mențin și în acest stadiu procesual, justificându-se, în cazul acestui inculpat, în scopul de a-l face să conștientizeze asupra comportamentului său antisocial, pentru buna desfășurare a judecății și pentru a-l împiedica să comită alte fapte penale, împrejurarea prevalării de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. nefiind de natură să contureze că s-au schimbat temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive. Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul H.I., fără a arăta în scris motivele pentru care a declarat această cale de atac.

În motivele de apel susținute oral, apelantul-inculpat a criticat hotărârea pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepselor aplicate pe care le apreciază ca fiind mult prea aspre, raportat la circumstanțele sale personale, solicitând reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. și coborârea pedepsei conform art. 76 C. pen. Prin decizia penale nr. 275/A din 08 noiembrie 2013 Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul formulat de inculpatul H.I. împotriva sentinței penale nr. 492 din 12 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a desființat, în parte sentința penală apelată și, în rejudecare, în temeiul art. 88 C. pen.

a dedus din durata pedepsei durata reținerii și arestării preventive de la. 11 noiembrie 2012 la 14 noiembrie 2012 (executată în Spania) și de la 27 martie 2013 la zi (în prezenta cauză). Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit corect situația de fapt, încadrarea juridică fiind corespunzătoare, din probele administrate pe parcursul procesului penal rezultând fără echivoc vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, inculpatul H.I.

a introdus în România la data de 26 martie 2013, fără drept, cantitatea de 732,40 grame cocaină în amestec cu phenacetin și levamisole, prin ascunderea acestora în corpul său, pe ruta Madrid-București și, a transportat pe teritoriul României cantitatea de 732,40 grame cocaină în amestec cu phenacetin și levamisole, prin ascunderea acestora în corpul său, așa cum rezultă din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul verbal de percheziție corporală, rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorului asistent și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului H.I. Instanța de fond a procedat la o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, având în vedere criteriile menționate de art. 72 C. pen.

și anume, limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse cu o treime potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., împrejurările și modalitatea de comitere a faptelor, natura și cantitatea de droguri de mare risc, precum și circumstanțele sale personale, acesta săvârșind fapta dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie, în raport de condamnarea aplicată în Spania și recunoscută de către instanța de fond, pedepsele aplicate fiind de natură a atinge scopul pedepsei consacrat de art. 52 C. pen., neputând fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. în cazul aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valență juridică.

Dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului, după săvârșirea infracțiunii, decât comportarea sinceră în cursul procesului penal dintre cele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. Instanța de apel a constatat că prima instanță, recunoscând sentința penală pronunțată de Judecătoria de Instrucție nr. 2 din Algeciras, provincia Cadiz, la data de 14 noiembrie 2012 în Dosarul DUR nr. 0000407/2012, faptele deduse judecății în prezenta cauză fiind săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 16 luni închisoare, procedând la aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen.

privind revocarea suspendării condiționate, trebuia să deducă din pedeapsa rezultantă și perioada prevenției din data de 11 noiembrie 2012 și până la data de 14 noiembrie 2012 în cauza în care a fost pronunțată sentința penală recunoscută pe cale incidentală, perioadă indicată în adresa emisă la data de 10 septembrie 2013 de Judecătoria de Instrucție nr. 2 din Algeciras. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, solicitând, în temeiul cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., pronunțarea unei hotărâri legale. Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este fondat sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile: Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc.

pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, "recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs". În consecință, Înalta Curte va examina recursul prin prisma dispozițiilor C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013. Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., se apreciază că recurentul a motivat în termen recursul, cu respectarea obligațiilor impuse de art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen. Recurentul inculpat, invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., apreciază că instanța a făcut o greșită aplicare a legii, pedeapsa stabiltă de instanță fiind prea aspră în condițiile în care a solicitat judecarea în procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc. pen. Instanța de recurs constată că această critică vizează de fapt o reindividualizare a pedepsei și care, în urma modificărilor instituite cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, nu mai poate fi examinată de instanța de recurs. În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, Înalta Curte constată că este în prezența situației prevăzute de art. 5 C. pen. și anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Cum faptele reținute în sarcina inculpatului au fost comise sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii a intrat în vigoare noul C. pen., Înalta Curte va supune analizei în mod comparativ influența modificărilor legislative privitoare la elementele constitutive ale infracțiunii și regimul sancționator. Astfel potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 143/2000, în forma anterioară traficul de droguri constând în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

În alin. (2) al aceluiași art. se arată că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. Art. 81 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 a modificat acest art. sub aspect sancționator, infracțiunea având același conținut, în sensul că traficul de droguri constând în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 Ia 7 ani și interzicerea unor drepturi, iar, dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000, în forma anterioară, introducerea în țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 Ia 20 ani și interzicerea unor drepturi.în alin. (2) al aceluiași art. se arată că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. Art. 81 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 a modificat și acest text de lege sub aspect sancționator, infracțiunea având în continuare același conținut, în sensul că introducerea în țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 3 Ia 10 ani și interzicerea unor drepturi în alin. (2) al aceluiași art. se arată că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 de ani și interzicerea unor drepturi.

Cum în vechea reglementare sancțiunile prevăzute pentru cele două infracțiuni sunt mai severe, Înalta Curte consideră că dispozițiile Legii nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012, stabilind o reducere substanțială a limitelor de pedeapsă, astfel încât, legea nouă va retroactiva. Față de situația expresă Înalta Curte în procesul de aplicare a legii penale mai favorabile, va reduce proporțional pedeapsa aplicată de instanța de fond în raport cu limitele prevăzute de legea nouă. Nici chiar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii, fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special).

Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa cum nu este posibilă nici situația inversă. În ce privește concursul de infracțiuni, se constată că potrivit C. pen. anterior pedeapsa în cazul concursului de infracțiuni este reglementată de dispozițiile art. 34, potrivit căruia în situația în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită pînă la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

În noul C. pen. regimul sancționator al concursului de infracțiuni, prev. de art. 39 alin. (1) lit. b), instituie obligația pentru judecător de a adăuga la pedeapsa cea mai grea un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în speța de față ar duce la aplicarea unei pedepse mai severe. Ca atare, se constată că în privința concuruslui de infracțiuni, lege penală mai favorabilă este C. pen. anterior. Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficiență și dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă și în consecință va reduce proporțional și pedeapsa complementară în raport de noua reglementare.

Potrivit hotărârii de condamnare inculpatului i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, respectiv: a) dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen. respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Așadar, Înalta Curte va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani are corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut pentru o perioadă de 3 ani, în condițiile art. 68 C. pen. De asemenea pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior are corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile art. 65 C. pen. Cât privește starea de recidivă, se constată că sunt îndeplinite condițiile de existență potrivit ambelor reglementări.

Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. anterior. Față de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul H.I. împotriva deciziei penale nr. 275/A din 08 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală. Va casa, în parte, decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 492 din 12 iunie 2013. a Tribunalului București, secția a II-a penală, și, rejudecând: 1). În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. anterior și art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. anterior, va condamna inculpatul H.I. la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare. În baza art. 66 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei principale. În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale. În temeiul art. 83 C. pen. anterior, va dispune revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 16 luni închisoare aplicate prin sentința penală pronunțată de Judecătoria de Instrucție nr. 3 din Algeciras, provincia Cadiz la data de 14 noiembrie 2012 în dosarul DUR nr. 0000407/2012 și dispune ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, și anume, 4 ani și 8 luni închisoare.

2). În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior, va condamna inculpatul H.I. la opedeapsă de 4 ani și 8 luni închisoare. În baza art. 66 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei principale. În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale. În temeiul art. 83 C. pen.

anterior, va dispune revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 16 luni închisoare aplicată prin sentința penală pronunțată de Judecătoria de Instrucție nr. 3 din Algeciras, provincia Cadiz la data de 14 noiembrie 2012 în dosarul DUR nr. 0000407/2012 și dispune ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, și anume, 6 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. anterior, va contopi cele două pedepse principale de 4 ani și 8 luni închisoare și de 6 ani închisoare, urmând ca inculpatul H.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și 1 an și 6 luni interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 11 noiembrie 2012 la 14 noiembrie 2012 și de la 27 martie 2013 la 11 martie 2014. Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul H.I. împotriva deciziei penale nr. 275/A din 08 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează, în parte, decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 492 din 12 iunie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și, rejudecând: 1). În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. anterior și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior, condamnă inculpatul H.I. la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare. În baza art. 66 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale. În temeiul art. 83 C. pen. anterior, dispune revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 16 luni închisoare aplicate prin sentința penală pronunțată de Judecătoria de Instrucție nr. 3 din Algeciras, provincia Cadiz la data de 14 noiembrie 2012 în dosarul DUR nr. 0000407/2012 și dispune ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, și anume, 4 ani și 8 luni închisoare. 2). În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

anterior și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior, condamnă inculpatul H.I. la o pedeapsă de 4 ani și 8 luni închisoare. În baza art. 66 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei principale. În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale. În temeiul art. 83 C. pen.

anterior, dispune revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 16 luni închisoare aplicată prin sentința penală pronunțată de Judecătoria de Instrucție nr. 3 din Algeciras, provincia Cadiz la data de 14 noiembrie 2012 în dosarul DUR nr. 0000407/2012 și dispune ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, și anume, 6 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. anterior, contopește cele două pedepse principale de 4 ani și 8 luni închisoare și de 6 ani închisoare, urmând ca inculpatul H.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și 1 an și 6 luni interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 11 noiembrie 2012 la 14 noiembrie 2012 și de la 27 martie 2013 la 11 martie 2014. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2014.