ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 865/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 865/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra recursului, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 492 din 12 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul București,

secția a II-a penală, în baza art. 134 din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 131

alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, cu referire la decizia nr. 9 din 15

noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus recunoașterea

pe cale incidentală a sentinței penale pronunțate de Judecătoria de Instrucție

nr. 3 din Algeciras, provincia Cadiz la data de 14 noiembrie 2012 în Dosarul

DUR nr. 0000407/2012 privind pe inculpatul H.I.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina

inculpatului H.I. din infracțiunile prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 și de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 cu reținerea stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a)

rap. la art. 37 alin. (3) C. pen. și, de art. 3 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 cu reținerea stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a)

rap. la art. 37 alin. (3) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

1

alin.

(7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul H.I. la o pedeapsă de 5 (cinci)

ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic intern de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, în condițiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a)

rap. la art. 37 alin. (3) C. pen. și cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin.

(1) lit. c) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen., s-a

dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de

16 luni închisoare aplicate prin sentința penală pronunțată de Judecătoria de

Instrucție nr. 3 din Algeciras, provincia Cadiz la data. de 14 noiembrie 2012

în dosarul DUR nr. 0000407/2012, pedeapsa de 16 luni, urmând a fi aplicată

cumulat pedepsei aplicate în speță.

1

alin.

(7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul H.I. la o pedeapsă de 6 (șase)

ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (2) al Legii

nr. 143/2000, în condițiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit.

a) rap. la art. 37 alin. (3) C. pen. și cu reținerea dispozițiilor art. 74

alin. (1) lit. c) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus

revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 16

luni închisoare aplicată prin sentința penală pronunțată de Judecătoria de

Instrucție nr. 3 din Algeciras, provincia Cadiz la data de 14 noiembrie 2012 în

Dosarul DUR nr. 0000407/2012, pedeapsa de 16 luni urmând a fi aplicată cumulat

pedepsei aplicate prin prezenta sentință.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a),

art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepsei

principale - de 6 ani și 4 luni (5 ani la care se cumulează 16 luni) și de 7

ani și 4 luni (6 ani la care se cumulează 16 luni), inculpatul H.I. având de

executat, în final, pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani și 4 (patru) luni

închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., au

fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din

durata pedepsei aplicate durata reținerii și a măsurii arestării preventive de

la 27 martie 2013 la zi, iar în conformitate cu dispozițiile art. 350 alin. (1)

C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului H.I.

Conform art. 17 alin. (1) rap. la art.

18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a

cantităților de:

- 675,9 grame substanță care conține

cocaină în amestec cu phenacetin și levamisole, rămasă după efectuarea

analizelor de laborator,

- 6,85 grame substanță care conține

cocaină în amestec cu phenacetin și levamisole prelevată drept contraprobă,

- 40,3 grame substanță care conține

cocaină în amestec cu phenacetin și levamisole, rămasă după efectuarea analizelor

de laborator,

- 9,18 grame substanță care conține

cocaină în amestec cu phenacetin și levamisole prelevată drept contraprobă,

depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii

din data de 04 aprilie 2013.

În baza art. 118 alin. (1) lit. d) C.

pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 137,4 euro consemnată la

CEC conform recipisei de consemnare nr. AA din 09 aprilie 2013, precum și a

sumei de 179.00 RON, consemnată la CEC conform recipisei de consemnare nr. BB

din 09 aprilie 2013

Măsura dispusă se comunică

Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția cazier Judiciar,

Statistică și Evidență Operativă, care va proceda conform dispozițiilor legale.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 26 martie 2013, lucrători

din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române – B.C.C.O. București -

Serviciul Antidrog - Biroul Zonal 1 s-au sesizat din oficiu, în conformitate cu

dispozițiile art. 221 C. proc. pen., cu privire la faptul că în ziua de 26

martie 2013 ora 22

25

, un număr de trei persoane care transportă

droguri ascunse în corpul lor, urmează să sosească pe teritoriul României cu o

cursă aviatică care va ateriza pe Aeroportul Henri Coandă București - Otopeni.

S-a stabilit faptul că locul de îmbarcare a fost orașul Madrid.

Cu privire la una dintre cele trei

persoane, prin mijloace specifice, s-a stabilit că are identitatea de H.I.,

vârsta 62 ani, locul de origine județul Teleorman. În aceleași împrejurări, s-a

stabilit și faptul că H.I. avea reședința pe teritoriul Spaniei.

Lucrători de poliție din cadrul

Inspectoratului General al Poliției Române - Brigada de Combatere a Criminalității

Organizate București - Serviciul Antidrog - Biroul Zonal 1, în baza ordonanței

de delegare emisă de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București au procedat în aceste

condiții la organizarea unei acțiuni de prindere în flagrant. Cu sprijinul

lucrătorilor din cadrul Poliției de Frontieră s-au obținut date de interes

operativ potrivit cărora s-a confirmat faptul că inculpatul H.I. este pasager

al cursei B.A. care urmează să aterizeze pe Aeroportul Henri Coandă București -

Otopeni la ora 23

10

. Având datele de identificare ale pasagerilor

care urmau să sosească în România cu o cursă aeriană, organele de poliție au

constituit un dispozitiv de supraveghere a persoanelor care urmau să se

prezinte la punctul de control al pașapoartelor, constatând faptul că în jurul

orei 23

45

inculpatul H.I. s-a prezentat la ghișeul nr. 7 din incinta

aeroportului având asupra sa un bagaj de mână de culoare neagră. După controlul

efectuat asupra pașaportului, inculpatul H.I. a părăsit incinta aeroportului,

ulterior deplasându-se cu un autoturism taxi cu număr de înmatriculare B-xxx în

direcția Șoseaua Viilor, respectiv Hotelul V., fiind supravegheat îndeaproape

de către organele de poliție. Ajungând la destinație, inculpatul H.I. a coborât

din autoturismul taxi având asupra sa bagajul de mână și s-a deplasat către

intrarea hotelului. În acest moment a fost imobilizat de organele de poliție și

condus în incinta aeroportului Henri Coandă, locație unde, pe baza

consimțământului exprimat de către inculpat, s-a efectuat asupra acestuia o

testare prin folosirea unui scanner.

În raport de concluziile testării s-a

stabilit că inculpatul H.I. deține în corpul său anumite obiecte suspecte că ar

conține droguri. Ulterior testării scanner s-a procedat la efectuarea unei

percheziții corporale asupra inculpatului, precum și un control asupra

bagajului de mână aflat în posesia acestuia, în prezența martorului asistent A.M.I.,

constatându-se că inculpatul H.I. deținea un număr de două telefoane mobile

marca N. din care unul cu număr de apel PPP, suma de 137,4 euro, 350 RON, două

monede a câte 50 Kuruș și o monedă în valoare de 25 Kuruș, pașaport eliberat la

data de 31 august 2006 de autoritățile române pentru titularul H.I., un jeton

inscripționat 2012 T. Istanbul, o carte de vizită pentru Grand Hotel P. din

Istanbul, permis de conducere eliberat de autoritățile spaniole, 3 comprimate

de culoare albastră inscripționate pe una din fețe cu mențiunea pfizer, iar pe

cealaltă cu mențiunea VGR și Yz dintr-un comprimat cu aceleași mențiuni, un

număr de 6 plicuri cu inscripția „duphalac solucion oral Sobres", 3

cartele marca V., T. și L., două chei cu breloc, un înscris olograf în care era

menționată o identitate a unui cetățean turc și adresa acestuia de domiciliu.

Sumele de 137,4 euro și, respectiv de

179,00 RON au fost consemnată la CEC conform recipiselor de consemnare nr. AA

și nr. BB ambele din data de 09 aprilie 2013. Din suma totală de 350 RON s-a

folosit suma de 170,63 RON pentru achiziționarea de produse alimentare pentru

inculpat conform bonului fiscal eliberat de SC M.I. SRL.

La data de 27 martie 2013, cu ocazia

prezentării la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București a inculpatul H.I. și,

urmare a aducerii la cunoștința acestuia a dispozițiilor art. 25 din Legea nr.

143/2000, acesta și-a exprimat consimțământul de a elimina din corpul său

obiectele străine ingerate, despre care a precizat că sunt în număr de 74.

Pe parcursul zilei de 27 martie 2013,

inculpatul a eliminat un număr de 74 capsule plastifiate de culoare albă, care

conțineau o substanță pulverulentă de culoare albă, utilizând cele 6 plicuri cu

inscripția „duphalac solucion oral Sobres", pe care le deținea în bagajul

de mână. Potrivit raportului de constatare tehnico științifică din 28 martie 2013,

s-a stabilit că probele supuse expertizării (69 capsule cilindrice care

conțineau o substanță pulverulentă de culoare albă) sunt constituite din cantitatea

totală de 682,9 grame substanță pulverulentă care conține cocaină, phenacetin

și levamisole cu o concretație în cocaină de 56,8%. Cocaina face parte din

categoria drogurilor de mare risc, fiind prevăzută în Tabelul Anexă nr. II din

Legea nr. 143/2000. Cantitățile de 675,9 grame substanță care conține cocaină

în amestec cu phenacetin și levamisole rămasă după efectuarea analizelor de

laborator și respectiv 6,85 grame substanță care conține cocaină în amestec cu

phenacetin și levamisole prelevată drept contraprobă au fost depuse la camera

de corpuri delicte a Inspectoratul General al Poliției Române - D.C.J.S.E.O.,

conform dovezii din data de 04 aprilie 2013.

Potrivit raportului de constatare

tehnico-științifică din 28 martie 2013 s-a stabilit că probele supuse

expertizării (5 capsule cilindrice care conțineau o substanță pulverulentă de

culoare albă) sunt constituite din cantitatea totală de 49,50 grame substanță

pulverulentă care conține cocaină, phenacetin și levamisole cu o concentrație

în cocaină de 46,9%.Cantitățile de 40,3 grame substanță care conține cocaină în

amestec cu phenacetin și levamisole rămasă după efectuarea analizelor de

laborator și respectiv 9,18 grame substanță care conține cocaină în amestec cu

phenacetin și levamisole prelevată drept contraprobă au fost depuse la camera

de corpuri delicte a Inspectoratul General al Poliției Române - D.C.J.S.E.O.,

conform dovezii din data de 04 aprilie 2013. Cocaina face parte din categoria

drogurilor de mare risc, fiind prevăzută în Tabelul Anexă nr. II din Legea nr.

143/2000.

Activitatea infracțională desfășurată

de inculpatul H.I. a fost dovedită de materialul probator administrat în faza

de urmărire penală, constituit din: procesul verbal de constatare a

infracțiunii flagrante, procesul verbal de percheziție corporală, rapoartele de

constatare tehnico-științifică, declarațiile martorului asistent, lista

pasagerilor comunicată pentru cursa B.A. Madrid București ora de sosire 23,10,

înscrisurile olografe ridicate de inculpat, mijloacele de probă care se

coroborează cu declarația de recunoaștere dată de inculpatul H.I., întrucât în

fața instanței de judecată, la termenul de judecată din data de 13 mai 2013,

inculpatul a arătat că dorește să fie judecat conform procedurii de judecată în

cazul recunoașterii vinovăției prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen.,

cererea acestuia fiind admisibilă, față de poziția procesuală adoptată, având

în vedere și limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul infracțiunilor

reținute în sarcina sa.

Atât în cursul urmăririi penale, cât

și în fața instanței de judecată, inculpatul H.I. a recunoscut faptele comise,

precizând că la începutul lunii martie 2013 în timp ce se afla pe teritoriul

Spaniei a fost racolat de o persoană cunoscută sub apelativul de A. care i-a

propus efectuarea de transporturi de droguri din Columbia și Brazilia către

Spania. Urmare a refuzului exprimat de inculpat, aceeași persoană i-a propus să

efectueze transporturi de droguri pe ruta Spania-Turcia.

Inculpatul H.I. și-a exprimat

consimțământul în legătură cu această propunere, motiv pentru care a fost

condus către numitul A. în incinta unui local. În aceste împrejurări

inculpatului i s-a prezentat o altă persoană cunoscută sub apelativul de An.

care se ocupa, împreună cu numitul A., de racolarea de persoane care să

presteze servicii de cărăușie droguri. Pe parcursul discuțiilor inculpatul H.I.

a constatat faptul că în aceleași condiții a fost racolat și numitul V. care la

rândul său urma să transporte droguri pe rata Spania - Istanbul. Anterior

finalizării discuțiilor inculpatul H.I. a lăsat numiților An. și A. un număr de

telefon de contact. Potrivit susținerilor inculpatului H.I., în ziua următoare

discuției purtate cu An. a fost contactat telefonic de acesta din urmă,

fiindu-i transmis faptul că activitățile de transport de droguri vor fi

coordonate exclusiv de An. cu scopul de a se evita plata de comisioane către

numitul A. În ziua de 26 martie 2013, în urma unei înțelegeri anterioare avute

cu numitul An., inculpatul H.I. s-a deplasat în localitatea Mostoles unde s-a

întâlnit cu această persoană. A fost condus în incinta unui hotel, locație în

care numitul An. i-a arătat o pungă ce conținea un număr foarte mare de capsule

de culoare albă și i-a solicitat să înghită câte capsule poate. Pe parcursul a

două ore inculpatul a ingerat un număr de 74 capsule.

Conform planului prezentat de către An.,

inculpatul H.I. urma ca la data de 26 martie 2013 să se deplaseze cu avionul pe

ruta Madrid - București, după ajungerea la destinație să se cazeze pentru o

noapte la Hotelul V. din municipiul București, la data de 27 martie 2013 să se

deplaseze cu autocarul pe ruta București - Istanbul, locație unde urma să

rămână până în ziua de 29 martie 2013 la domiciliul unui cetățean turc a cărui

adresă i-a fost înmânată inculpatului. În această locație inculpatul urma să

elimine pe cale naturală cele 74 capsule care conțineau droguri și să le remită

către cetățeanul turc. În baza aceluiași plan conceput de An., suma de 1000

euro reprezentând comisionul pe care inculpatul trebuia să îl primească pentru

transportul de droguri urma să îi fie achitată personal de către An. în data de

29 martie 2013. Numitul An. intenționa să se deplaseze la Istanbul în ziua de

29 martie 2013 pentru a încasa la rândul său de la cetățeanul turc suma de bani

reprezentând contravaloarea drogurilor transportate de inculpat. În continuare,

inculpatul H.I. urma să revină în București și de aici cu o cursă aviatică să

se deplaseze la Madrid în ziua de 30 martie 2013. Potrivit susținerilor

inculpatului, la data de 26 martie 2013 numitul An. i-a pus la dispoziție un

bilet de avion dus-întors pentru ruta Madrid București și i-a înmânat suma de

220 euro necesară pentru închirierea unei camere de hotel și plata autocarului

pentru deplasarea pe ruta București - Istanbul. Aceste susțineri sunt

confirmate de rezultatul percheziției corporale efectuate asupra inculpatului,

soldată cu găsirea unui bilet de avion și a sumei de 137 euro și 350 RON.

Totodată, inculpatul a precizat că i s-a comunicat de către An. faptul că urma

să facă săptămânal astfel de transporturi de droguri, faptul că transportarea

de droguri ascunse în corpul său face imposibilă descoperirea acestora fiindu-i

menționat că numai prin folosirea unui aparat cu raze se pot depista drogurile,

faptul că există și alte persoane care execută servicii de cărăușie droguri

pentru An., dar acesta și-a luat măsuri ca aceste persoane să nu se cunoască

între ele în scopul eliminării riscului ca în cazul în care ar fi fost prinse

să poată destăinui identitatea celorlalte persoane implicate în activități de

transport de droguri.

În cuprinsul declarațiilor sale,

inculpatul H.I. a menționat că de bună voie la data de 27 martie 2013 a

eliminat pe cale naturală cele 74 capsule ascunse în corpul său prin folosirea

unor plicuri cu laxative puse la dispoziție tot de către An., cu mențiunea că i

s-a transmis de către An. că drogurile transportate reprezintă hașiș, precum și

a faptului că atât procesul de înghițire a celor 74 capsule ca și cel de

eliminare pe cale naturală a necesitat o perioadă lungă de timp.

În fața instanței de judecată, cu

ocazia audierii sale la termenul din 13 mai 2013, inculpatul H.I. a adoptat

aceeași poziție sinceră și cooperantă, arătând că, în timp ce se afla pe

teritoriul Spaniei pentru a căuta de lucru, a fost acostat de două persoane

care l-au întrebat pe inculpat dacă este dispus să-i ajute în activitate de

transport a unor substanțe stupefiante. Conform celor susținute de inculpat:

„inițial am refuzat deoarece eu sunt de profesie sudor și nu eram dispus să fac

așa ceva, însă precizez că ulterior am fost dus într-o cameră de hotel, unde am

înghițit 74 de capsule al căror conținut nu l-am putut verifica. Pentru această

activitate de transport am primit suma de 200 de euro, inițial fiind stabilit

că în situația în care voi reuși să ajung la Istanbul cu cantitatea de

stupefiante asupra mea să primesc suma de 1000 de euro de la persoana de

origine sud americană care mă contactase pe teritoriul Spaniei împreună cu un român".

Mijloacele de probă au demonstrat

implicarea inculpatului H.I. în activitatea de transport a substanțelor

stupefiante, într-o cantitate considerabilă de pe teritoriul Spaniei către Istanbul,

inculpatul fiind depistat cu această cantitate asupra sa pe teritoriul

României.

Din analiza fișei actualizate de

cazier judiciar a inculpatului, a rezultat că acesta a fost cercetat și

condamnat în Spania pentru comiterea unor fapte de aceeași natură - sentința

penală pronunțate de Judecătoria de Instrucție nr. 3 din Algeciras, provincia

Cadiz la data de 14 noiembrie 2012 în Dosarul DUR nr. 0000407/2012. Din

considerentele sentinței penale pronunțate în procedura simplificată rezultă că

11 noiembrie 2012 acuzații H.I., M.M. și I.S., în jurul orei 13

10

au

fost surprinși de funcționari ai Corpului Național de Poliție aflați în

exercitarea atribuțiilor de serviciu în Portul Tarifa, când, provenind din

Tanger, aveau ascunse în interiorul organismelor lor, diverse cantități de

hașiș, cu un THC de peste 4%, în vederea vânzării către terțe persoane. Pentru

această faptă autoritățile judiciare spaniole au dispus condamnarea

inculpatului H.I. la o pedeapsă de 16 luni închisoare și interzicerea dreptului

de vot pasiv pe perioada condamnării, dispunându-se suspendarea executării

pedepsei privativele libertate pe o perioadă de 2 ani.

În aceste condiții, instanța de fond a

avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 134 din Legea nr. 302/2004

„recunoașterea se poate face pe cale incidentală în cadrul unui proces penal în

curs, de către procuror în faza de urmărire sau de către instanța de judecată

în fața căreia cauza este pendinte". De asemenea, potrivit art. 131 alin.

(1) Iit. e) din Legea nr. 302/2004 recunoașterea pe teritoriul României a unei

hotărâri penale străine sau a unui act judiciar străin poate avea loc dacă

„hotărârea sau actul judiciar poate produce efecte juridice în România,

potrivit legii penale române". Instanța de fond a reținut că hotărârile

penale pronunțate de instanțele străine pot fi recunoscute pe cale principală

sau incidentală, chiar dacă pedeapsa pentru una dintre acestea a fost executată

în totalitate pe teritoriul statului străin. Chiar dacă printr-o hotărâre

străină executare pedepsei cu închisoarea este suspendată condiționat,

respectiva hotărâre poate fi recunoscută având efecte juridice în România.

În consecință, față de aceste

considerente, în baza art. 134 din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 131 alin.

(1) lit. e) al Legii nr. 302/2004, cu referire la decizia nr. 9 din 15

noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Tribunalul a dispus

recunoașterea pe cale incidentală a sentinței penale pronunțate de Judecătoria

de Instrucție nr. 3 din Algeciras, provincia Cadiz la data de 14 noiembrie 2012

în Dosarul DUR nr. 0000407/2012, privind pe inculpatul H.I.

Având în vedere că faptele pentru care

inculpatul H.I. a fost condamnat pe teritoriul Spaniei au fost comise în luna

noiembrie 2012, hotărârea fiind pronunțată conform procedurii urgente, iar,

fapte reținute în sarcina inculpatului în prezenta cauză au fost comise în

cursul lunii martie 2013, deci în termenul de încercare al suspendării

executării pedepsei de 16 luni închisoare, instanța de fond a avut în vedere

că, potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (3) C. pen. „pentru stabilirea stării

de recidivă în cazurile prevăzute în alin. (1) lit. a) și b) și alin. (2) se

poate ține seama și de hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate,

pentru o faptă prevăzută de legea română, dacă hotărârea de condamnare a fost

recunoscută potrivit dispozițiilor legii".

Față de faptul că mijloacele de probă

au demonstrat că inculpatul H.I. a participat la comiterea unor fapte

intenționate pentru care legea prevede pedepse mai mari de 1 an închisoare,

după ce anterior fusese condamnat la o pedeapsă de 16 luni închisoare, în regim

de suspendare a executării pedepsei, pentru săvârșirea în calitate de autor, a

infracțiuni împotriva sănătății publice prevăzută de art. 368 parag. 2 C. pen.

al Spaniei, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării

juridice din infracțiunile prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și

de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen., în infracțiunile prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu

reținerea stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) rap. la art. 37

alin. (3) C. pen. și, de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu reținerea

stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) rap. la art. 37 alin. (3)

C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Judecătorul fondului a concluzionat

că, în drept, faptele inculpatului H.I., constând în aceea că a introdus în

România la data de 26 martie 2013, fără drept, cantitatea de 732,40 grame

cocaină în amestec cu phenacetin și levamisole, prin ascunderea acestora în

corpul său, pe ruta Madrid-București și că a transportat pe teritoriul României

cantitatea de 732,40 grame cocaină în amestec cu phenacetin și levamisole, prin

ascunderea acestora în corpul său, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu reținerea

stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) rap. la art. 37 alin. (3)

C. pen. și, de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu reținerea stării de

recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) rap. la art. 37 alin. (3) C. pen.,

ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Vinovăția inculpatului, îmbrăcând

forma intenției directe prev. de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., a

fost demonstrată pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul verbal de

prindere în flagrant; rapoartele de constatare tehnico - științifică nr. R1 din

28 martie 2013 și R2 din 28 martie 2013; dovezile de predare droguri de mare

risc la camera de corpuri delicte; depoziția martorului asistent A.M.I., toate

coroborate cu declarațiile inculpatului H.I.

La individualizarea pedepselor ce au

fost aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile

generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile Părții

generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de

pericol social al faptei săvârșite, precum și persoana și conduita

inculpatului.

S-a mai reținut de către judecătorul

fondului că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, care atrag starea

de recidivă specială și sunt de natură a demonstra existența, atât a unei

specializări a acestuia în comiterea unor acte antisociale, cât și a unui grad

de potențial criminogen relativ ridicat. Edificator din acest punct de vedere

este faptul că din fișa de cazier judiciar rezultă că același inculpat a mai

fost condamnat în anul 2012 tot pentru trafic de droguri, aspect care denotă și

existența unei specializări în comiterea de infracțiuni relative la regimul

substanțelor stupefiante.

Existența unei condamnări în regim de

suspendare a executării, în măsură să constituie primul termen a stării de

recidivă mare postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

ar fi trebuit să constituie un avertisment extrem de serios față de care

inculpatul ar fi trebuit să-și adapteze conduita în spiritul respectului pentru

valorile sociale ocrotite de legea penală. Perseverând în activitatea

infracțională chiar în termenul de încercare al suspendării executării

pedepsei, deci într-un interval în care trebuia să demonstreze că scopul și

funcțiile unei pedepse aplicate pot fi atinse și fără privare efectivă de

libertate și în care trebuia să se supună acelor măsuri de supraveghere menite

să înlăture riscul de recidivă, inculpatul H.I. a demonstrat existența unui

grad ridicat de potențial criminogen, aspect care a impus aplicarea unor

pedepse cu executare în regim de detenție.

În egală măsură, instanța de fond a

reținut că inculpatul a recunoscut implicarea sa în activitatea pentru care a

fost trimis în judecată, declarațiile sale fiind confirmate prin mențiunile

procesului verbal de prindere în flagrant și prin celelalte mijloace de probă

administrate în cauză, astfel încât și această atitudine procesuală urmează a

fi avută în vedere în procesul de individualizare a pedepsei aplicate.

Ținând cont de predispoziția

inculpatului în săvârșirea faptelor ce aduc atingere relațiilor sociale

referitoare la regimul substanțelor aflate sub control național, având în

vedere gradul extrem de ridicat de pericol social al faptelor comise de acesta

- trafic intern și internațional de droguri de mare risc - concretizat în

limitele mari de pedeapsă prevăzute de normele de drept încălcate, precum și

prin considerarea ideii că a manifestat capacitatea de persevera în comiterea

de fapte cu caracter antisocial, din propriile declarații rezultând că a avea

cunoștință de existența condamnării anterioare, judecătorul fondului a apreciat

că se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea, numai aceasta fiind în

măsură a contribui la atingerea scopului preventiv, educativ și coercitiv al

procesului penal.

În același timp, instanța de fond a

reținut că inculpatul a adoptat constant o conduită sinceră și cooperantă,

încercând să furnizeze organelor de urmărire penală și un minim de date

necesare în vederea depistării altor persoane implicate în activitatea de

transport internațional de droguri de mare risc.

Pentru aceste argumente, instanța de

fond a aplicat câte o pedeapsă cu închisoarea, pentru fiecare faptă în parte,

iar în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite

pedepsele astfel aplicate și s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea, cu

aplicarea pedepselor complementară și accesorie.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din

durata pedepsei aplicate durata reținerii și a măsurii arestării preventive de

la 27 martie 2013 la zi, iar în conformitate cu dispozițiile art. 350 alin. (1)

C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului H.I.,

apreciind că temeiurile care au justificat inițial privarea provizorie de

libertate în cursul urmăririi penale se mențin și în acest stadiu procesual,

justificându-se, în cazul acestui inculpat, în scopul de a-l face să

conștientizeze asupra comportamentului său antisocial, pentru buna desfășurare

a judecății și pentru a-l împiedica să comită alte fapte penale, împrejurarea

prevalării de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. nefiind de natură

să contureze că s-au schimbat temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii

arestării preventive.

Împotriva acestei sentințe penale, în

termen legal, a declarat apel inculpatul H.I., fără a arăta în scris motivele

pentru care a declarat această cale de atac.

În motivele de apel susținute oral,

apelantul-inculpat a criticat hotărârea pentru netemeinicie, sub aspectul

greșitei individualizări judiciare a pedepselor aplicate pe care le apreciază

ca fiind mult prea aspre, raportat la circumstanțele sale personale, solicitând

reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. și coborârea

pedepsei conform art. 76 C. pen.

Prin decizia penale nr. 275/A din 08

noiembrie 2013 Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul

formulat de inculpatul H.I.

împotriva

sentinței penale nr. 492 din 12 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul București,

secția a II-a penală, a desființat, în parte sentința penală apelată și, în

rejudecare, în temeiul art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei durata

reținerii și arestării preventive de la. 11 noiembrie 2012 la 14 noiembrie 2012

(executată în Spania) și de la 27 martie 2013 la zi (în prezenta cauză).

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că prima instanță a stabilit corect situația de fapt, încadrarea

juridică fiind corespunzătoare, din probele administrate pe parcursul

procesului penal rezultând fără echivoc vinovăția inculpatului cu privire la

infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, inculpatul H.I. a introdus în

România la data de 26 martie 2013, fără drept, cantitatea de 732,40 grame

cocaină în amestec cu phenacetin și levamisole, prin ascunderea acestora în

corpul său, pe ruta Madrid-București și, a transportat pe teritoriul României

cantitatea de 732,40 grame cocaină în amestec cu phenacetin și levamisole, prin

ascunderea acestora în corpul său, așa cum rezultă din procesul verbal de

constatare a infracțiunii flagrante, procesul verbal de percheziție corporală,

rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorului asistent

și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului H.I.

Instanța de fond a procedat la o justă

individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, având în vedere criteriile

menționate de art. 72 C. pen. și anume, limitele de pedeapsă prevăzute de lege

reduse cu o treime potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

împrejurările și modalitatea de comitere a faptelor, natura și cantitatea de

droguri de mare risc, precum și circumstanțele sale personale, acesta săvârșind

fapta dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie, în raport de

condamnarea aplicată în Spania și recunoscută de către instanța de fond,

pedepsele aplicate fiind de natură a atinge scopul pedepsei consacrat de art.

52 C. pen., neputând fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74

alin. (1) lit. c) C. pen. în cazul aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda

o dublă valență juridică. Dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi

aplicate concomitent cu dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. numai

atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului, după

săvârșirea infracțiunii, decât comportarea sinceră în cursul procesului penal

dintre cele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Instanța de apel a constatat că prima

instanță, recunoscând sentința penală pronunțată de Judecătoria de Instrucție

nr. 2 din Algeciras, provincia Cadiz, la data de 14 noiembrie 2012 în Dosarul

DUR nr. 0000407/2012, faptele deduse judecății în prezenta cauză fiind

săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării

pedepsei de 16 luni închisoare, procedând la aplicarea dispozițiilor art. 83 C.

pen. privind revocarea suspendării condiționate, trebuia să deducă din pedeapsa

rezultantă și perioada prevenției din data de 11 noiembrie 2012 și până la data

de 14 noiembrie 2012 în cauza în care a fost pronunțată sentința penală

recunoscută pe cale incidentală, perioadă indicată în adresa emisă la data de

10 septembrie 2013 de Judecătoria de Instrucție nr. 2 din Algeciras.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul, solicitând, în temeiul cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., pronunțarea unei hotărâri legale.

Examinând recursul prin prisma

dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este fondat sub aspectul

aplicării legii penale mai favorabile:

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr.

255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și

pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții

procesual penale, "recursurile în curs de judecată la data intrării în

vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse

apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se

judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs". În

consecință, Înalta Curte va examina recursul prin prisma dispozițiilor C. proc.

pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Verificând îndeplinirea cerințelor

formale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., se

apreciază că recurentul a motivat în termen recursul, cu respectarea

obligațiilor impuse de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Recurentul inculpat, invocând cazul de

casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.,

apreciază că instanța a făcut o greșită aplicare a legii, pedeapsa stabiltă de

instanță fiind prea aspră în condițiile în care a solicitat judecarea în

procedura simplificată prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

Instanța de recurs constată că această

critică vizează de fapt o reindividualizare a pedepsei și care, în urma

modificărilor instituite cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, nu mai

poate fi examinată de instanța de recurs.

În ceea ce privește aplicarea legii

mai favorabile, Înalta Curte constată că este în prezența situației prevăzute

de art. 5 C. pen. și anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la

judecarea definitivă a cauzei.

Cum faptele reținute în sarcina

inculpatului au fost comise sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea

definitivă a hotărârii a intrat în vigoare noul C. pen., Înalta Curte va supune

analizei în mod comparativ influența modificărilor legislative privitoare la

elementele constitutive ale infracțiunii și regimul sancționator.

Astfel potrivit dispozițiilor art. 2

din Legea nr. 143/2000, în forma anterioară traficul de droguri constând în

cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea,

transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea

cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori

alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc

cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. În alin. (2) al

aceluiași art. se arată că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect

droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea

unor drepturi.

Art. 81 pct. 1 din Legea nr. 187/2012

a modificat acest art. sub aspect sancționator, infracțiunea având același

conținut, în sensul că traficul de droguri constând în cultivarea, producerea,

fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea,

punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu,

trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni

privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare

de la 2 Ia 7 ani și interzicerea unor drepturi, iar, dacă faptele prevăzute la

alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5

la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din

Legea nr. 143/2000, în forma anterioară, introducerea în țară, precum și

importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu

închisoarea de la 10 Ia 20 ani și interzicerea unor drepturi.în alin. (2) al

aceluiași art. se arată că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect

droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani și

interzicerea unor drepturi.

Art. 81 pct. 2 din Legea nr. 187/2012

a modificat și acest text de lege sub aspect sancționator, infracțiunea având

în continuare același conținut, în sensul că introducerea în țară, precum și

importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu

închisoarea de la 3 Ia 10 ani și interzicerea unor drepturi în alin. (2) al

aceluiași art. se arată că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect

droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 de ani și

interzicerea unor drepturi.

Cum în vechea reglementare

sancțiunile prevăzute pentru cele două infracțiuni sunt mai severe, Înalta

Curte consideră că dispozițiile Legii nr. 143/2000 modificată prin Legea nr.

187/2012, stabilind o reducere substanțială a limitelor de pedeapsă, astfel

încât, legea nouă va retroactiva.

Față de situația expresă Înalta Curte

în procesul de aplicare a legii penale mai favorabile, va reduce proporțional

pedeapsa aplicată de instanța de fond în raport cu limitele prevăzute de legea

nouă. Nici chiar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile

instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii, fiind

obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel (către

minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea

nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii

penale mai favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către

minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit

aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa cum nu

este posibilă nici situația inversă.

În ce privește concursul de

infracțiuni, se constată că potrivit C. pen. anterior pedeapsa în cazul

concursului de infracțiuni este reglementată de dispozițiile art. 34, potrivit

căruia în situația în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se

aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită pînă la maximul ei special,

iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5

ani.

În noul C. pen. regimul sancționator

al concursului de infracțiuni, prev. de art. 39 alin. (1) lit. b), instituie

obligația pentru judecător de a adăuga la pedeapsa cea mai grea un spor de o

treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în speța de față ar

duce la aplicarea unei pedepse mai severe.

Ca atare, se constată că în privința

concuruslui de infracțiuni, lege penală mai favorabilă este C. pen. anterior.

Ca urmare a stabilirii legii noi ca

lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficiență și dispozițiilor art. 12 din

Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite

până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și

complementare se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai

favorabilă în raport cu infracțiunea comisă și în consecință va reduce

proporțional și pedeapsa complementară în raport de noua reglementare.

Potrivit hotărârii de condamnare

inculpatului i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o perioadă

de 3 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe

durata executării pedepsei, a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, respectiv:

a) dreptul de a alege și de a fi ales

în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție

implicând exercițiul autorității de stat.

Aceste pedepse au corespondent în art.

66 lit. a) și b) C. pen. respectiv:

a) dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție care

implică exercițiul autorității de stat.

Așadar, Înalta Curte va constata că

pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani are

corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a se executa în acest

conținut pentru o perioadă de 3 ani, în condițiile art. 68 C. pen.

De asemenea pedeapsa accesorie a

interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

b) C. pen. anterior are corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a

se executa în acest conținut, în condițiile art. 65 C. pen.

Cât privește starea de recidivă, se

constată că sunt îndeplinite condițiile de existență potrivit ambelor

reglementări.

Potrivit dispozițiilor art. 15 alin.

(2) din Legea nr. 187/2012 regimul suspendării condiționate a executării

pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel

prevăzut de C. pen. anterior.

Față de cele ce preced, Înalta Curte

va admite recursul declarat de inculpatul H.I. împotriva deciziei penale nr.

275/A din 08 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Va casa, în parte, decizia penală

recurată și, în parte, sentința penală nr. 492 din 12 iunie 2013. a

Tribunalului București, secția a II-a penală, și, rejudecând:

1). În baza art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. anterior și

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior, va condamna inculpatul H.I.

la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 66 C. pen. va aplica

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an

și 6 luni după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., va aplica

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe perioada

executării pedepsei principale.

În temeiul art. 83 C. pen. anterior,

va dispune revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării

pedepsei de 16 luni închisoare aplicate prin sentința penală pronunțată de

Judecătoria de Instrucție nr. 3 din Algeciras, provincia Cadiz la data de 14

noiembrie 2012 în dosarul DUR nr. 0000407/2012 și dispune ca inculpatul să

execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, și anume,

4 ani și 8 luni închisoare.

2). În baza art. 3 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

anterior și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior, va condamna

inculpatul H.I. la opedeapsă de 4 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 66 C. pen. va aplica

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an

și 6 luni după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. va aplica

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute

de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe perioada executării

pedepsei principale.

În temeiul art. 83 C. pen. anterior,

va dispune revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării

pedepsei de 16 luni închisoare aplicată prin sentința penală pronunțată de

Judecătoria de Instrucție nr. 3 din Algeciras, provincia Cadiz la data de 14

noiembrie 2012 în dosarul DUR nr. 0000407/2012 și dispune ca inculpatul să

execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, și anume,

6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen. anterior, va contopi cele două pedepse principale de 4 ani și 8

luni închisoare și de 6 ani închisoare, urmând ca inculpatul H.I. să execute

pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și 1 an și 6 luni interzicerea

exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C.

pen.

În baza art. 65 C. pen., va aplica

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe perioada

executării pedepsei principale.

Va menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Va deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 11

noiembrie 2012 la 14 noiembrie 2012 și de la 27 martie 2013 la 11 martie 2014.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în

sarcina statului, iar onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru

recurentul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

H.I. împotriva deciziei penale nr. 275/A din 08 noiembrie 2013 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Casează, în parte, decizia penală

recurată și, în parte, sentința penală nr. 492 din 12 iunie 2013 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, și, rejudecând:

1). În baza art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. anterior și

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior, condamnă inculpatul H.I.

la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 66 C. pen. aplică

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an

și 6 luni după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., aplică

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe perioada

executării pedepsei principale.

În temeiul art. 83 C. pen. anterior,

dispune revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei

de 16 luni închisoare aplicate prin sentința penală pronunțată de Judecătoria

de Instrucție nr. 3 din Algeciras, provincia Cadiz la data de 14 noiembrie 2012

în dosarul DUR nr. 0000407/2012 și dispune ca inculpatul să execute această

pedeapsă alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, și anume, 4 ani și 8 luni

închisoare.

2). În baza art. 3 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

anterior și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior, condamnă

inculpatul H.I. la o pedeapsă de 4 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 66 C. pen. aplică

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an

și 6 luni după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. aplică

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute

de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe perioada executării

pedepsei principale.

În temeiul art. 83 C. pen. anterior,

dispune revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei

de 16 luni închisoare aplicată prin sentința penală pronunțată de Judecătoria

de Instrucție nr. 3 din Algeciras, provincia Cadiz la data de 14 noiembrie 2012

în dosarul DUR nr. 0000407/2012 și dispune ca inculpatul să execute această

pedeapsă alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, și anume, 6 ani

închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen. anterior, contopește cele două pedepse principale de 4 ani și 8

luni închisoare și de 6 ani închisoare, urmând ca inculpatul H.I. să execute

pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și 1 an și 6 luni interzicerea

exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C.

pen.

În baza art. 65 C. pen., aplică

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe perioada

executării pedepsei principale.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 11

noiembrie 2012 la 14 noiembrie 2012 și de la 27 martie 2013 la 11 martie 2014.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului, iar onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru

recurentul inculpat, în sumă de 200 RON, se plătește din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11

martie 2014.