ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 481/2012

Asupra recursurilor de față; În baza actelor dosarului constată următoarele: Prin încheierea din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 35833/3/2010 (293/2011) s-a dispus menține stării de arest preventiv a inculpaților M.P.S., C.M. și M.Șt. În motivarea încheierii s-a reținut, că prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la data de 21 februarie 2010 instanța de fond a Tribunalului București, secția I-a penală, a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților M.P.S., C.M. și M.Șt., în fapt reținându-se că: există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către aceștia a faptelor pentru care sunt cercetați și că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., întrucât lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică în raport de circumstanțele reale ale faptei, modalitatea concretă de săvârșire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte. S-a reținut că, la data 14 noiembrie 2009, în jurul orelor 06,00, inculpații M.Șt. și M.P.S. exercitând violențe asupra părții vătămate P.C. (pe care au lovit-o la nivelul capului și au deposedat-o astfel de cheia autoturismului) au sustras autoturismul marca BMW, de pe strada Renașterii din București, sectorul l, folosind fără drept cheile autoturismului. La volanul autoturismului sustras a urcat,imediat după comiterea infracțiunii, inculpatul M.Șt. (care nu deținea permis de conducere), acesta conducând astfel pe drumurile publice fără a deține permis de conducere.

Ulterior, în cursul aceleiași zile, autoturismului sustras i-au fost montate plăcuțe cu numere false de înmatriculare,numere de Germania. Inculpații M.Șt. și M.P.S. au luat apoi legătura cu inculpatul C.M., zis B., din comuna Găiseni, satul Găiseni, județul Ilfov, care i-a ajutat pe primii doi inculpați să ducă autoturismul sustras într-un loc unde să nu fie depistat de organele de poliție, încercând totodată să găsească o persoană căreia să îi vândă autoturismul sustras. Astfel, inculpații M.Șt. și C.M. au luat legătura telefonic, inculpatul M.Șt. expediind un SMS către inculpatul C.M. la ora 15 16 (așa cum rezultă din listingul convorbirilor telefonice solicitat în cauză, mesajul fiind expediat de pe telefonul mobil aparținând abonatului O.Z., mama învinuitei O.G., concubina inculpatului M.Șt., a se vedea și infracțiunile descrise la pct. II).

În aceste împrejurări, inculpatul C.M., zis B., i-a ajutat pe inculpații M.Șt. și M.P.S. să ducă autoturismul sustras în curtea martorului B.C., în satul Căscioarele, comuna Găiseni, județul Giurgiu. Totodată, în după-amiaza zilei de 14 noiembrie 2009 inculpatul C.M., pentru a-i favoriza pe primii doi inculpați în sensul obținerii produsului infracțiunii, a purtat două convorbiri telefonice cu persoane cărora a încercat să le vândă autoturismul sustras. Aceste convorbiri telefonice au fost interceptate în temeiul autorizației nr. 136/2009 emisă de Judecătoria Sectorului 1 București într-o altă cauză și au fost folosite în prezenta cauză în temeiul dispozițiilor art. 91 2 alin. (5) C. proc. pen.

Până în curtea martorului B.C. autoturismul sustras (având montate plăcuțele cu numere false de înmatriculare) a fost condus de către M.P.S. Dat fiind faptul că autoturismul sustras era dotat cu sistem de localizare GPS, acesta a fost găsit de către organele de poliție (în curtea martorului B.C.) în seara aceleiași zile, în jurul orei 21 00 . II. La data de 01 februarie 2010, în jurul orei 07 30 , inculpatul M.Șt. a sustras autoturismul marca Jaguar, de pe strada Gârlei din București, sectorul 1, folosind fără drept cheile autoturismului (lăsate în contact de către proprietarul acestuia, partea vătămată H.D.). Valoarea autoturismului sustras este de aproximativ 150.000 de lei (noi). La data de 02 februarie 2010, în jurul orei 12 20 , inculpatul M.Șt.

(care nu deține permis de conducere), aflat la volanul acestui autoturism sustras (având montate plăcuțe cu numere false de înmatriculare, plăcuțe care fuseseră sustrase de la un alt autoturism) se deplasa pe B-dul Preciziei din București, sectorul 6; în autoturism se mai afla învinuita O.G., concubina inculpatului M.Șt. În aceste împrejurări inculpatul a refuzat să oprească la semnalul regulamentar al unui echipaj de poliție rutieră; fiind urmărit de acest echipaj de poliție, inculpatul a condus cu o viteză excesivă, încălcând regulile de circulație, provocând un accident de circulație, soldat cu avarierea a trei autoturisme (incluzând autoturismul sustras, condus de către inculpat și autoturismele marca Alfa Romeo și marca Hyunday Accent) și cu vătămarea corporală a două persoane (inclusiv a concubinei inculpatului).

După producerea accidentului, inculpatul a reușit să coboare din autoturism și să fugă de la fața locului, concubina acestuia fiind prinsă de către organele de poliție. III. La data de 25 aprilie 2009, în jurul orei 22 10 , pe strada G-ral Dona din București, sectorul 1, inculpatul M.P.S., prin folosirea fără drept a cheii autoturismului, lăsate în contact de către partea vătămată H.A., a sustras autoturismul marca BMW. IV. La data de 31 decembrie 2008, în jurul orei 16 55 , pe B-dul Dimitrie Cantemir din București, sectorul 4, inculpatul M.P.S., prin folosirea fără drept a cheii autoturismului, lăsate în contact de către partea vătămată C.G., a sustras autoturismul marca AUDI model A4. Autoturismul are valoarea de 80.000 lei (noi).

De aici inculpatul M.P.S. a condus acest autoturism (cu toate că avea suspendat dreptul de a conduce autoturisme) până în cartierul Pantelimon, unde, în momentul opririi autoturismului (la ora 17 10 ), a fost depistat de către un echipaj de poliție (alertat în urma apelării de către partea vătămată a nr. unic de urgență 112 imediat după comiterea infracțiunii). V. În noaptea de 27 decembrie 2008, în jurul orei 02 15 , inculpatul C.M., zis B., a sustras autoturismul marca Mercedes, de pe strada B-dul Ion Mihalache din București, sectorul 1, din apropierea intersecției cu B-dul Mareșal Alexandru Averescu, folosind fără drept cheile autoturismului (lăsate în contact de către proprietarul acestuia, partea vătămată C.D.M.).

Momentul sustragerii autoturismului a fost văzut de către partea vătămată C.D.M., aflată în apropierea autoturismului (aceasta coborâse pentru a cumpăra un buchet de flori). Valoarea autoturismului sustras este de aproximativ 80.000 de lei (noi). La data de 15 ianuarie 2009 autoturismul sustras a fost văzut de către numita L.A.G. în cartierul Crângași, având montate alte plăcuțe cu numere de înmatriculare. VI. La data de 29 noiembrie 2009 partea vătămată D.C. și-a lăsat autoturismul marca BMW, parcat pe strada Șaradei din București, sectorul 1 (în fața locuinței prietenei sale, numita G.A.), iar la data de 02 decembrie 2009 (când s-a reîntors în București) a sesizat dispariția acestuia. Autoturismul a fost sustras de către inculpatul M.Șt., prin forțarea portierei cu ajutorul unui dispozitiv mecanic special construit, fiind apoi pornit prin legarea „pe direct” a firelor contactului electric.

Inculpatul M.Șt. a demontat apoi plăcuțe cu nr. de înmatriculare ale autoturismului, montând alte plăcuțe cu nr. de înmatriculare, anume cele cu nr. TL-xx-xxx (plăcuțe care au fost sustrase în data de 01 decembrie 2009 de la un alt autoturism BMW, aparținând numitului Ț.Ș.B., autoturism similar cu cel al părții vătămate D.C.). Dat fiind faptul că acest autoturism era prevăzut cu mai multe dotări de tuning, acesta a fost folosit de către inculpatul M.Șt. (inclusiv pentru a face întreceri cu alte autoturisme), până pe data de 26 decembrie 2009, când ha abandonat; în acest interval inculpatul a condus în mod repetat pe drumurile publice acest autoturism, cu toate că acesta nu deține permis de conducere, iar autoturismul avea montate plăcuțe cu numere false de înmatriculare.

Au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile părților vătămate, inculpaților C.M., M.P.S. și martorilor B.V., B.C., B.I., M.A., C.M.R., B.P., R.G.I.A., B.T.S., B.S., C.E., P.C., G.M., S.C., D.A.M., C.I.E., M.D., L.A.G., D.M.R., D.F., D.V., N.N.C., D.M.V., G.I., G.M.Î procesele verbale de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente; procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere din grup și din fotografii a inculpaților și planșele foto efectuate cu ocazia acestor recunoașteri ; rapoartele de constatare tehnico-științifică criminalistică genetică; procesele verbale de transcriere a înregistrărilor convorbirilor telefonice. În cadrul cercetării judecătorești, au fost audiați inculpații C.M., M.P.S., părțile vătămate D.C., H.A., C.D.M., P.C.

și martorii B.V., B.C., B.I., M.A., C.M.R., B.P., R.G.I.A., B.T.S., B.S., P.C., S.C., C.I.E., L.A.G., D.M.R., D.F., D.V., N.N.C., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar. A fost administrată proba cu înscrisuri, solicitată de inculpații C.M. și M.P.S. respectiv de părțile civile C.D.M. și H.D. Inculpatul M.Șt. nu a dorit să dea declarație în fața instanței de judecată.

În cauză a fost stabilită legal existența infracțiunilor și vinovăției în legătură cu comiterea acestora, printr-o hotărâre de condamnare pronunțată în primă instanță iar între deținerea preventivă a inculpaților și condamnare există o legătură suficientă pentru a se aprecia, cum corect, a apreciat instanța de fond, că ne aflăm în prezența unei detenții legale, urmare a condamnării inculpaților de un tribunal competent, astfel cum, constant, a stabilit instanța europeană, în interpretarea art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenție care dispune că „deținerea unei persoane este legală dacă are la bază o condamnare pronunțată de un tribunal competent”. Temeiul de drept al arestării inculpatului s-a circumscris dispozițiilor prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., fiind apreciat în raport cu circumstanțele reale ale cauzei și cu persoana inculpatului. Instanța de apel a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică prin sentimentul de insecuritate pe care l-ar provoca în rândul societății civile, raportat la natura și gravitatea faptelor ce le-a fost reținute în sarcină, modalitatea concretă și organizată de a acționa. S-a constatat că acuzația adusă inculpaților, în circumstanțele cauzei precum și personalitatea inculpaților, legitimează în continuare detenția sa preventivă, în sensul că interesul public al menținerii ordinii, în cauza dată, trece înaintea dreptului apelanților inculpați arestați preventiv, la libertate.

Temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea și menținerea arestării preventive a inculpaților nu s-au modificat ori estompat prin trecerea timpului, neputându-se susține depășirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O. Totodată, instanța de prim control judiciar a mai constatat că în baza propriului examen asupra măsurii arestării preventive dispusă în cauză față de inculpații M.P.S., C.M., M.Șt. că, sub aspectul legalității și temeiniciei acesteia, s-au luat în considerare dispozițiile referitoare la luarea și menținerea arestării preventive, respectiv art. 143 și art. 148 alin. (l) lit. f) C. proc. pen. și cele prevăzute de art. l60 b alin. (3) C. proc.

pen., apreciindu-se că se impune menținerea arestării preventive a inculpaților, întrucât nu se poate vorbi, la acest stadiu procesual al apelurilor declarate de inculpați de o schimbare a temeiurilor de fapt și de drept care au justificat inițial privarea de libertate a inculpaților. împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații M.Șt. și M.P.S. La termenul de judecată stabilit pentru judecarea recursurilor, inculpatul M.Șt., respectiv 20 februarie 2012, prezent în instanță în sate de libertate, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, a declarat că își retrage recursul. Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul M.P.S. împotriva încheierii din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 35833/3/2010 (293/2011) este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 300 1 alin. (l) și (3) C. proc. pen., după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă. Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 160 b alin. (2) C. proc. pen., dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Alin. (3) al aceluiași articol, prevede că, în cazul în care instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, menține măsura arestării preventive. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că se mențin în continuare, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată este mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor modalitatea și natura faptelor comise.

Astfel, prin rechizitoriul nr. 3449/P/2009 din data de 23 iulie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București inculpatul M.P.S. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, în modalitatea prevăzută de art. 211 alin. (l) și (2) lit. b) și c), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, în modalitatea prevăzută de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, furt calificat, în modalitatea prevăzută de art. 208, art. 209 alin. (l) lit. e), g) și i) C. pen. și alin. (4) C. pen., furt calificat, în modalitatea prevăzută de art. 208 - art. 209 alin. (l) C. pen., lit. e), g) și i) C. pen., și conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având suspendat dreptul de a conduce, în modalitatea prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G.

nr. 195/2002, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., Inculpatul M.P.S. a fost arestat preventiv pe o perioadă de 29 de zile, respectiv de la data de 21 februarie 2010 până la data de 21 martie 2010, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 33/ UP din 21 februarie 2010; în baza art. 136, art. 143, art. 148 alin. (1) lit. f), art. 149 1 și art. 151 C. proc. pen. Se constată măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă cu îndeplinirea cerinței prevăzute de art. 68 1 C. proc. pen., în referire la art. 143 C. proc. pen., respectiv există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele de care este acuzat, elementele de fapt, rezultând din declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de recunoaștere din planșa fotografică, declarațiile martorilor, precum și celelalte acte și înscrisuri aflate la dosar.

Ca atare, se constată că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite de inculpatul M.P.S. este închisoarea mai mare de 4 ani, infracțiunea de tâlhărie fiind pedepsită cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi, iar infracțiunea de furt calificat, cu închisoare de la 3 la 15 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Deși „pericolul concret pentru ordinea publică” nu este definit de legiuitor, consideră că la evaluarea lui trebuie să se țină cont, în mod cert, de circumstanțele reale și de circumstanțele personale relevate de speța dedusă judecății.

Astfel, se are în vedere nu numai natura și gravitatea faptelor presupus a fi fost comise de inculpat, ci și împrejurările și modalitatea concretă de săvârșire a acestora, urmarea produsă, rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea acestuia față de faptele comise și față de urmările lor, din conduita inculpatului nerezultând că ar manifesta, la acest moment procesual, o atitudine de acceptare a faptului că a încălcat prevederile legale. Toate aceste aspecte îndreptățesc concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, generând, implicit, o stare de neîncredere și de insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.

Se reține, de asemenea, că menținerea arestării preventive a inculpatului nu contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenția pentru drepturile omului și libertăților fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire, gradul ridicat de pericol special ce caracterizează aceste fapte, durata detenției provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 paragraful 3 din Convenție. Natura infracțiunilor presupus săvârșite, gradul de pericol social concret al faptelor, astfel cum este conturat acesta de modalitățile și împrejurările comiterii, frecvența pe care o înregistrează acest tip de infracțiuni, urmările negative pe care le produc în societate conduc la concluzia că nu se impune în acest moment lăsarea în libertate a inculpaților.

Este adevărat că potrivit art. 5 C.E.D.O., nemaifiind vorba de o arestare preventivă anterioară pronunțării unei hotărâri din C.E.D.O., orice inculpat aresta are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau de a fi eliberat pe durata procedurii și tot atât de adevărat este că inculpații au fost arestați preventiv începând cu data de 14 mai 2009, însă, pe de o parte, prin prisma Convenției, inculpații sunt deținuți în prezent, față de condamnarea lor în primă instanță în baza art. 5 paragraful 1 lit. a din C.E.D.O., nemaifiind vorba de o arestare preventivă anterioară pronunțării unei hotărâri de condamnare, iar pe de altă parte, raportat și la natura cauzei și la complexitatea ei, durata arestării preventive se circumscrie încă unui termen rezonabil, analizat prin prisma criteriilor stabilite de jurisprudența C.E.D.O., iar câtă vreme pericolul pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl reprezintă pentru ordinea publică subzistă, în cauză nu se impune revocarea măsurii arestării preventive.

Art. 6 alin. (2) din C.A.D.O.L.F. dispune că orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. Prezumția de nevinovăție este reglementată în art. 5 2 C. pen., potrivit căruia orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. În același sens, înalta Curte reține că în cauză menținerea măsurii arestării preventive nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertăților acestora încadrându-se în dispozițiile și limitele legii. De asemenea, măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin raportare la prevederile art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O., câtă vreme se fondează pe motive pertinente și suficiente a o justifica.

Cum temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului M.P.S. se mențineau, la data de 30 noiembrie 2011, când a fost verificată legalitatea și temeinicia arestării preventive, aceste considerente justifică dispoziția instanței de apel de menținere a acestei măsuri, astfel că recursul declarat este nefondat. Asupra retragerii recursului de față de către inculpatul M.Șt.: La termenul de judecată din data de 20 februarie 2012 inculpatul aflat în stare de libertate în prezența apărătorului desemnat din oficiu a învederat instanței că înțelege să-și retragă recursul declarat împotriva încheierii încheierii din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 35833/3/2010 (293/2011).

Potrivit dispozițiilor art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen., părțile pot renunța la recurs conform art. 368 și pot retrage recursul în condițiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător. Înalta Curte de Casație și Justiție constatând că sunt respectate condițiile art. 369 C. proc. pen., că retragerea recursului s-a făcut până la închiderea dezbaterilor, urmează a lua act de manifestarea de voință a inculpatului în sensul retragerii recursului declarat de acesta împotriva încheierii atacate. Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul M.P.S. va fi respins, ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P.S. împotriva încheierii din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 35833/3/2010 (293/2011). Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul M.Șt. împotriva aceleiași încheieri. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2012 ;