ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 481/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 481/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursurilor de față;
În baza actelor
dosarului constată următoarele:
Prin încheierea
din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,
în dosarul nr. 35833/3/2010 (293/2011) s-a dispus menține stării de arest
preventiv a inculpaților M.P.S., C.M. și M.Șt.
În motivarea
încheierii s-a reținut, că prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la
data de 21 februarie 2010 instanța de fond a Tribunalului București, secția I-a
penală, a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a
inculpaților M.P.S., C.M. și M.Șt., în fapt reținându-se că: există indicii
temeinice cu privire la săvârșirea de către aceștia a faptelor pentru care sunt
cercetați și că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit.
f) C. proc. pen., întrucât lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol
pentru ordinea publică în raport de circumstanțele reale ale faptei,
modalitatea concretă de săvârșire, gradul crescut de pericol social ce
caracterizează aceste fapte.
S-a reținut că,
la data 14 noiembrie 2009, în jurul orelor 06,00, inculpații M.Șt. și M.P.S. exercitând
violențe asupra părții vătămate P.C. (pe care au lovit-o la nivelul capului și
au deposedat-o astfel de cheia autoturismului) au sustras autoturismul marca
BMW, de pe strada Renașterii din București, sectorul l, folosind fără drept
cheile autoturismului.
La volanul
autoturismului sustras a urcat,imediat după comiterea infracțiunii, inculpatul
M.Șt. (care nu deținea permis de conducere), acesta conducând astfel pe
drumurile publice fără a deține permis de conducere.
Ulterior, în
cursul aceleiași zile, autoturismului sustras i-au fost montate plăcuțe cu
numere false de înmatriculare,numere de Germania.
Inculpații M.Șt.
și M.P.S. au luat apoi legătura cu inculpatul C.M., zis B., din comuna Găiseni,
satul Găiseni, județul Ilfov, care i-a ajutat pe primii doi inculpați să ducă
autoturismul sustras într-un loc unde să nu fie depistat de organele de
poliție, încercând totodată să găsească o persoană căreia să îi vândă
autoturismul sustras.
Astfel,
inculpații M.Șt. și C.M. au luat legătura telefonic, inculpatul M.Șt. expediind
un SMS către inculpatul C.M. la ora 15
16
(așa cum rezultă din
listingul convorbirilor telefonice solicitat în cauză, mesajul fiind expediat
de pe telefonul mobil aparținând abonatului O.Z., mama învinuitei O.G.,
concubina inculpatului M.Șt., a se vedea și infracțiunile descrise la pct. II).
În aceste
împrejurări, inculpatul C.M., zis B., i-a ajutat pe inculpații M.Șt. și M.P.S. să
ducă autoturismul sustras în curtea martorului B.C., în satul Căscioarele,
comuna Găiseni, județul Giurgiu.
Totodată, în
după-amiaza zilei de 14 noiembrie 2009 inculpatul C.M., pentru a-i favoriza pe
primii doi inculpați în sensul obținerii produsului infracțiunii, a purtat două
convorbiri telefonice cu persoane cărora a încercat să le vândă autoturismul
sustras.
Aceste
convorbiri telefonice au fost interceptate în temeiul autorizației nr. 136/2009
emisă de Judecătoria Sectorului 1 București într-o altă cauză și au fost
folosite în prezenta cauză în temeiul dispozițiilor art. 91
2
alin.
(5) C. proc. pen.
Până în curtea martorului
B.C. autoturismul sustras (având montate plăcuțele cu numere false de
înmatriculare) a fost condus de către M.P.S.
Dat fiind
faptul că autoturismul sustras era dotat cu sistem de localizare GPS, acesta a
fost găsit de către organele de poliție (în curtea martorului B.C.) în seara
aceleiași zile, în jurul orei 21
00
.
II. La data de
01 februarie 2010, în jurul orei 07
30
, inculpatul M.Șt. a sustras
autoturismul marca Jaguar, de pe strada Gârlei din București, sectorul 1,
folosind fără drept cheile autoturismului (lăsate în contact de către
proprietarul acestuia, partea vătămată H.D.).
Valoarea
autoturismului sustras este de aproximativ 150.000 de lei (noi).
La data de 02
februarie 2010, în jurul orei 12
20
, inculpatul M.Șt. (care nu deține
permis de conducere), aflat la volanul acestui autoturism sustras (având
montate plăcuțe cu numere false de înmatriculare, plăcuțe care fuseseră
sustrase de la un alt autoturism) se deplasa pe B-dul Preciziei din București,
sectorul 6; în autoturism se mai afla învinuita O.G., concubina inculpatului M.Șt.
În aceste
împrejurări inculpatul a refuzat să oprească la semnalul regulamentar al unui
echipaj de poliție rutieră; fiind urmărit de acest echipaj de poliție,
inculpatul a condus cu o viteză excesivă, încălcând regulile de circulație,
provocând un accident de circulație, soldat cu avarierea a trei autoturisme
(incluzând autoturismul sustras, condus de către inculpat și autoturismele
marca Alfa Romeo și marca Hyunday Accent) și cu vătămarea corporală a două
persoane (inclusiv a concubinei inculpatului).
După producerea
accidentului, inculpatul a reușit să coboare din autoturism și să fugă de la
fața locului, concubina acestuia fiind prinsă de către organele de poliție.
III.
La data de 25 aprilie 2009, în jurul
orei 22
10
, pe strada G-ral Dona din București, sectorul 1,
inculpatul M.P.S., prin folosirea fără drept a cheii autoturismului, lăsate în
contact de către partea vătămată H.A., a sustras autoturismul marca BMW.
IV.
La data de 31 decembrie 2008, în jurul
orei 16
55
, pe B-dul Dimitrie Cantemir din București, sectorul 4,
inculpatul M.P.S., prin folosirea fără drept a cheii autoturismului, lăsate în
contact de către partea vătămată C.G., a sustras autoturismul marca AUDI model
A4.
Autoturismul
are valoarea de 80.000 lei (noi).
De aici
inculpatul M.P.S. a condus acest autoturism (cu toate că avea suspendat dreptul
de a conduce autoturisme) până în cartierul Pantelimon, unde, în momentul
opririi autoturismului (la ora 17
10
), a fost depistat de către un
echipaj de poliție (alertat în urma apelării de către partea vătămată a nr.
unic de urgență 112 imediat după comiterea infracțiunii).
V. În noaptea
de 27 decembrie 2008, în jurul orei 02
15
, inculpatul C.M., zis B., a
sustras autoturismul marca Mercedes, de pe strada B-dul Ion Mihalache din
București, sectorul 1, din apropierea intersecției cu B-dul Mareșal Alexandru
Averescu, folosind fără drept cheile autoturismului (lăsate în contact de către
proprietarul acestuia, partea vătămată C.D.M.).
Momentul
sustragerii autoturismului a fost văzut de către partea vătămată C.D.M., aflată
în apropierea autoturismului (aceasta coborâse pentru a cumpăra un buchet de
flori).
Valoarea
autoturismului sustras este de aproximativ 80.000 de lei (noi).
La data de 15
ianuarie 2009 autoturismul sustras a fost văzut de către numita L.A.G. în
cartierul Crângași, având montate alte plăcuțe cu numere de înmatriculare.
VI. La data de
29 noiembrie 2009 partea vătămată D.C. și-a lăsat autoturismul marca BMW,
parcat pe strada Șaradei din București, sectorul 1 (în fața locuinței prietenei
sale, numita G.A.), iar la data de 02 decembrie 2009 (când s-a reîntors în
București) a sesizat dispariția acestuia.
Autoturismul a
fost sustras de către inculpatul M.Șt., prin forțarea portierei cu ajutorul
unui dispozitiv mecanic special construit, fiind apoi pornit prin legarea „pe
direct” a firelor contactului electric.
Inculpatul M.Șt.
a demontat apoi plăcuțe cu nr. de înmatriculare ale autoturismului, montând
alte plăcuțe cu nr. de înmatriculare, anume cele cu nr. TL-xx-xxx (plăcuțe care
au fost sustrase în data de 01 decembrie 2009 de la un alt autoturism BMW,
aparținând numitului Ț.Ș.B., autoturism similar cu cel al părții vătămate D.C.).
Dat fiind
faptul că acest autoturism era prevăzut cu mai multe dotări de tuning, acesta a
fost folosit de către inculpatul M.Șt. (inclusiv pentru a face întreceri cu
alte autoturisme), până pe data de 26 decembrie 2009, când ha abandonat; în
acest interval inculpatul a condus în mod repetat pe drumurile publice acest
autoturism, cu toate că acesta nu deține permis de conducere, iar autoturismul
avea montate plăcuțe cu numere false de înmatriculare.
Au fost
administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile părților vătămate,
inculpaților C.M., M.P.S. și martorilor B.V., B.C., B.I., M.A., C.M.R., B.P.,
R.G.I.A., B.T.S., B.S., C.E., P.C., G.M., S.C., D.A.M., C.I.E., M.D., L.A.G.,
D.M.R., D.F., D.V., N.N.C., D.M.V., G.I., G.M.Î procesele verbale de cercetare
la fața locului și planșele fotografice aferente; procesele verbale de prezentare
pentru recunoaștere din grup și din fotografii a inculpaților și planșele foto
efectuate cu ocazia acestor recunoașteri ; rapoartele de constatare
tehnico-științifică criminalistică genetică; procesele verbale de transcriere a
înregistrărilor convorbirilor telefonice.
În cadrul
cercetării judecătorești, au fost audiați inculpații C.M., M.P.S., părțile
vătămate D.C., H.A., C.D.M., P.C. și martorii B.V., B.C., B.I., M.A., C.M.R.,
B.P., R.G.I.A., B.T.S., B.S., P.C., S.C., C.I.E., L.A.G., D.M.R., D.F., D.V.,
N.N.C., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
A fost
administrată proba cu înscrisuri, solicitată de inculpații C.M. și M.P.S.
respectiv de părțile civile C.D.M. și H.D.
Inculpatul
M.Șt. nu a dorit să dea declarație în fața instanței de judecată.
În cauză a fost
stabilită legal existența infracțiunilor și vinovăției în legătură cu comiterea
acestora, printr-o hotărâre de condamnare pronunțată în primă instanță iar
între deținerea preventivă a inculpaților și condamnare există o legătură
suficientă pentru a se aprecia, cum corect, a apreciat instanța de fond, că ne
aflăm în prezența unei detenții legale, urmare a condamnării inculpaților de un
tribunal competent, astfel cum, constant, a stabilit instanța europeană, în
interpretarea art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenție care dispune că
„deținerea unei persoane este legală dacă are la bază o condamnare pronunțată
de un tribunal competent”.
Temeiul de
drept al arestării inculpatului s-a circumscris dispozițiilor prevăzute de art.
148 lit. f) C. proc. pen., fiind apreciat în raport cu circumstanțele reale ale
cauzei și cu persoana inculpatului.
Instanța de
apel a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C.
proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile
reținute în sarcina inculpatului, este mai mare de 4 ani închisoare, iar
lăsarea acestuia în libertate, prezintă un pericol concret pentru ordinea
publică prin sentimentul de insecuritate pe care l-ar provoca în rândul
societății civile, raportat la natura și gravitatea faptelor ce le-a fost
reținute în sarcină, modalitatea concretă și organizată de a acționa. S-a
constatat că acuzația adusă inculpaților, în circumstanțele cauzei precum și
personalitatea inculpaților, legitimează în continuare detenția sa preventivă,
în sensul că interesul public al menținerii ordinii, în cauza dată, trece
înaintea dreptului apelanților inculpați arestați preventiv, la libertate.
Temeiurile de
fapt și de drept care au impus luarea și menținerea arestării preventive a
inculpaților nu s-au modificat ori estompat prin trecerea timpului,
neputându-se susține depășirea unei durate rezonabile a măsurii privative de
libertate, în sensul art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O.
Totodată,
instanța de prim control judiciar a mai constatat că în baza propriului examen
asupra măsurii arestării preventive dispusă în cauză față de inculpații M.P.S.,
C.M., M.Șt. că, sub aspectul legalității și temeiniciei acesteia, s-au luat în
considerare dispozițiile referitoare la luarea și menținerea arestării
preventive, respectiv art. 143 și art. 148 alin. (l) lit. f) C. proc. pen. și
cele prevăzute de art. l60
b
alin. (3) C. proc. pen., apreciindu-se
că se impune menținerea arestării preventive a inculpaților, întrucât nu se
poate vorbi, la acest stadiu procesual al apelurilor declarate de inculpați de
o schimbare a temeiurilor de fapt și de drept care au justificat inițial
privarea de libertate a inculpaților.
împotriva
acestei încheieri au declarat recurs inculpații M.Șt. și M.P.S.
La termenul de
judecată stabilit pentru judecarea recursurilor, inculpatul M.Șt., respectiv 20
februarie 2012, prezent în instanță în sate de libertate, asistat de apărătorul
desemnat din oficiu, a declarat că își retrage recursul.
Înalta Curte
constată că recursul declarat de inculpatul M.P.S. împotriva încheierii din 30
noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul
nr. 35833/3/2010 (293/2011) este nefondat.
Potrivit
dispozițiilor art. 300
1
alin. (l) și (3) C. proc. pen., după
înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis
în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu,
legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar când constată că temeiurile
care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că
există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține,
prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Pe de altă
parte, conform dispozițiilor art. 160
b
alin. (2) C. proc. pen., dacă
instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care
au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care
să justifice privarea de libertate, dispune revocarea arestării preventive și
punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Alin. (3) al
aceluiași articol, prevede că, în cazul în care instanța constată că temeiurile
care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că
există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, menține măsura
arestării preventive.
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, se constată că se mențin în continuare,
temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv,
pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care acesta a fost
trimis în judecată este mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă
pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gradul ridicat de
pericol social al infracțiunilor modalitatea și natura faptelor comise.
Astfel, prin
rechizitoriul nr. 3449/P/2009 din data de 23 iulie 2010 al Parchetului de pe
lângă Tribunalul București inculpatul M.P.S. a fost trimis în judecată, în
stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, în
modalitatea prevăzută de art. 211 alin. (l) și (2) lit. b) și c), alin. (2) lit.
a) și alin. (3) C. pen., și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul
cu număr fals de înmatriculare, în modalitatea prevăzută de art. 85 alin. (2)
din O.U.G. nr. 195/2002, furt calificat, în modalitatea prevăzută de art. 208, art.
209 alin. (l) lit. e), g) și i) C. pen. și alin. (4) C. pen., furt calificat,
în modalitatea prevăzută de art. 208 - art. 209 alin. (l) C. pen., lit. e), g)
și i) C. pen., și conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o
persoană având suspendat dreptul de a conduce, în modalitatea prevăzută de art.
86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit.
a) C. pen.,
Inculpatul M.P.S.
a fost arestat preventiv pe o perioadă de 29 de zile, respectiv de la data de
21 februarie 2010 până la data de 21 martie 2010, inclusiv, fiind emis mandatul
de arestare preventivă nr. 33/ UP din 21 februarie 2010; în baza art. 136, art.
143, art. 148 alin. (1) lit. f), art. 149
1
și art. 151 C. proc. pen.
Se constată
măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă cu îndeplinirea
cerinței prevăzute de art. 68
1
C. proc. pen., în referire la art. 143
C. proc. pen., respectiv există probe și indicii temeinice din care rezultă
presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele de care este acuzat,
elementele de fapt, rezultând din declarațiile părților vătămate,
procesele-verbale de recunoaștere din planșa fotografică, declarațiile martorilor,
precum și celelalte acte și înscrisuri aflate la dosar.
Ca atare, se
constată că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit.
f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite de
inculpatul M.P.S. este închisoarea mai mare de 4 ani, infracțiunea de tâlhărie
fiind pedepsită cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor
drepturi, iar infracțiunea de furt calificat, cu închisoare de la 3 la 15 ani
și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru
ordinea publică.
Deși „pericolul
concret pentru ordinea publică” nu este definit de legiuitor, consideră că la
evaluarea lui trebuie să se țină cont, în mod cert, de circumstanțele reale și
de circumstanțele personale relevate de speța dedusă judecății.
Astfel, se are
în vedere nu numai natura și gravitatea faptelor presupus a fi fost comise de
inculpat, ci și împrejurările și modalitatea concretă de săvârșire a acestora,
urmarea produsă, rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen, dar
și circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea acestuia față de
faptele comise și față de urmările lor, din conduita inculpatului nerezultând
că ar manifesta, la acest moment procesual, o atitudine de acceptare a faptului
că a încălcat prevederile legale.
Toate aceste
aspecte îndreptățesc concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă
pericol concret pentru ordinea publică, generând, implicit, o stare de
neîncredere și de insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de
drept și valorile sociale.
Se reține, de
asemenea, că menținerea arestării preventive a inculpatului nu contravine
dreptului la libertate ocrotit de Convenția pentru drepturile omului și
libertăților fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere circumstanțele
reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire, gradul ridicat de
pericol special ce caracterizează aceste fapte, durata detenției provizorii nu
excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 paragraful 3 din Convenție.
Natura
infracțiunilor presupus săvârșite, gradul de pericol social concret al
faptelor, astfel cum este conturat acesta de modalitățile și împrejurările
comiterii, frecvența pe care o înregistrează acest tip de infracțiuni, urmările
negative pe care le produc în societate conduc la concluzia că nu se impune în
acest moment lăsarea în libertate a inculpaților.
Este adevărat
că potrivit art. 5 C.E.D.O., nemaifiind vorba de o arestare preventivă
anterioară pronunțării unei hotărâri din C.E.D.O., orice inculpat aresta are
dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau de a fi eliberat pe durata
procedurii și tot atât de adevărat este că inculpații au fost arestați
preventiv începând cu data de 14 mai 2009, însă, pe de o parte, prin prisma
Convenției, inculpații sunt deținuți în prezent, față de condamnarea lor în
primă instanță în baza art. 5 paragraful 1 lit. a din C.E.D.O., nemaifiind
vorba de o arestare preventivă anterioară pronunțării unei hotărâri de
condamnare, iar pe de altă parte, raportat și la natura cauzei și la
complexitatea ei, durata arestării preventive se circumscrie încă unui termen
rezonabil, analizat prin prisma criteriilor stabilite de jurisprudența C.E.D.O.,
iar câtă vreme pericolul pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl
reprezintă pentru ordinea publică subzistă, în cauză nu se impune revocarea
măsurii arestării preventive.
Art. 6 alin. (2)
din C.A.D.O.L.F. dispune că orice persoană acuzată de o infracțiune este
prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită.
Prezumția de
nevinovăție este reglementată în art. 5
2
C. pen., potrivit căruia
orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale
printr-o hotărâre penală definitivă.
În același
sens, înalta Curte reține că în cauză menținerea măsurii arestării preventive
nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi
judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertăților acestora încadrându-se
în dispozițiile și limitele legii.
De asemenea,
măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin raportare la
prevederile art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O., câtă vreme se fondează pe motive
pertinente și suficiente a o justifica.
Cum temeiurile
care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a
inculpatului M.P.S. se mențineau, la data de 30 noiembrie 2011, când a fost
verificată legalitatea și temeinicia arestării preventive, aceste considerente
justifică dispoziția instanței de apel de menținere a acestei măsuri, astfel că
recursul declarat este nefondat.
Asupra
retragerii recursului de față de către inculpatul M.Șt.:
La termenul de
judecată din data de 20 februarie 2012 inculpatul aflat în stare de libertate
în prezența apărătorului desemnat din oficiu a învederat instanței că înțelege
să-și retragă recursul declarat împotriva încheierii încheierii din 30
noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în
dosarul nr. 35833/3/2010 (293/2011).
Potrivit
dispozițiilor art. 385
4
alin. (2) C. proc. pen., părțile pot renunța
la recurs conform art. 368 și pot retrage recursul în condițiile art. 369, care
se aplică în mod corespunzător.
Înalta Curte de
Casație și Justiție constatând că sunt respectate condițiile art. 369 C. proc.
pen., că retragerea recursului s-a făcut până la închiderea dezbaterilor,
urmează a lua act de manifestarea de voință a inculpatului în sensul retragerii
recursului declarat de acesta împotriva încheierii atacate.
Pentru aceste
considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit.
b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul M.P.S. va fi respins, ca
nefondat.
În temeiul art.
192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata
sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de câte 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din
oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P.S. împotriva încheierii din 30
noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul
nr. 35833/3/2010 (293/2011).
Ia act de
retragerea recursului declarat de inculpatul M.Șt. împotriva aceleiași
încheieri.
Obligă
recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariul
cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 20 februarie 2012
;