ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2666/2013

Asupra recursului penal de față, în

baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 317/D din 11 decembrie 2012 a Tribunalului Bacău, secția

penală, în baza art. 403 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca

inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de condamnatul S.O.I.

împotriva sentinței penale nr. 465/D din noiembrie 2004 pronunțată de

Tribunalul Bacău, secția penală, în Dosarul nr. 4559/2004.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 465/D din 11

noiembrie 2004 a Tribunalului Bacău, rămasă definitivă la 5 mai 2005, inculpatul

S.O.I. a fost condamnat la pedeapsa de 11 ani și 6 luni închisoare pentru

comiterea infracțiunii de omor, pe numele său fiind emis M.E.P.I. nr. 519/D din

1 iunie 2005.

După rămânerea definitivă a sentinței

de condamnare, condamnatul S.O.l. a formulat mai multe cereri de revizuire,

invocând de flecare dată același motiv, respectiv faptul că nu este vinovat de

comiterea infracțiunii pentru care a fost condamn șipentru care este cercetat

în trei dosare penale diferite

Aceste cereri au fost soluționate de

Tribunalul Bacău prin sentințele penale nr. 38/D/2010, nr. 161/D/2010, nr. 360/D/2010,

nr. 58D/2011, nr. 84/D/2011, nr. 121/D/2011 și nr. 268/D/2011.

Constatând că și în argumentarea

cererii cu care a fost investită, condamnatul Stoica. Ovidiu lonuț a invocat

exact aceleași motive, temeiuri și apărări ca și în cererile anterioare, prima

instanță a apreciat cererea ca fiind inadmisibilă, respingând-o, ca atare, în

temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, a formulat apel revizuentul S.O.l., solicitând admiterea căii de atac,

desființarea sentinței atacate, iar în rejudecare, admiterea în principiu a

cererii de revizuire pentru existența unor împrejurări noi, descoperite după

pronunțarea definitivă a hotărârii penale de condamnare și care nu au fost

cunoscute de instanța penală la momentul judecării cauzei, respectiv

împrejurarea că pentru aceiași infracțiune au fost întocmite trei dosare

penale.

Prin Decizia penală nr. 37 din 05

martie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuent, reținâhdu-se că

instanța de fond a apreciat în mod corect că cererea de revizuire este

inadmisibilă în raport de cererile anterioare formulate de condamnat care s-au

întemeiat pe aceleași motive și au avut același obiect.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs condamnatul S.O.l., invocând, în cuprinsul memoriului

depus la data de 8 august 2013, aceleași aspecte ca și cele invocate în fond și

apel.

Apărările au fost reiterate la

termenul de dezbateri din 10 septembrie 2013 de către apărătorul desemnat din

oficiu să acorde asistență juridică recurentului revizuent, fiind încadrate de

acesta în cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C.

proc. pen., în sfera căruia a solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârilor atacate, iar în rejudecare, admiterea cererii de revizuire

formulată de condamnat, cu argumentarea că în cauză sunt incidente cazurile

prev. de art. 394 alin. (1) lit. a), b) și c) C. proc. pen. întrucât, pe de o.

parte, condamnatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor, iar pe

de altă parte, acesta este cercetat în trei dosare diferite pentru săvârșirea

aceleiași fapte.

Examinând recursul declarat prin

raportare la dispozițiile art 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate

prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru

următoarele considerente:

Prioritar, se constată că în raport de

data pronunțării deciziei atacate, 5 martie 2013, în cauză sunt aplicabile

dispozițiile C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Totodată, se constată că revizuentul a

motivat recursul în termenul prev. de art. 385 alin. (2) C. proc. pen., așa

încât, potrivit art. 385

10

alin. (2) cu referire la art. 3859 alin.

(3) - C. proc. pen., Înalta Curte va proceda la examinarea criticilor

circumscrise de apărare motivului de recurs prev. de art. 385

9

pct.

17

2

C. proc. pen., fiind . îndeplinite condițiile formale prevăzute

de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. Analizând însă motivul de

recurs astfel cum a fost argumentat, Înalta constată că recurentul revizuent a

invocat în sfera acestuia critici care, în realitate, nu se circumscriu cazului

de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., întrucât

acestea vizează netemeinicia hotărârilor atacate, iar nu nelegalitatea

acestora.

Cu toate acestea, chiar dacă s-ar

trece peste aspectul anterior arătat, se constată că apărările recurentului revizuent

sunt neîntemeiate, pentru următoarele motive:

Potrivit disp. art. 393 și art. 394

C. proc. pen., pot face obiectul revizuirii hotărârile penale ramase

definitive, revizuirea putând fi ceruta numai în următoarele cazuri: a) s-au

descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanța la

soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit

infracțiunea de mărturie mincinoasa în cauza a cărei revizuire se cere; c) un

înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost

declarat fals; d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana

care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infracțiune în legătura cu

aceeași cauza penala; e) când doua sau mai multe hotărâri judecătorești

definitive nu se pot concilia.

În argumentarea cererii de revizuire

ce face obiectul cauzei pendinte, revizuentul S.O.I. a invocat nevinovăția sa

în săvârșirea infracțiunii de omor pentru care a fost condamnat prin sentința

penală nr. 465/D/1 din 1 noiembrie 2004 a Tribunalului Bacău, secția penală,

rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2815 din 05 mai 2005 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1928/2005,

respectiv faptul că pentru această faptă este cercetat în trei dosare diferite.

Aceleași motive au fost invocate

anterior de condamnat și în argumentarea cererilor de revizuire similare care

au fost soluționate de Tribunalul Bacău, secția penală, prin sentințele penale nr.

38/D/2010, nr. 161/D/2010, nr. 360/D/2010, nr. 58D/2011, nr. 84/D/2011, nr. 121/D/2011

și nr. 268/D/2011.

Dat fiind faptul că în motivarea

cererii de revizuire care face obiectul cauzei pendinte, revizuentul a invocat

aceleași motive, temeiuri și apărări ca cele invocate anterior în dosarele

susmenționate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, soluțiile

primei instanțe și a instanței de apel fiind temeinice și legale.

De altfel, în acest sens a statuat și

Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, care, prin Decizia nr. 36

din 14 decembrie 2009, publicată în M. Of., Partea I nr. 414 din 22 iunie 2010,

dată în recurs în interesul legii, a stabilit că "sunt inadmisibile

cererile repetate de revizuire si, respectiv, de contestație la executare, daca

exista identitate de persoane, de temei legal, de motive si apărări invocate in

soluționarea acestora."

În consecință, pentru considerentele

prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat

S.O.l. împotriva Deciziei penale nr. 37 din 05 martie 2013 a Curții de Apel

Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuentul condamnat S.O.l. împotriva Deciziei penale nr. 37 din

05 martie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul revizuent condamnat

la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 10

septembrie 2013.