ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2297/2012

Asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin încheierea din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosarul penal nr. 378/36/2011 s-a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 196 alin. (l) C. proc. pen., înlăturarea omisiunii vădite din dispozitivul sentinței penale nr. 47/ P din 8 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul penal nr. 378/36/2011, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 2709 din 13 iulie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul penal nr. 5151/1/2011, în sensul că s-a dispus deducerea din pedeapsa de 7 ani și 4 luni închisoare și a amenzii de 26.000 euro și a perioadei arestării persoanei solicitate L.P.G.

de la 27 noiembrie 2007 la 29 decembrie 2007. Conform art. 94 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 soluția s-a comunicat autorității judiciare emitente, respectiv M.J.C.C.P.I. – B.N.I. Față de persoana solicitată L.P.G., prin sentința penală nr. 47/ P din 8 iunie 2011 a Curții de Apel Constanța, dată în dosarul penal nr. 378/36/2011, în baza art. 94 din Legea nr. 302/2004, cu referire la art. 88 alin. (2) lit. c 1 ) din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă cererea de executare silită a mandatului european emis la data de 01 iunie 2010 de Parchetul General al Republicii Italia de pe lângă Secția Detașată de Curtea de Apel Sassari în baza Ordinului de execuție pentru detenție nr. 32/2010 S.I.E.P.

din 19 aprilie 2010, emis în baza hotărârii nr. 316 din 25 iulie 2008, pronunțată de judecătorul pentru audieri preliminare din cadrul Tribunalului din Sassari, în dosarul nr. 3711/2006, parțial modificată prin sentința nr. 180 din 03 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cagliari - Secția Detașată Sassari irevocabilă la data de 09 aprilie 2010, prin respingerea recursului în casație de către Curte Supremă prin hotărârea din 09 aprilie 2010, prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa cu închisoare de 7 ani și 4 luni și o amendă de 26.000 euro, pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzută de art. 81 alin. (2) C. pen., art. 110 C. pen., art. 73 alin. (l) și (1 bis) din Decretul Prezidențial nr. 309/1990, respectiv trafic ilicit de substanțe stupefiante, faptă incriminată de legea penală română, prin art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 146 din Legea nr. 302/2004, a fost schimbată pedeapsa cu închisoarea de 7 ani și 4 luni și amendă de 26.000 euro la care a fost condamnată persoana solicitată L.P.G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 81 alin. (2) C. pen., art. 110 C. pen., art. 73 alin. (l) și (1 bis) din Decretul Prezidențial nr. 309/1990, în pedeapsa de 7 ani și 4 luni închisoare, executare care se realizează potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală român. De asemenea, a fost dedusă perioada reținerii și arestării persoanei solicitate L.P.G., de la 31 martie 2011 la zi.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 2709 din 13 iulie 2011 pronunțată în dosarul nr. 5151/1/2011, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, a casat sentința atacată, cu privire la dispoziția de schimbare a pedepsei cu închisoarea de 7 ani și 4 luni închisoare și amendă de 26.000 euro, la care a fost condamnată persoana solicitată L.P.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 81 alin. (2) C. pen., art. 110 C. pen., art. 73 alin. (l) și (1 bis) din Decretul Prezidențial nr. 309/1990, în pedeapsa de 7 ani și 4 luni închisoare, corespunzătoare dispozițiilor art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000, dispoziție pe care o înlătură, precum și cu privire la omisiunea recunoașterii pedepselor accesorii și complementare a interzicerii unor drepturi.

Astfel, a fost menținută dispoziția de recunoaștere pe cale incidentală a hotărârii nr. 316 din 25 iulie 2008 pronunțată de judecătorul pentru audieri preliminarii din cadrul Tribunalului din Sassari în dosarul nr. 3711/2006, parțial modificată prin sentința nr. 180 din 3 aprilie 2009 a Curții de Apel Cagliari - Secția Detașată Sassari, irevocabilă la data de 09 aprilie 2010, prin respingerea recursului în casație de către Curte Supremă prin hotărârea din 09 aprilie 2010, privind persoana solicitată L.P.G., prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea de 7 ani și 4 luni și o amendă de 26.000 euro, pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzută de art. 81 alin. (2) C. pen., art. 110 C. pen., art. 73 alin. (1) și (1 bis) din Decretul Prezidențial nr. 309/1990, pedeapsă ce se va executa sub ambele aspecte, adică pedeapsa închisorii și pedeapsa amenzii.

Totodată, a fost completată dispoziția de recunoaștere, pe cale incidentală a hotărârii de condamnare prin aplicarea pedepsei interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie și, respectiv, aplicarea pe o durată de 2 ani a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. A fost dedusă din pedeapsă și reținerea și arestarea persoanei solicitate. Împotriva încheierii din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 378/36/2011 au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și condamnatul L.P.G., recurenții, considerând hotărârea nelegală.

În recursul său, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a invocat motivele de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 1 și pct. 17 2 C. proc. pen., susținând, pe de o parte, că în cauză „nu au fost respectate dispozițiile după materie sau după calitatea persoanei” competența revenind Tribunalului Constanța sau Tribunalului București conform art. 462 C. proc. pen., iar pe de altă parte că „hotărârea este contrară legii sau că în aceasta s-a făcut o greșită aplicare a legii” întrucât nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 196 alin. (l) C. proc. pen. Condamnatul, în recursul său, a criticat hotărârea pentru că instanța a soluționat cauza fără a avea la dosar toate elementele care să-i permită a face conversia legală a pedepsei de executat și implicit, pentru a putea pronunța o soluție legală.

Examinând cauza din perspectiva motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt întemeiate. Prin cererea adresată Curții de Apel Constanța, recurentul condamnat a solicitat deducerea din pedeapsa de 7 ani și 4 luni închisoare, aplicată de autoritățile judiciare italiene prin hotărârea recunoscută de Curtea de Apel Constanța prin sentința penală 47/P/2011 definitivă prin decizia penală nr. 2709 din 13 iulie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a perioadei privative de libertate din Italia, din decembrie 2007 până în august 2008. Potrivit art. 137 alin. (l) din Legea nr. 302/2004, executarea unei hotărâri penale străine are loc potrivit legii române, iar în conformitate cu dispozițiile art. 461 alin. (l) lit. d) C. proc.

pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă, printre altele, orice cauză de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării. Procedura de rezolvare a contestației la executare este cea prevăzută de art. 460 C. proc. pen., legiuitorul reglementând o competență alternativă, respectiv: fie instanța de executare, fie instanța în a cărei rază teritorială se află locul de deținere unde cel condamnat execută pedeapsa. Cum recurentul condamnat execută pedeapsa la Penitenciarul Poarta Albă, instanța competentă să soluționeze contestația la executare este Tribunalul Constanța. Față de obiectul cererii exprimat explicit în conținutul acesteia, nu poate fi primită susținerea apărării în sensul că aceasta privește conversiunea condamnării.

Pe cale de consecință, Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de condamnatul L.P.G. împotriva încheierii din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 378/36/2011. Va casa încheierea recurată și va trimite, spre competentă soluționare, contestația la executare formulată de condamnatul L.P.G., la Tribunalul Constanța. Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de condamnatul L.P.G. împotriva încheierii din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 378/36/2011. Casează încheierea recurată și trimite spre soluționare la Tribunalul Constanța contestația la executare formulată de condamnatul L.P.G. Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2012.