ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2200/2014

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 18 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 430/45/2008*

s-au dispus următoarele:

S-a constatat încetat motivul care a justificat amânarea predării persoanei solicitate, A.D.G. (alias G.D.), hotărâtă prin sentința penală nr. 11 din 19 august 2008 a Curții de Apel Iași în Dosar nr. 430/45/2008.

S-a constatat încetată de drept măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă prin aceeași sentință penală față de persoana solicitată.

În baza art. 103 alin. (10) și (13), art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A.D.G. (alias G.D.), pe o durată de 30 zile, de la data punerii efective în executare a mandatului, în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță din Paris, în baza mandatului european de arestare din 11 martie 2008, executat prin sentința penală nr. 11 din 19 august 2008 a Curții de Apel Iași.

De asemenea, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitată și punerea în executare a mandatului de arestare.

Prin aceeași încheiere s-a dispus încunoștiințarea autorității competente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași - Departamentul Protecția Copilului de îndată, în vederea luării măsurilor legale de ocrotire a minorilor A.M.Ș. și G.O.Ș.,  copiii minori ai persoanei solicitate A.D.G., în baza art. 229 C. proc. pen.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 11 din 19 august 2008 a Curții de Apel Iași s-a dispus admiterea sesizării formulate de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță din Paris, pentru executarea mandatului european de arestare emis la 11 martie 2008 privind persoana solicitată G.D., alias A.D.G., și în consecință, s-a dispus predarea persoanei solicitate G.D., alias A.D.G., în baza mandatului european de arestare emis de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță din Paris, dl. vice-procuror N.B., la data de 11 martie 2008, către autoritatea judiciară emitentă pentru executarea pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința Tribunalului de Mare Instanță din Paris, camera 16, din 21 martie 2007 și totodată, a fost amânată predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă până la terminarea judecății în dosarul penal nr. 1206/99/2007 aflat pe rolul Tribunalului Iași.

Prin aceeași sentință penală mai sus menționată s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă împotriva persoanei solicitate până la predare.

Prin sentința penală a Curții de Apel Iași din data de 19 august 2008 s-a constatat următoarea situație de fapt:

Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță din Paris a emis mandatul european de arestare la 11 martie 2008 privind pe persoana solicitată G.D., alias A.D.G. solicitând arestarea și predarea persoanei solicitate.

Prin hotărârea Tribunalului de Mare Instanță din Paris, dată în camera 16 în Dosar nr. 0332332000 din 21 martie 2007, persoana solicitată a fost condamnată, în lipsă, la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru infracțiuni de proxenetism agravat, încadrată în cadrul celor 32 categorii de infracțiuni la trafic de ființe umane, pentru care nu este operabilă regula dublei incriminări.

Primind mandatul european de arestare, după efectuarea traducerii și verificare, reținându-se îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus trimiterea cauzei la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, pentru a se lua măsurile necesare pentru identificarea, reținerea și prezentarea în fața instanței a persoanei solicitate.

Persoana solicitată G.G. alias A.D.G. a fost identificată și s-a dispus reținerea sa prin ordonanța nr. 6 din 13 iunie 2008 pentru 24 ore, timp în care a fost prezentată instanței.

Prin încheierea de ședință motivată din 13 iunie 2008, A.D.G. după ce a fost informată cu privire la existența mandatului a fost arestată pentru o perioadă de 29 de zile cu începere de la 13 iunie 2008 la 11 iulie 2008, inclusiv.

La data de 16 iunie 2008, în ședință publică, persoana solicitată A.D.G. a fost audiată și a declarat că nu consimte la predarea solicitată de autoritatea judiciară emitentă și nu renunță la efectele conferite de regula specialității. Aceasta a invocat că se află în cursul procedurilor judiciare penale, în curs de judecată, în fața instanțelor române.

La data de 10 iulie 2008, prin încheiere de ședință, motivată, Curtea de Apel Iași a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a persoanei solicitate A.D.G., luată prin încheierea nr. 7/MEA din 13 iunie 2008 cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 145

1

C. proc. pen. pe întreaga perioadă a derulării procedurii înscrise în art. 90-99 din Legea nr. 302/2004 modificată, în vederea executării mandatului european de arestare.

Prin aceeași încheiere s-a dispus punerea în libertate a persoanei solicitate la rămânerea definitivă a încheierii și s-au fixat obligațiile ce trebuie să le respecte pe durata măsurii. De asemenea, s-a atras atenția persoanei solicitate asupra dispozițiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen. privind înlocuirea măsurii cu măsura arestării în condițiile încălcării cu rea credință a obligațiilor impuse.

Curtea de Apel Iași a solicitat autorității judiciare emitente garanții și informații suplimentare conform art. 87 din Legea nr. 302/2004.

Autoritatea judiciară emitentă a oferit garanții că persoana solicitată condamnată în absență dispune de dreptul de a se opune acestei hotărâri și va fi rejudecată din nou pentru fapta ce face obiectul condamnării dacă uzează de acest drept.

Persoana solicitată a invocat motivul de refuz al predării prevăzut de art. 88 lit. b), motiv opțional, că face obiectul unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare.

Persoana solicitată A.D.G. alias G.D. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul din 22 februarie 2007 de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Terorism pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup de criminalitate organizată, trafic de persoane, trafic de minori, fapte prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 18 din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fapte comise în perioada iunie - august 2005, august 2003 septembrie 2006, este acuzată că împreună cu A.V. a transportat și exploatat pe partea vătămată G. (fostă C.) prin obligarea la practicarea prostituției în Franța și împreună fac parte dintr-o grupare organizată specializată în trafic de persoane, că au exploatat pe partea vătămată C.M. prin obligarea la prostituție în Franța și împreună cu alți inculpați au exploatat, supravegheat victima și au strâns banii câștigați de aceasta în municipiul Iași și că împreună cu A.V. a exploatat pe partea vătămată minoră T.O.M. în raza municipiului Iași.

Această cauză a format obiectul Dosarului nr. 1206/99/2007 al Tribunalului Iași.

La acel moment, analizând mandatul european de arestare fundamentat pe un mandat național de arestare și pe hotărârea de condamnare, s-a constatat că infracțiunile pentru care persoana solicitată A.D.G. este judecată în România diferă de faptele care motivează mandatul european de arestare, așa încât s-a apreciat că motivul opțional de refuz invocat nu este fondat.

Urmare derulării acestei proceduri, văzând că mandatul european de arestare îndeplinește condițiile art. 79 din Legea nr. 302/2004, că s-au oferit garanțiile cerute conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, că s-au îndeplinit procedurile cerute de art. 90 și art. 91 din Legea nr. 302/2004, au avut loc audierile impuse de lege, în baza art. 94 din Legea nr. 302/2004 a fost admisă cererea privind executarea mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitată A.D.G. (G.D.) pentru executarea pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată de Tribunalul de Mare Instanță din Paris în Dosar nr. 0332332000 la data de 21 martie 2007, dispunându-se predarea acesteia autorității judiciare emitente.

Însă, conform art. 97 din Legea nr. 302/2004, „când persoana este urmărită penal sau judecată de autoritățile judiciare române, pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, autoritatea judiciară de executare română, chiar dacă s-a dispus executarea mandatului, va putea amâna predarea până la terminarea judecății sau până la executarea pedepsei".

Cum prin sentința penală a Curții de Apel s-a reținut că persoana solicitată este inculpată în dosarul penal aflat în curs de judecată pe rolul Tribunalului Iași, s-au apreciat incidente dispozițiile legale mai sus citate, motiv pentru care, potrivit art. 97 din Legea nr. 302/2004 a fost amânată predarea persoanei solicitate A.D.G. (G.D.) către autoritatea judiciară emitentă până la terminarea judecății în dosarul penal nr. 1206/99/2007 aflat pe rolul Tribunalului Iași.

Sesizându-se din oficiu asupra executării mandatului european de arestare, Curtea de Apel Iași a constatat că motivul care a justificat amânarea predării a încetat, persoana solicitată fiind condamnată definitiv la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru trafic de persoane, prin sentința penală nr. 266 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2004 din 12 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ca urmare a respingerii recursului formulat de inculpata A.D.G. împotriva deciziei penale nr. 130 din 28 iunie 2013 a Curții de Apel Iași.

Așadar, încetând motivul de amânare a predării, s-a apreciat necesară punerea în executare a predării persoanei solicitate dispusă prin sentința penală nr. 11 din 19 august 2008 a Curții de Apel Iași către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, în scopul executării pedepsei de 8 ani închisoare la care a fost condamnată de Tribunalul de Mare Instanță din Paris la 21 martie 2007.

În ceea ce privește măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă în vederea executării mandatului european de arestare emis de autoritatea franceză s-a constatat că aceasta a încetat, expirând durata pentru care a fost dispusă măsura și care nu și-a produs efecte juridice, aceeași măsură fiind dispusă în cursul judecării cauzei sale penale în România.

A mai reținut prima instanță că prin sentința penală nr. 11 din 19 august 2008 a Curții de Apel Iași de executare a mandatului european de arestare, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că faptele pentru care era urmărită penal de autoritățile judiciare române și pentru care în final a fost condamnată definitiv, diferă de cele pentru care a fost condamnată prin hotărârea penală de condamnare a Tribunalului de Mare Instanță din Paris la data de 21 martie 2007, condamnare care fundamentează mandatul european de arestare și care se referă la perioada infracțională octombrie 2003 - anul 2004, și la recrutarea unui număr de 20 de tinere fete pentru a fi trimise la prostituție în Paris, ea fiind cea care și-a asumat răspunderea pentru ele și cea care recupera banii câștigați de la prostituate în mai multe sectoare din Paris.

Sentința de condamnare nr. 266 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Iași are în vedere comiterea infracțiunii de trafic de persoane comisă prin actele materiale infracționale comise de aceasta în lunile august 2005, august 2003, septembrie 2006 privind trei părți vătămate.

Astfel, a apreciat prima instanță că în procedura de punere în executare a mandatului european de arestare și a dispoziției de predare, prin încetarea cauzei de amânare, nu se poate pune în discuție autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 11 din 19 august 2008 a Curții de Apel Iași.

Totodată, ca urmare a încetării motivului de amânare a predării dispus prin sentința penală menționată, în baza art. 103 și 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată, Curtea de Apel Iași a dispus arestarea persoanei solicitate, A.D.G., în vederea predării ei autorității judiciare emitente a mandatului european de arestare.

Împotriva acestei încheieri, la data de 19 iunie 2014, a formulat contestație persoana solicitată A.D.G.,

arătând că a fost judecată pe parcursul a 7 ani pentru aceleași fapte și aceleași părți vătămate și că în prezent se află în executarea mandatului definitiv din Dosarul nr. 1206/99/2007*, finalizat la data de 12 iunie 2014 prin hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În cuprinsul contestației formulate, a mai solicitat persoana solicitată să se aibă în vedere situația sa personală și faptul că are în întreținere doi copii minori, precum și faptul că pedeapsa la care a fost condamnată de către statul solicitant este mult prea aspră, având în vedere că pentru aceleași fapte a fost condamnată la o pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere.

Analizând contestația formulată, prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 300/2013, precum și în raport de dispozițiile art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că este nefondată, urmând a fi respinsă în consecință pentru considerentele ce se vor arăta:

Înalta Curte constată că prin sentința penală nr. 11 din 19 august 2008 Curtea de Apel Iași, secția penală, s-a dispus, cu titlu definitiv, admiterea sesizării formulate de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță din Paris pentru executarea mandatului european de arestare emis la 11 martie 2008 privind persoana solicitată G.D., alias A.D.G. și s-a dispus predarea acesteia către autoritatea judiciară emitentă pentru executarea pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința Tribunalului de Mare Instanță din Paris.

Prin aceeași sentință s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă până la terminarea judecății în dosarul penal nr. 1206/99/2007 aflat pe rolul Tribunalului Iași.

La data de 12 iunie 2014 ca urmare a respingerii de către Înalta Curte de Casație și Justiție a recursurilor formulate împotriva deciziei penale nr. 130 din 28 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, sentința penală de condamnare nr. 266 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Iași a devenit definitivă.

Constatând încetarea cauzei care a determinat amânarea predării persoanei solicitate, instanța de fond a dispus, în baza art. 103 alin. (10) și (13), art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată, arestarea persoanei solicitate A.D.G., pe o durată de 30 zile, de la data punerii efective în executare a mandatului, în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă - Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță din Paris, în baza mandatului european de arestare din 11 martie 2008, executat prin sentința penală nr. 11 din 19 august 2008 a Curții de Apel Iași, dispunând totodată, emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate.

Astfel, Înalta Curte constată că încheierea contestată în prezenta cauză a vizat doar arestarea persoanei solicitate în vederea predării efective a acesteia către autoritățile judiciare franceze, ca urmare a încetării motivului care a justificat amânarea predării persoanei solicitate.

Ori, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată, în cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunțării hotărârii, aceasta se află ori nu se află sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române, mandatul de arestare prevăzut la art. 103 alin. (13) este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

De asemenea, potrivit prevederilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cu privire la aceste cerințe legale, instanța de control judiciar constată că, așa cum rezultă din cuprinsul sentinței penale nr. 11 din 19 august 2008 a Curții de Apel Iași, a fost analizat mandatul european de arestare fundamentat pe un mandat național de arestare și pe hotărârea de condamnare, reținându-se îndeplinirea condițiilor cerute de Legea nr. 302/2004 în vigoare la acel moment.

În aceste condiții, având în vedere, pe de o parte, obiectul contestației de față, ce vizează emiterea mandatului de arestare a persoanei solicitate A.D.G., pe o durată de 30 zile în vederea predării efective a acesteia către autoritățile judiciare franceze, iar pe de altă parte, caracterul dispozițiilor Legii nr. 302/2004 modificată și completată, care reglementează executarea mandatului european de arestare, Înalta Curte apreciază că motivele invocate de către contestatoare care vizează considerații privind cuantumul pedepsei aplicate de autoritățile judiciare ale statului solicitant și situația sa familială, exced cenzurii Înaltei Curți.

Pentru considerente anterior expuse, apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică, Înalta Curtea, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoană solicitată A.D.G. împotriva încheierii din 18 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală, și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 430/45/2008*.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoană solicitată A.D.G. împotriva încheierii din 18 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 430/45/2008*.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință puhlică, azi 27 iunie 2014.