ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3022/2014

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 323 din data 7 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admisă sesizarea emisă de autoritățile

judiciare austriece în procedura prevăzută de art. 101 din Legea nr. 302//2004,

privind arestarea persoanei solicitate T.B.M., față de care s-a emis mandatul european

de arestare nr. 9St 53/14 f emis de Biroul Procurorului Graz.

În baza art. 107 alin. (1) din Legea

nr. 302/2004, s-a dispus executarea M.E.A nr. 9 St 53/14 f emis de Biroul Procurorului

Graz și predarea persoanei solicitate T.B.M. către autoritățile judiciare austriece,

cu respectarea regulii specialității.

S-a revocat măsura controlului judiciar

dispusă prin încheierea din 10 octombrie 2014.

În baza art. 103 alin. (11) și (13) din

Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării,

pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului.

S-a dispus emiterea de îndată a mandatului

de arestare.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina

statului.

S-a dispus plata contravalorii lucrării

de traducere, care se va executa în regim de urgență, din fondul alocat de Ministerul

Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța

de fond a reținut următoarele:

La data de 10 octombrie 2014, a fost înregistrată

adresa nr. 10960/II/5/2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin

care s-a înaintat semnalarea din 08 octombrie 2014, emisă de autoritățile judiciare

austriece, fiind sesizată instanța, în procedura prevăzută de art. 101 din

Legea nr. 302/2004, privind arestarea persoanei solicitate T.B.M. față de care s-a

emis mandatul european de arestare de către autoritățile judiciare austriece la

data de 01 octombrie 2014 în Dosarul nr. 9 ST 53/14 f.

Totodată, au fost înaintate procesul -

verbal încheiat la data de 10 octombrie 2014 de procurorul din cadrul Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Craiova și ordonanța de reținere nr. 57/2014 din 10

octombrie 2014, prin care s-a dispus reținerea persoanei solicitate T.B.M. pentru

24 ore, cu începere de la 10 octombrie 2014, ora 13,10 până la 11 octombrie 2014,

ora 13,10.

În cuprinsul semnalării se arăta că persoana

solicitată este urmărită pentru comiterea a 4 infracțiuni de furt organizat, prevăzută

de art. 127, 130 C. pen. austriac, respectiv că în perioada 28 iunie 2014 - 11

iulie 2014, în diferite locuri din Styria, în complicitate cu alte persoane, în

mod repetat, ar fi sustras bunuri mobile în sumă de 2840 euro (3 ferăstraie folosite,

2 biciclete, 4 pneuri de autoturism și roțile din aliaj, un dispozitiv de curățare

de înaltă presiune, precum și unelte, cum ar fi o șurubelniță, un set de prize,

un aparat electric de cosit), în scopul obținerii în mod ilicit de venituri (4 fapte),

având corespondent în legea română în infracțiunea prevăzută de art. 228 - 229

C. pen., sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 - 5 ani, fapte de gravitate

medie.

Prin încheierea din data de 10

octombrie 2014 s-a respins propunerea arestării preventive în vederea executării

M.A.E. și s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar pe o durata de 30 zile,

acordându-se termen pentru depunerea mandatului european de arestarea tradus în

limba română.

La data de 17 octombrie 2014, s-a depus

mandatul european de arestare tradus în limba română.

În cuprinsul mandatului european de arestare

se arată că persoana solicitată este cercetată pentru comiterea a 4 infracțiuni

de furt organizat, prevăzute de art. 127, 130 C. pen. austriac, respectiv că în

perioada 28 iunie 2014 - 11 iulie 2014, în diferite locuri din Styria, în complicitate

cu alte persoane, în mod repetat, ar fi sustras bunuri mobile în sumă de 2840 euro

(3 ferăstraie folosite, 2 biciclete, 4 pneuri de autoturism și roțile din aliaj,

un dispozitiv de curățare de înaltă presiune, precum și unelte, cum ar fi o șurubelniță,

un set de prize, un aparat electric de cosit), în scopul obținerii în mod ilicit

de venituri (4 fapte), având corespondent în legea română în infracțiunea prevăzută

de art. 228 - 229 C. pen., sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 - 5 ani.

Văzând dispozițiile art. 86 și 96,

art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea de Apel Craiova a constatat

că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă ale mandatului european de arestare

preventivă, astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile legale, au fost respectate

drepturile persoanei solicitate, cererea de executare a mandatului european de arestare

fiind admisibilă, în conformitate cu dispozițiile art. 107 din Legea nr. 302/2004

republicată.

S-a apreciat că motivele de refuz învederate

de către persoana solicitată în declarația dată și consemnată conform dispozițiilor

art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, constând în lipsa vinovăției

și împrejurarea că are un serviciu stabil, fiind singurul întreținător al familiei

sale, aceasta având o situație socială deosebită, nu se încadrează în motivele de

refuz a predării prevăzute de dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație

persoana solicitată T.B.M., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție la data de 13 noiembrie 2014.

Înalta Curte, examinând contestația formulată

de persoana transferabilă, urmează a o respinge, ca nefondată, pentru următoarele

considerente:

Dispozițiile art. 98 alin. (2) din

Legea nr. 302/2004 republicată enumera cazurile în care autoritățile române pot

refuza executarea mandatului european de arestare și anume:

a) în situația prevăzută la art. 96

alin. (2) din prezenta lege, în mod excepțional, în materie de taxe și impozite,

de vamă și de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată

pentru motivul că legislația română nu impune același tip de taxe sau de impozite

ori nu conține același tip de reglementări în materie de taxe și impozite, de vamă

și de schimb valutar ca legislația statului membra emitent;

b) când persoana care face obiectul mandatului

european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași

faptă care a motivat mandatul european de arestare;

c) când mandatul european de arestare a

fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de

siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau

trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României

pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa

ori măsura de siguranță în statul membru emitent;

d) când persoana care face obiectul mandatului

european a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte într-un alt stat terț care

nu este membru al Uniunii Europene, cu condiția ca, în caz de condamnare, sancțiunea

să fi fost executată sau să fie în acel moment în. curs de executare sau executarea

să fie prescrisă, ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost

grațiată potrivit legii statului de condamnare;

e) când mandatul european de arestare se

referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;

f) când mandatul european cuprinde infracțiuni

care au fost comise în afara teritoriului statului emitent și legea română nu permite

urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;

g) când, conform legislației române, răspunderea

pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea

pedepsei aplicate s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților

române;

h) când o autoritate judiciară română a

decis, fie renunțarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracțiunea pe care

se

întemeiază mandatul european

de arestare sau a pronunțat, față de persoana solicitată, o hotărâre definitivă,

cu privire la aceleași fapte, care împiedică viitoare proceduri;

i) când persoana condamnată nu a fost prezentă

personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează

că, în conformitate cu legislația statului emitent:

(i) persoana a fost încunoștințată, în

timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică,

fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul

și locul de înfățișare și la faptul că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în

care nu se prezintă la proces;

(ii) persoana, având cunoștință de ziua,

luna, anul și locul de înfățișare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat

din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată

a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau

(iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea

de condamnare și i s-a adus la cunoștință că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată

sau că hotărârea este supusă unei căi de atac și că poate fi verificată inclusiv

pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi

desființată, persoana condamnată, fie a renunțat în mod expres la rejudecarea cauzei

ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat,

în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau

(iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat

personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se

va înmâna personal respectiva hotărâre și i se va aduce la cunoștință că hotărârea

de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu

care instanța competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor

probe noi, iar, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa

personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată.

Conform art. 103 alin. (3) din aceeași

lege, judecătorul are obligația de a îi aduce la cunoștință persoanei solicitate,

printre altele și cu privire la posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea

judiciară emitentă, consimțământul său având caracter irevocabil.

Analizând sentința pronunțată de Curtea

de Apel Craiova, dar și actele dosarului, Înalta Curte constată că în mod corect

s-a reținut că persoana solicitată este cercetată de autoritățile austriece pentru

comiterea a patru infracțiuni de furt organizat, fapte prevăzute de dispozițiile

art. 127, 130 C. pen. austriac, arătându-se în cuprinsul mandatului european de

arestare că în perioada 28 iunie 2014- 11 iulie 2014, în diferite locuri din Styria,

în complicitate cu alte persoane, ar fi sustras bunuri mobile în valoarea de 2840

euro.

Înalta Curte, referitor la motivele de

refuz invocate de persoana solicitată, constată că acestea nu se încadrează în motivele

de refuz a predării așa cum sunt ele expres prevăzute de dispozițiile art. 98

alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanța de fond procedând corect.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată T.B.M.

împotriva sentinței penale nr. 323 din data de 07 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Urmează ca în conformitate cu dispozițiile

art. 275 alin. (2) C. proc. pen., persoana solicitată să fie obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată

de persoana solicitată T.B.M. împotriva sentinței penale nr. 323 din data de 07

noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată

la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20

noiembrie 2014.