ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2982/2014

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 320 din 5 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare nr. 9St 53/14 emis de Tribunalul de Land pentru Cauze Penale Graz - pentru Parchetul Graz, privind persoana solicitată D.S. În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus predarea persoanei solicitate D.S. către autoritățile judiciare solicitante, cu respectarea regulii specialității. A fost menținută arestarea în vederea predării persoanei solicitate, pe o perioada de 20 zile, începând cu 14 noiembrie 2014 și până la data de 3 decembrie 2014, inclusiv.

S-a dispus traducerea, în regim de urgență, a prezentei, urmând, ca și contravaloarea lucrării de traducere să se vireze din fondul alocat de Ministerul Justiției. Cheltuielile judiciare, au rămas în sarcina statului, urmând ca suma de 320 lei - onorariu avocat oficiu - sa fie virată din fondul Ministerului Justiției, către Baroul Dolj. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 29 octombrie 2014, a fost înregistrată adresa nr. 11560/II/5/2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat semnalarea 1989739/BMA/2014 din data de 27 octombrie 2014, emisă de autoritățile din Austria, fiind sesizată instanța în procedura prevăzută de art. 101 din Legea nr. 302/2004, privind arestarea provizorie a persoanei solicitate D.S., față de care s-a emis mandatul european de arestare de către autoritățile judiciare austriece la data de 23 octombrie 2014 în Dosarul nr. 9St 53/14.

Din conținutul semnalării a rezultat că împotriva persoanei solicitate D.S., care este cetățean român, s-a inițiat o procedură de urmărire penală de către Parchetul din Graz pentru comiterea mai multor infracțiuni de furt prin efracție, realizate în participație, cu intenția obținerii unei surse constante de venit, infracțiunile care motivează urmărirea internațională încadrându-se în categoria infracțiunilor de "furt organizat sau armat", care figurează în enumerarea faptelor penale pentru care nu este necesară verificarea condiției dublei incriminări; Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a procedat la localizarea, identificarea și reținerea persoanei solicitate, conform procesului-verbal din ordonanța nr. 62 din 29 octombrie 2014, prin care s-a dispus, conform art. 101 din Legea nr. 302/2004 reținerea pentru 24 de ore, începând cu 29 octombrie 2014 - ora 12:05.

Totodată, s-a constatat că persoana solicitată a fost audiată de procuror, acesta exprimându-și acordul de a fi predat autorităților judiciare austriece.

Constatând astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 101 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 100 alin. (1) - (4) din Legea nr. 302/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a sesizat instanța cu semnalare în vederea arestării, iar prin încheierea din 30 octombrie 2014 a fost admisă propunerea formulată și s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării, pe o durată de 15 zile, de la 30 octombrie 2014 până la 13 noiembrie 2014, inclusiv; s-a acordat termen pentru comunicarea mandatului european de arestare tradus în limba română, la data de 05 noiembrie 2014. La termenul din 5 noiembrie 2014, reținând că a fost transmis mandatul european de arestare, s-a procedat la încunoștințarea persoanei solicitate asupra infracțiunilor care motivează procedura, respectiv că împotriva sa a fost emis mandat de arestare preventivă de către Parchetul din Graz în Dosarul nr. 9St 53/14 f (fost 9UT 17/14 m) pentru săvârșirea a trei infracțiuni în perioada 01 iulie - 02 iulie 2014, în localitatea Eichfeld, astfel: a) sustragerea a două motoferăstraie marca S., pătrunderea în incintă realizându-se prin forțarea încuietorii ușii spațiului de depozitare; b) tentativă de furt constând în deschiderea forțată a porții garajului și a ușii autovehiculului marca P.P.

cu nr. de înmatriculare X, proprietatea persoanei vătămate M.H., cu spargerea geamului de la portiera dreapta-față, fără a fi sustrase bunuri; c) tentativă de furt constând în deschiderea prin forțare a ușii metalice de la grajdul persoanei vătămate A.S., faptă nefinalizată, întrucât nu s-au găsit bunuri de valoare. S-a reținut că toate faptele au fost comise de către persoana solicitată în asociere cu alți autori încă neidentificați, iar bunurile sustrase au o valoare care nu depășește 3.000 de euro, constituie infracțiunea de furt realizată în scopuri lucrative, prin efracție, în formă consumată și în formă de tentativă, prevăzute de articolele 127, 129 1 , 130 alin. (1) și (3) și art. 15 C. pen.

al Austriei, fiind sancționate prin pedepse privative de libertate de la 1 la 10 ani. Cu ocazia audierii persoanei solicitate, s-a constatat că acesta este cetățean român, că a fost localizat pe raza de competență teritorială a Curții de Apel Craiova, locuind în comuna B., jud. Gorj și, în prezent, nu este angajat în proceduri penale în fața organelor judiciare din România. Totodată, s-a reținut că persoana solicitată a arătat că nu are obiecțiuni privind identitatea, dar că nu consimte la predare, cu motivarea că nu a săvârșit faptele indicate în mandatul european de arestare și, de asemenea, că are cunoștință despre durata îndelungată a procedurii de cercetare penală în Austria și consideră că poate rămâne pe teritoriul național pentru a se apăra eficient.

În aceste condiții, s-a constatat că motivele de refuz la predare invocate nu se încadrează în cele expres și limitativ prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, iar antamarea vinovăției ori conținutului constitutiv al infracțiunilor care motivează mandatul european excede analizei în prezenta cauză, față de prevederile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, conform cărora "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI". Astfel, s-a reținut că infracțiunile care motivează mandatul european de arestare fac parte din categoria faptelor penale care exclud verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, în conformitate cu dispozițiile art. 96 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, dar trebuie notat că furtul prin efracție este prevăzut și de legea penală română în conținutul art. 228, 229 alin. (1) lit. d) C. pen., fiind incriminat cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani (pentru forma consumată a infracțiunii), respectiv cu limite speciale reduse la jumătate [pentru infracțiunea rămasă în stadiu de tentativă - conform art. 33 alin. (2) C. pen.].

Față de acestea, s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile pentru executarea mandatului european de arestare prevăzute de art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 96 și 98 din aceeași lege, urmând să fie admisă sesizarea și să se dispună predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare emitente ale mandatului european de arestare, cu respectarea regulii specialității, conform solicitării exprese a persoanei solicitate, astfel cum dispune art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce privește condiția specială prevăzută de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată a declarat expres că, în situația în care s-ar ajunge la sancționarea sa cu o pedeapsă sau măsură privativă de libertate, nu este de acord să execute în România, ci în Austria; totodată, din extrasul comunicat de Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanelor a rezultat că persoana solicitată locuiește la adresa unde a fost găsit începând cu 22 aprilie 2013, nu este căsătorit și nu are o ocupație stabilă, deplasându-se în căutarea unui loc de muncă inclusiv în străinătate, aspecte pentru care s-a luat act de voința acestuia, iar predarea nu a fost condiționată de respectarea obligației de transferare a acestuia în România în vederea executării, în cazul în care, în statul solicitant, procedura va fi finalizată prin condamnarea acestuia la o pedeapsă privativă de libertate.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, persoana solicitată D.S. a formulat contestație, arătând că judecătorul fondului nu a respectat prevederile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind mandatul european de arestare, față de împrejurarea că nu și-a dat acordul la predare, iar în cauză nu există o hotărâre definitivă cu privire la faptele de care este acuzat. A solicitat a fi plasat în arest la domiciliu pentru a putea lua legătura cu un avocat din Austria. Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru motivele arătate în continuare. Așa cum a reținut chiar instanța de fond, din conținutul semnalării Biroului Național Sirene nr. 1989739/BMA/2014 din data de 27 octombrie 2014 rezultă că față de persoana solicitată D.S.

a fost demarată o procedură de urmărire penală de către Parchetul din Graz pentru comiterea mai multor infracțiuni de furt prin efracție, realizate în participație, încadrate în categoria infracțiunilor de "furt organizat sau armat" și care figurează în enumerarea faptelor penale pentru care nu este necesară verificarea condiției dublei incriminări. În vederea efectuării cercetărilor în Dosarul nr. 9 St 53/14f, la data de 23 octombrie 2014 a fost emis de către autoritățile judiciare austriece mandatul european de arestare ce face obiectul prezentei cauze. Din conținutul mandatului european de arestare rezultă că faptele imputate persoanei solicitate D.S. constau în aceea că, în perioada 1 - 2 iulie 2014, împreună cu alte persoane neidentificate încă, a sustras două motoferăstraie marca S., pătrunderea în incintă realizându-se prin forțarea încuietorii ușii spațiului de depozitare; a deschis forțat poarta garajului și ușa autovehiculului marca P.P.

cu nr. de înmatriculare X, proprietatea persoanei vătămate M.H., spărgând geamul de la portiera dreapta-față, fără a fi sustrase bunuri; a deschis prin forțare ușa metalică de la grajdul persoanei vătămate A.S., faptă nefinalizată, întrucât nu s-au găsit bunuri de valoare. Chiar dacă faptele menționate fac parte din categoria celor care exclud verificarea condiției dublei incriminări, se constată că în legea penală română activitățile imputate se regăsesc în conținutul infracțiunilor prevăzute de art. 228, 229 alin. (1) lit. d) C. pen. [două dintre fapte cu aplicarea art. 33 alin. (2) C. pen.], fiind sancționate cu pedeapsa închisorii.

Pe baza mandatului european de arestare astfel emis, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin ordonanța nr. 62 din 29 octombrie 2014 a dispus, conform art. 101 din Legea nr. 302/2004 reținerea pentru 24 de ore, începând cu 29 octombrie 2014 - ora 12:05, după ce, fiind audiată de procuror, persoana solicitată și-a exprimat acordul de a fi predată autorităților judiciare austriece.

Prin încheierea din 30 octombrie 2014 Curtea de Apel Craiova a admis propunerea formulată de parchet și a dispus arestarea provizorie în vederea predării, pe o durată de 15 zile, de la 30 octombrie 2014 până la 13 noiembrie 2014, inclusiv Analizând actele dosarului, Înalta Curte observă că, deși în fața procurorului și în prezența apărătorului ales a precizat că este de acord cu predarea sa autorităților judiciare austriece, în fața curții de apel persoana solicitată a arătat că nu dorește să fie predat autorităților austriece întrucât este nevinovat, că are cunoștință că procedura de cercetare în Austria este îndelungată motiv pentru care nu se justifică menținerea în arest până la lămurirea situației, iar în situația în care se va ajunge la condamnare dorește să execute o eventuală pedeapsă privativă de libertate în acel stat.

Potrivit art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98 din același act normativ, judecătorul se poate pronunța prin sentință deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate. Conform alin. (7) al aceluiași articol dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia cu privire exclusiv la poziția acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare.

Totodată, se constată că dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 prevăd că atunci când mandatul a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român și declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent al mandatului european de arestare, instanța română poate refuza executarea acestuia.

Întrucât dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 vizează exclusiv situația executării unei pedepse cu închisoare, iar mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării de cercetări în cauză, deci în faza de urmărire penală, Înalta Curte apreciază că aceste prevederi nu sunt aplicabile persoanei solicitate D.S., cu atât mai mult cu cât acesta a declarat, în fața curții de apel, că, în eventualitatea în care va fi găsit vinovat, este de acord să execute pedeapsa ce se va aplica într-un penitenciar din Austria. Pe de altă parte, situațiile prevăzute de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) și nu motive obligatorii, astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta.

Mai mult, motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare, așa cum le-am detaliat anterior, nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004, și, ca atare, criticile apărării cu privire la acest aspect nu pot fi primite. În aceste condiții, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare emis de Parchetul din Graz cu privire la persoana solicitată D.S., întrucât acesta a fost emis pentru efectuarea de cercetări, cuprinde faptele pentru care se solicită predare și nu există niciun impediment în executare, cu respectarea, desigur, a regulii specialității potrivit art. 115 alin. (2) același act normativ, astfel cum a precizat contestatorul în declarația dată.

În ceea ce privește susținerile apărării referitoare la circumstanțele personale ale inculpatului, Înalta Curte arată că acestea nu pot face obiectul analizei instanței raportat la obiectul dosarului care constă în executarea unui mandat european de arestare, în calea de atac a contestației putând fi sancționată exclusiv încălcarea dispozițiilor legale cu privire la acest obiect. Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată D.S. împotriva Sentinței penale nr. 320 din 5 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 1756/54/2014.

Totodată, având în vedere că prin hotărârea atacată s-a dispus inclusiv predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare austriece, raportat la dispozițiile art. 103 alin. (6) și 10 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea posibilității înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 520 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată D.S. împotriva Sentinței penale nr. 320 din 5 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 1756/54/2014. Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 13 noiembrie 2014. Procesat de GGC - GV