ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2982/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2982/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 320 din 5 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admisă cererea de

executare a mandatului european de arestare nr. 9St 53/14 emis de Tribunalul de

Land pentru Cauze Penale Graz - pentru Parchetul Graz, privind persoana

solicitată D.S.

În

baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus predarea persoanei

solicitate D.S. către autoritățile judiciare solicitante, cu respectarea

regulii specialității.

A

fost menținută arestarea în vederea predării persoanei solicitate, pe o

perioada de 20 zile, începând cu 14 noiembrie 2014 și până la data de 3

decembrie 2014, inclusiv.

S-a

dispus traducerea, în regim de urgență, a prezentei, urmând, ca și

contravaloarea lucrării de traducere să se vireze din fondul alocat de Ministerul

Justiției.

Cheltuielile

judiciare, au rămas în sarcina statului, urmând ca suma de 320 lei - onorariu

avocat oficiu - sa fie virată din fondul Ministerului Justiției, către Baroul

Dolj.

Pentru

a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 29 octombrie

2014, a fost înregistrată adresa nr. 11560/II/5/2014 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat semnalarea 1989739/BMA/2014 din

data de 27 octombrie 2014, emisă de autoritățile din Austria, fiind sesizată

instanța în procedura prevăzută de art. 101 din Legea nr. 302/2004, privind

arestarea provizorie a persoanei solicitate D.S., față de care s-a emis

mandatul european de arestare de către autoritățile judiciare austriece la data

de 23 octombrie 2014 în Dosarul nr. 9St 53/14.

Din

conținutul semnalării a rezultat că împotriva persoanei solicitate D.S., care

este cetățean român, s-a inițiat o procedură de urmărire penală de către

Parchetul din Graz pentru comiterea mai multor infracțiuni de furt prin

efracție, realizate în participație, cu intenția obținerii unei surse constante

de venit, infracțiunile care motivează urmărirea internațională încadrându-se

în categoria infracțiunilor de "furt organizat sau armat", care

figurează în enumerarea faptelor penale pentru care nu este necesară

verificarea condiției dublei incriminări; Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova a procedat la localizarea, identificarea și reținerea persoanei

solicitate, conform procesului-verbal din ordonanța nr. 62 din 29 octombrie 2014,

prin care s-a dispus, conform art. 101 din Legea nr. 302/2004 reținerea pentru

24 de ore, începând cu 29 octombrie 2014 - ora 12:05.

Totodată,

s-a constatat că persoana solicitată a fost audiată de procuror, acesta

exprimându-și acordul de a fi predat autorităților judiciare austriece.

Constatând

astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 101 alin. (4) din Legea nr.

302/2004 raportat la art. 100 alin. (1) - (4) din Legea nr. 302/2004, Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Craiova a sesizat instanța cu semnalare în vederea

arestării, iar prin încheierea din 30 octombrie 2014 a fost admisă propunerea

formulată și s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării, pe o durată

de 15 zile, de la 30 octombrie 2014 până la 13 noiembrie 2014, inclusiv; s-a acordat

termen pentru comunicarea mandatului european de arestare tradus în limba

română, la data de 05 noiembrie 2014.

La

termenul din 5 noiembrie 2014, reținând că a fost transmis mandatul european de

arestare, s-a procedat la încunoștințarea persoanei solicitate asupra

infracțiunilor care motivează procedura, respectiv că împotriva sa a fost emis

mandat de arestare preventivă de către Parchetul din Graz în Dosarul nr. 9St

53/14 f (fost 9UT 17/14 m) pentru săvârșirea a trei infracțiuni în perioada 01

iulie - 02 iulie 2014, în localitatea Eichfeld, astfel: a) sustragerea a două

motoferăstraie marca S., pătrunderea în incintă realizându-se prin forțarea

încuietorii ușii spațiului de depozitare; b) tentativă de furt constând în

deschiderea forțată a porții garajului și a ușii autovehiculului marca P.P. cu

nr. de înmatriculare X, proprietatea persoanei vătămate M.H., cu spargerea

geamului de la portiera dreapta-față, fără a fi sustrase bunuri; c) tentativă

de furt constând în deschiderea prin forțare a ușii metalice de la grajdul

persoanei vătămate A.S., faptă nefinalizată, întrucât nu s-au găsit bunuri de

valoare.

S-a

reținut că toate faptele au fost comise de către persoana solicitată în

asociere cu alți autori încă neidentificați, iar bunurile sustrase au o valoare

care nu depășește 3.000 de euro, constituie infracțiunea de furt realizată în

scopuri lucrative, prin efracție, în formă consumată și în formă de tentativă,

prevăzute de articolele 127, 129

1

, 130 alin. (1) și (3) și art. 15

C. pen. al Austriei, fiind sancționate prin pedepse privative de libertate de

la 1 la 10 ani.

Cu

ocazia audierii persoanei solicitate, s-a constatat că acesta este cetățean

român, că a fost localizat pe raza de competență teritorială a Curții de Apel

Craiova, locuind în comuna B., jud. Gorj și, în prezent, nu este angajat în

proceduri penale în fața organelor judiciare din România.

Totodată,

s-a reținut că persoana solicitată a arătat că nu are obiecțiuni privind

identitatea, dar că nu consimte la predare, cu motivarea că nu a săvârșit

faptele indicate în mandatul european de arestare și, de asemenea, că are

cunoștință despre durata îndelungată a procedurii de cercetare penală în

Austria și consideră că poate rămâne pe teritoriul național pentru a se apăra

eficient.

În

aceste condiții, s-a constatat că motivele de refuz la predare invocate nu se

încadrează în cele expres și limitativ prevăzute de art. 98 din Legea nr.

302/2004, iar antamarea vinovăției ori conținutului constitutiv al

infracțiunilor care motivează mandatul european excede analizei în prezenta

cauză, față de prevederile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, conform

cărora "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului

recunoașterii și încrederii reciproce în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru

a Consiliului nr. 584/2002/JAI".

Astfel,

s-a reținut că infracțiunile care motivează mandatul european de arestare fac

parte din categoria faptelor penale care exclud verificarea îndeplinirii

condiției dublei incriminări, în conformitate cu dispozițiile art. 96 alin. (1)

pct. 18 din Legea nr. 302/2004, dar trebuie notat că furtul prin efracție este

prevăzut și de legea penală română în conținutul art. 228, 229 alin. (1) lit.

d) C. pen., fiind incriminat cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani (pentru forma

consumată a infracțiunii), respectiv cu limite speciale reduse la jumătate

[pentru infracțiunea rămasă în stadiu de tentativă - conform art. 33 alin. (2)

C. pen.].

Față

de acestea, s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile pentru executarea

mandatului european de arestare prevăzute de art. 103 alin. (6) din Legea nr.

302/2004 raportat la art. 96 și 98 din aceeași lege, urmând să fie admisă

sesizarea și să se dispună predarea persoanei solicitate către autoritățile

judiciare emitente ale mandatului european de arestare, cu respectarea regulii

specialității, conform solicitării exprese a persoanei solicitate, astfel cum

dispune art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

În

ceea ce privește condiția specială prevăzută de art. 97 alin. (2) din Legea nr.

302/2004, s-a constatat că persoana solicitată a declarat expres că, în

situația în care s-ar ajunge la sancționarea sa cu o pedeapsă sau măsură

privativă de libertate, nu este de acord să execute în România, ci în Austria;

totodată, din extrasul comunicat de Serviciul de Evidență Informatizată a

Persoanelor a rezultat că persoana solicitată locuiește la adresa unde a fost

găsit începând cu 22 aprilie 2013, nu este căsătorit și nu are o ocupație

stabilă, deplasându-se în căutarea unui loc de muncă inclusiv în străinătate,

aspecte pentru care s-a luat act de voința acestuia, iar predarea nu a fost

condiționată de respectarea obligației de transferare a acestuia în România în

vederea executării, în cazul în care, în statul solicitant, procedura va fi

finalizată prin condamnarea acestuia la o pedeapsă privativă de libertate.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, persoana solicitată D.S. a formulat

contestație, arătând că judecătorul fondului nu a respectat prevederile art. 98

alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind mandatul european de arestare,

față de împrejurarea că nu și-a dat acordul la predare, iar în cauză nu există

o hotărâre definitivă cu privire la faptele de care este acuzat. A solicitat a

fi plasat în arest la domiciliu pentru a putea lua legătura cu un avocat din

Austria.

Examinând

contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru

motivele arătate în continuare.

Așa

cum a reținut chiar instanța de fond, din conținutul semnalării Biroului

Național Sirene nr. 1989739/BMA/2014 din data de 27 octombrie 2014 rezultă că

față de persoana solicitată D.S. a fost demarată o procedură de urmărire penală

de către Parchetul din Graz pentru comiterea mai multor infracțiuni de furt

prin efracție, realizate în participație, încadrate în categoria infracțiunilor

de "furt organizat sau armat" și care figurează în enumerarea

faptelor penale pentru care nu este necesară verificarea condiției dublei

incriminări.

În

vederea efectuării cercetărilor în Dosarul nr. 9 St 53/14f, la data de 23

octombrie 2014 a fost emis de către autoritățile judiciare austriece mandatul

european de arestare ce face obiectul prezentei cauze. Din conținutul

mandatului european de arestare rezultă că faptele imputate persoanei

solicitate D.S. constau în aceea că, în perioada 1 - 2 iulie 2014, împreună cu

alte persoane neidentificate încă, a sustras două motoferăstraie marca S.,

pătrunderea în incintă realizându-se prin forțarea încuietorii ușii spațiului

de depozitare; a deschis forțat poarta garajului și ușa autovehiculului marca

P.P. cu nr. de înmatriculare X, proprietatea persoanei vătămate M.H., spărgând

geamul de la portiera dreapta-față, fără a fi sustrase bunuri; a deschis prin

forțare ușa metalică de la grajdul persoanei vătămate A.S., faptă nefinalizată,

întrucât nu s-au găsit bunuri de valoare. Chiar dacă faptele menționate fac

parte din categoria celor care exclud verificarea condiției dublei incriminări,

se constată că în legea penală română activitățile imputate se regăsesc în

conținutul infracțiunilor prevăzute de art. 228, 229 alin. (1) lit. d) C. pen.

[două dintre fapte cu aplicarea art. 33 alin. (2) C. pen.], fiind sancționate

cu pedeapsa închisorii.

Pe

baza mandatului european de arestare astfel emis, Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Craiova prin ordonanța nr. 62 din 29 octombrie 2014 a dispus, conform

art. 101 din Legea nr. 302/2004 reținerea pentru 24 de ore, începând cu 29

octombrie 2014 - ora 12:05, după ce, fiind audiată de procuror, persoana

solicitată și-a exprimat acordul de a fi predată autorităților judiciare

austriece. Prin încheierea din 30 octombrie 2014 Curtea de Apel Craiova a admis

propunerea formulată de parchet și a dispus arestarea provizorie în vederea

predării, pe o durată de 15 zile, de la 30 octombrie 2014 până la 13 noiembrie

2014, inclusiv

Analizând

actele dosarului, Înalta Curte observă că, deși în fața procurorului și în

prezența apărătorului ales a precizat că este de acord cu predarea sa

autorităților judiciare austriece, în fața curții de apel persoana solicitată a

arătat că nu dorește să fie predat autorităților austriece întrucât este

nevinovat, că are cunoștință că procedura de cercetare în Austria este

îndelungată motiv pentru care nu se justifică menținerea în arest până la

lămurirea situației, iar în situația în care se va ajunge la condamnare dorește

să execute o eventuală pedeapsă privativă de libertate în acel stat.

Potrivit

art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată

declară că este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul din

motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98 din același act normativ,

judecătorul se poate pronunța prin sentință deopotrivă asupra arestării și

predării persoanei solicitate. Conform alin. (7) al aceluiași articol dacă

persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară

emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu

audierea acesteia cu privire exclusiv la poziția acesteia față de existența

unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare.

Totodată,

se constată că dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004

prevăd că atunci când mandatul a fost emis în scopul executării unei pedepse cu

închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă

persoana solicitată este cetățean român și declară că refuză să execute

pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent al mandatului

european de arestare, instanța română poate refuza executarea acestuia.

Întrucât

dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 vizează exclusiv

situația executării unei pedepse cu închisoare, iar mandatul european de

arestare a fost emis în vederea efectuării de cercetări în cauză, deci în faza

de urmărire penală, Înalta Curte apreciază că aceste prevederi nu sunt

aplicabile persoanei solicitate D.S., cu atât mai mult cu cât acesta a

declarat, în fața curții de apel, că, în eventualitatea în care va fi găsit

vinovat, este de acord să execute pedeapsa ce se va aplica într-un penitenciar

din Austria. Pe de altă parte, situațiile prevăzute de art. 98 alin. (2) din

Legea nr. 302/2004 constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea

judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) și nu motive

obligatorii, astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului

european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă

apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta. Mai mult,

motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare,

așa cum le-am detaliat anterior, nu se încadrează în niciuna dintre situațiile

prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004,

și, ca atare, criticile apărării cu privire la acest aspect nu pot fi primite.

În

aceste condiții, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod

corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru

executarea mandatului de arestare emis de Parchetul din Graz cu privire la

persoana solicitată D.S., întrucât acesta a fost emis pentru efectuarea de

cercetări, cuprinde faptele pentru care se solicită predare și nu există niciun

impediment în executare, cu respectarea, desigur, a regulii specialității

potrivit art. 115 alin. (2) același act normativ, astfel cum a precizat

contestatorul în declarația dată.

În

ceea ce privește susținerile apărării referitoare la circumstanțele personale

ale inculpatului, Înalta Curte arată că acestea nu pot face obiectul analizei

instanței raportat la obiectul dosarului care constă în executarea unui mandat

european de arestare, în calea de atac a contestației putând fi sancționată

exclusiv încălcarea dispozițiilor legale cu privire la acest obiect.

Pentru

motivele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin.

(7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată,

contestația formulată de persoana solicitată D.S. împotriva Sentinței penale

nr. 320 din 5 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 1756/54/2014.

Totodată,

având în vedere că prin hotărârea atacată s-a dispus inclusiv predarea

persoanei solicitate către autoritățile judiciare austriece, raportat la

dispozițiile art. 103 alin. (6) și 10 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte

apreciază că nu se mai impune analizarea posibilității înlocuirii măsurii

arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu o altă măsură mai

puțin restrictivă de libertate.

În

baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă

procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de

520 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată D.S. împotriva

Sentinței penale nr. 320 din 5 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 1756/54/2014.

Obligă

contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 13 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - GV