ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1025/2015

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 130 din 15 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis de Biroul Procurorului Public din Haga - în Dosarul nr. 15002014070658 privitor la persoana solicitată G.R.I., iar, în baza art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus predarea sa către autoritățile olandeze, cu respectarea regulii specialității.

A fost revocată măsura controlului judiciar dispusă prin încheierea din data de 01 iulie 2015, iar, în baza art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea, în vederea predării, a persoanei solicitate G.R.I., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută în cauză 24 ore de la data de 30 iunie 2015 la data de 01 iulie 2015 și s-a dispus emiterea mandatului de arestare.

Cheltuielile judiciare în sumă de 420 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu, au rămas în sarcina statului, urmând a se vira din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul de Avocați Dolj. Totodată, cheltuielile judiciare reprezentând contravaloarea lucrării de traducere, au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că, la data 30 iunie 2015, a fost înregistrată adresa nr. 8760/JJ/5/2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat semnalarea 1506175/SIRENE/BAR din 25 iunie 2015, instanța de fond fiind sesizată în procedura prevăzută de art. 101 din Legea nr. 302/2004, cu privire la arestarea provizorie a persoanei G.R.I., față de care s-a emis mandatul european de arestare de către

autoritățile judiciare olandeze la data de 23 iunie 2015 în Dosarul nr. 15002014070658.

Totodată, au fost înaintate procesul verbal încheiat la data de 30 iunie 2015 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și ordonanța de reținere nr. 31/2015 din 30 iunie 2015, prin care s-a dispus reținerea persoanei solicitate G.R.l. pentru 24 ore, cu începere de la 30 iunie 2015, ora 10:50, până la 01 iulie 2015, ora 10:50.

Prin încheierea din 1 iulie 2015 a Curții de Apel Craiova a fost respinsă propunerea de arestare provizorie în vederea extrădării, iar în baza art. 101 alin. (5) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 211, art. 214, art. 215 C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar, față de persoana solicitată G.R.l. pe o durată de 15 zile, începând din 01 iulie 2015 până la 15 iulie 2015, inclusiv. în baza art. 215 alin. (1), (2) C. proc. pen., s-a dispus ca, pe timpul cât se află sub control judiciar, persoana solicitată să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată; b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței; c) să se prezinte la organul de poliție - Poliția Podari, jud Dolj, - desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată; d) să nu depășească limita teritorială a comunei Podari, jud Dolj, fixată de organul judiciar, decât cu încuviințarea prealabilă a acestuia.

A fost fixat termen pentru prezentarea mandatului european tradus în limba română la data de 15 iulie 2015.

La data de 10 iulie 2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat mandatul european emis de autoritățile judiciare olandeze, privind pe G.R.l., tradus în limba română, în cuprinsul acestuia arătându-se că persoana solicitată este urmărită pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 310, 311 și 140 C. pen. olandez, maximul pedepsei fiind de 6 ani închisoare.

Din descrierea faptelor a rezultat că persoana solicitată G.R.l., la datele de 18 și 19 februarie 2015, împreună cu alte persoane a sustras din magazinele companiilor V și D, parfumeria D. și de la un magazin de articole sportive, aflate în orașele Hoorn, Apeldoorn, Deventer și Almelo din Olanda mai multe bunuri. Ancheta a arătat că în perioada 09 februarie - 31 martie 2015, persoana solicitată G.R.l. a făcut parte dintr-un grup organizat care avea obiectivul de a fura. Această anchetă a arătat de asemenea, că persoana solicitată, împreună cu alte persoane, a trimis bunurile furate în România pentru a fi vândute acolo și că este implicată în transferuri de bani, provenind din aceste infracțiuni, din Olanda în România.

Văzând dispozițiile art. 86 și art. 96, art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile de fond și

formă ale mandatului european de arestare preventivă, astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile legale, că au fost respectate drepturile persoanei solicitate, cererea de executare a mandatului european de arestare fiind admisibilă, în conformitate cu dispozițiile art. 107 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Totodată, s-a apreciat că motivele invocate de persoana solicitată referitoare la împrejurarea că are în îngrijire un copil de 11 luni nu se încadrează între cele de refuz de executare a mandatului european de arestare prevăzute de dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004, însă ar putea constitui temei pentru a se putea dispune eventual amânarea predării conform art. 58 alin. (2) lit. b) din lege, până la împlinirea vârstei de 1 an a minorului. Cu toate acestea, s-a apreciat că nu se impune amânarea predării, față de durata de timp scurtă rămasă până la împlinirea vârstei de 1 an a minorului, respectiv o lună, minorul fiind născut la data de ... 2014, cu atât mai mult cu cât, potrivit anchetei sociale aflate la dosar și adresei nr. 2760/11/5/2015 întocmită de CJ Dj - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, rezultă că minorul se află în grija bunicilor materni, în ocrotirea acestora aflându-se minorul și anterior, la o vârstă mai fragedă, respectiv la vârsta de 5 luni, când persoana solicitată nu s-a aflat în țară, fiind în Olanda.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, persoana solicitată G.R.I. a formulat contestație, arătând că mama sa are probleme de sănătate și are în îngrijire atât pe fiul său în vârstă de 10 luni, cât și pe fiul sorei sale, în vârstă de un an și jumătate.

Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru motivele arătate în continuare.

Așa cum a reținut chiar instanța de fond, din conținutul semnalării Biroului Național Sirene nr. 1506175/SIRENE/BAR din 25 iunie 2015 și al mandatului european de arestare emis de autoritățile olandeze, rezultă că față de persoana solicitată G.R.I. a fost demarată o procedură de urmărire penală de către Biroul Procurorului Public din Haga pentru comiterea infracțiunilor de furt, furt calificat, participare la grup infracțional organizat și spălare de bani, prevăzute de art. 310, 311, 140 și 420 bis din C. pen. olandez, realizate în participație și care figurează în enumerarea faptelor penale pentru care nu este necesară verificarea condiției dublei incriminări.

Se constată că, în vederea efectuării cercetărilor în Dosarul nr. 15002014070658, la data de 23 iunie 2015, a fost emis de către autoritățile judiciare olandeze mandatul european de arestare ce face obiectul prezentei cauză. Din conținutul mandatului european de arestare rezultă că faptele imputate persoanei solicitate G.R.I. constau în aceea că, la datele de 18 și 19 februarie 2015, împreună cu alte persoane a sustras din magazinele companiilor V și D, parfumeria D. și de la un magazin de articole sportive, aflate în orașele Hoorn, Apeldoorn, Deventer și Almelo din Olanda mai multe

bunuri, iar, în perioada 09 februarie - 31 martie 2015, a făcut parte dintr-un grup organizat care avea obiectivul de a fura. A mai rezultat că persoana solicitată, împreună cu alte persoane, a trimis bunurile furate în România pentru a fi vândute acolo, fiind implicată în transferuri de bani, provenind din aceste infracțiuni, din Olanda în România.

Faptele menționate fac parte din categoria celor care exclud verificarea condiției dublei incriminări, însă se constată că sunt incriminate și în legea penală română, regăsindu-se în conținutul infracțiunilor prevăzute de art. 228 C. pen., art. 367 C. pen. și art. 29 din Legea nr. 656/2002, fiind sancționate cu pedeapsa închisorii.

Pe baza mandatului european de arestare astfel emis, în conformitate cu dispozițiile art. 101 din Legea nr. 302/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus, prin ordonanța nr. 31 din 30 iunie 2015, reținerea pentru 24 de ore, începând cu 30 iunie 2015 - ora 10:50, după ce, fiind audiată de procuror, persoana solicitată a declarat că nu este de acord să fie predată autorităților judiciare olandeze. Prin încheierea din 1 iulie 2015, Curtea de Apel Craiova a respins propunerea formulată de Parchet de arestare provizorie în vederea predării, și a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de persoana solicitată pe o durată de 15 zile, începând din 01 iulie 2015 până la 15 iulie 2015, inclusiv.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte observă că, atât în fața procurorului și în prezența apărătorului din oficiu, cât și în fața instanței de fond, persoana solicitată a precizat că nu dorește să fie predată autorităților olandeze întrucât este nevinovată, mama sa este bolnavă și are în îngrijire doi minori, fiul și nepotul său. Totodată, în declarația dată în fața instanței persoana solicitată a solicitat aplicarea regulii specialității.

Potrivit art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98 din același act normativ, judecătorul se poate pronunța prin sentință deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate. Conform alin. (7) al aceluiași art. dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia cu privire exclusiv la poziția acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare.

Totodată, se constată că dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 prevăd că atunci când mandatul a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român și declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent al mandatului european de arestare, instanța română poate refuza executarea acestuia.

Întrucât dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 vizează exclusiv situația executării unei pedepse cu închisoare, iar mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării de cercetări în cauză, deci în faza de urmărire penală, Înalta Curte apreciază că aceste prevederi nu sunt aplicabile persoanei solicitate G.R.I. Pe de altă parte, situațiile prevăzute de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) și nu motive obligatorii, astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta. Mai mult, motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare, așa cum le-am detaliat anterior, nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004, și, ca atare, criticile apărării cu privire la acest aspect nu pot fi primite.

În

aceste condiții, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare emis de Biroul Procurorului Public din Haga cu privire la persoana solicitată G.R.I., întrucât acesta a fost emis pentru efectuarea de cercetări, cuprinde faptele pentru care se solicită predare și nu există niciun impediment în executare, cu respectarea, desigur, a regulii specialității potrivit art. 115 alin. (2) același act normativ, astfel cum a precizat contestatoarea în declarația dată.

Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată G.R.I. împotriva sentinței penale nr. 130 din 15 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În

baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatoarea persoană solicitată va fi obligată la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată G.R.I. împotriva sentinței penale nr. 130 din 15 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iulie 2015.