ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3541/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 13.132/288/2012, reclamanta SC B. SA prin Lichidator Judiciar C.l.l. B.Ș. cu sediul în Focșani, a chemat în judecată pârâtele SC G. SA, Tg. Jiu și SC R. SA, Tg.

Jiu, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 14 ianuarie 2002 între SC A. SA și SC Z. SA înregistrat din 15 ianuarie 2002, precum și a actului subsecvent respectiv contractul de schimb încheiat între SC Z. SA și SC G. SA la data de 30 iunie 2004 constatat prin sentința civilă nr. 891 din 15 octombrie 2004 a Judecătoriei Brezoi ambele având ca obiect imobile construcții denumite Popas Turistic O.; să fie obligate pârâtele la restituirea imobilelor și să se dispună radierea din cartea funciară a înscrierilor privind dreptul de proprietate asupra imobilelor menționate.

Prin sentința civilă nr. 1722 din 20 februarie 2013 Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepția necompetenței sale materiale, declinându-și competența în favoarea Tribunalului Constanța. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că potrivit art. 11 lit. h) din Legea nr. 85/2006 judecătorului sindic îi revine competența de soluționare a acțiunii în anularea actelor frauduloase formulată de lichidatorul judiciar coform art. 25 lit. c) și art. 80 alin. (1) din Legea nr. 85/2006. Prin sentința civilă nr. 1708 din 3 iunie 2013 Tribunalul Constanța, sectia a ll-a civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict. Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că, în speță deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC B. SA (fostă SC A. SA) a fost dispusă prin sentința nr. 136 din 29 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 137/91/2007, dar urmare admiterii cererii de strămutare, pe rolul Tribunalului Constanța, secția a ll-a civilă, s-a format Dosarul nr. 137/91/2007 de insolvență, în cadrul căruia judecătorul sindic a fost învestit cu soluționarea cererilor ce cad în competența sa, conform atribuțiilor prevăzute de art. 11 din Legea nr. 85/2006.

S-a mai reținut că în cauză lichidatorul judiciar a mai formulat acțiuni în anularea actelor frauduloase în considerarea atribuțiilor ce îi reveneau conform art. 25 lit. c) din Legea nr. 85/2006, acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 79, acțiuni respinse de judecătorul sindic ca tardiv introduse față de dispozițiile art. 81 din Legea nr. 85/2006, soluții rămase irevocabile, conform căruia „acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art. 79 și 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii" (exemplu: Dosar nr. 137/91/2007/a3, 137/91/2007/a6, 137/91/2007/a7).

În aceste condiții debitoarea SC B. SA prin lichidator judiciar a ales să formuleze acțiuni în constatarea nulității absolute întemeiate pe dispozițiile dreptului comun art. 948, 966, 968 C. civ. pe care Ie-a adresat instanței competente în speță Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, arătând expres că nu a înțeles să formuleze prezenta acțiune în condițiile art. 79 și urm. din Legea nr. 85/2006 și că aflarea reclamantului în procedura insolvenței nu atrage „de plano" competența judecătorului sindic în soluționarea tuturor acțiunilor formulate de reclamant considerent pentru care instanțele competente de drept comun soluționează de exemplu acțiunile în pretenții sau cererile de evacuare formulate de societatea aflată în insolventă.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență ivit între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a soluționa pricina, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 85/2006 „administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii", iar conform art. 80 din același act normativ „administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin actele enumerate la lit. a)-g).

Art. 11 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2006 prevede că în atribuțiile judecătorului sindic intră judecarea acțiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator, în considerarea atribuțiilor ce îi revin conform art. 25 lit. c) din Legea nr. 85/2006, acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 79 și 80 din același act normativ, privind anularea unor acte frauduloase și a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii.

Întrucât în speță, obiectul cererii reclamantei poartă asupra unei acțiuni în anularea unor acte pretins a fi fraudulos încheiate, de transfer a dreptului de proprietate asupra unor imobile ce au făcut parte din patrimoniul societății, încheiate în scopul prejudicierii acționarilor și creditorilor, se constată că atribuțiile de soluționare a unor astfel de acte intră în sarcina judecătorului sindic învestit cu soluționarea dosarului de faliment, potrivit art. 11 al 1 lit. h) din Legea nr. 85/2006. Cum dispozițiile art. 79 și 80 din Legea nr. 85/2006 privind insolvența, au caracter absolut, acestea fiind de strictă interpretare și stabilind atribuțiile lichidatorului judiciar într-o atare situație, se reține că, competent din punct de vedere material să soluționeze prezenta cerere de chemare în judecată este Tribunalului Constanța.

În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte, urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Constanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2013.