ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3541/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

13.132/288/2012, reclamanta SC B. SA prin Lichidator Judiciar C.l.l. B.Ș. cu sediul

în Focșani, a chemat în judecată pârâtele SC G. SA, Tg. Jiu și SC R. SA, Tg. Jiu,

solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea

absolută a contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data

de 14 ianuarie 2002 între SC A. SA și SC Z. SA înregistrat din 15 ianuarie 2002,

precum și a actului subsecvent respectiv contractul de schimb încheiat între SC

Z. SA și SC G. SA la data de 30 iunie 2004 constatat prin sentința civilă nr.

891 din 15 octombrie 2004 a Judecătoriei Brezoi ambele având ca obiect imobile construcții

denumite Popas Turistic O.; să fie obligate pârâtele la restituirea imobilelor și

să se dispună radierea din cartea funciară a înscrierilor privind dreptul de proprietate

asupra imobilelor menționate.

Prin sentința

civilă nr. 1722 din 20 februarie 2013 Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepția

necompetenței sale materiale, declinându-și competența în favoarea Tribunalului

Constanța.

Pentru a pronunța

această soluție instanța a reținut că potrivit art. 11 lit. h) din Legea nr. 85/2006

judecătorului sindic îi revine competența de soluționare a acțiunii în anularea

actelor frauduloase formulată de lichidatorul judiciar coform art. 25 lit. c) și

art. 80 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

Prin sentința

civilă nr. 1708 din 3 iunie 2013 Tribunalul Constanța, sectia a ll-a civilă, a admis

excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. Constatând ivit conflictul negativ

de competență, a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea

acestui conflict.

Pentru a pronunța

această sentință tribunalul a reținut că, în speță deschiderea procedurii insolvenței

împotriva debitoarei SC B. SA (fostă SC A. SA) a fost dispusă prin sentința nr.

136 din 29 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 137/91/2007,

dar urmare admiterii cererii de strămutare, pe rolul Tribunalului Constanța, secția

a ll-a civilă, s-a format Dosarul nr. 137/91/2007 de insolvență, în cadrul căruia

judecătorul sindic a fost învestit cu soluționarea cererilor ce cad în competența

sa, conform atribuțiilor prevăzute de art. 11 din Legea nr. 85/2006.

S-a mai reținut

că în cauză lichidatorul judiciar a mai formulat acțiuni în anularea actelor frauduloase

în considerarea atribuțiilor ce îi reveneau conform art. 25 lit. c) din Legea

nr. 85/2006, acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 79, acțiuni respinse de judecătorul

sindic ca tardiv introduse față de dispozițiile art. 81 din Legea nr. 85/2006, soluții

rămase irevocabile, conform căruia „acțiunea pentru anularea actelor frauduloase

încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor

sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art. 79 și 80, poate

fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data

expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20

alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii"

(exemplu: Dosar nr. 137/91/2007/a3, 137/91/2007/a6, 137/91/2007/a7).

În aceste condiții

debitoarea SC B. SA prin lichidator judiciar a ales să formuleze acțiuni în constatarea

nulității absolute întemeiate pe dispozițiile dreptului comun art. 948, 966, 968

C. civ. pe care Ie-a adresat instanței competente în speță Judecătoriei Râmnicu

Vâlcea, arătând expres că nu a înțeles să formuleze prezenta acțiune în condițiile

art. 79 și urm. din Legea nr. 85/2006 și că aflarea reclamantului în procedura insolvenței

nu atrage „de plano" competența judecătorului sindic în soluționarea tuturor

acțiunilor formulate de reclamant considerent pentru care instanțele competente

de drept comun soluționează de exemplu acțiunile în pretenții sau cererile de evacuare

formulate de societatea aflată în insolventă.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență ivit între cele două instanțe,

care se declară deopotrivă necompetente în a soluționa pricina, în temeiul dispozițiilor

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Constanța, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 79 din Legea nr. 85/2006 „administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul

poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase

încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii

procedurii", iar conform art. 80 din același act normativ „administratorul

judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni

pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către

terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii

altor prestații executate, realizate de debitor prin actele enumerate la lit.

a)-g).

Art. 11 alin.

(1) lit. h) din Legea nr. 85/2006 prevede că în atribuțiile judecătorului sindic

intră judecarea acțiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator,

în considerarea atribuțiilor ce îi revin conform art. 25 lit. c) din Legea nr. 85/2006,

acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 79 și 80 din același act normativ, privind

anularea unor acte frauduloase și a unor constituiri ori transferuri cu caracter

patrimonial, anterioare deschiderii procedurii.

Întrucât în speță,

obiectul cererii reclamantei poartă asupra unei acțiuni în anularea unor acte pretins

a fi fraudulos încheiate, de transfer a dreptului de proprietate asupra unor imobile

ce au făcut parte din patrimoniul societății, încheiate în scopul prejudicierii

acționarilor și creditorilor, se constată că atribuțiile de soluționare a unor astfel

de acte intră în sarcina judecătorului sindic învestit cu soluționarea dosarului

de faliment, potrivit art. 11 al 1 lit. h) din Legea nr. 85/2006.

Cum dispozițiile

art. 79 și 80 din Legea nr. 85/2006 privind insolvența, au caracter absolut, acestea

fiind de strictă interpretare și stabilind atribuțiile lichidatorului judiciar într-o

atare situație, se reține că, competent din punct de vedere material să soluționeze

prezenta cerere de chemare în judecată este Tribunalului Constanța.

În consecință,

față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin.

(5) C. proc. civ., Înalta Curte, urmează a stabili competența de soluționare a cauzei,

în favoarea Tribunalului Constanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 24 octombrie 2013.