ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3858/2013

Asupra recursurilor de față, constată următoarele; Prin sentința civilă nr. 289/S din 08 noiembrie 2010, Tribunalul Brașov, respingând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și admițând în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și cererea de intervenție în favoarea acestuia, formulată de intervenienta Regia Autonomă – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, ambele în contradictoriu cu pârâții SC P. SA Brașov și P.J. a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții SC P. SA Brașov și P.J., autentificat sub nr. 652 din 11 septembrie 2003 la Biroul Notarului Public - C.D.

- Brașov, în ce privește construcțiile garaj și casă de cărămidă, identificate la A + 8 în CF 9524 Brașov, sub nr. top 7182/6 și 7184/4. În consecință, a dispus rectificarea C.F. 9524 Brașov, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului P.J. asupra acestor construcții, drept înscris în această CF sub B 30 și a respins restul pretențiilor reclamantului și intervenientei, a luat act de renunțarea la judecata cererii de chemare în garanție a pârâtului P.J., formulată de pârâta SC P. SA și a constatat nulitatea raportului de expertiză întocmit de către expert M.E. sub nr. 204386 din data de 03 septembrie 2007. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, este neîntemeiată, întrucât reclamantul este proprietarul imobilului în litigiu, aspect ce rezultă atât din Decizia civilă nr. 91/Ap.

din 29 iunie 2006 a Curții de Apel Brașov, în care se reține că Vila „ T.„ a fost închiriată de către R.A. – A.P.P.S. (administratorul acesteia pentru statul român) cât și din înscrierea cărții funciare și deși părțile au poziții diferite cu privire la identificarea acestui imobil, acestea nu au influență asupra calității procesuale a reclamantului, acesta fiind proprietarul bunului, distinct de modul de dobândire al acestuia.

Neîntemeiate s-au considerat și susținerile pârâtului P.J., în sensul că, reclamantul Statul Român nu are nici o legătură cu înscrierile de carte funciară, iar Ministerul Finanțelor Publice nu poate avea calitate procesuală pentru anularea transmiterii drepturilor tabulare între cei doi pârâți pentru că această calitate rezultă din conținutul art. 25 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, potrivit căruia statul participă în raporturi de drepturi și obligații prin Ministerul Finanțelor Publice , afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop. Pe fondul cauzei s-a constatat că acțiunea este parțial întemeiată. Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 652 din 11 septembrie 2003 autentificat de B.N.P.

C.D., pârâtul P.J. a vândut către cealaltă pârâtă, SC P. SA Brașov, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Timișul de Jos, str. Națională, înregistrat în C.F. 9524 Brașov, nr. top 7182/5 – teren și plantație de 2692,80 mp, 7182/6 – teren și plantație de 8469,40 mp și construcția garaj 7184/4 – teren și plantație de 6.838,60 mp și construcția casă de cărămidă, identificată la A+8 ( fila 9, dosar nr. 3298/2004). Reclamantul a criticat acest contract pe motiv că prin încheierea lui s-a adus atingere dreptului său de proprietate, imobilul construcție Vila T., ce face obiectul acestuia, nefiind în proprietatea vânzătorului ci a Statului Român, dat în administrarea R.A. A.P.P.S. Imobilul construcție descris în contractul a cărui nulitate se cere a fi constatată este identic ca descriere, cu cel de sub A + 8 din C.F.

9524 Brașov, nr. top 7182/5 – teren și plantație de 2692,80 mp, 7182/6 – teren și plantație de 8469,40 mp și construcția garaj, 7184/4 – teren și plantație de 6.838,60 mp și construcția casă de cărămidă, fără a se menționa în act și denumirea acestuia, respectiv Vila T. Construcția de sub A+8 din CF 9524 Brașov este radiată în anul 1992 ca fiind demolată în 1959, așa cum rezultă de sub B 28 cu trimitere la A 13 a aceleiași cărți funciare. Descrierea construcției de sub B13, respectiv casă de cărămidă cu trei încăperi, una bucătărie, una baie, una cămară, un closet cu WC, un antreu și una pivniță cu două despărțituri și un garaj de piatră, nu coincide cu cea de la A + 8 din C.F. 9524 Brașov, nr. top 7182/5, 7182/6, 7184/4, respectiv casă de cărămidă cu 8 încăperi, pivniță cu două încăperi și garaj de piatră.

La data de 20 octombrie 1992, Primăria Predeal răspunde la cererea pârâtului P.J. înregistrată sub nr. 2322, de radiere a construcției din CF 9524 Brașov, în sensul că, imobilul din Predeal str. Timișului de jos a fost demolat în anul 1959. Cu toate acestea, la data de 07 iulie 2003 Primăria Orașului Predeal eliberează Certificatul de urbanism, la cererea pârâtului, necesar pentru întabularea casei din cărămidă aflată pe nr. top 7184/4 și garajului aflat pe nr. top 7182/6 în CF 9524, menționându-se că imobilele se află în administrarea operativă a R.A. – A.P.P.S. Sub B30 în aceeași carte funciară se înregistrează pe terenul cu nr. top 7184/4 – casa de cărămidă, iar pe cel cu nr. top 7182/6 un garaj, toate în Predeal str. Națională și constituirea proprietății în favoarea pârâtului P.J.

cu titlu drept construire în baza documentației nr. 293/2003 eliberată de Primăria Predeal, deși acest certificat a fost dat doar pentru întabularea vechilor construcții, nefiind apt de a ține loc de autorizație de construire și nici de a conferi dreptul de a executa lucrări de construcții, cum rezultă din însuși conținutul său, și nici să stea la baza înscrierii dobândirii dreptului de proprietate în acest mod. Pârâtul P.J. a solicitat, în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului înscris în CF 9524 sub nr. top 7184/4 (casă de cărămidă cu 8 încăperi, pivniță, garaj de piatră) prin Notificarea nr. 3437 din 14 noiembrie 2001, procedură specială nefinalizată.

Din documentația prezentată a rezultat că descrierea construcției de sub B 13 a cărții funciare corespunde mai degrabă celei ce reprezintă Vila T. și nu a celei asupra căreia susține pârâtul că a avut proprietatea la data vânzării sale, iar prin lucrarea de expertiză tehnică efectuată de către expert ing. L.M. s-a stabilit că Vila T. se află situată pe nr. top 7182/5, 7182/6, 7184/4, expertul susținând, în cadrul ședinței publice din data de 10 mai 2010, că obiectul contractului îl constituie Vila T. și că ceea ce s-a vândut prin contractul atacat este Vila T., care este casa preluată și recondiționată.

Concluzia care se desprinde este că imobilul în litigiu a fost preluat de stat, că pentru acesta s-a formulat cerere de restituire în natură, că el se află în proprietatea statului care nu s-a înscris în cartea funciară, că identificarea din CF nu a fost confirmată de către expert, că litigiile anterioare au vizat doar terenul nu și construcțiile aflate pe acesta și că procedura de restituire în natură a imobilului în litigiu, pentru care s-a formulat notificare, nu a fost finalizată.

În raport de dispozițiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, nu s-a dovedit aprobarea restituirii în natură, astfel că nu s-a putut reține existența unui drept actual în favoarea pârâtului la data încheierii contractului atacat, iar sub aspectul inexistenței construcției în patrimoniul pârâtului dobândită prin succesiune, la data perfectării actului de vânzare – cumpărare, având relevanță și conținutul „Antecontractului de vânzare – cumpărare ce include și promisiune de vânzare„ în conținutul căruia se face referire la obligația vânzătorului-pârâtul P.J., de a vinde cumpărătorului-reprezentantul pârâtei SC P. SA Brașov, imobilul din „Timișul de Jos, înregistrat în C.F. 9524, a localității Brașov, sub nr. top 7182/5, constituit din teren în suprafață de 2692,80 mp, sub nr. top 7182/6, constituit din teren în suprafață de în suprafață de 8469,40 mp și sub nr. top 7184/4, constituit din teren în suprafață de în suprafață de 6838,60 mp, imobil descris la A+8”.

Instanța nu a fost sesizată cu o cerere privind constatarea preluării de către stat a imobilului construcție, ce face obiectul litigiului, aspect care de altfel, nu a reprezentat subiect de dispută între părți. Reclamantul și intervenienta au solicitat constatarea nulității contractului pe motiv că, la încheierea acestuia a lipsit obiectul său ca element constitutiv, în sensul că imobilul, construcție și garaj, nu a fost niciodată în proprietatea pârâtului P.J., acesta, ca și pârâta SC P. SA Brașov, cunoscând împrejurarea că pe teren nu este edificată nicio construcție, fiind astfel nesocotită una din condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții, prevăzute de art. 948 C. civ., respectiv cauza actului juridic de înstrăinare.

Împrejurarea că imobilul construcție nu se află în proprietatea vânzătorului, a fost cunoscută de pârâtă, prin reprezentantul său I.N., acesta încheind un contract de prestări servicii turistice având ca obiect Vila T. cu R.A. A.P.P.S. – S.R.P. Sinaia (antecesoarea intervenientei) sub nr. 1544 din 03 iulie 2000, contract ce a încetat la 30 iunie 2002, potrivit actului adițional nr. 1376 din 29 iunie 2001, aspect reținut anterior de instanța comercială în dosar nr. 773/C/AP/2005 al Curții de Apel Brașov, condiții în care, buna credință, invocată de pârâta SC P. SA Brașov la încheierea actului, nu a fost reținută.

Solicitarea de restituire a imobilului în litigiu, prin notificare, de către pârâtul P.J., coroborată cu închirierea imobilului de către cealaltă pârâtă SC P. SA Brașov de la reclamant, prin intervenientă, reprezintă două împrejurări ce semnifică cunoașterea de către semnatarii actului a cărui nulitate se cere a fi constatată, că bunul nu se afla în proprietatea vânzătorului, ascunzând intenția de a produce o pagubă în patrimoniul reclamantului, ceea ce atrage sancțiunea cu nulitatea absolută a vânzării lucrului altuia, conform art. 948 C. civ. Ca o consecință, a fost admisă și rectificarea C.F. 9524 Brașov, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului P.J. asupra acestor construcții, drept înscris în această carte funciară sub B 30 în temeiul art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare.

Capătul de cerere privind repunerea părților în situația anterioară în sensul întoarcerii în patrimoniul Statului Român a construcției ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui anulare o solicită a fost respins, reclamantul nefăcând dovada proprietății tabulare asupra imobilului construcție în litigiu, indicând o altă construcție înscrisă cu denumirea de „Vila T.„ pe alte numere topografice neconfirmate de expert, solicitare condiționată și de modul de soluționare a notificării pârâtului P.J. cu privire la restituirea în natură a imobilului. În temeiul art. 246 C. proc. civ., instanța a luat act că pârâta SC P. SA a arătat că înțelege să renunțe la judecarea cererii de chemare în garanție a pârâtului P.J.

Lucrarea de expertiză tehnică efectuată inițial de către expert ing. M.E., sub nr. 204386 din data de 03 septembrie 2007, a fost constată nulă, dat fiind că au fost încălcate prevederi legale imperative, cu privire la citarea părților pentru efectuarea ei. Împotriva hotărârii au declarat apel, reclamantul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și pârâta SC P. SA Brașov. Prin apelul declarat de reclamant s-a urmărit modificarea hotărârii în sensul admiterii în totalitate a acțiunii introductive, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, prin întoarcerea în patrimoniul statului a construcției ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui anulare s-a solicitat, iar prin apelul exercitat de pârâtă, s-a solicitat respingerea în tot a acțiunii introductive precum și a cererii de intervenție formulată de R.A.

A.P.P.S., ca urmare a constatării îndeplinirii condițiilor de validitate ale contractului de vânzare cumpărare, dar și prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantului. Prin decizia civilă nr. 74/Ap din 27 mai 2011 a Curții de Apel Brașov, apelurile părților au fost respinse ca nefondate, cu consecința păstrării hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru următoarele considerente: Soluția adoptată de prima instanță, constând în constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare în ceea ce privește construcțiile garaj și casă de cărămidă, identificate sub nr. top 7182/6, 7184/4, corespunde situației faptice din dosarul cauzei, căreia i se raportează starea de drept corespunzătoare.

Prin sentința civilă nr. 7697 din 24 iunie 1996 a Judecătoriei Brașov, rămasă irevocabilă, pârâtul a dobândit în proprietate, prin efectul acțiunii în revendicare, imobilul teren înscris în CF nr. 9524 Brașov, nr. top 7182/5, 7182/6, 7184/4, punerea în posesie realizându-se prin procesul-verbal din 17 septembrie 1999, ocazie cu care s-a consemnat că imobilul restituit pârâtului P.J. este format din livadă, iar suprafața restituită fiind marcată prin țăruși.

La momentul emiterii Ordinului nr. 49/1992, dat în aplicarea Legii nr. 18/1991, în CF a imobilului figura înscrisă casă de cărămidă cu 8 încăperi și pivniță cu 2 încăperi, garaj de piatră, construcții radiate din evidența de CF în anul 1992, ca fiind demolate în anul 1959. În anul 2003, pârâtul P.J., pe baza documentației și a certificatului de urbanism, a înscris sub nr. top 7184/4, casă din cărămidă, iar sub nr. top 7182/6, garajul, înscrieri care au facilitat încheierea contractului de vânzare-cumpărare atacat, ca urmare a pretenției asumate de pârâtul P.J., conform căreia construcția nou înscrisă este identică celei aflate în proprietatea statului. În realitate, așa cum a reținut și prima instanță, evidența deficitară a operațiunilor de carte funciară a permis confundarea naturii construcțiilor de pe imobilul teren.

Astfel, conform procesului-verbal de predare-primire, încheiat la data de 18 noiembrie 1999, în aplicarea sentinței civile nr. 7697/1996 a Judecătoriei Brașov, în momentul delimitării lotului cuvenit pârâtului P.J. s-a stabilit că acestaeste în vecinătatea parcului de la T., care face trimitere tocmai la construcția reprezentând Vila T., și care nu a constituit obiectul revendicării pârâtului. Potrivit schiței topografice anexate, pe parcela cu nr. top 7184/4 apar evidențiate două construcții distincte, situate în apropierea parcelei cu nr. top 7182/6. Acestea nu reprezintă altceva decât „urmele” vechii construcții, demolate în anul 1959, care a aparținut în proprietate autoarei pârâtului P.J., constituite din casă de cărămidă cu fundații de beton și acoperită cu țiglă, cu 3 camere, una bucătărie, una baie, una cămară, un closet cu wc, un antreu și una pivniță cu 2 încăperi și pod, iar separat s-a mai zidit un garaj de piatră acoperit cu țiglă.

Așadar, garajul a fost zidit separat, alăturat, nu așa cum a rezultat din evidențele actuale, construcția casă înscrisă pe lotul cu nr. top 7184/4, iar garajul pe lotul evidențiat sub nr. top 7182/6. Imobilul construcție, evidențiat mai sus, nu este același cu imobilul construcție identic cu Vila T., proprietatea reclamantului, alăturat argumentelor de elemente tehnice arătate, reținundu-se și deosebirea de structură constructivă dintre cele două edificate, nuanțată în considerentele hotărârii tribunalului. Prin cererea adresată Primăriei Predeal la data de 07 august 2001, pârâtul P.J.

a solicitat, eliberarea autorizației de construire pentru ridicarea gardului de împrejmuire a proprietății, anexând petiției, extrasul de CF al imobilului în litigiu, din care a rezultat că bunul stăpânit este teren, iar prin certificatul de urbanism emis de Primăria Orașului Predeal sub nr. 293/2003 s-a autorizat intabularea construcției casă de cărămidă pe nr. top 7184/4 și garaj pe nr. top 7182/6, în fapt Vila T., proprietatea reclamantului, radiată din eroare în anul 1992, în locul celei cu adevărat demolate în 1959, astfel cum au stabilit și lucrările tehnice efectuate în cauză. Profitând de evidența incertă a cărții funciare, pârâtul P.J. a devenit astfel proprietar și asupra imobilului aflat în proprietatea Statului Român la momentul actual.

Această împrejurare este susținută și de Antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 18 octombrie 2001, între aceeași pârâți prin care obiectul tranzacției îl constituie același imobil –teren, proprietatea pârâtului P.J., fără construcții. S-a apreciat justificată calitatea procesuală și interesul titularului acțiunii față de atitudinea procesuală a reclamantului în raport cu actul juridic a cărui nulitate s-a solicitat, iar în ceea ce privește apelul reclamantului, atâta vreme cât s-a indicat că imobilul este înscris în altă CF – deși identitatea acestuia este evidentă – cererea de repunere a părților în situația anterioară, a fost respinsă. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, a declarat recurs reclamantul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov prin care a solicitat modificarea deciziei recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulate.

În raport de motivul prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul reclamant a susținut că hotărârea este nelegală, întrucât instanța nu a dispus întoarcerea imobilului în patrimoniul reclamantei, condiționând această situație de modalitatea în care va fi soluționată notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, de către pârât.

Sub acest aspect a arătat că pârâtul nu a formulat niciodată o notificare sau o cerere prin care să revendice imobilul construcție și nu a făcut probe în acest sens; că Vila T., ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare este înscrisă în CF 20767, top 7182/2, 7184/2 și 7185/2 în timp ce din extrasul de CF 9524 Brașov, rezultă că imobilul construcție, a fost radiat în 1992 ca urmare a demolării în anul 1959; că din probele administrate în cauză a rezultat că părțile contractante aveau cunoștință de faptul că bunul nu se afla în proprietatea vânzătorului, astfel că, față de intenția acestora, devin aplicabile dispozițiile art. 966 și 968 C. civ. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, a formulat recurs și pârâta SC L.A.C.

SA, prin lichidator judiciar SC I.D.I. SPRL (fostă SC P. SA) invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Considerând că prevederile legale în materie au fost greșit aplicate, a susținut că atât instanța de apel, cât și cea de fond au încălcat principiul disponibilității reglementat de prevederile art. 112, art. 129 și art. 130 C. proc. civ., pronunțând o hotărâre ce conține argumente contradictorii. În susținerea acestui motiv, a arătat că, deși reclamantul nu a dovedit că este proprietarul tabular al imobilului ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare a cărei nulitate a solicitat-o, instanța a admis în parte acțiunea acestuia, creându-i o altă construcție juridică decât cea dorită, pentru ca apoi, contrar acesteia, să respingă capătul de cerere privind repunerea în situația anterioară.

Reluând criticile cu privire la lipsa calității procesuale active a Statului Român, prin Ministerul de Finanțe, a susținut că acesta nu are calitate procesual activă în acțiunile de constatare a nulității absolute totale a contractului, ci doar într-o constatarea a nulității parțiale, cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra construcțiilor. Arată că reclamantul nu justifică nici un interes în anularea contractului de vânzare cumpărare în ceea ce privește terenurile cu nr. top. 7182/5, 7182/6 și 7184/4. Așa cum nu contestă dreptul de proprietate al societății pârâte asupra terenului, nu îl poate contesta nici asupra construcțiilor, neavând un drept propriu pe care să-l opună pârâtei recurente, față de titlurile deținute de vânzătorul imobilului, care de altfel, a fost pus în posesie asupra imobilului situat Timișul de Jos, CF 9524 Brașov, nr. top 7182/5, 7182/6 și 7184/4.

La termenul de judecată de la 14 februarie 2013, instanța a constatat că recurenta – pârâtă SC P. SA Brașov și-a schimbat denumirea în SC L.A.C. SA și ca urmare a intrării în procedura de faliment a fost desemnat drept lichidator I.D.I. SPRL Brașov. Ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate, pentru următoarele considerente: Se constată că ambele părți invocă nelegalitatea hotărârii, în raport de motivul prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând greșita aplicare a dispozițiilor legale în materie. Astfel, în timp ce reclamantul susține greșita respingere a capătului de cerere privind repunerea părților în situația anterioară, respectiv întoarcerea imobilului în patrimoniul statului, pârâta susține încălcarea principiului disponibilității procesului civil, respectiv a dispozițiilor cuprinse în art. 112, 129 și 130 C. proc.

civ., ceea ce a determinat pronunțarea unei hotărâri nelegale ce conține argumente contradictorii și greșita soluționare a excepțiilor invocate. În esență, problema care se pune în discuție este aceea a obiectului contractului de vânzare cumpărare, respectiv a imobilului ce a făcut obiectul acestui contract, astfel, în timp ce reclamantul solicită întoarcerea în patrimoniul statului a Vilei T., pârâtul, invocând nedovedirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu, aspect ce are consecințe în planul obiectului cererii de chemare în judecată, a limitelor de pronunțare a instanței, asupra lipsei calității procesual active și a lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii în constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare, solicită respingerea acțiunii introductive.

Contrar susținerilor părților, hotărârea pronunțată de instanța de apel este legală, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nefiind incidente în cauză. Astfel, consacrând dreptul părților de a determina limitele judecății și obiectul acesteia, ca o prerogativă a principiului disponibilității, art. 129 alin. (6) C. proc. civ. statuează că „în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”. În raport de aceste dispoziții legale, se constată că, din considerentele hotărârii atacate, nu rezultă că aceasta a fost pronunțată cu ignorarea obiectului cererii de chemare în judecată. În raport de situația de fapt reținută de instanțele anterioare și care nu poate fi reevaluată în recurs pentru că acest aspect ar ține de netemeinicia hotărârii și nu de nelegalitatea ei, conform art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ., se constată, cu privire la imobilul - construcție și garaj ce a reprezentat, în parte, obiectul contractului de vânzare cumpărare a cărui nulitatea s-a solicitat, că evidența deficitară a operațiunilor de carte funciară a permis confundarea naturii construcțiilor ridicate pe teren. Astfel, s-a reținut că, din probele administrate de părți, inclusiv din declarația expertului făcută în ședința publică de la 10 mai 2010, a reieșit că descrierea Vilei T. este identică cu cea a imobilului construcție, cuprins în contractul de vânzare cumpărare din 11 septembrie 2003 încheiat de P.J.

și SC P. SA Brașov; că pentru această construcție cu nr. top 7184/4, dar și pentru garaj cu nr. topo 7182/6 vânzătorul a formulat, în procedura Legii nr. 10/2001, notificare prin care a solicitat restituirea în natură, procedură încă nefinalizată; că din întreg imobilul menționat în contractul de vânzare cumpărare vânzătorul fost pus în posesie doar asupra terenului înscris în CF 9254 sub nr. top 7184/4, 7182/6 și 7182/5, pentru că în procesul verbal nu s-a menționat faptul că punerea în posesie ar fi avut ca obiect și o construcție și un garaj (construcții demolate sau nu), ci doar o livadă, iar în antecontractul de vânzare cumpărare încheiat de părți, la 18 octombrie 2001, părțile au înțeles să încheie o tranzacție doar cu privire la teren.

Corect au fost înlăturate apărările pârâtei cumpărătoare în ceea ce privește existența în patrimoniul pârâtului vânzător a construcției pe care a înstrăinat-o, având în vedere faptul că acesta nu a făcut dovada unui titlu de proprietate asupra imobilului-construcție în litigiu. Astfel, sentința civilă nr. 7967/1996, pronunțată în temeiul Legii nr. 18/1991, precum și procesul verbal de punere în posesie, emis în executarea acestei hotărâri, au ca obiect exclusiv recunoașterea dreptului de proprietate asupra unui teren pe care se afla o livadă. Acest teren a fost delimitat prin procesul verbal, fără a se face vorbire de vreo construcție edificată pe teren, asupra căreia, o autoritate administrativă sau judiciară să fi statuat cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate al pârâtului P.J.

asupra ei. Aceasta cu atât mai mult cu cât, la data soluționării acelui litigiu, în CF 9254 a imobilului nu era înscrisă construcția în litigiu (mențiune ce a apărut anterior vânzării, în anul 2003), ci figura o construcție demolată în anul 1959. Chiar dacă recurenta pârâtă a susținut că mențiunea reprezintă o eroare și că acea construcție, ce a aparținut autorilor vânzătorului, s-a păstrat până în prezent fiind cea în litigiu, respectiv Vila T., pârâtul P.J. nu a finalizat nici un demers judiciar în vederea recunoașterii dreptului de proprietate pretins, în condițiile în care reclamantul îi opunea un drept de proprietate, exercitând, erga omnes, prin intervenienta R.A.A.P.P.S., titularul dreptului de administrare, atributele dreptului de proprietate.

Prin urmare, simpla înscriere în Cartea funciară 9254 a imobilului teren, în proprietatea pârâtului P.J., a dreptului de proprietate asupra construcției, în baza unui certificat de urbanism, nu este de natură a constitui o dovadă a dreptului de proprietate, în condițiile în care certificatul de urbanism nu valorează titlu de proprietate, iar construcția era înscrisă deja într-o altă Carte funciară nr. 20767 în proprietatea reclamantului. Prin urmare, pentru că pârâtul vânzător nu a dovedit dreptul său de proprietatea asupra acestui imobil, construcție și garaj, hotărârea instanței de apel prin care s-a menținut soluția instanței de fond de anulare, în parte, a contractului de vânzare cumpărare cu privire doar la nr. top 7184/4 și 7182/6 se apreciază ca fiind legală.

Soluția instanței de apel este legală și cu privire la respingerea cererii de repunere a imobilului în situația anterioară vânzării, în sensul întoarcerii construcției și garajului, reprezentând Vila T., în patrimoniul reclamantului, întrucât numărul de CF indicat de reclamant este diferit, iar expertul nu a confirmat identitatea de CF a imobilelor. În acest sens, având în vedere că însuși reclamantul a susținut că imobilul construcție este înscris în Cartea funciară nr. 20767, alta decât cea care constituie obiect al litigiului, repunerea în situația anterioară, astfel cum a fost solicitată de reclamant, ca efect al constatării nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare, ar fi avut drept consecință revenirea construcției în patrimoniul vânzătorului și nu în cel al reclamantului, astfel cum eronat acesta a apreciat.

Prin urmare, sub acest aspect, solicitarea reclamantului este lipsită de temei juridic. Nefondate sunt și criticile referitoare la greșita respingere a excepțiilor privind lipsa calității procesual active a reclamantului și a lipsei de interes a acestuia, întrucât, față de modalitatea nelegală în care a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare în ceea ce privește construcția, care figurează în patrimoniul Statului român, acesta are legitimare procesuală și interes juridic ocrotit de a acționa, în măsura în care nulitatea a fost analizată în ceea ce privește construcțiile și nu terenul, atunci când dreptul a proprietate afirmat asupra bunului său îi este negat prin acte de dispoziție încheiate de terțe persoane.

Recurenta pârâtă invocă și motivul de recurs prevăzut de pct. 7 din art. 304 C. proc. civ., însă nu arată, în raport de prevederile legale ale acestui articol, de ce se impune modificarea hotărârii recurate. Simpla mențiune că prin admiterea în parte a acțiunii reclamantului s-a creat o contradicție cu respingerea petitului de repunere a imobilului în situația anterioară nu este suficientă pentru a atrage incidența acestui motiv de recurs.

Aceasta pentru că argumentele utilizate în susținerea soluției de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nu sunt identice cu cele pentru care s-a respins cererea de repunere a părților în situația anterioară Prin urmare, situația prezentată este în afara ipotezelor legale, întrucât nu este vorba de o contrarietate între considerentele hotărârii sau între dispozitiv și considerente, aspecte care ar viza nelegalitatea hotărârii atacate și ar atrage nesocotirea obligației legale a judecătorului, cu privire la motivarea hotărârii.

În consecință, soluția instanței de apel de respingere a apelurilor pronunțate de ambele părți și de menținere a hotărârii pronunțate de instanța de fond, reprezintă concluzia la care a ajuns instanța în urma analizei validității actului juridic atacat, în conformitate cu principiul disponibilității, invocat de recurenta pârâtă, așa încât nu se poate reține că dacă un petit al acțiunii a fost admis în parte și altul a fost respins, este incidentă una din ipotezele motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 7 din art. 304 C. proc. civ., cum eronat se pretinde de către pârâtă. Cererea formulată de reprezentantul intimatei interveniente Regia Autonomă a Administrației Patrimoniului Protocolului de Stat de obligare a recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate, va fi respinsă, în raport de dispozițiile art. 274 C. proc.

civ., întrucât acestea nu au fost dovedite, iar recursul părții în favoarea căruia a intervenit a fost respins. Pentru considerentele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile declarate de reclamant și de pârâtă vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov și de pârâta SC L.A.C. SA, prin lichidator judiciar SC I.D.I. SPRL (fostă SC P. SA) împotriva deciziei nr. 74/Ap din 27 mai 2011 a Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-intervenientă Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat București, ca nedovedită. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2013.