ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1696/2014

Asupra recursurilor de față; Prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul 8295/62/2012 pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă, reclamanta R.A.A.P.P.S. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții U.M.E., U.O., P.J., P.I.D. (născută G.), G.A., S.C., K.M. (moștenitorii lui G.R.), W.D. (născută P.A.), T.A.G. (G.T.) să dispună: - constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare din 5 iulie 2007; - constatarea că imobilul construcție V.T. și terenul aferent, situat în Predeal - Timișul de Jos, nu a făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare din 5 iulie 2007; - radierea din cartea funciară a contractului de vânzare-cumpărare al pârâților. Prin Sentința civilă nr. 313 din 11 decembrie 2012 Tribunalul Brașov, secția I civilă, a respins excepțiile netimbrării, lipsei calității procesuale active a reclamantei, lipsei interesului și vătămării în acțiunea de nulitate absolută și a puterii de lucru judecat.

A admis, în parte, acțiunea civilă a reclamantei R.A.A.P.P.S. și cererea de intervenție a intervenientului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, în contradictoriu cu pârâții U.M.E. și U.O., P.J., P.I.D. (născută G.), G.A., S.C., K.M. (moștenitorii lui G.R.), W.D. (născută P.A.), T.A.G. (G.T.) și, în consecință: A constatat că imobilul construcție V.T., situat în Predeal - Timișul de Jos, identificat în CF X1 Brașov, nr. top X2, X3 nu a făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare autentificat notarial la 5 iulie 2007 de către Notar Public M.B. A respins celelalte capete de cerere, având ca obiect constatarea că terenul aferent construcției V.T.

nu a făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare autentificat notarial sub nr. X4 din 5 iulie 2007 de către Notar Public M.B., constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare mai sus identificat și radierea acestuia din cartea funciară. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele considerente: Potrivit H.G. nr. 265 din 31 martie 2005 privind schimbarea regimului juridic al unor imobile și pentru modificarea H.G. nr. 60/2005 privind organizarea și funcționarea R.A.A.P.P.S., la anexa 1, poziția 17, este înscris Complex Timiș 8 cu anexele și terenul aferent, din Timișul de Jos, județul Brașov, în suprafață de 77.178 mp, pentru ca prin H.G.

nr. 1088 din 3 noiembrie 2010, terenul aferent V.T. și anexele, în suprafață de 13.691,01 mp, să fie trecute din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia și administrarea reclamantei, continuând să figureze în Anexa 3 nr. crt. 17 "Lista bunurilor imobile din domeniul public al statului, aflate în administrarea R.A.A.P.P.S.". Din coroborarea prevederilor H.G. nr. 60/2005 privind organizarea și funcționarea Regiei Autonome Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, cu cele ale art. 11 din Legea nr. 213/1998, calitatea procesuală a reclamantei și interesul vătămat sunt justificate, aceasta având în administrare bunurile imobile din domeniul public al statului, cât și cele din domeniul privat al acestuia, prevăzute în anexa nr. 4, cu atribuții în conservarea, protecția și întreținerea acestor bunuri.

Excepția puterii de lucru judecat invocată în raport de capătul doi de cerere, vizând constatarea că imobilul construcție V.T. și terenul aferent, situat în Predeal - Timișul de Jos, nu au făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. X4 din 5 iulie 2007, nu este întemeiată. Obiectul prezentei cereri nu este identic cu cel din procesul anterior, prin care, în mod irevocabil, prin Sentința civilă nr. 10135 din 24 octombrie 2008 a Judecătoriei Brașov, s-a stabilit că nu reclamanta are un drept de proprietate asupra V.T., drept ce aparține Statului Român, cum rezultă din documentația mai sus analizată. Pe fond, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat notarial sub nr. X4 din 5 iulie 2007 la Biroul Notarilor Publici Asociați O.U.

- M.B., pârâții U.M.E. și U.O. au cumpărat de la ceilalți pârâți următoarele imobile situate în Timișul de Jos și identificate după cum urmează: - C.F. X5 Brașov, A+13, nr. top X6, fânaț și plantație cu pomi fructiferi în suprafață de 7.695,4 mp, nr. top X7, grădină în suprafață de 1.332 mp, nr. top X8, parc în suprafață de 12.251,6 mp, nr. top X9, parc în suprafață de 244,8 mp, nr. top X10, grădină în suprafață de 1.026 mp și nr. top X11, grădină în suprafață de 246,6 mp, dobândit cu titlu de drept restituire în natură conform Legii nr. 10/2001, act nr. X12/2009 cf; - C.F.

X13 Brașov, A+5, nr. top X14, grădină cu plantație de arbori în suprafață de 2.055,6 mp, nr. top X15, fânaț și plantație cu pomi fructiferi în suprafață de 2.916 mp, nr. top X16, grădină cu plantație de arbori în suprafață de 9.553 mp, nr. top X17, grădină și plantație cu pomi fructiferi în suprafață de 6.370,6 mp, dobândit cu titlu de drept restituire în natură conform Legii nr. 10/2001, act nr. X18/2007, conexat cu X19/2007 cf; - C.F. X20 Brașov, A+9, nr. top X21, X22, X23, fâneață și livadă în suprafață de 38.040 mp și la A+10, sub nr. X24, X25, X26, teren în suprafață de 5.238 mp, dobândit cu titlu de drept restituire în natură conform Legii nr. 10/2001, act nr. X27/2007, conexat cu X28/2007, conexat cu X29/2007 cf; - C.F.

X1 Brașov, A+2, nr. top X30, loc de casă în suprafață de 3.200,4 mp, la A+3, nr. top X31, casă și curte în suprafață de 90 mp, A+4, nr. top X32, pășune în suprafață de 441,72 mp, A+5, nr. top X3, fânaț în suprafață de 7.803,4 mp, A+6, nr. top X2, teren arabil în suprafață de 9.142,6 mp, A+7, nr. top X33, grădină în suprafață de 2.080,8 mp și A+8, nr. top X34, grădină de 720 mp, dobândit cu titlu de drept restituire în natură conform Legii nr. 10/2001, act nr. X35/2007 cf. În contractul de vânzare-cumpărare, pârâtul U.M.E. apare atât în calitate de mandatar al vânzătorilor, cât și în calitate de cumpărător alături de soția sa, dar actul nu este autentificat de aceasta, ci de un alt notar al biroului la care este asociată și soția pârâtului, astfel că nu este îndeplinită condiția legală prevăzută de art. 57 al Legii nr. 36/1995 pentru a atrage nulitatea actului autentic.

Prevederile legale ce vizează principiul echidistanței și imparțialității față de solicitanții actului notarial, alături de celelalte cazuri prevăzute în art. 3 din Codul deontologic al notarilor publici, precum și cele privind reprezentarea cumpărătorilor la încheierea actelor notariale, au fost edictate în favoarea părților contractante și, eventuala încălcare a acestora, atrage sancțiunea nulității relative și, nicidecum, nulitatea absolută a actului, act care se bucură de prezumția de autenticitate, făcând dovada realității acordului de voință al părților ca și a constatărilor notarului, până la înscrierea lor în fals.

Antecesoarea pârâților vânzători, D.W., a depus notificare, respinsă de reclamantă, prin Decizia nr. 25 din 20 ianuarie 2004, decizie anulată prin Decizia civilă nr. 1155A din 17 iunie 2005 a Curții de Apel București, prin care a fost admisă contestația și s-a dispus obligarea reclamantei la emiterea unei noi decizii de restituire în natură a imobilului situat în Timișul de Jos, Brașov, înscris în CF nr. X1 Brașov nr. top. X30, X31, X36, X37, X38, X2, X33 și X34, fiind respinsă cererea de întabulare în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului. Această decizie a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 4891 din 18 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind respinsă și contestația în anulare formulată împotriva acestei din urmă decizii, prin Decizia civilă nr. 3967 din 16 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Urmare acestor hotărâri judecătorești, reclamanta a emis Decizia nr. 164 din 14 mai 2007, prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Timișul de Jos, Brașov, înscris în CF nr. X1 Brașov nr. top. X30, X31, X36/X37, X3, X2, X33 și X34 și păstrarea construcției denumite generic "V.T." în proprietatea publică a Statului Român și administrarea R.A.A.P.P.S., cu stabilirea unui drept de servitute, pe cale amiabilă sau judiciară, până la reglementarea situației juridice a terenului aferent construcției. De asemenea, prin această decizie s-a mai stabilit inițierea procedurilor de achiziționare a unei suprafețe de teren de aproximativ 7.000 mp, necesară funcționalității actuale a V.T.

și trimiterea notificării către Primăria Orașului Predeal în vederea stabilirii măsurilor reparatorii, prin echivalent, pentru construcțiile demolate. Această decizie a fost, inițial, contestată de antecesoarea pârâților, D.W., după care aceasta a renunțat la judecată, potrivit susținerilor reclamantei, fără ca pârâții să producă dovada contrară, astfel că decizia a devenit definitivă prin achiesarea la soluția dată.

Reclamanta, prin reprezentant U.E.A., a fost parte la punerea în posesie a imobilului în litigiu mai sus identificat, cum rezultă din Procesul-verbal încheiat la data de 21 iunie 2007. Cu această ocazie s-a stabilit de către părțile prezente că, având în vedere dispozițiile art. 3 din Decizia 164 din 14 mai 2007, construcția "V.T." nu face obiectul punerii în posesie, iar până la "reglementarea situației construcției V.T., proprietarii vor permite reclamantei să utilizeze imobilul potrivit destinației acestuia, asigurând, în mod gratuit, accesul la imobil prin căile de acces existente în prezent". Analizând decizia de restituire, în raport de hotărârile judecătorești mai sus evocate, prima instanță a reținut că pârâta s-a conformat acestora din urmă, în condițiile în care, din conținutul cărții funciare, nu rezultă existența înscrierii vreunei construcții cu caracteristicile V.T., instanțele nefăcând referire la această construcție, ci doar la imobilul identificat în cartea funciară, care este similar cu cel pe care pârâții l-au vândut prin actul atacat, menționându-se în acesta, cu referire la nr. top X39, că este compus din casă și curte de 90 mp.

Între părți s-a mai purtat un proces, sub nr. 9459/197/2008, în care s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice, finalizată prin Raportul de expertiză nr. X40/2010, efectuat de expert tehnic E.V.

Constatările expertului au fost următoarele: - construcția actuală este situată pe nr. top X2 și X3, amplasată pe latura de sud-est a terenului din CF X1 Brașov, spre malul stâng a râului Timiș, iar construcția veche este situată pe nr. top X31 pe latura de nord-vest a terenului, nr. top ce este ocupat parțial și de către actuala construcție; - suprafața construită a celei actuale este de 798 mp, față de suprafața totală de numai 90 mp a nr. top X31 pe care este notată vechea clădire, construcția actuală având regimul de înălțime S+P+E, cu structura de rezistență cu diafragme de beton armat, edificată în perioada 1963 - 1964, expertul menționând și alte detalii privind această clădire actuală și faptul că pe terenul în cauză există o singură construcție denumită generic "V.T.", aflată în administrarea și folosința reclamantei; - cu certitudine, actuala construcție nu este una și aceeași cu vechea construcție demolată la construirea celei actuale, expertul detaliind parametrii tehnici ai acesteia din urmă, care l-au determinat în adoptarea soluției sale.

Coroborând constatările expertului privind necorespondența dintre actuala construcție cu cea veche, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, cu faptul inexistenței în cartea funciară a actualei construcții V.T., s-a reținut că aceasta nu putea face obiectul contractului de vânzare-cumpărare atacat. Cât privește terenul aferent acesteia, nu s-a putut reține că nu a făcut obiectul vânzării, însăși reclamanta restituindu-l în proprietatea vânzătorilor, cum rezultă din decizia acesteia și procesul-verbal de punere în posesie, aceasta, împreună cu antecesoarea vânzătorilor, stabilind rămânerea construcției în administrarea sa și în proprietatea publică a statului, urmând ca, ulterior emiterii deciziei, să se clarifice situația juridică a terenului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta R.A.A.P.P.S., pârâții U.M.E. și U.O., pârâții U.M.E. și U.O., P.J., P.I.D. (născută G.), G.A., S.C., K.M. (moștenitorii lui G.R.), W.D. (născută P.A.), T.A.G. (G.T.), și intervenienta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov. Prin Decizia civilă nr. 44/Ap din 29 mai 2013, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelurile declarate de reclamanta R.A.A.P.P.S., de pârâții U.M.E. și U.O., P.J., P.I.D. (născută G.), G.A., S.C., K.M. (moștenitorii lui G.R.), W.D. (născută P.A.), T.A.G. (G.T.) și de intervenienta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov împotriva Sentinței civile nr. 313 din 11 decembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Brașov, pe care a păstrat-o.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. X4 din 5 iulie 2007 vânzătorii P.J., G.R., W.D. (născută P.A.), T.A.G. (G.T.), în calitate de vânzători, prin mandatar U.M.E., au vândut cumpărătorilor U.M.E. și U.O. imobilele înscrise în C.F. X5 Brașov, C.F. X13 Brașov, C.F. X20 Brașov, C.F. X1 Brașov. Având în vedere că reclamanta are un drept de administrare asupra imobilului în litigiu și a fost evacuată ca urmare a încheierii Contractului de vânzare-cumpărare nr. X4 din 5 iulie 2007 și a acțiunilor promovate în justiție de către reclamanți, interesul reclamantei în promovarea acestei acțiuni este evident. Susținerea reclamantei privind nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare determinată de faptul că soțul notarului U.O.

apare atât în calitate de mandatar al vânzătorilor, cât și în calitate de cumpărător, într-un contract autentificat chiar de biroul notarial la soției, sunt neîntemeiate, având în vedere că notarul care a încheiat contractul nu este parte contractantă, fiind doar asociat al notarului U.O., iar potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 36/1995 notarii publici asociați într-o societate profesională își exercită personal funcția și răspund individual pentru activitatea lor. Doar în situația în care chiar notarul U.O. ar fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare, având dublă calitate, de notar și cumpărător, contractul ar fi fost lovit de nulitate absolută.

Încălcarea dispozițiilor art. 67 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, în cazul în care se autentifică procuri pentru încheierea unor acte de vânzare-cumpărare, iar cumpărătorul sau soțul acestuia are, el însuși, calitatea de mandatar al vânzătorului, notarul public va pretinde părților să înscrie în cuprinsul procurii toate clauzele contractului, inclusiv prețul, atrage nulitatea relativă, și nu absolută, întrucât urmărește protejarea interesului cumpărătorului. În cazul în care mandatarul încheie actul juridic cu o terță persoană pe care el o reprezintă (dubla reprezentare) există pericolul neglijării intereselor mandantului. Un asemenea pericol nu există dacă mandantul convine să dea împuternicire mandatarului în acest sens ori dacă clauzele actului sunt astfel precizate încât este exclusă vătămarea intereselor mandantului.

În caz contrar mandantul poate cere anularea actului pentru dol prin reticență sau pentru violarea de către mandatar a obligației de loialitate față de mandant. Procura din 31 mai 2006 dată de proprietari mandantului U.M. nu cuprinde prețul vânzării și nici mențiunea vânzării către mandatar, însă nulitatea relativă poate fi confirmată, cum s-a și întâmplat în speță, prin Actul adițional din 21 iunie 2007, care cuprinde prețul, cumpărătorul și modalitatea de plată a prețului și prin încasarea prețului stipulat în contractul de vânzare-cumpărare, dovedită cu ordine de plată și confirmată prin Declarația din 5 octombrie 2007, dată de P.J., în nume propriu și ca mandatar al celorlalți vânzători.

Susținerea reclamantei privind lipsa consimțământului vânzătorilor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare este neîntemeiată, acest consimțământ fiind exprimat prin mandatar, în baza Procurii autentice din 31 mai 2006, a cărei nulitate relativă a fost confirmată ulterior. Faptul că imobilul în litigiu a fost în domeniul public al statului la data vânzării nu are relevanță, întrucât, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat, or, în speță, imobilul a fost naționalizat, deci nu a intrat în proprietatea statului cu titlul valabil.

Prin Decizia civilă nr. 155 din 17 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 4191 din 18 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fost obligată R.A.A.P.P.S. să emită decizia de restituire în natură a imobilului situat în Timișul de Jos înscris în CF X1 Brașov nr. top X30, X31, X41, X37, X38, X2, X33, X34, fără a se face referire la V.T., s-a respins cererea de întabulare a dreptului de proprietate a contestatoarei D.W. asupra imobilului înscris în CF X1 Brașov nr. top X30, X31, X41, X37, X38, X2, X33, X34. Prin Deciziile nr. 161 din 14 mai 2007, nr. 162 din 14 mai 2007 și nr. 163 din 14 mai 2007 s-au restituit în natură foștilor proprietari imobilele înscrise în C.F.

X13 Brașov, C.F. X20 Brașov și C.F. X5 Brașov, fiind clar că aceste imobile au făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. X4 din 5 iulie 2007, proprietari actuali, înscriși în cartea funciară, fiind pârâții U.M.E. și U.O. Prin Decizia nr. 164 din 14 mai 2007 reclamanta R.A.A.P.P.S. a dispus restituirea în natură a imobilului teren situat în Timișul de Jos, înscris în CF X1 Brașov nr. top X30, X31, X41, X37, X38, X2, X33, X34 și a păstrat în proprietatea publică a Statului Român și administrarea R.A.P.P.S.-ului, V.T., cu stabilirea unui drept de servitute, până la reglementarea situației juridice a terenului aferent construcției, punerea în posesie realizându-se prin Procesul-verbal din 21 iunie 2007. Împotriva Deciziei nr. 164 din 15 mai 2007 a formulat contestație D.W.

în Dosarul nr. 21941/1/3/2007 al Tribunalului București, contestație retrasă, conform Declarației din 9 februarie 2009 de la dosar fond, dosar în care, la 11 noiembrie 2008, concluziile expertului judiciar au fost în sensul că nu s-au identificat elemente care să ateste vreo legătură între construcția edificată în 1925 și, ulterior, trecută în proprietatea statului și actuala construcție V.T. V.T., construită în anii 1963 - 1964, nu este vechea construcție demolată, înscrisă în C.F. X1 Brașov nr. top X31 casă și curte de 90 mp, aspect care rezultă din Raportul de expertiză judiciară nr. X40/2010 efectuat de expert tehnic E.V., actuala construcție nu este amplasată pe parcela cu nr. top X31, pe care este notată vechea clădire, suprafața pe care este edificată vila fiind de 798 mp, construcția actuală având regimul de înălțime S+P+E, concluzia expertului bazându-se pe planșele topografice avizate de Oficiul Județean de Cadastru Brașov.

Ca atare, vânzătorii P.J., G.R., W.D. (născută P.A.), T.A.G. (G.T. ) au redobândit în proprietate doar imobilul teren, nu și construcția V.T., astfel că nu puteau transmite cumpărătorilor această construcție, care a rămas în proprietatea statului și în administrarea reclamantei, ci doar terenurile descrise în contractul de vânzare-cumpărare.

Dacă părțile au încheiat contractul în cunoștință de cauză, cum este cazul în speță, cumpărător fiind mandatarul vânzătorilor (avocat care a reprezentat foștii proprietari în demersurile de restituire a imobilului) și soția sa, cunoscând situația juridică a imobilului, știind că lucrul vândut este proprietatea unei alte persoane, vânzarea-cumpărarea reprezintă o operație speculativă, care are o cauză ilicită și deci este nulă absolut, în baza art. 984 C. civ., iar dacă contractul s-a încheiat de către vânzător în frauda dreptului proprietarului cu complicitatea și pe riscul cumpărătorului, constituie un caz tipic de nulitate absolută pentru fraudă. Dacă V.T. ar fi făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. X4/2007, acest contract ar fi lovit de nulitate absolută parțială cu privire la această construcție, întrucât s-ar fi vândut bunul altuia, respectiv un bun proprietatea statului, însă această sancțiune nu poate fi aplicată pentru că V.T.

nu a făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. X4/2007.

Prin soluția din prezenta cauză nu este contrazisă Sentința civilă nr. 10135 din 24 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Brașov, prin care s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul construcție, compus din "casă", înscris în CF nr. X1 Brașov, sub nr. top X31, actualmente denumită "V.T.", ocupat fără titlu și s-a respins cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională R.A.A.P.P.S., având ca obiect: constatarea dreptului de proprietate al acesteia asupra construcției denumite "V.T.", a dreptului de folosință asupra terenului de sub această construcție, respectiv constatarea dreptului de superficie în beneficiul reclamantei reconvenționale, obiectul celor două cauze fiind diferit, în Dosarul nr. 2596/197/2008 nepunându-se în discuție obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. X4 din 5 iulie 2007. În ceea ce privește capătul de cerere privind radierea contractului de vânzare-cumpărare al pârâților cumpărători din cartea funciară, corect s-a respins, întrucât este accesoriu petitului privind nulitatea acestui contract, pe de o parte, iar pe de altă parte, în cartea funciară nr. X1 nr. top X30, loc de casă în suprafață de 3.200,4 mp, la A+3, nr. top X31, imobilul casă și curte în suprafață de 90 mp, A+4, nr. top X32, pășune în suprafață de 441,72 mp, A+5, nr. top X3, fânaț în suprafață de 7.803,4 mp, A+6, nr. top X2, teren arabil în suprafață de 9.142,6 mp,

A+7, nr. top X33, grădină în suprafață de 2.080,8 mp și A+8, nr. top X34, grădină de 720 mp, construcția V.T. nu a fost și nu este înscrisă în cartea funciară. Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenta-reclamantă R.A.A.P.P.S. București, recurenții-pârâți U.M.E., U.O., P.J., P.I.D., G.A., S.C., K.M., W.D., T.A.G. și recurenta-intervenientă Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov reprezentanta Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român. I. În recursul său, recurenta-reclamantă R.A.A.P.P.S. București a adus următoarele critici deciziei recurate: 1. Hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 57 din Legea nr. 36/1995, deoarece la încheierea Contractului de vânzare-cumpărare nr. X4 din 5 iulie 2007, soțul notarului U.O.

apare atât în calitate de mandatar al vânzătorilor, cât și în calitate de cumpărător, într-un contract încheiat la biroul notarial al soției. S-a mai arătat de către recurenta-reclamantă că au fost încălcate dispozițiile art. 3 din Codul deontologic al notarilor. 2. Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 59 din Legea nr. 36/1995, cât și a art. 67 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 36/1995. Prin faptul că s-a dat o procură generală soțului notarului U.O., s-a ajuns la situația să poată fi perfectat un contract de vânzare-cumpărare cu încălcarea dreptului de proprietate a Statului Român. Prin acest fapt, s-a ajuns la încălcarea unui interes general, fiind vorba de o nulitate absolută a procurii, și nu de una relativă.

3. Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998 și s-a pronunțat pe mai mult decât i s-a cerut, în sensul că s-a pronunțat asupra valabilității titlului Statului Român, or, niciuna dintre părți nu a ridicat această problemă și nici nu există o hotărâre judecătorească care să constate această nevalabilitate a titlului statului. În acest fel au fost ignorate prevederile H.G. nr. 265/2005, H.G. nr. 60/2005 și H.G. nr. 1088/2010, din care rezultă faptul că o parte a terenului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare era în domeniul public al statului, abia în anul 2010 terenul aferent V.T. și anexele, în suprafață de 13.691,01 mp a fost trecut din domeniul public al statului în domeniul privat.

În condițiile în care, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, terenul se afla în proprietatea publică a statului, trebuia să se constate nulitatea absolută a acestui contract. II. În recursul lor, recurenții-pârâți au adus următoarele critici deciziei recurate: Hotărârea instanței de apel a fost dată cu greșita aplicare a prevederilor art. 1201 C. civ. - 1865 și respectiv, art. 166 C. proc. civ. - 1865, respectiv cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, relativ la hotărâri judecătorești pronunțate anterior.

În acest sens, recurenții-pârâți au susținut că prin Sentința civilă nr. 10135 din 24 octombrie 2008, a Judecătoriei Brașov, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 512/R/2009 a Curții de Apel Brașov, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții U. în contradictoriu cu R.A.A.P.P.S., dispunându-se evacuarea acesteia din imobilul construcție înscris în CF X1 Brașov, sub nr. top X31, în prezent V.T., și a fost respinsă cererea reconvențională formulată de către R.A.A.P.P.S., având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra construcției și respectiv a unui drept de superficie și de folosință asupra terenului. În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că R.A.A.P.P.S. nu poate fi proprietara construcției deoarece proprietarul terenului este și proprietarul construcțiilor situate pe el.

În considerentele acestei hotărâri s-a făcut trimitere și la altă hotărâre judecătorească, respectiv la Decizia civilă nr. 4891 din 18 mai 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 27561/1/2005. III. În recursul său, recurenta-intervenientă Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, reprezentanta Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român, a adus următoarele critici deciziei recurate: În mod greșit, instanța de apel a considerat că intervenientă în cauză ar fi Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, iar nu Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, în realitate calitate de intervenient are Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, care a acordat mandat de reprezentare Direcției Generale a Finanțelor Publice Brașov.

Hotărârea instanței de apel este criticabilă, deoarece aceasta nu a apreciat susținerile reclamantei și ale intervenientului, fiind încălcate, astfel, norme de ordine publică la încheierea unor acte juridice pe seama proprietății publice, sancțiunea ce se impunea fiind aceea a nulității absolute a acestor acte. V.T. nu putea face obiectul vreunei executări silite, aceasta fiind construită de Statul Român în anul 1960, așa după cum rezultă din probele administrate în cauză, aflându-se în proprietatea publică a statului și în administrarea reclamantei. Recurenta-intervenientă a mai susținut că, deși, din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că și terenul aferent construcției se află în domeniul privat al statului, instanța de apel s-a referit doar la construcție, nu și la respectivul teren.

Analizând decizia recurată prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente: I. În ce privește recursul declarat de către recurenta-reclamantă R.A.A.P.P.S. București: 1. Prima critică nu poate fi reținută. Contractul de vânzare-cumpărare nr. X4 din 5 iulie 2007 nu a fost autentificat de către notarul U.O., care este parte în contract, ci de un asociat al acesteia, însă, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 36/1995, notarii publici asociați într-o societate profesională își exercită personal funcția și răspund individual pentru activitatea lor, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 57 din Legea nr. 36/1995 și nici ale art. 3 din Codul deontologic al notarilor.

2. Nici cea de-a doua critică nu poate fi reținută. Nu are nicio legătură încălcarea dreptului de proprietate a Statului Român cu faptul că s-a dat o procură generală soțului notarului U.O., reglementările din dispozițiile art. 59 din Legea nr. 36/1995, cât și ale art. 67 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 36/1995, fiind date în scopul protejării intereselor cumpărătorului și respectiv ale mandantului din procura generală, astfel încât emiterea procurii respective nu poate avea legătură cu încălcarea sau nu a dreptului de proprietate a Statului Român. 3. Nici cea de-a treia critică nu poate fi reținută. Nu este adevărat că niciuna dintre părți nu a ridicat problema valabilității titlului Statului Român, chiar reclamanta pretinzând că terenul respectiv este în proprietatea privată a Statului Român, după ce, anterior, fusese în domeniul public al statului, și că ea este administrator al acestui teren.

Instanța de apel a arătat că, pe de o parte, fac parte din domeniul public al statului doar bunurile care au intrat în proprietatea acestuia în temeiul unui titlu valabil, iar, pe de altă parte, că terenul respectiv a fost restituit foștilor proprietari prin Decizia civilă nr. 155 din 17 iunie 2005 a Curții de Apel București, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4191 din 18 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și prin Deciziile de restituire nr. 161/2007, nr. 162/2007 și nr. 163/2007.

De asemenea, s-a mai arătat că aceste terenuri au făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. X4 din 5 iulie 2007, dar și că prin Decizia de restituire nr. 164 din 14 mai 2007, emisă de recurenta-reclamantă, s-a dispus restituirea, în natură, a terenului situat în Timișul de Jos, înscris în CF X1 Brașov, păstrându-se în proprietatea publică a statului și administrarea R.A.A.P.P.S., doar construcția V.T., cu stabilirea unui drept de folosință asupra terenului aferent construcției, până la reglementarea situației juridice a acestuia. Prin urmare, recurenta-reclamantă tinde să-și contrazică propriile acte, prin care a dispus restituirea, către persoanele îndreptățite, în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, a terenurilor despre care pretinde că s-ar afla în proprietatea publică a statului și în administrarea sa.

II. În ce privește recursul declarat de către recurenții-pârâți U.M.E., U.O., P.J., P.I.D., G.A., S.C., K.M., W.D., T.A.G.: Critica formulată nu poate fi reținută, deoarece, prin hotărârea primei instanțe a fost respinsă excepția puterii de lucru judecat invocată de către recurenții-pârâți în fața acesteia, or, în calea de atac a apelului, aceștia nu au criticat hotărârea primei instanțe sub acest aspect, astfel încât nici instanța de apel nu s-a putut pronunța asupra acestei excepții. Ca atare, această critică, fiind formulată direct în apel, nu poate face obiectul analizei instanței de recurs, deoarece această analiză se putea face doar în situația în care se critica hotărârea instanței de apel sub acest aspect.

III. În ce privește recursul intervenientei Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov reprezentanta Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român: Critica cu privire la faptul că instanța de apel a reținut că Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov ar avea calitate de intervenientă, și nu că ar reprezenta Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi reținută, deoarece este o simplă eroare materială a instanței de apel, care nu a produs niciun fel de vătămare intervenientului Statul Român, din considerentele deciziei recurate rezultând, cu claritate, faptul că Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, are calitate de intervenient, și nu Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov.

Critica cu privire la construcția V.T. nu poate fi reținută, deoarece ambele instanțe de fond au reținut ceea ce susține și intervenientul, respectiv că aceasta nu a făcut obiectul restituirii și deci nu putea face obiectul contractului de vânzare-cumpărare. În ce privește critica privind nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, relativ la terenurile ce au făcut obiectul acestuia, pentru considerentele arătate la analiza recursului declarat de către recurenta-reclamantă, nici aceasta nu va fi reținută. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta R.A.A.P.P.S. București, de pârâții U.M.E., U.O., P.J., P.I.D., G.A., S.C., K.M., W.D., T.A.G.

și de intervenienta Direcția Generală A Finanțelor Publice Brașov reprezentanta Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român împotriva Deciziei civile nr. 44/Ap din 29 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta R.A.A.P.P.S. București, de pârâții U.M.E., U.O., P.J., P.I.D., G.A., S.C., K.M., W.D., T.A.G. și de intervenienta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov reprezentanta Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român împotriva Deciziei civile nr. 44/Ap din 29 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2014. Procesat de GGC - AZ