ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1696/2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1696/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor

de față;

Prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul

8295/62/2012 pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă, reclamanta

R.A.A.P.P.S. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții U.M.E.,

U.O., P.J., P.I.D. (născută G.), G.A., S.C., K.M. (moștenitorii lui G.R.), W.D.

(născută P.A.), T.A.G. (G.T.) să dispună:

- constatarea

nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare din 5 iulie 2007;

- constatarea că

imobilul construcție V.T. și terenul aferent, situat în Predeal - Timișul de

Jos, nu a făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare din 5 iulie 2007;

- radierea din cartea

funciară a contractului de vânzare-cumpărare al pârâților.

Prin Sentința civilă

nr. 313 din 11 decembrie 2012 Tribunalul Brașov, secția I civilă, a respins

excepțiile netimbrării, lipsei calității procesuale active a reclamantei,

lipsei interesului și vătămării în acțiunea de nulitate absolută și a puterii

de lucru judecat.

A admis, în parte,

acțiunea civilă a reclamantei R.A.A.P.P.S. și cererea de intervenție a

intervenientului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, în contradictoriu cu pârâții

U.M.E. și U.O., P.J., P.I.D. (născută G.), G.A., S.C., K.M. (moștenitorii lui

G.R.), W.D. (născută P.A.), T.A.G. (G.T.) și, în consecință:

A constatat că

imobilul construcție V.T., situat în Predeal - Timișul de Jos, identificat în

CF X1 Brașov, nr. top X2, X3 nu a făcut obiectul Contractului de

vânzare-cumpărare autentificat notarial la 5 iulie 2007 de către Notar Public

M.B.

A respins celelalte

capete de cerere, având ca obiect constatarea că terenul aferent construcției

V.T. nu a făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare autentificat

notarial sub nr. X4 din 5 iulie 2007 de către Notar Public M.B., constatarea

nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare mai sus identificat și

radierea acestuia din cartea funciară.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele

considerente:

Potrivit H.G. nr. 265

din 31 martie 2005 privind schimbarea regimului juridic al unor imobile și

pentru modificarea H.G. nr. 60/2005 privind organizarea și funcționarea

R.A.A.P.P.S., la anexa 1, poziția 17, este înscris Complex Timiș 8 cu anexele

și terenul aferent, din Timișul de Jos, județul Brașov, în suprafață de 77.178

mp, pentru ca prin H.G. nr. 1088 din 3 noiembrie 2010, terenul aferent V.T. și

anexele, în suprafață de 13.691,01 mp, să fie trecute din domeniul public al

statului în domeniul privat al acestuia și administrarea reclamantei,

continuând să figureze în Anexa 3 nr. crt. 17 "Lista bunurilor imobile din

domeniul public al statului, aflate în administrarea R.A.A.P.P.S.".

Din coroborarea

prevederilor H.G. nr. 60/2005 privind organizarea și funcționarea Regiei

Autonome Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, cu cele ale art. 11

din Legea nr. 213/1998, calitatea procesuală a reclamantei și interesul vătămat

sunt justificate, aceasta având în administrare bunurile imobile din domeniul

public al statului, cât și cele din domeniul privat al acestuia, prevăzute în

anexa nr. 4, cu atribuții în conservarea, protecția și întreținerea acestor

bunuri.

Excepția puterii de

lucru judecat invocată în raport de capătul doi de cerere, vizând constatarea

că imobilul construcție V.T. și terenul aferent, situat în Predeal - Timișul de

Jos, nu au făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. X4 din 5 iulie

2007, nu este întemeiată. Obiectul prezentei cereri nu este identic cu cel din

procesul anterior, prin care, în mod irevocabil, prin Sentința civilă nr. 10135

din 24 octombrie 2008 a Judecătoriei Brașov, s-a stabilit că nu reclamanta are

un drept de proprietate asupra V.T., drept ce aparține Statului Român, cum

rezultă din documentația mai sus analizată.

Pe fond, prin

Contractul de vânzare-cumpărare autentificat notarial sub nr. X4 din 5 iulie

2007 la Biroul Notarilor Publici Asociați O.U. - M.B., pârâții U.M.E. și U.O.

au cumpărat de la ceilalți pârâți următoarele imobile situate în Timișul de Jos

și identificate după cum urmează:

- C.F. X5 Brașov,

A+13, nr. top X6, fânaț și plantație cu pomi fructiferi în suprafață de 7.695,4

mp, nr. top X7, grădină în suprafață de 1.332 mp, nr. top X8, parc în suprafață

de 12.251,6 mp, nr. top X9, parc în suprafață de 244,8 mp, nr. top X10, grădină

în suprafață de 1.026 mp și nr. top X11, grădină în suprafață de 246,6 mp,

dobândit cu titlu de drept restituire în natură conform Legii nr. 10/2001, act

nr. X12/2009 cf;

- C.F. X13 Brașov,

A+5, nr. top X14, grădină cu plantație de arbori în suprafață de 2.055,6 mp,

nr. top X15, fânaț și plantație cu pomi fructiferi în suprafață de 2.916 mp,

nr. top X16, grădină cu plantație de arbori în suprafață de 9.553 mp, nr. top

X17, grădină și plantație cu pomi fructiferi în suprafață de 6.370,6 mp,

dobândit cu titlu de drept restituire în natură conform Legii nr. 10/2001, act

nr. X18/2007, conexat cu X19/2007 cf;

- C.F. X20 Brașov,

A+9, nr. top X21, X22, X23, fâneață și livadă în suprafață de 38.040 mp și la

A+10, sub nr. X24, X25, X26, teren în suprafață de 5.238 mp, dobândit cu titlu

de drept restituire în natură conform Legii nr. 10/2001, act nr. X27/2007,

conexat cu X28/2007, conexat cu X29/2007 cf;

- C.F. X1 Brașov,

A+2, nr. top X30, loc de casă în suprafață de 3.200,4 mp, la A+3, nr. top X31,

casă și curte în suprafață de 90 mp, A+4, nr. top X32, pășune în suprafață de

441,72 mp, A+5, nr. top X3, fânaț în suprafață de 7.803,4 mp, A+6, nr. top X2,

teren arabil în suprafață de 9.142,6 mp, A+7, nr. top X33, grădină în suprafață

de 2.080,8 mp și A+8, nr. top X34, grădină de 720 mp, dobândit cu titlu de

drept restituire în natură conform Legii nr. 10/2001, act nr. X35/2007 cf.

În contractul de

vânzare-cumpărare, pârâtul U.M.E. apare atât în calitate de mandatar al

vânzătorilor, cât și în calitate de cumpărător alături de soția sa, dar actul

nu este autentificat de aceasta, ci de un alt notar al biroului la care este

asociată și soția pârâtului, astfel că nu este îndeplinită condiția legală

prevăzută de art. 57 al Legii nr. 36/1995 pentru a atrage nulitatea actului

autentic.

Prevederile legale ce

vizează principiul echidistanței și imparțialității față de solicitanții

actului notarial, alături de celelalte cazuri prevăzute în art. 3 din Codul

deontologic al notarilor publici, precum și cele privind reprezentarea

cumpărătorilor la încheierea actelor notariale, au fost edictate în favoarea

părților contractante și, eventuala încălcare a acestora, atrage sancțiunea

nulității relative și, nicidecum, nulitatea absolută a actului, act care se

bucură de prezumția de autenticitate, făcând dovada realității acordului de

voință al părților ca și a constatărilor notarului, până la înscrierea lor în

fals.

Antecesoarea

pârâților vânzători, D.W., a depus notificare, respinsă de reclamantă, prin

Decizia nr. 25 din 20 ianuarie 2004, decizie anulată prin Decizia civilă nr.

1155A din 17 iunie 2005 a Curții de Apel București, prin care a fost admisă

contestația și s-a dispus obligarea reclamantei la emiterea unei noi decizii de

restituire în natură a imobilului situat în Timișul de Jos, Brașov, înscris în

CF nr. X1 Brașov nr. top. X30, X31, X36, X37, X38, X2, X33 și X34, fiind

respinsă cererea de întabulare în cartea funciară a dreptului de proprietate

asupra imobilului.

Această decizie a

rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 4891 din 18 mai 2006 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, fiind respinsă și contestația în anulare formulată

împotriva acestei din urmă decizii, prin Decizia civilă nr. 3967 din 16 mai

2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Urmare acestor

hotărâri judecătorești, reclamanta a emis Decizia nr. 164 din 14 mai 2007, prin

care s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Timișul de Jos,

Brașov, înscris în CF nr. X1 Brașov nr. top. X30, X31, X36/X37, X3, X2, X33 și

X34 și păstrarea construcției denumite generic "V.T." în proprietatea

publică a Statului Român și administrarea R.A.A.P.P.S., cu stabilirea unui

drept de servitute, pe cale amiabilă sau judiciară, până la reglementarea

situației juridice a terenului aferent construcției.

De asemenea, prin

această decizie s-a mai stabilit inițierea procedurilor de achiziționare a unei

suprafețe de teren de aproximativ 7.000 mp, necesară funcționalității actuale a

V.T. și trimiterea notificării către Primăria Orașului Predeal în vederea

stabilirii măsurilor reparatorii, prin echivalent, pentru construcțiile

demolate.

Această decizie a

fost, inițial, contestată de antecesoarea pârâților, D.W., după care aceasta a

renunțat la judecată, potrivit susținerilor reclamantei, fără ca pârâții să

producă dovada contrară, astfel că decizia a devenit definitivă prin achiesarea

la soluția dată.

Reclamanta, prin

reprezentant U.E.A., a fost parte la punerea în posesie a imobilului în litigiu

mai sus identificat, cum rezultă din Procesul-verbal încheiat la data de 21

iunie 2007.

Cu această ocazie s-a

stabilit de către părțile prezente că, având în vedere dispozițiile art. 3 din

Decizia 164 din 14 mai 2007, construcția "V.T." nu face obiectul

punerii în posesie, iar până la "reglementarea situației construcției

V.T., proprietarii vor permite reclamantei să utilizeze imobilul potrivit

destinației acestuia, asigurând, în mod gratuit, accesul la imobil prin căile

de acces existente în prezent".

Analizând decizia de

restituire, în raport de hotărârile judecătorești mai sus evocate, prima

instanță a reținut că pârâta s-a conformat acestora din urmă, în condițiile în

care, din conținutul cărții funciare, nu rezultă existența înscrierii vreunei

construcții cu caracteristicile V.T., instanțele nefăcând referire la această

construcție, ci doar la imobilul identificat în cartea funciară, care este

similar cu cel pe care pârâții l-au vândut prin actul atacat, menționându-se în

acesta, cu referire la nr. top X39, că este compus din casă și curte de 90 mp.

Între părți s-a mai

purtat un proces, sub nr. 9459/197/2008, în care s-a dispus efectuarea unei

expertize tehnice, finalizată prin Raportul de expertiză nr. X40/2010, efectuat

de expert tehnic E.V.

Constatările

expertului au fost următoarele:

- construcția actuală

este situată pe nr. top X2 și X3, amplasată pe latura de sud-est a terenului

din CF X1 Brașov, spre malul stâng a râului Timiș, iar construcția veche este

situată pe nr. top X31 pe latura de nord-vest a terenului, nr. top ce este

ocupat parțial și de către actuala construcție;

- suprafața

construită a celei actuale este de 798 mp, față de suprafața totală de numai 90

mp a nr. top X31 pe care este notată vechea clădire, construcția actuală având

regimul de înălțime S+P+E, cu structura de rezistență cu diafragme de beton

armat, edificată în perioada 1963 - 1964, expertul menționând și alte detalii

privind această clădire actuală și faptul că pe terenul în cauză există o

singură construcție denumită generic "V.T.", aflată în administrarea

și folosința reclamantei;

- cu certitudine,

actuala construcție nu este una și aceeași cu vechea construcție demolată la

construirea celei actuale, expertul detaliind parametrii tehnici ai acesteia

din urmă, care l-au determinat în adoptarea soluției sale.

Coroborând

constatările expertului privind necorespondența dintre actuala construcție cu

cea veche, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, cu faptul

inexistenței în cartea funciară a actualei construcții V.T., s-a reținut că

aceasta nu putea face obiectul contractului de vânzare-cumpărare atacat.

Cât privește terenul

aferent acesteia, nu s-a putut reține că nu a făcut obiectul vânzării, însăși

reclamanta restituindu-l în proprietatea vânzătorilor, cum rezultă din decizia

acesteia și procesul-verbal de punere în posesie, aceasta, împreună cu

antecesoarea vânzătorilor, stabilind rămânerea construcției în administrarea sa

și în proprietatea publică a statului, urmând ca, ulterior emiterii deciziei,

să se clarifice situația juridică a terenului.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamanta R.A.A.P.P.S., pârâții U.M.E. și U.O.,

pârâții U.M.E. și U.O., P.J., P.I.D. (născută G.), G.A., S.C., K.M.

(moștenitorii lui G.R.), W.D. (născută P.A.), T.A.G. (G.T.), și intervenienta

Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov.

Prin Decizia civilă

nr. 44/Ap din 29 mai 2013, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins

apelurile declarate de reclamanta R.A.A.P.P.S., de pârâții U.M.E. și U.O.,

P.J., P.I.D. (născută G.), G.A., S.C., K.M. (moștenitorii lui G.R.), W.D.

(născută P.A.), T.A.G. (G.T.) și de intervenienta Direcția Generală a

Finanțelor Publice Brașov împotriva Sentinței civile nr. 313 din 11 decembrie

2012 pronunțate de Tribunalul Brașov, pe care a păstrat-o.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Prin Contractul de

vânzare-cumpărare nr. X4 din 5 iulie 2007 vânzătorii P.J., G.R., W.D. (născută

P.A.), T.A.G. (G.T.), în calitate de vânzători, prin mandatar U.M.E., au vândut

cumpărătorilor U.M.E. și U.O. imobilele înscrise în C.F. X5 Brașov, C.F. X13

Brașov, C.F. X20 Brașov, C.F. X1 Brașov.

Având în vedere că

reclamanta are un drept de administrare asupra imobilului în litigiu și a fost

evacuată ca urmare a încheierii Contractului de vânzare-cumpărare nr. X4 din 5

iulie 2007 și a acțiunilor promovate în justiție de către reclamanți, interesul

reclamantei în promovarea acestei acțiuni este evident.

Susținerea

reclamantei privind nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare

determinată de faptul că soțul notarului U.O. apare atât în calitate de

mandatar al vânzătorilor, cât și în calitate de cumpărător, într-un contract

autentificat chiar de biroul notarial la soției, sunt neîntemeiate, având în

vedere că notarul care a încheiat contractul nu este parte contractantă, fiind

doar asociat al notarului U.O., iar potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr.

36/1995 notarii publici asociați într-o societate profesională își exercită

personal funcția și răspund individual pentru activitatea lor.

Doar în situația în

care chiar notarul U.O. ar fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare, având

dublă calitate, de notar și cumpărător, contractul ar fi fost lovit de nulitate

absolută.

Încălcarea

dispozițiilor art. 67 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, în

cazul în care se autentifică procuri pentru încheierea unor acte de

vânzare-cumpărare, iar cumpărătorul sau soțul acestuia are, el însuși,

calitatea de mandatar al vânzătorului, notarul public va pretinde părților să

înscrie în cuprinsul procurii toate clauzele contractului, inclusiv prețul,

atrage nulitatea relativă, și nu absolută, întrucât urmărește protejarea

interesului cumpărătorului.

În cazul în care

mandatarul încheie actul juridic cu o terță persoană pe care el o reprezintă

(dubla reprezentare) există pericolul neglijării intereselor mandantului. Un

asemenea pericol nu există dacă mandantul convine să dea împuternicire

mandatarului în acest sens ori dacă clauzele actului sunt astfel precizate

încât este exclusă vătămarea intereselor mandantului. În caz contrar mandantul

poate cere anularea actului pentru dol prin reticență sau pentru violarea de

către mandatar a obligației de loialitate față de mandant.

Procura din 31 mai

2006 dată de proprietari mandantului U.M. nu cuprinde prețul vânzării și nici

mențiunea vânzării către mandatar, însă nulitatea relativă poate fi confirmată,

cum s-a și întâmplat în speță, prin Actul adițional din 21 iunie 2007, care

cuprinde prețul, cumpărătorul și modalitatea de plată a prețului și prin

încasarea prețului stipulat în contractul de vânzare-cumpărare, dovedită cu

ordine de plată și confirmată prin Declarația din 5 octombrie 2007, dată de

P.J., în nume propriu și ca mandatar al celorlalți vânzători.

Susținerea

reclamantei privind lipsa consimțământului vânzătorilor la încheierea

contractului de vânzare-cumpărare este neîntemeiată, acest consimțământ fiind

exprimat prin mandatar, în baza Procurii autentice din 31 mai 2006, a cărei

nulitate relativă a fost confirmată ulterior.

Faptul că imobilul în

litigiu a fost în domeniul public al statului la data vânzării nu are

relevanță, întrucât, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, fac

parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților

administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul

unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la

care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către

stat, or, în speță, imobilul a fost naționalizat, deci nu a intrat în proprietatea

statului cu titlul valabil.

Prin Decizia civilă

nr. 155 din 17 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, rămasă

irevocabilă prin Decizia civilă nr. 4191 din 18 mai 2006 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, fost obligată R.A.A.P.P.S. să emită decizia de restituire

în natură a imobilului situat în Timișul de Jos înscris în CF X1 Brașov nr. top

X30, X31, X41, X37, X38, X2, X33, X34, fără a se face referire la V.T., s-a

respins cererea de întabulare a dreptului de proprietate a contestatoarei D.W.

asupra imobilului înscris în CF X1 Brașov nr. top X30, X31, X41, X37, X38, X2,

X33, X34.

Prin Deciziile nr.

161 din 14 mai 2007, nr. 162 din 14 mai 2007 și nr. 163 din 14 mai 2007 s-au

restituit în natură foștilor proprietari imobilele înscrise în C.F. X13 Brașov,

C.F. X20 Brașov și C.F. X5 Brașov, fiind clar că aceste imobile au făcut

obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. X4 din 5 iulie 2007, proprietari

actuali, înscriși în cartea funciară, fiind pârâții U.M.E. și U.O.

Prin Decizia nr. 164

din 14 mai 2007 reclamanta R.A.A.P.P.S. a dispus restituirea în natură a

imobilului teren situat în Timișul de Jos, înscris în CF X1 Brașov nr. top X30,

X31, X41, X37, X38, X2, X33, X34 și a păstrat în proprietatea publică a

Statului Român și administrarea R.A.P.P.S.-ului, V.T., cu stabilirea unui drept

de servitute, până la reglementarea situației juridice a terenului aferent

construcției, punerea în posesie realizându-se prin Procesul-verbal din 21

iunie 2007.

Împotriva Deciziei

nr. 164 din 15 mai 2007 a formulat contestație D.W. în Dosarul nr.

21941/1/3/2007 al Tribunalului București, contestație retrasă, conform

Declarației din 9 februarie 2009 de la dosar fond, dosar în care, la 11

noiembrie 2008, concluziile expertului judiciar au fost în sensul că nu s-au

identificat elemente care să ateste vreo legătură între construcția edificată

în 1925 și, ulterior, trecută în proprietatea statului și actuala construcție

V.T.

V.T., construită în

anii 1963 - 1964, nu este vechea construcție demolată, înscrisă în C.F. X1

Brașov nr. top X31 casă și curte de 90 mp, aspect care rezultă din Raportul de

expertiză judiciară nr. X40/2010 efectuat de expert tehnic E.V., actuala

construcție nu este amplasată pe parcela cu nr. top X31, pe care este notată

vechea clădire, suprafața pe care este edificată vila fiind de 798 mp,

construcția actuală având regimul de înălțime S+P+E, concluzia expertului

bazându-se pe planșele topografice avizate de Oficiul Județean de Cadastru

Brașov.

Ca atare, vânzătorii

P.J., G.R., W.D. (născută P.A.), T.A.G. (G.T. ) au redobândit în proprietate

doar imobilul teren, nu și construcția V.T., astfel că nu puteau transmite

cumpărătorilor această construcție, care a rămas în proprietatea statului și în

administrarea reclamantei, ci doar terenurile descrise în contractul de

vânzare-cumpărare.

Dacă părțile au

încheiat contractul în cunoștință de cauză, cum este cazul în speță, cumpărător

fiind mandatarul vânzătorilor (avocat care a reprezentat foștii proprietari în

demersurile de restituire a imobilului) și soția sa, cunoscând situația

juridică a imobilului, știind că lucrul vândut este proprietatea unei alte

persoane, vânzarea-cumpărarea reprezintă o operație speculativă, care are o

cauză ilicită și deci este nulă absolut, în baza art. 984 C. civ., iar dacă

contractul s-a încheiat de către vânzător în frauda dreptului proprietarului cu

complicitatea și pe riscul cumpărătorului, constituie un caz tipic de nulitate

absolută pentru fraudă.

Dacă V.T. ar fi făcut

obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. X4/2007, acest contract ar fi

lovit de nulitate absolută parțială cu privire la această construcție, întrucât

s-ar fi vândut bunul altuia, respectiv un bun proprietatea statului, însă

această sancțiune nu poate fi aplicată pentru că V.T. nu a făcut obiectul Contractului

de vânzare-cumpărare nr. X4/2007.

Prin soluția din

prezenta cauză nu este contrazisă Sentința civilă nr. 10135 din 24 octombrie

2008 pronunțată de Judecătoria Brașov, prin care s-a dispus evacuarea pârâtei

din imobilul construcție, compus din "casă", înscris în CF nr. X1

Brașov, sub nr. top X31, actualmente denumită "V.T.", ocupat fără

titlu și s-a respins cererea reconvențională formulată de reclamanta

reconvențională R.A.A.P.P.S., având ca obiect: constatarea dreptului de

proprietate al acesteia asupra construcției denumite "V.T.", a

dreptului de folosință asupra terenului de sub această construcție, respectiv

constatarea dreptului de superficie în beneficiul reclamantei reconvenționale,

obiectul celor două cauze fiind diferit, în Dosarul nr. 2596/197/2008

nepunându-se în discuție obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. X4 din

5 iulie 2007.

În ceea ce privește

capătul de cerere privind radierea contractului de vânzare-cumpărare al

pârâților cumpărători din cartea funciară, corect s-a respins, întrucât este

accesoriu petitului privind nulitatea acestui contract, pe de o parte, iar pe

de altă parte, în cartea funciară nr. X1 nr. top X30, loc de casă în suprafață

de 3.200,4 mp, la A+3, nr. top X31, imobilul casă și curte în suprafață de 90 mp,

A+4, nr. top X32, pășune în suprafață de 441,72 mp, A+5, nr. top X3, fânaț în

suprafață de 7.803,4 mp, A+6, nr. top X2, teren arabil în suprafață de 9.142,6

mp, A+7, nr. top X33, grădină în suprafață de 2.080,8 mp și A+8, nr. top X34,

grădină de 720 mp, construcția V.T. nu a fost și nu este înscrisă în cartea

funciară.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs recurenta-reclamantă R.A.A.P.P.S. București,

recurenții-pârâți U.M.E., U.O., P.J., P.I.D., G.A., S.C., K.M., W.D., T.A.G. și

recurenta-intervenientă Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov

reprezentanta Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român.

I. În recursul său,

recurenta-reclamantă R.A.A.P.P.S. București a adus următoarele critici deciziei

recurate:

instanței de apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 57 din Legea nr.

36/1995, deoarece la încheierea Contractului de vânzare-cumpărare nr. X4 din 5

iulie 2007, soțul notarului U.O. apare atât în calitate de mandatar al

vânzătorilor, cât și în calitate de cumpărător, într-un contract încheiat la

biroul notarial al soției.

S-a mai arătat de

către recurenta-reclamantă că au fost încălcate dispozițiile art. 3 din Codul

deontologic al notarilor.

făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 59 din Legea nr. 36/1995, cât și

a art. 67 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 36/1995.

Prin faptul că s-a

dat o procură generală soțului notarului U.O., s-a ajuns la situația să poată

fi perfectat un contract de vânzare-cumpărare cu încălcarea dreptului de

proprietate a Statului Român.

Prin acest fapt, s-a

ajuns la încălcarea unui interes general, fiind vorba de o nulitate absolută a

procurii, și nu de una relativă.

făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998 și s-a

pronunțat pe mai mult decât i s-a cerut, în sensul că s-a pronunțat asupra

valabilității titlului Statului Român, or, niciuna dintre părți nu a ridicat

această problemă și nici nu există o hotărâre judecătorească care să constate

această nevalabilitate a titlului statului.

În acest fel au fost

ignorate prevederile H.G. nr. 265/2005, H.G. nr. 60/2005 și H.G. nr. 1088/2010,

din care rezultă faptul că o parte a terenului ce a făcut obiectul contractului

de vânzare-cumpărare era în domeniul public al statului, abia în anul 2010

terenul aferent V.T. și anexele, în suprafață de 13.691,01 mp a fost trecut din

domeniul public al statului în domeniul privat.

În condițiile în

care, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, terenul se afla în

proprietatea publică a statului, trebuia să se constate nulitatea absolută a

acestui contract.

II. În recursul lor,

recurenții-pârâți au adus următoarele critici deciziei recurate:

Hotărârea instanței

de apel a fost dată cu greșita aplicare a prevederilor art. 1201 C. civ. - 1865

și respectiv, art. 166 C. proc. civ. - 1865, respectiv cu încălcarea

principiului puterii de lucru judecat, relativ la hotărâri judecătorești

pronunțate anterior.

În acest sens,

recurenții-pârâți au susținut că prin Sentința civilă nr. 10135 din 24

octombrie 2008, a Judecătoriei Brașov, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă

nr. 512/R/2009 a Curții de Apel Brașov, a fost admisă acțiunea formulată de

reclamanții U. în contradictoriu cu R.A.A.P.P.S., dispunându-se evacuarea

acesteia din imobilul construcție înscris în CF X1 Brașov, sub nr. top X31, în

prezent V.T., și a fost respinsă cererea reconvențională formulată de către

R.A.A.P.P.S., având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra

construcției și respectiv a unui drept de superficie și de folosință asupra

terenului.

În considerentele

acestei hotărâri s-a reținut că R.A.A.P.P.S. nu poate fi proprietara

construcției deoarece proprietarul terenului este și proprietarul

construcțiilor situate pe el.

În considerentele

acestei hotărâri s-a făcut trimitere și la altă hotărâre judecătorească,

respectiv la Decizia civilă nr. 4891 din 18 mai 2006, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 27561/1/2005.

III. În recursul său,

recurenta-intervenientă Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov,

reprezentanta Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român, a adus

următoarele critici deciziei recurate:

În mod greșit,

instanța de apel a considerat că intervenientă în cauză ar fi Direcția Generală

a Finanțelor Publice Brașov, iar nu Statul Român reprezentat de Ministerul

Finanțelor Publice, în realitate calitate de intervenient are Statul Român,

reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, care a acordat mandat de

reprezentare Direcției Generale a Finanțelor Publice Brașov.

Hotărârea instanței

de apel este criticabilă, deoarece aceasta nu a apreciat susținerile

reclamantei și ale intervenientului, fiind încălcate, astfel, norme de ordine

publică la încheierea unor acte juridice pe seama proprietății publice, sancțiunea

ce se impunea fiind aceea a nulității absolute a acestor acte.

V.T. nu putea face

obiectul vreunei executări silite, aceasta fiind construită de Statul Român în

anul 1960, așa după cum rezultă din probele administrate în cauză, aflându-se

în proprietatea publică a statului și în administrarea reclamantei.

Recurenta-intervenientă

a mai susținut că, deși, din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că și

terenul aferent construcției se află în domeniul privat al statului, instanța

de apel s-a referit doar la construcție, nu și la respectivul teren.

Analizând decizia

recurată prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că

recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

I. În ce privește

recursul declarat de către recurenta-reclamantă R.A.A.P.P.S. București:

poate fi reținută.

Contractul de

vânzare-cumpărare nr. X4 din 5 iulie 2007 nu a fost autentificat de către

notarul U.O., care este parte în contract, ci de un asociat al acesteia, însă,

potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 36/1995, notarii publici asociați

într-o societate profesională își exercită personal funcția și răspund

individual pentru activitatea lor, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile

art. 57 din Legea nr. 36/1995 și nici ale art. 3 din Codul deontologic al

notarilor.

critică nu poate fi reținută.

Nu are nicio legătură

încălcarea dreptului de proprietate a Statului Român cu faptul că s-a dat o

procură generală soțului notarului U.O., reglementările din dispozițiile art.

59 din Legea nr. 36/1995, cât și ale art. 67 din Regulamentul de aplicare al

Legii nr. 36/1995, fiind date în scopul protejării intereselor cumpărătorului

și respectiv ale mandantului din procura generală, astfel încât emiterea

procurii respective nu poate avea legătură cu încălcarea sau nu a dreptului de

proprietate a Statului Român.

treia critică nu poate fi reținută.

Nu este adevărat că

niciuna dintre părți nu a ridicat problema valabilității titlului Statului

Român, chiar reclamanta pretinzând că terenul respectiv este în proprietatea

privată a Statului Român, după ce, anterior, fusese în domeniul public al

statului, și că ea este administrator al acestui teren.

Instanța de apel a

arătat că, pe de o parte, fac parte din domeniul public al statului doar

bunurile care au intrat în proprietatea acestuia în temeiul unui titlu valabil,

iar, pe de altă parte, că terenul respectiv a fost restituit foștilor

proprietari prin Decizia civilă nr. 155 din 17 iunie 2005 a Curții de Apel

București, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4191 din 18 mai 2006 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție și prin Deciziile de restituire nr. 161/2007, nr.

162/2007 și nr. 163/2007.

De asemenea, s-a mai

arătat că aceste terenuri au făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare

nr. X4 din 5 iulie 2007, dar și că prin Decizia de restituire nr. 164 din 14

mai 2007, emisă de recurenta-reclamantă, s-a dispus restituirea, în natură, a

terenului situat în Timișul de Jos, înscris în CF X1 Brașov, păstrându-se în

proprietatea publică a statului și administrarea R.A.A.P.P.S., doar construcția

V.T., cu stabilirea unui drept de folosință asupra terenului aferent

construcției, până la reglementarea situației juridice a acestuia.

Prin urmare,

recurenta-reclamantă tinde să-și contrazică propriile acte, prin care a dispus

restituirea, către persoanele îndreptățite, în baza dispozițiilor Legii nr.

10/2001, a terenurilor despre care pretinde că s-ar afla în proprietatea

publică a statului și în administrarea sa.

II. În ce privește

recursul declarat de către recurenții-pârâți U.M.E., U.O., P.J., P.I.D., G.A.,

S.C., K.M., W.D., T.A.G.:

Critica formulată nu

poate fi reținută, deoarece, prin hotărârea primei instanțe a fost respinsă

excepția puterii de lucru judecat invocată de către recurenții-pârâți în fața

acesteia, or, în calea de atac a apelului, aceștia nu au criticat hotărârea

primei instanțe sub acest aspect, astfel încât nici instanța de apel nu s-a

putut pronunța asupra acestei excepții.

Ca atare, această

critică, fiind formulată direct în apel, nu poate face obiectul analizei

instanței de recurs, deoarece această analiză se putea face doar în situația în

care se critica hotărârea instanței de apel sub acest aspect.

III. În ce privește

recursul intervenientei Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov

reprezentanta Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român:

Critica cu privire la

faptul că instanța de apel a reținut că Direcția Generală a Finanțelor Publice

Brașov ar avea calitate de intervenientă, și nu că ar reprezenta Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi reținută, deoarece este o simplă

eroare materială a instanței de apel, care nu a produs niciun fel de vătămare

intervenientului Statul Român, din considerentele deciziei recurate rezultând,

cu claritate, faptul că Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, are

calitate de intervenient, și nu Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov.

Critica cu privire la

construcția V.T. nu poate fi reținută, deoarece ambele instanțe de fond au

reținut ceea ce susține și intervenientul, respectiv că aceasta nu a făcut

obiectul restituirii și deci nu putea face obiectul contractului de

vânzare-cumpărare.

În ce privește

critica privind nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, relativ

la terenurile ce au făcut obiectul acestuia, pentru considerentele arătate la

analiza recursului declarat de către recurenta-reclamantă, nici aceasta nu va

fi reținută.

Având în vedere cele

de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta R.A.A.P.P.S. București, de

pârâții U.M.E., U.O., P.J., P.I.D., G.A., S.C., K.M., W.D., T.A.G. și de

intervenienta Direcția Generală A Finanțelor Publice Brașov reprezentanta

Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român împotriva Deciziei civile

nr. 44/Ap din 29 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de reclamanta R.A.A.P.P.S. București, de pârâții U.M.E.,

U.O., P.J., P.I.D., G.A., S.C., K.M., W.D., T.A.G. și de intervenienta Direcția

Generală a Finanțelor Publice Brașov reprezentanta Ministerului Finanțelor

Publice pentru Statul Român împotriva Deciziei civile nr. 44/Ap din 29 mai

2013, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 15 mai 2014.

Procesat

de GGC - AZ