ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2644/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4711 din 18

ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 13133/288/2012, Judecătoria Râmnicu Vâlcea

a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, reținând că, acțiunea în constatare

nulitate absolută a contractelor de vânzare cumpărare este o acțiune personală,

astfel încât, chiar dacă obiectul contractului este un bun imobil, incidente în

cauză sunt dispozițiile art. 5 C. proc. civ., potrivit cărora cererea se face la

instanța domiciliului pârâtului, și nu cele ale art. 13 din același cod, care se

aplică doar acțiunilor reale imobiliare, sens în care competența de soluționare

a cauzei aparține Judecătoriei Târgu Jiu.

Prin sentința civilă nr. 2356 din 18

martie 2013, pronunțată în același dosar, Judecătoria Târgu Jiu

a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a constatat ivit conflictul negativ

și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând, în esență,

că potrivit art. 13 alin. (1) C. proc. civ., cererile privitoare la bunuri imobile

se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află imobilele. În speță, la

punctul 3 din acțiune reclamanta a solicitat restituirea, de către pârâta SC R.

SRL, a imobilelor ce au făcut obiectul celor trei acte de înstrăinare, fiind vorba

de o acțiune reală imobiliară pentru acest capăt de cerere, a cărei competență aparține

Judecătoriei Râmnicu Vîlcea. Referitor la capetele 1 și 2 de cerere, în conformitate

cu art. 10 pct. 1 din același cod, „în cererile privitoare la executarea, anularea

unui contract este competentă instanța locului prevăzut în contract pentru executare"

în cauza de față Judecătoria Râmnicu Vîlcea. În conformitate cu art. 12 C.

proc. civ., reclamantul are alegere între mai multe instanțe deopotrivă competente

și în cauza de față reclamantul a ales să introducă acțiunea pe rolul Judecătoriei

Râmnicu Vîlcea.

Înalta Curte, competentă să soluționeze

conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, pentru argumentele ce succed:

Prin cererea introductivă de instanță înregistrată

pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la data de 5 noiembrie 2012, reclamanta SC

B. SA (fostă SC A. SA) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC G. SA și SC

R. SA, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzafe-cumpărare sub

semnătură privată încheiat la data de 25 aprilie 2002 între SC A. SA și SC Z.

SA, precum și a actului subsecvent, respectiv, contractul de schimb încheiat între

SC Z. SA și SC G. SA la data de 30 iunie 2004, ambele având ca obiect vânzarea imobilelor

construcții denumite Popas Turistic, I.P.; să se constate nulitatea ăbsoluiă a contractului

de vânzare-cumpărare autentificat din 23 iulie 2002 încheiat între SC A. SA și SC

Z. SA, precum și a celor două acte subsecvente, respectiv, contractul de schimb

încheiat între SC Z. SA și SC G. SA la data de 30 iunie 2004 și contractul de schimb

încheiat între SC SC G. SA și SC R. SA la data de 6 martie 2006; să se dispună obligarea

pârâtei SC R. SA să restituie reclamantei imobilele ce au făcut obiectul actelor

atacate, respectiv, construcțiile cu număr cadastral denumite Popas Turistic I.P.,

împreună cu terenul în suprafață de 15.618,17 mp, situate în localitatea Râmnicu

Vâlcea și înscrise în CF; să se dispună radierea înscrierii dreptului de proprietate

în favoarea SC Z. SA din 20 mai 2002 și din 25 iulie 2002 din partea a II-a a cărții

funciare, precum și a înscrierii din 16 aprilie 2008 din partea a III-a a cărții

funciare, înscrieri efectuate în baza actelor de proprietate ce fac obiectul cererilor

din petitele 1 și 2 ale acțiunii.

Având în vedere conținutul cererii de chemare

în judecată, rezultă în mod evident capătul principal de cerere, și anume, constatarea

nulității absolute a contractelor menționate, față de care solicitarea de restituire

a bunurilor obiect al acestor contracte și de radiere, din cartea funciară, a dreptului

de proprietate, constituie cereri accesorii, a căror soluționare depinde de soluționarea

capătului principal de cerere.

Potrivit art. 10 alin. (1) C. proc.

civ., în afară de instanța de la domiciliului pârâtului, mai este competentă, „în

cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract,

instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii".

Chiar dacă în contractele a căror anulare

se solicită nu s-a specificat în mod expres „locul executării obligației",

din conținutul lor rezultă fără echivoc că acesta este reprezentat de locul încheierii

contractului, respectiv, localitatea Râmnicu Vâlcea.

Aceasta întrucât potrivit regulilor generale

de interpretare din materia actului juridic, pe de o parte, calificarea juridică

a contractelor trebuie să aibă în vedere nu numai termenii uzitați de părți, ci

conținutul real al voinței lor, iar pe de altă parte, toate clauzele convențiilor

se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din

actul întreg.

Or, în speță, părțile contractante au sediile

în localitatea Râmnicu Vâlcea, imobilele ce fac obiectul contractelor în discuție

se află situate pe raza teritorială a aceleiași localități, contractele au fost

încheiate la biroul unui notar public funcționând în Râmnicu Vâlcea, iar prin contractul

de vânzare-cumpărare încheiat la data de 25 aprilie 2002 s-a prevăzut că „(...)prețul

vânzării s-a plătit de către cumpărător până azi, data facerii actului, cu ordinul

de plată din 24 aprilie 2002(...)".

Elementele anterior enumerate demonstrează

că „locul executării obligației", ca factor determinant în atragerea competenței

de soluționare a cauzei, îl constituie localitatea Râmnicu Vâlcea, sens în care

instanța competentă va fi Judecătoria Râmnicu Vâlcea.

În ceea ce privește capetele de cerere

subsecvente celui privind constatarea nulității absolute, sunt incidente dispozițiile

art. 17 C. proc. civ., potrivit cărora „cererile accesorii și incidentale sunt în

căderea instanței să judece cererea principală".

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu

Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

15 mai 2013.