ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1332/2015

Asupra conflictului de competență, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 06 februarie 2013 pe rolul Judecătoriei Sector 3 București sub nr. 5076/301/2013, reclamanta C.R.D. a chemat în judecată pe pârâtul R.D., solicitând instanței să dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și constatarea unui drept de creanță cu privire la îmbunătățirile aduse apartamentului situat în București. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul din data de 14 iulie 2007 până în data de 07 decembrie 2011, când prin Sentința civilă nr. 17627 a Judecătoriei Sector 3 București s-a dispus desfacerea căsătoriei prin divorț. În timpul căsătoriei, cu banii proveniți dintr-un credit ipotecar, a fost achiziționat un imobil apartament situat în București.

La acesta părțile au făcut mai multe îmbunătățiri, astfel că se impune obligarea copărtașului căruia îi va fi atribuit bunul la suportarea sumelor cheltuite de celălalt copărtaș în acest scop. Acest apartament a fost mobilat corespunzător și dotat cu bunuri electrocasnice, bunuri a căror împărțire o solicită și pe care le-a evaluat provizoriu la 2.000 RON. Cu privire la capătul III de cerere a arătat că societatea înființată de pârât în timpul căsătoriei, SC E.A. SRL, deține un număr de 20 părți sociale și încă de la înființare, anul 2008, a înregistrat profit . Prin urmare, a solicitat obligarea pârâtului la plata unei sulte în raport de valoarea reală a părților sociale și a profiturilor, față de contribuția la dobândirea bunurilor comune, pe care o apreciază ca fiind egală.

Prin Sentința civilă nr. 5052 din 29 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Sector 3 București a fost admisă excepția nulității cererii și anulată cererea, ca nesemnată. Prin Decizia civilă nr. 2556 din 23 octombrie 2013, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis recursul declarat de reclamanta C.R.D. , a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare. În rejudecare, la data de 14 mai 2014 reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare în sensul sistării stării de indiviziune cu privire la bunurile mobile ce se regăsesc în imobilul situat în orașul Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea.

Prin Sentința civilă nr. 8951 din 25 iunie 2014 Judecătoria Sector 3 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 107 alin. (1) din noul C.proc.civ., față de cererea precizatoare depusă de reclamantă cu privire la domiciliul pârâtului Învestită prin declinare, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a pronunțat Sentința nr. 1056 bis din 05 februarie 2015, prin care și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București și, constatând ivit conflictul de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării regulatorului de competență.

Instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 117 din noul C.proc.civ. potrivit cărora cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul. Îmbunătățirile efectuate la un apartament sunt bunuri imobile prin destinație, iar constatarea valorii acestora și atribuirea sultei corespunzătoare unui copărtaș formează obiectul unei acțiuni reale imobiliare. Înainte de a pune în discuție admisibilitatea cererii de împărțire a îmbunătățirilor unui imobil în lipsa unei cereri de împărțeala propriu-zisă a imobilului bun comun, instanța este obligată să-și verifice, din oficiu, competența și doar în situația în care aceasta constată ivit un caz de necompetență absolută, în baza art. 130 trebuie să o invoce din oficiu și să își decline competența în mod corespunzător.

Necompetența prevăzută de art. 117 din noul C.proc.civ. este una teritorială exclusivă cu privire la care părțile nu pot deroga. Necompetența teritorială de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, iar nu de instanță din oficiu. Astfel, Judecătoria Sector 3 București dacă a apreciat că îmbunătățirile apartamentului nu ar fi bunuri imobile, nu putea față de dispozițiile art. 130 alin. (3) din C.proc.civ. să invoce, din oficiu, propria necompetență și să decline competența în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, ci trebuia să păstreze cauza spre competentă soluționare, cu atât mai mult cu cât pârâtul nu numai că nu a ridicat excepția necompetenței ci a și pus concluzii de respingere a acesteia.

Asupra conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 06 februarie 2013, pe rolul Judecătoriei Sector 3 București reclamanta C.R.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul R.D., partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și constatarea unui drept de creanță cu privire la îmbunătățirile aduse apartamentului situat în București. Potrivit art. 24 din noul C.proc.civ. „dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.” Noul C.proc.civ. a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, iar cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 la data de 06 februarie 2013. Drept urmare, în cauză nu sunt incidente dispozițiile noului C.proc.civ., așa cum au reținut instanțele aflate în conflict, aplicabile fiind prevederile C.proc.civ.

în vigoare la momentul depunerii cererii de chemare în judecată. Judecătoria sectorului 3 București este competentă să soluționeze cauza, în considerarea argumentelor ce succed: Pentru a declina competența de soluționare a cauzei, Judecătoria sectorului 3 București a aplicat dispozițiile art. 107 alin. (1) din noul C.proc.civ. care sunt similare normelor de drept comun din vechiul C.proc.civ., respectiv art. 5, potrivit căruia cererea se face la instanța domiciliului pârâtului. Necompetența invocată de către instanță, din oficiu, este de ordine privată, iar aceasta putea fi pusă în discuție doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare, potrivit art. 159 1 alin (3) din vechiul C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2015.