ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 616/2024

Obiectul cererii Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 22 octombrie 2018, sub numărul x/2018, reclamanta A. S.A., persoană juridică în faliment, en faillite, on bankruptcy, prin reprezentant legal "B." SPARL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. și D., stabilirea cotelor părți din dreptul de proprietate de 50% pentru fiecare dintre pârâți, asupra bunului imobil situat în municipiul București, str. x, având număr cadastral x, înscris în cartea funciară x UAT București. În drept, au fost invocate prevederile art. 817 C. proc. civ. I.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București Prin sentința civilă nr. 4512 din 28 iulie 2020 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâta C., prin întâmpinare; a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes, invocată de pârâta C., prin întâmpinare; a admis în parte cererea principală, privind pe reclamanta A. S.A. și pe pârâții C. și D.; a respins cererea reconvențională; a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei bunul imobil, situat în municipiul București, str. x sector 1, înscris în cartea funciară a municipiului București, nr. x-U1; a constatat că pârâtul a avut o cotă de contribuție la dobândirea masei partajabile de 68,55%, pârâta-reclamantă deține o cotă de 31,45% din bunul imobil adus la masa partajabilă. I.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul București – secția a III-a civilă Prin sentința civilă nr. 560 din 16 februarie 2023, Tribunalul București – secția a III-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă C., împotriva sentinței civile nr. 4512/28.07.2020 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. S.A. și D.; a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că fiecare dintre pârâții C. și D. deține o cotă ideală de drept de câte 50% din masa partajabilă; a menținut, în rest, dispozițiile sentinței apelate; a obligat intimații-pârâți la plata către apelantă a sumei de 1418,33 RON, cu titlu de taxă de timbru în apel, luând act că apelanta și-a rezervat dreptul de a solicita onorariul de avocat pe cale separată. Prin încheierea din 09 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București – secția a III-a civilă a admis cererea de îndreptare formulată de intimata-reclamantă A. S.A., în contradictoriu cu apelanta-reclamantă C. și cu intimatul-pârât D.; a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului deciziei civile nr. 560A/16.02.2023 pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr. x/2018, în sensul că A. S.A. deține calitatea de intimată-reclamantă, iar nu de intimat-pârât, astfel cum s-a consemnat din eroare; a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului deciziei civile nr. 560A/16.02.2023 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2018, în sensul că obligă intimatul-pârât și intimata-reclamantă la plata sumei de 1418,33 RON cu titlu de taxă de timbru în apel; încheierea face parte integrantă din decizia civilă nr. 560A/16.02.2023 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2018. I.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie Prin decizia nr. 981 din 22 noiembrie 2023, Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins recursul formulat de recurenta-pârâtă C., împotriva deciziei civile nr. 560 A/16.02.2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă-pârâtă A. S.A. și cu intimatul-pârât D., ca inadmisibil. I.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 981 din 22 noiembrie 2023 a Curții de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat revizuire C.. Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă la data de 28 martie 2023, sub nr. x/2023. Prin cererea formulată, revizuenta C. a solicitat, în temeiul art. 513 C. proc. civ. admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul București deoarece s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziei nr. 235A din 28 iunie 2013 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2010. A susținut revizuenta că Înalta Curte de Casație și Justiție este competentă material să soluționeze cererea de revizuire, potrivit art. 510 alin. (2) C. proc. civ., instanța care a pronunțat hotărârea anterioară fiind Curtea de Apel București. În ce privește competența funcțională a secției I Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceasta este dată de obiectul general al litigiului, acțiune în constatarea cotelor de contribuție a soților la dobândirea unui bun comun în timpul căsătoriei. După prezentarea situației de fapt, revizuenta a învederat că prin decizia civilă nr. 235A/28.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2010 a fost respinsă acțiunea revocatorie formulată de societatea A. S.A., recursul promovat de A. fiind anulat, decizia menționată rămânând irevocabilă. Revizuenta a înțeles să se prevaleze de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat decurgând din această hotărâre, atât la fond cât și în apel, învederând că prevederile legale referitoare la natura juridică a patrimoniului comun al soților de a fi o universalitate juridică precum și puterea de lucru judecat ce decurgea, în condițiile art. 430 și 431 C. proc. civ., din considerentele deciziei civile nr. 235A/28.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel București nu pot fi ignorate. A arătat că în considerentele deciziei civile nr. 235A/28.06.2013 pronunțate de Curtea de Apel București, la pag 48 se retine că este justificată cota de contribuție a revizuentei, de 70%, reținută în tranzacția consfințită prin sentința civilă nr. 2417/04.04.2006 prin raportare la probatoriul administrat în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2010 iar această cotă se impunea cu autoritate de lucru judecat în prezenta cauză pentru celălalt bun imobil ce intra în compunerea universalitătii, motiv pentru care trebuie a fi avută în vedere și în prezentul proces. În prezenta cauză, prin sentința civilă nr. 4512/28.07.2020, Judecătoria sectorului 1 București a admis în parte cererea principală și a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei bunul imobil din str. x, că pârâtul D. a avut o cotă de contribuție la dobândirea masei partajabile de 68,55%, iar pârâta-reclamantă C. deține o cotă de 31,45% din bunul imobil adus la masa partajabilă. Or, dispozitivul deciziei civile nr. 560/16.02.2023 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civila în apelul declarat împotriva sentinței civile a Judecătoriei Sectorului 1 București, contravine celor statuate cu putere de lucru judecat prin considerentele deciziei civile nr. 235A/28.06.2013 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă, la pag 48, întrucât tribunalul a ignorat faptul că respectiva cotă de 70% a revizuentei la dobândirea bunurilor comune, deci și a apartamentului din str. x, se impunea cu autoritate de lucru judecat și în prezenta cauză. În dosarul finalizat prin decizia civilă nr. 235A/28.06.2013 a Curții de Apel București s-a rezolvat o chestiune litigioasă în acel proces, respectiv aceea că, în cadrul tranzacției de partajare amiabilă a bunurilor comune a cărei revocare s-a solicitat, cota de contribuție de 70% a revizuentei nu era excesivă prin raportare la probatoriul administrat în acel dosar și că această cotă din tranzacție nu este de natură a afecta drepturile societății A. S.A., creditorul de la acel moment al intimatului D.. Prin urmare, considerentele mai sus citate din decizia civilă nr. 235A/28.06.2013 a Curții de Apel București se bucură de autoritate de lucru judecat în condițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., deoarece sprijină soluția de respingere a acțiunii pauliene intentate în acel dosar de A. S.A.. Revizuenta a evocat jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, doctrina recentă, jurisprudența Curții Constituționale, precum și jurisprudența CEDO și a susținut că în speță sunt întrunite cerințele impuse de dispozițiile art. 430 C. proc. civ., întrucât atât decizia civilă nr. 560/16.02.2023 pronunțată Tribunalul București, secția a III-a civilă a cărei revizuire se solicită cât și considerentele deciziei civile nr. 235A/28.06.2013 pronunțate de Curtea de Apel București prin care s-a respins acțiunea revocatorie/pauliană îndreptată în contra tranzacției de împărțire a bunurilor comune consfințită prin hotărâre de expedient sunt hotărâri care evocă fondul, instanțele analizând aspecte privitoare la cotele de contribuție ale soților la dobândirea bunurilor comune. De asemenea, există tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză - în cele două cauze: în ambele dosare A. are calitate de reclamant, iar revizuenta, alături de D., calitatea de pârâți, în ambele cauze s-a analizat contribuția foților soți la dobândirea bunurilor comune; hotărârile sunt pronunțate în dosare diferite, cerință, de asemenea, îndeplinită; în cel de-al doilea proces efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a fost invocat chiar prin motivele de apel, însă instanța nu s-a pronunțat asupra sa. În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, solicitându-se atașarea dosarului nr. x/2018 I.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimata A. S.A. a invocat excepția tardivității formulării cererii de revizuire, motivat de faptul că a fost depusă cu depășirea termenului de o lună prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. A susținut că decizia nr. 560 a Tribunalului București – secția a III-a civilă a fost pronunțată la data de 16.02.2023, dată la care a și devenit definitivă, iar termenul de o lună pentru formularea revizuirii s-a împlinit la data de 16.03.2023. Pe fondul cererii de revizuire, a solicitat respingerea acesteia. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce succed: Revizuirea este calea de atac comună, extraordinară, de retractare, nedevolutivă și nesuspensivă de drept de executare care se exercită împotriva hotărârii pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul ori, în cazurile anume prevăzute de lege, împotriva hotărârilor care nu evocă fondul și prin care se urmărește, de regulă, înlăturarea erorilor în legătură cu stabilirea situației de fapt. Motivele care justifică exercitarea căii de atac a revizuirii sunt expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1-11 C. proc. civ., iar termenele de revizuire sunt prevăzute în art. 511 C. proc. civ. și sunt de două categorii: un termen general (de drept comun) - de o lună (art. 511 alin. (1) C. proc. civ.) și trei termene speciale (de excepție) - de 15 zile, de 3 luni și de 6 luni (art. 511 alin. (2), art. 511 alin. (1) pct. 7 și art. 511 alin. (3) C. proc. civ.). Termenele de declarare a acestei căi de atac sunt termene procedurale, astfel că modul de calcul și împlinire a acestora este guvernat de prevederile art. 181 și art. 182 C. proc. civ. Termenul general de o lună este prevăzut pentru primele opt motive de la art. 509 C. proc. civ., iar în cazul motivului de revizuire prevăzut la pct. 8 al acestui text de lege (invocat în cauză), termenul general de o lună începe să curgă, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Nerespectarea termenelor de revizuire atrage sancțiunea decăderii părții interesate din dreptul de exercițiu al căii de atac și, în mod corelativ, dacă aceasta a fost formulată după împlinirea termenului, cererea va fi respinsă ca tardivă. Cu privire la calculul termenelor, art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. prevede că atunci când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an; dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni. În ceea ce privește împlinirea termenului, art. 182 alin. (1) C. proc. civ. prevede că termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. Neexercitarea dreptului în termenul prevăzut de lege se sancționează cu decăderea, care reprezintă o sancțiune de drept procesual civil ce constă în pierderea dreptului de a îndeplini un act de procedură ce nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege. Instituția decăderii este reglementată de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. Din economia acestor dispoziții legale rezultă că decăderea intervine numai în caz de nerespectare a termenelor legale, imperative și absolute, sancționând neglijența părții care nu și-a exercitat dreptul procesual în termenul stabilit de lege. Or, termenul de o lună, prevăzut de art. 511 alin. (1) C. proc. civ. are natura unui termen legal, imperativ și absolut, nerespectarea lui fiind sancționată cu decăderea părții interesate din dreptul de a mai exercita calea de atac a revizuirii. În cauza pendinte, se observă că ultima hotărâre judecătorească, pretins potrivnică, este decizia civilă nr. 560A din data de 16 februarie 2023, pronunțată de Tribunalul București – secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2018. Această decizie, prin care s-a soluționat apelul formulat de pârâta C. împotriva sentinței civile nr. 4512/28.07.2020 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.A. și cu intimatul-pârât D., este o decizie definitivă potrivit legii, întrucât este dată într-o cauză având ca obiect stabilirea cotelor părți ale foștilor soți la dobândirea bunurilor comune. O astfel de cerere se circumscrie prevederilor C. civ. referitoare la familie, prevederi care includ, printre altele, și drepturile și obligațiile patrimoniale ale soților (regimul bunurilor soților: regimul comunității legale, regimul separației de bunuri, regimul comunității convenționale, modificarea regimului matrimonial) și care sunt în competența instanței de tutelă (art. 265 C. civ.). Cererile date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie sunt de competența, în primă instanță, a judecătoriei, astfel cum reglementează dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., iar asemenea cereri, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "Sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs;", iar alin. (2) al aceluiași text de lege stabilește că "Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive (...) la data pronunțării." Ca atare, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale evocate rezultă că decizia a cărei revizuire se solicită, respectiv decizia civilă nr. 560A din 16 februarie 2023, este o decizie definitivă de la data pronunțării. În acest context se impune analiza și înlăturarea apărărilor revizuientei în sensul că decizia atacată cu revizuire a devenit definitivă la alte momente decât la data pronunțării sale. Astfel, nu poate fi reținută cu acest titlu nici data respingerii ca inadmisibil a recursului declarat de parte împotriva hotărârii, pentru că regimul juridic al căilor de atac este stabilit cu caracter imperativ de lege, caracterul definitiv al hotărârii operând de drept atunci când hotărârea nu este supusă căii de atac a recursului; în plus, respingerea ca inadmisibilă a căii de atac a recursului este un argument în plus că decizia atacată cu revizuire a devenit definitivă la data pronunțării, pentru că nu era supusă recursului. De asemenea, nu este întemeiată nici susținerea privind dobândirea caracterului definitiv la data soluționării unei cereri de îndreptare a erorilor materiale cuprinse în dispozitivul hotărârii în discuție, care au privit denumirea corectă a calității părților din proces (apelanți, intimați, reclamanți sau pârâți), cât timp aceasta este o chestiune care nu privește existența însăși a hotărârii, ci anumite mențiuni din dispozitivul acesteia, fără relevanță pentru soluția pronunțată în cauză și care sunt în mod vădit erori materiale. În cauza dedusă judecății, cererea de revizuire a fost formulată la data de 20 martie 2023 (într-o zi de luni), data ștampilei oficiului poștal aplicate pe plicul cu care a fost înaintată cererea de revizuire la instanță, primind dată certă la data de 28 martie 2022 și este îndreptată împotriva unei hotărâri definitive chiar de la data pronunțării sale, respectiv de la data de 16 februarie 2023. Or, în raport cu dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. cu aplicarea art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul pentru exercitarea căii de atac a revizuirii s-a împlinit la data de 16 martie 2023 (într-o zi de joi). Chiar dacă s-ar lua în considerare data de 17 martie 2023, astfel cum a susținut apărătorul ales al revizuentei, cererea de revizuire apare tot ca fiind tardiv formulată, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, termenul de o lună era deja împlinit la data de 16 martie 2023, într-o zi de joi, zi lucrătoare, neintervenind, astfel, nicio o prelungire a acestuia. În consecința acestor considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare de retractare a fost depășit, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca tardiv formulată, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii, excepția tardivității declarării acestei căi de atac fiind una de ordine publică, absolută, dirimantă, astfel încât, admiterea acesteia împiedică instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire, să analizeze admisibilitatea respectivei cereri.