ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1903/2020

Ședința publică din data de 1 octombrie 2020 asupra recursului de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr. x/2011, prin disjungere din dosarul nr. x/2011, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat să se dispună partajarea în natură a imobilului format din casă de locuit tip vilă și teren situat în București, str. x, dobândit de soți în timpul căsătoriei în cote egale. Prin încheierea de ședință din data de 20 octombrie 2015, s-a stabilit că părțile au dobândit imobilul obiect al partajului cu o contribuție de 65% pârâtul și 35% reclamanta.

Prin sentința civilă nr. 7848 din data de 8 noiembrie 2016 a Judecătoriei Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, cererile părților au fost admise, în parte, în sensul că s-a constatat că imobilul, a cărui valoare a fost stabilită la suma de 600.000 RON, i-a fost atribuit pârâtului, cu obligarea la plata către reclamantă a unei sulte de 210.000 RON. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A.. Împotriva sentinței și a încheierii de admitere în principiu a formulat apel pârâtul B., cu solicitarea de a se constata că la dobândirea imobilului a avut o contribuție exclusivă. Prin decizia civilă nr. 3465A din data de 20 octombrie 2017 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, ambele apeluri au fost respinse.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul, iar prin decizia civilă nr. 550R din data de 26 octombrie 2018 a Curții de Apel București, hotărârea din apel a fost casată și trimisă cauza spre rejudecare. Prin decizia civilă nr. 1712A/29.05.2019 Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis apelul formulat de apelantul B. împotriva sentinței civile nr. 7848/08.11.2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, a schimbat, în parte, încheierea de admitere în principiu din data de 20 octombrie 2015 și sentința civilă nr. 7848 din data de 8 noiembrie 2016, pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București, și, în consecință, a stabilit că, la dobândirea bunurilor comune, pârâtul B. a avut o contribuție de 90%, iar reclamanta A. a avut o contribuție de 10%, și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 60.000 RON cu titlu de sultă, în termen de 6 luni de la data pronunțării prezentei decizii, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Totodată, a obligat intimata la plata către apelant a sumei de 8.211 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru de 5.305 RON achitată în apel, și de 2.906 RON achitată în recurs. Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți ale litigiului. Prin decizia civilă nr. 304 din 7 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins recursul pârâtului și a admis recursul reclamantei, a modificat, în parte, decizia atacată, în sensul că: a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, a menținut celelalte dispoziții ale deciziei recurate, a respins, ca nefondată, cererea de cheltuieli de judecată a pârâtului și a luat act că reclamanta a cerut cheltuieli de judecată pe cale separată.

II. Calea de atac exercitată în cauză Ultima decizie pronunțată în calea de atac a apelului a fost atacată cu recurs de către reclamanta A., solicitând în baza motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7,8 și 9 C. proc. civ. admiterea căii de atac și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. III. Apărările formulate în cauză Intimatul B. a depus întâmpinare, prin care a ridicat două excepții, de inadmisibilitate a recursului, pe motiv că nu se poate exercita recurs împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs, și de nulitate a căii de atac, criticile nefiind susceptibile de încadrare în motivele de recurs prevăzute de lege. În măsura în care instanța va trece peste aceste excepții și le va considera neîntemeiate, a arătat că recursul prezintă un caracter nefondat.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul formulat în cauză în raport de excepția inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară, instanța constată că aceasta este întemeiată și o va admite pentru următoarele considerente: Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție stabilind că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic și se epuizează prin exercițiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori aceeași cale de atac împotriva aceleiași hotărâri și nici nu poate exercita căi de atac nedeschise prin lege. Instanța reține că recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept. Dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

prevăd: "Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod, "sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". Prin urmare, pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională în condițiile prevăzute de lege, deciziile irevocabile pronunțate de o instanță de recurs nefiind susceptibile de a fi supuse acestei căi de atac.

Prin decizia nr. 304 din 7 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, atacată în prezenta cauză, a fost respins recursul pârâtului B. și a fost admis recursul reclamantei A. împotriva deciziei civile nr. 1712A/29.05.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în sensul celor menționate în dispozitiv. Cum o decizie pronunțată în soluționarea unui recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce descriu obiectul recursului, având un caracter irevocabil în conformitate cu art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod, Înalta Curte constată că decizia nr. 304 din 7 iulie 2020 nu poate fi supusă unui alt recurs.

În consecință, urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul exercitat de recurenta A. împotriva hotărârii pe care Curtea de Apel București a pronunțat-o în soluționarea căii de atac a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 304 din 7 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2020.