Decizia nr. 843/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, la data de 21 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună ieșirea din indiviziune asupra bunului imobil situat în București și asupra bunului imobil situat în București, str. x (fosta str. x), nr. 2A, bunuri aflate în masa de împărțit a defunctului C., decedat la data de 17 februarie 2018, și atribuirea în natură a bunurilor imobile către pârât și obligarea acestuia la plata sultei corespunzătoare către reclamantă, în funcție de cotele succesorale, respectiv în cota de 1/2. Prin notele de ședință depuse la data de 7 aprilie 2021, pârâtul B. a solicitat instanței să dispună sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 71 alin. (1) și (2) și art. 72 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, a prevederilor at. 16 alin. (1) și (7) și art. 17 alin. (1) și (10) din Legea nr. 136/2020 și a prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 astfel cum au fost modificate prin prevederile art. I pct. 2 din Legea nr. 242/2018. Prin încheierea de ședință din data de 8 aprilie 2021, instanța a luat act de precizările reclamantei în sensul că, în măsura în care pârâtul nu înțelege să își exprime nicio poziție în legătură cu atribuirea bunului, aceasta solicită atribuirea bunului imobil; la data de 21 mai 2021, reclamanta a depus precizări scrise în acest sens. I.

Hotărârile pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 23 septembrie 2021, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 71 alin. (1) și (2) și art. 72 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, a prevederilor at. 16 alin. (1) și (7) și art. 17 alin. (1) și (10) din Legea nr. 136/2020 și a prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, astfel cum au fost modificate prin prevederile art. I pct. 2 din Legea nr. 242/2018, ca inadmisibilă. Prin sentința civilă nr. 7978 din data de 7 octombrie 2021, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă: a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B.; a dispus ieșirea părților din indiviziune asupra imobilului situat în București, str. x, compus din teren în suprafață de 134,50 mp conform actelor de proprietate, respectiv 130 mp conform măsurătorilor cadastrale având număr cadastral x și construcție edificată în baza autorizației de construire nr. x din data de 22 iunie 2009 eliberată de Primăria Sectorului 5 București, având număr cadastral x și a imobilului situat în București, str. x (fostă str. x), sector 5 compus din teren în suprafață de 134,50 mp conform actelor de proprietate, respectiv 129,36 mp conform măsurătorilor cadastrale având număr cadastral x; a atribuit reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilele mai sus menționate, respectiv imobilul situat în București, str. x, compus din teren în suprafață de 134,50 mp conform actelor de proprietate, respectiv 130 mp conform măsurătorilor cadastrale având număr cadastral x și construcție edificată în baza autorizației de construire nr. x din data de 22 iunie 2009 eliberată de Primăria Sectorului 5 București, având număr cadastral x și imobilul situat în București, str. x (fostă str. x), sector 5 compus din teren în suprafață de 134,50 mp conform actelor de proprietate, respectiv 129,36 mp conform măsurătorilor cadastrale având număr cadastral x; a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 449.337 de RON, cu titlu de sultă, în termen de 12 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 20.190,08 RON reprezentând cheltuieli de judecată. I.

Decizia pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă Împotriva încheierii pronunțate la data de 23 septembrie 2021 de către Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă a declarat recurs recurentul-pârât B., dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2019/a3, la data de 20 ianuarie 2022. Prin decizia civilă nr. 78 R din data de 18 mai 2022, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția netimbrării și a anulat ca fiind netimbrat recursul formulat de pârâtul B., împotriva încheierii de ședință din 23 septembrie 2021, pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A.. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie Împotriva încheierii pronunțate la data de 23 septembrie 2021 de către Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă a declarat recurs pârâtul B., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. x/2019/a3, la data de 26 iulie 2022. Prin decizia civilă nr. 684 din data de 27 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a constatat că a fost invocată o nouă cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și, în urma deliberării, a respins această cerere, apreciind că nu are legătură cu soluționarea prezentului dosar. A admis excepția netimbrării și a anulat recursul formulat de recurentul-pârât B. împotriva încheierii de ședință din data de 23 septembrie 2021, pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., ca netimbrat. I.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 684 din data de 27 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs pârâtul B.. I.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 14 martie 2023, sub nr. x/2019/a3. Prin rezoluția din data de 16 martie 2023, s-a dispus comunicarea cererii de recurs către intimata-reclamantă A., care, în termen legal, a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului. Întâmpinarea a fost comunicată recurentului-pârât B., care nu a depus răspuns la întâmpinare. În temeiul art. 490 coroborat cu art. 471 1 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 20 aprilie 2023, a fost fixat termen de judecată la data de 16 mai 2023, când Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat cu privire la soluția de anulare, ca netimbrat, a recursului, precum și excepția tardivității recursului privind soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale și a reținut cauza în pronunțare prin prisma acestor excepții. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă II.1. În condițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate, față de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâtul B. împotriva decizie nr. 684 din data de 27 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, cu privire la soluția de anulare, ca netimbrat, a recursului, Înalta Curte reține următoarele: Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din același cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs sunt definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului. În speță, decizia civilă nr. 684 din data de 27 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2019, atacată în cauză, a fost pronunțată de curtea de apel în soluționarea recursului formulat de pârâtul B. împotriva încheierii de ședință din data de 23 septembrie 2021, pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019. Ca atare, având în vedere prevederile legale anterior menționate, această decizie, prin care instanța a soluționat cererea de recurs, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată pe calea unui alt recurs. Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. În consecință, având în vedere cele anterior reținute, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzute de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 684 din data de 27 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în ceea ce privește soluția de anulare, ca netimbrat, a recursului. II.2. În condițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate, față de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității recursului declarat de pârâtul B. împotriva decizie nr. 684 din data de 27 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, cu privire la soluția de respingere, ca inadmsibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale: "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare ...", iar art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, atunci când "un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate." În raport de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, având în vedere că hotărârea recurată s-a pronunțat la 27 septembrie 2022, termenul legal de pentru exercitarea căii de atac, calculat potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a început să curgă la ora zero a zilei de 28 septembrie 2022 și s-a împlinit la 29 septembrie 2022, orele 24 00 . Cererea de recurs a fost formulată peste termenul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, respectiv la 4 noiembrie 2022, ora 11 25 . Termenul de promovare a căilor de atac este un termen legal imperativ, peremptoriu, absolut, iar nerespectarea lui conduce la pierderea dreptului procesual de a efectua actul de procedură supus unui astfel de termen, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează sancțiunea decăderii. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează, iar împrejurarea că partea susține nelegalitatea hotărârii recurate nu este de natură a înlătura obligația respectării normelor de procedură care reglementează condițiile exercitării recursului, inclusiv din perspectiva termenului de declarare. Cum recursul a fost declarat peste termenul legal, Înalta Curte, va admite excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, și va dispune, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., respingerea, ca tardiv, a recursului declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 684 din data de 27 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în ceea ce privește soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzute de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., pentru neexercitarea în termen a căii de atac Raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor susținute prin cererea de recurs și nici a celorlalte apărări formulate prin întâmpinarea depusă la dosar.