ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 860/2021

Ședința publică din data de 14 aprilie 2021

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 18 decembrie 2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că este deschisă succesiunea de pe urma defunctei B., că din această succesiune face parte cota indiviză de 10/64 din dreptul de proprietate asupra imobilului, situat în București, str. x (compus din teren în suprafață de 330 de metri pătrați și construcția edificată pe acest teren, compusă din patru camere, precum și din dependințe și anexe) și că pârâtul, reprezentat prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, are calitate de moștenitor, respectiv că nu există moștenitori de pe urma defunctei B., situație în care bunurile lăsate de defunctă au trecut, față de data deschiderii succesiunii, în proprietatea privată a statului român; să se constate că reclamanta a dobândit, prin efectul prescripției achizitive, cota indiviză de 10/64 care a aparținut defunctei B. din dreptul de proprietate asupra imobilului identificat mai înainte sau în mod subsecvent, obligarea pârâtului să desfășoare procedura prevăzută de art. 22 alin. (6) din Norma metodologică de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului din 04. iulie 2007, republicată, cu completările și modificările ulterioare ("Norma metodologică"), respectiv să îl oblige pe pârât să o înștiințeze cu privire la prețul de vânzare stabilit de comisia de evaluare pe baza raportului de expertiză tehnică sau de evaluare, sub sancțiunea plății de daune cominatorii/penalități în cuantum de 100 RON pe zi de întârziere de la data pronunțării sentinței și până la data executării întocmai a obligației.

Prin sentința civilă nr. 3860/2020 pronunțată la data de 15 iulie 2020 Judecătoria sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria sectorului 6 București a reținut că cererea dedusă judecății privește dezbaterea succesiunii defunctei B., capătul de cerere privind uzucapiunea având caracter accesoriu.

Potrivit extrasului din registrul de deces aflat la dosar, defuncta B. a avut ultimul domiciliu în Odorheiu Secuiesc, județul Harghita.

Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 118 din C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, ca instanță în circumscripția căreia se află ultimul domiciliu al defunctei.

Învestită urmare a declinării de competență, Judecătoria Odorheiu Secuiesc prin sentința civilă nr. 145/2021 din 18 ianuarie 2021, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că, față de împrejurarea că la data de 10 noiembrie 2020, reclamanta a înțeles să renunțe la capătul de cerere având ca obiect constatarea deschiderii succesiunii de pe urma defunctei B. și a faptului că statul român are calitatea de moștenitor asupra cotei de 10/64 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, str. x, instanța rămânând investită doar cu capătul de cerere privind constatarea dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra cotei indivize de 10/64 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, str. x, compus din teren în suprafață de 330 mp și construcția edificată pe acesta (patru camere, dependințe și anexe), cota care a aparținut defunctei B., în aplicarea prevederilor art. 117 alin. (1) C. proc. civ., competența aparține Judecătoriei sectorului 6 București, ca instanță în circumscripția căreia este situat imobilul.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin, 1 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului regulator de competență îl reprezintă conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 6 București și Judecătoria Odorheiu Secuiesc cu privire la instanța competentă să soluționeze cererea, astfel cum a fost modificată, având ca obiect constatarea că reclamanta a dobândit, prin efectul prescripției achizitive, cota indiviză de 10/64 care a aparținut defunctei B. din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, str. x, compus din teren în suprafață de 330 mp și construcția edificată pe acesta (patru camere, dependințe și anexe).

Conform art. 117 alin. (1) din C. proc. civ., cererile privitoare la drepturile reale se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.

Din conținutul cererii de sesizare a instanței, aflată la dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei sectorului 6 București, reiese că reclamanta a solicitat instanței, să se constate că imobilul situat în București, str. x, compus din teren în suprafață de 330 mp și construcția edificată pe acesta (patru camere, dependințe și anexe), este în proprietatea privată a statului român față de împrejurarea că de pe urma defunctei B. nu există moștenitori legali sau testamentari, și că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin uzucapiune.

Împrejurarea că, în conținutul cererii de chemare în judecată, reclamanta a precizat că proprietarul tabular al imobilului a decedat, fără a avea moștenitori, și că, urmare a acestui fapt, imobilul a trecut în proprietatea privată a pârâtului, nu poate a fi reținută drept criteriu în determinarea instanței competente, ca fiind instanța ultimului domiciliu al defunctului.

Teza avansată de către reclamantă potrivit căreia proprietarul tabular al imobilului a decedat, fără a avea moștenitori, reprezintă doar o condiție pentru a se putea constata că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea privată a pârâtului. Scopul urmărit de către reclamantă prin promovarea acțiunii este acela de a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, iar nu acela de dezbatere a unei succesiuni vacante.

De altfel, se reține că, la data de 10 noiembrie 2020, reclamanta a înțeles să renunțe la capătul de cerere având ca obiect constatarea deschiderii succesiunii de pe urma defunctei B. și a faptului că statul român are calitatea de moștenitor asupra cotei de 10/64 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, str. x, instanța rămânând învestită doar cu capătul de cerere privind constatarea dobândirii, prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra cotei indivize de 10/64 din dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, cotă care a aparținut defunctei B., împrejurare care confirmă concluzia anterior relevată.

Față de cele mai sus arătate, și în raport de prevederile art. 117 din C. proc. civ., reținând că imobilul în litigiu este situat în circumscripția Judecătoriei Sectorului 6 București, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 aprilie 2021.