ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3018/2014

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 912 din 10 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr 3424/111/2011 au fost respinse excepțiile lipsei capacității procesuale de exercițiu și lipsei calității procesual pasive în ceea ce o privește pe pârâta Banca Comercială C. SA - Sucursala Zalău; a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC U.O.O.

SRL împotriva Deciziei nr. 98/C/2012-A din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; a fost admis recursul declarat de pârâta Banca Comercială C. SA Sibiu împotriva aceleiași decizii, care a fost modificată în parte, în sensul admiterii apelului declarat de această pârâtă împotriva Sentinței nr. 59/COM din 31 ianuarie 2012 a Tribunalului Bihor și schimbării acesteia în parte, în sensul respingerii acțiunii; au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate și deciziei recurate, privitoare la soluționarea excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei SC L.R.F. SRL prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență G.I.

IPURL. Pentru a pronunța această soluție, instanța supremă a reținut că, potrivit principiului qui potest plus potest minus Banca C. SA putea mandatar sucursala sa din Zalău să încheie contracte, aspect în considerarea căruia aceasta are calitate procesuală, de plano, în toate litigiile în care sucursala este parte, ca urmare a mandatului încredințat acesteia, argument în considerarea căruia a înlăturat motivul de recurs formulat de reclamanta SC U.O.O. SRL referitor la lipsa calității procesuale pasive a băncii C. SA Sibiu ca fiind nefondat. De asemenea, Înalta Curte, analizând împreună motivele de recurs, formulate de reclamanta SC U.O.O. SRL și de pârâta Banca C. SA Sibiu, în scopul soluționării unitare a celor două recursuri, despre care a reținut că au același obiect, respectiv îndeplinirea condițiilor privind stingerea debitului debitorului cedat SC U.O.O.

SRL fată de creditoarea Banca C. SA Sibiu - Sucursala Zalău, ca urmare a plăților făcute noului creditorului, a apreciat, în esență, că executarea obligației de plată de către utilizator, în contractul de leasing, îi conferă acestuia dreptul de a solicita de la finanțator (societatea de leasing sau banca în calitate de cesionar) predarea cărții de identitate a autovehiculului care a constituit obiectul contractului și totodată radierea autovehiculului din A., numai după achitarea în totalitate a prețului, în contul stipulat în contractul de leasing sau cel indicat de finanțatorul cesionar. Împotriva acestei decizii, în termen legal, SC U.O.O. SRL Biharia a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc.

civ., solicitând anularea hotărârii atacate. În motivarea căii extraordinare de atac formulate, contestatoarea a susținut că instanța de recurs s-a limitat să analizeze decizia atacată exclusiv din perspectiva îndeplinirii obligațiilor debitorului cedat în cazul unei cesiuni de creanță și a omis să cerceteze criticile sale referitoare la stingerea obligațiilor în condițiile reglementate de art. art. 1093 și art. 1472 C. civ.

precum și că ignorat susținerile sale și dovezile achitării integrale a sumelor datorate în baza contractului de cesiune de creanța XVIII/12 și a actului adițional din 16 noiembrie 2007. Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele ce urmează: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o noua judecată. În speță, contestatoarea a indicat dispozițiile art. 318 C. proc. civ., din perspectiva cărora va fi analizată, în contextul în care contestatoarea a invocat neanalizarea motivelor de recurs.

Din analiza dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. rezultă că legiuitorul a statuat admisibilitatea contestației în anulare speciale în cazul a două situații, respectiv: "când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale" și "când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare". În speță, contestatoarea a susținut în memoriul depus la dosar că instanța de recurs nu a analizat criticile formulate împotriva hotărârii atacate.

În lumina dispozițiilor anterior evocate, Înalta Curte apreciază contestația în anulare ca fiind nefondată, având în vedere că susținerile contestatoarei nu se încadrează nici în categoria omisiunilor de cercetare a vreunora dintre motivele de modificare sau de casare, constatând că din considerentele hotărârii atacate rezultă că instanța de recurs a analizat coroborat motivele de recurs formulate de cele două recurente, respectiv reclamanta SC U.O.O. SRL și pârâta Banca C. SA Sibiu, motive care au vizat îndeplinirea condițiilor privind stingerea debitului debitoarei cedate SC U.O.O. SRL față de creditoarea Banca C. SA Sibiu - Sucursala Zalău, ca urmare a plăților făcute cesionarului, argumente în considerarea cărora a decis asupra căii extraordinare de atac cu care a fost învestită.

În atare situație, nu se poate aprecia în nici un caz că soluția instanței de recurs ar fi rezultatul unei omisiuni de cercetare a criticilor formulate, ci dimpotrivă, că aceasta reflectă concluzia trasă de instanță în urma verificării măsurii în care părțile litigante și-au îndeplinit obligațiile contractuale asumate, din perspectiva normelor legale incidente. Totodată, Înalta Curte reține că, în realitate contestatoarea, nemulțumită fiind de soluția pronunțată, tinde prin promovarea contestației în anulare la reformarea hotărârii atacate, fapt nepermis în această cale extraordinară de atac.

Astfel, criticile formulate de contestatoare nu vizează de fapt omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra unora dintre criticile aduse deciziei instanței de apel, ci se referă la eventuale erori de judecată, constând în aprecierea probelor administrate și interpretarea și aplicare normelor legale incidente, care nu pot forma obiectul cenzurii în calea extraordinară de atac de retractare a contestației în anulare. Pentru considerentele anterior expusa nefiind îndeplinite cerințele art. 318 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC U.O.O. SRL Biharia împotriva Deciziei nr. 912 din 10 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 3424/111/2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea SC U.O.O. SRL Biharia împotriva Deciziei nr. 912 din 10 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție , secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 3424/111/2011. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2014. Procesat de GGC - NN