ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3018/2014

Asupra contestației

în anulare de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 912 din 10 martie 2014,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în

Dosarul nr 3424/111/2011 au fost respinse excepțiile lipsei capacității

procesuale de exercițiu și lipsei calității procesual pasive în ceea ce o

privește pe pârâta Banca Comercială C. SA - Sucursala Zalău; a fost respins ca

nefondat recursul declarat de reclamanta SC U.O.O. SRL împotriva Deciziei nr.

98/C/2012-A din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal; a fost admis recursul declarat de pârâta

Banca Comercială C. SA Sibiu împotriva aceleiași decizii, care a fost

modificată în parte, în sensul admiterii apelului declarat de această pârâtă

împotriva Sentinței nr. 59/COM din 31 ianuarie 2012 a Tribunalului Bihor și

schimbării acesteia în parte, în sensul respingerii acțiunii; au fost menținute

restul dispozițiilor sentinței apelate și deciziei recurate, privitoare la

soluționarea excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei SC L.R.F.

SRL prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență G.I. IPURL.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța supremă a reținut că, potrivit principiului qui

potest plus potest minus Banca C. SA putea mandatar sucursala sa din Zalău să

încheie contracte, aspect în considerarea căruia aceasta are calitate

procesuală, de plano, în toate litigiile în care sucursala este parte, ca

urmare a mandatului încredințat acesteia, argument în considerarea căruia a

înlăturat motivul de recurs formulat de reclamanta SC U.O.O. SRL referitor la

lipsa calității procesuale pasive a băncii C. SA Sibiu ca fiind nefondat.

De asemenea, Înalta

Curte, analizând împreună motivele de recurs, formulate de reclamanta SC U.O.O.

SRL și de pârâta Banca C. SA Sibiu, în scopul soluționării unitare a celor două

recursuri, despre care a reținut că au același obiect, respectiv îndeplinirea

condițiilor privind stingerea debitului debitorului cedat SC U.O.O. SRL fată de

creditoarea Banca C. SA Sibiu - Sucursala Zalău, ca urmare a plăților făcute

noului creditorului, a apreciat, în esență, că executarea obligației de plată

de către utilizator, în contractul de leasing, îi conferă acestuia dreptul de a

solicita de la finanțator (societatea de leasing sau banca în calitate de

cesionar) predarea cărții de identitate a autovehiculului care a constituit

obiectul contractului și totodată radierea autovehiculului din A., numai după

achitarea în totalitate a prețului, în contul stipulat în contractul de leasing

sau cel indicat de finanțatorul cesionar.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, SC U.O.O. SRL Biharia a formulat contestație în anulare,

întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., solicitând anularea

hotărârii atacate.

În motivarea căii

extraordinare de atac formulate, contestatoarea a susținut că instanța de

recurs s-a limitat să analizeze decizia atacată exclusiv din perspectiva

îndeplinirii obligațiilor debitorului cedat în cazul unei cesiuni de creanță și

a omis să cerceteze criticile sale referitoare la stingerea obligațiilor în

condițiile reglementate de art. art. 1093 și art. 1472 C. civ. precum și că

ignorat susținerile sale și dovezile achitării integrale a sumelor datorate în

baza contractului de cesiune de creanța XVIII/12 și a actului adițional din 16

noiembrie 2007.

Analizând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a respinge

contestația în anulare pentru considerentele ce urmează:

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere

instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile

prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o

noua judecată.

În speță,

contestatoarea a indicat dispozițiile art. 318 C. proc. civ., din perspectiva

cărora va fi analizată, în contextul în care contestatoarea a invocat

neanalizarea motivelor de recurs.

Din analiza

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. rezultă că legiuitorul a statuat

admisibilitatea contestației în anulare speciale în cazul a două situații,

respectiv: "când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale" și "când instanța respingând recursul sau admițându-l

numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de

modificare sau de casare".

În speță,

contestatoarea a susținut în memoriul depus la dosar că instanța de recurs nu a

analizat criticile formulate împotriva hotărârii atacate.

În lumina

dispozițiilor anterior evocate, Înalta Curte apreciază contestația în anulare

ca fiind nefondată, având în vedere că susținerile contestatoarei nu se

încadrează nici în categoria omisiunilor de cercetare a vreunora dintre

motivele de modificare sau de casare, constatând că din considerentele

hotărârii atacate rezultă că instanța de recurs a analizat coroborat motivele

de recurs formulate de cele două recurente, respectiv reclamanta SC U.O.O. SRL

și pârâta Banca C. SA Sibiu, motive care au vizat îndeplinirea condițiilor

privind stingerea debitului debitoarei cedate SC U.O.O. SRL față de creditoarea

Banca C. SA Sibiu - Sucursala Zalău, ca urmare a plăților făcute cesionarului,

argumente în considerarea cărora a decis asupra căii extraordinare de atac cu

care a fost învestită.

În atare situație, nu

se poate aprecia în nici un caz că soluția instanței de recurs ar fi rezultatul

unei omisiuni de cercetare a criticilor formulate, ci dimpotrivă, că aceasta

reflectă concluzia trasă de instanță în urma verificării măsurii în care

părțile litigante și-au îndeplinit obligațiile contractuale asumate, din

perspectiva normelor legale incidente.

Totodată, Înalta

Curte reține că, în realitate contestatoarea, nemulțumită fiind de soluția

pronunțată, tinde prin promovarea contestației în anulare la reformarea

hotărârii atacate, fapt nepermis în această cale extraordinară de atac.

Astfel, criticile

formulate de contestatoare nu vizează de fapt omisiunea instanței de recurs de

a se pronunța asupra unora dintre criticile aduse deciziei instanței de apel,

ci se referă la eventuale erori de judecată, constând în aprecierea probelor

administrate și interpretarea și aplicare normelor legale incidente, care nu

pot forma obiectul cenzurii în calea extraordinară de atac de retractare a

contestației în anulare.

Pentru considerentele

anterior expusa nefiind îndeplinite cerințele art. 318 C. proc. civ., în

temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC U.O.O. SRL Biharia împotriva Deciziei

nr. 912 din 10 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 3424/111/2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată

contestația în anulare formulată de contestatoarea SC U.O.O. SRL Biharia

împotriva Deciziei nr. 912 din 10 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție , secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 3424/111/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 10 octombrie 2014.

Procesat

de GGC - NN