ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 912/2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 912/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 10

martie 2011 pe rolul Tribunalului Bihor, reclamanta SC U.O.O. SRL cu sediul în

Biharia, județul Bihor, în contradictoriu cu pârâtele SC L.R.F. SRL (anterior SC

L.R. I.F.N. SA) cu sediul în Oradea, județul Bihor, prin administrator judiciar

B.M., Cabinet Individual de Insolvență, cu sediul în Oradea, județul Bihor și SC

B.C.C. SA Sucursala Zalău, cu sediul în Zalău, județul Sălaj, a solicitat

obligarea pârâtelor la predarea către reclamantă a cărților de identitate, în

original, pentru următoarele autovehicule:

- autoutilitara de culoare

alb multicolor și semiremorca de culoare alb-galben.

- autoturism de

culoare roșie.

- autoturism de

culoare roșie.

A mai solicitat

obligarea pârâtelor la radierea din arhiva electronică de garanții reale

mobiliare a autovehiculelor sus menționate.

În drept, au fost

invocate dispozițiile C. civ., C. com., C. proc. civ. și O.G. nr. 51/1997.

Pârâta SC B.C.C. SA a

formulat întâmpinare prin care a solicitat, în temeiul prevederilor art. 36 din

Legea nr. 85/2006 suspendarea judecării cauzei, întrucât față de SC L.R.F. SRL

(anterior L.R. I.F.N. SA) s-a deschis procedura insolvenței.

Totodată, a solicitat

obligarea reclamantei la plata taxei de timbru în funcție de valoarea

pretențiilor.

În ceea ce privește

fondul pretențiilor, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul

că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile de plată, conform notificărilor de

debitor cedat aceasta având o restanță de plată până în data de 8 septembrie 2011

în sumă de 39.779,23 lei. Pârâta arată că până când nu i se plătește această

sumă nu se vor elibera cărțile de identitate solicitate.

A solicit obligarea

reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ce reprezintă onorariu

avocațial.

În drept, au fost invocate

prevederile art. 115 și următoarele C. proc. civ., art. 969 și art. 1361 C.

civ.

Prin încheierea din

data de 27 septembrie 2011 Tribunalul Bihor a respins cererea pârâtei SC B.C.C.

SA Sucursala Zalău privind suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 36 din

Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței,

întrucât prin

prezenta acțiune reclamanta nu urmărește realizarea unei creanțe asupra averii

debitorilor ci se urmărește

predarea unor înscrisuri respectiv

cărți de identitate ale unor autovehicule.

Prin încheierea din

data de 22 noiembrie 2011 instanța a respins, ca nefondată, excepția

necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Bihor excepție invocată

de pârâta SC B.C.C. SA Sucursala Zalău.

Prin sentința nr. 59/

COM din 31 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor a fost respinsă

excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei SC L.R.F. SRL (anterior

Leasing Rom I.F.N. SA) prin administrator judiciar B.M. Cabinet Individual de

Insolvență.

A fost admisă

acțiunea formulată de reclamanta SC U.O.O. SRL, în contradictoriu cu pârâții SC

L.R.F. SRL (anterior L.R. I.F.N. SA) prin administrator judiciar B.M. Cabinet

Individual de Insolvență și, în consecință, au fost obligate pârâtele la

predarea către reclamantă a cărților de identitate, în original, pentru

următoarele autovehicule:

- autoutilitara de culoare

alb multicolor și semiremorca de culoare alb-galben.

- autoturism de

culoare roșie.

- autoturism de

culoare roșie.

A fost obligată

pârâta SC B.C.C. SA Sucursala Zalău la radierea din arhiva electronică de

garanții reale mobiliare a autovehiculelor sus menționate.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ., pârâtele au fost obligate la plata către reclamantă a sumei de 1.008,5

lei reprezentând cheltuieli de judecată.

În motivare, din

înscrisurile depuse la dosarul cauzei, prima instanță a constatat că societatea

reclamantă a încheiat trei contracte de leasing operațional cu pârâta SC L.R.F.

SRL (anterior L.R. I.F.N. SA) respectiv contractele din 14 noiembrie 2007

și din 15 noiembrie 2007, pentru autoutilitara de culoare alb multicolor și

semiremorca de culoare alb-galben, pentru un autoturism de culoare roșie și

pentru un autoturism de culoare roșie.

Valoarea totală a

celor trei contracte de leasing este de 293.605,82 lei.

După perfectarea

acestor contracte, între cele două pârâte a intervenit câte un contract de

cesiune de creanță pentru contractele de leasing operațional sus menționate,

respectiv contractele din 16 noiembrie 2007, din 16 noiembrie 2007 și din 16

noiembrie 2007.

S-a reținut, în esență,

că reclamanta și-a onorat toate obligațiile de plată, fapt recunoscut și de către

pârâta SC L.R.F. SRL (anterior L.R. I.F.N. SA), care a menționat prin adresa

trimisă reclamantei în data de 1 martie 2011 că, din evidențele contabile ale

pârâtei, rezultă că reclamanta a achitat integral sumele de bani aferente celor

trei contracte de leasing din 14 noiembrie 2007 și din 15 noiembrie 2007,

inclusiv valoarea reziduală în contul deschis la pârâta SC B.C.C. SA Sucursala

Zalău.

Cartea de identitate

a unui autoturism reprezintă dovada proprietății pe care persoana o are asupra

autoturismului respectiv. În cazul creditului auto, banca finanțatoare înscrie

gajul asupra autoturismului în A.E.G.R.M.

S-a apreciat că

pârâta SC B.C.C. SA Sucursala Zalău a recunoscut că are în posesie cele trei

cărți de identitate pentru autoutilitară și cele două autoturisme, iar refuzul

predării acestora către reclamantă este neîntemeiat în condițiile în care și

pârâta SC L.R.F. SRL, societatea cu care s-au încheiat contractele de leasing

recunoaște că reclamanta a achitat contravaloarea autovehiculelor.

Pârâta SC B.C.C. SA

Sibiu a declarat apel și prin Decizia nr. 98/ CA din 6 noiembrie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a fost admis apelul declarat împotriva sentinței nr. 59

din 31 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost schimbată în

parte, în sensul că a fost respins capătul de cerere formulat de reclamanta SC

U.O.O. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC L.R.F. (fost L.R. I.F.N. SA) prin

administrator Judiciar G.E.F.I.N. Insolv Ipurl Oradea și SC B.C.C. SA, prin

care se solicita radierea din arhiva electronică de garanții reale mobiliare a

autovehiculelor. Prin aceeași decizie au fost menținute restul dispozițiilor

sentinței sub aspectul dezlegării date excepției și primului capăt de cerere. A

fost redus proporțional cuantumul cheltuielilor de judecată până la concurența

sumei de 504 lei.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de control judiciar a apreciat ca fiind nefondată excepția

necompetenței teritoriale invocată de reclamantă, astfel că aceasta a fost

respinsă, motivat de faptul că, în speță, competența este una alternativă și,

potrivit art. 9 C. proc. civ., când cererea este îndreptată împotriva a doi

pârâți, ea poate fi adresată instanței de la sediul oricăruia dintre ei, iar în

cauză, una dintre pârâte, respectiv SC L.R.F. SRL, are sediul în Oradea și ca

atare, în mod corect s-a reținut că Tribunalul Bihor este competent în

soluționarea cererii.

Sub aspectul

excepției netimbrării acțiunii instanța de apel a constatat că aceasta nu este

o acțiune în pretenții, astfel cum a susținut apelanta, reclamanta insistând în

a reitera și în apel că a învestit instanța cu o cerere prin care tinde a

stabili în sarcina pârâtelor obligații de a face, astfel că, în baza

principiului disponibilității părților ce guvernează procesul civil, instanța

de apel a reținut că taxa de timbru este corect achitată, excepția fiind

neîntemeiată.

Cât privește fondul

litigiului dedus judecății, s-a reținut că apelanta a invocat, în esență,

faptul că intimata - reclamantă nu a efectuat plăți în perioada 2008 - 2009 în

contul indicat în notificarea de debitor cedat, astfel că, neîndeplinindu-și

obligațiile ce decurg în sarcina sa în urma cesiunii, nu este îndreptățită să

se radieze garanțiile din arhiva de garanții și nici să i se predea cărțile de

identitate ale autovehiculelor.

Instanța de apel a

constatat că între SC U.U.O. SRL și SC L.R.F. SRL (fostă L.R. I.F.N. SA),

aflată în insolvență, s-au încheiat contractele de leasing operațional din 14

noiembrie 2007 și din 15 noiembrie 2007 pentru autoutilitara, semiremorca

și autoturismele.

După perfectarea

acestor trei contracte, între societatea de leasing și finanțator, s-au

încheiat trei contracte de cesiune de creanță și anume contractele toate la

data de 16 noiembrie 2007.

În raport de

înscrisurile aflate la filele 18 - 22 din dosarul de fond, s-a reținut că

cesiunea a fost notificată debitorului cedat, notificările purtând semnătura

reprezentantului SC U.U.O. SRL, ocazie cu care acesta a fost înștiințat că, de

la data cesiunii - 16 noiembrie 2007 plata ratelor se va face în contul indicat

deschis la SC B.C.C. Sucursala Zalău.

Totodată, din

înscrisurile depuse, a rezultat că în urma cesiunii au fost cedate băncii

ratele de leasing din anexa 1 (36 rate), cele din anexa 2 rămânând de plată

direct la societatea de leasing, însă reclamanta a achitat ratele aferente

creditului în contul de la SC B.C.C SA Sucursala Zalău numai din 8 iulie 2009,

până atunci achitând în alte bănci, ceea ce înseamnă că nu și-a îndeplinit în

raport cu noul său creditor obligațiile ce îi reveneau conform termenilor

cesiunii.

Pârâta SC L.R.F. SRL

prin lichidator a confirmat că din evidențele contabile ale acesteia rezultă că

reclamanta a achitat integral sumele de bani aferente celor trei contracte de

leasing din 14 și 15 noiembrie 2007, însă aceasta adresă vizează exclusiv

raporturile contractuale cu societatea de leasing și nu cu banca.

Ca atare, în urma

cesiunii și notificării acesteia cu debitorul cedat, acestuia din urmă îi

revenea obligația de plată a ratelor în contul indicat în notificare, deoarece

cum în mod corect a invocat apelanta, plata sumelor în alt cont, sau la

dispoziția cedentului (creditorul inițial) nu stinge plata și nu descarcă pe

debitor.

Prin urmare,

obligația de plată față de bancă nu s-a stins astfel că, instanța de apel a

apreciat că reclamanta nu este îndreptățită la radierea garanțiilor din arhiva

de garanții, fiind fondată critica adusă sub acest aspect.

Cât privește

solicitarea intimatei reclamante de a i se preda cărțile de identitate ale

autovehiculelor, în concordanță cu cele reținute de instanța de fond, s-a

arătat că nu există niciun temei legal sau contractual care să îndreptățească

pe pârâta să le rețină, nefiind prezentate nici în apel argumente pertinente,

astfel că în mod corect prima instanță a admis acest capăt de cerere.

În termen legal,

împotriva acestei decizii, atât reclamanta

SC U.O.O. SRL, cât și

pârâta SC

B.C.C. SA Sibiu, au

declarat recurs.

În motivarea

recursului,

reclamanta

SC U.O.O.

SRL a susținut, în esență, că potrivit principiului disponibilității,

instanțele de judecată sunt obligate

să se pronunțe în limitele în care au fost

învestite prin cererea de chemare în judecată și prin eventuale cereri

reconvenționale sau de intervenție, or, în cauză, pentru prima dată în faza de

judecată a apelului apare SC B.C.C. SA Sibiu cu sediul în Sibiu, județul Sibiu,

în timp ce SC B.C.C. SA Sucursala Zalău are în apel calitatea de intimat alături

de celelalte părți procesuale

.

Apreciază că, în mod

greși, instanța de apel a reținut faptul că apelanta a exercitat calea de atac

în mod legitim,

întrucât

nu există temei legal pentru ca un apel să fie formulat de o persoană care nu a

avut calitatea de parte la judecata în fond.

Prin urmare, cadrul

procesual de la care nu se poate deroga fiind stabilit în fata instanței de

fond, intimata apelanta nefigurând ca parte în procesul inițial în fond de pe

rolul Tribunalului Bihor, este evident că intimata apelantă nu are calitate

procesuală în formularea si susținerea apelului, apelul acesteia fiind

inadmisibil, motiv pentru care se impunea, respingerea acestuia ca fiind

formulat de o persoana fără calitate procesuală.

Tot legat de

soluționarea excepției invocate, consideră recurenta, instanța de apel a

încălcat și a aplicat în mod greșit prevederile legale.

Sub un alt aspect,

apreciază că într-un mod cu totul lipsit de temei legal și cu încălcarea și

greșita aplicare a legii, ignorând și actele existente la dosar care fac dovada

plății, instanța de apel a admis în parte apelul în ceea ce privește cererea de

radiere din arhiva electronică, reținând fără temei legal și cu încălcarea și

greșita aplicare a legii, faptul că practic creditul nu este achitat în

întregime, întrucât reclamanta ar fi achitat ratele aferente creditului în

contul de la SC B.C.C. SA Sucursala Zalău numai din 8 iulie 2009 până atunci

achitând în alte bănci și faptul că plata sumelor în alt cont sau la dispoziția

cedentului nu stinge plata și nu descarcă pe debitor.

Având în vedere

dispozițiile legale în ceea ce privește stingerea obligațiilor, atât art. 1093

din vechiul C. civ., cât și art. 1472 C. civ. în vigoare, este cert că,

oricine, până chiar și o persoană neinteresată, poate achita o anumită datorie

a unui debitor, plata încasată astfel de creditor fiind liberatorie pentru

debitor, fiind o plată perfect valabilă.

În prezenta cauză,

susține recurenta, a fost dovedită încasarea integrală de către creditoare a

sumelor datorate în baza actului adițional.

Astfel,

în aceste condiții, a

dovezilor existente în dosar, și mai ales în contextul prevederilor legale

exprese în materia stingerii datoriilor, reținerile instanței de apel sunt

lipsite de temei legal, respectiv cu încălcarea și cu greșita aplicare a legii.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și s-a solicitat

modificarea

Deciziei nr. 98/ CA,

pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel Oradea

și implicit și a încheierii de ședință pronunțate în ședința publică din 11

septembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, în sensul admiterii excepției lipsei

calității procesuale active a apelantei SC B.C.C. SA Sibiu pentru formularea

apelului și implicit respingerea apelului ca fiind declarat de o persoană fără

calitate procesuală; modificarea în parte a Deciziei nr. 98/ CA, pronunțată în

ședința publică din data de 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, în ceea

ce privește schimbarea în parte a sentinței nr. 59 din 31 ianuarie 2012 a

Tribunalului Bihor cu privire la capătul de cerere formulat de reclamantă în

contradictoriu cu

SC

L.R.F. SA

(fost

Leasing Rom I.F.N. SA) prin

administrator Judiciar G. Insolv Ipurl

Oradea și cu SC B.C.C.

SA - Sucursala Zalău prin care a solicitat radierea din arhiva electronică de

garanții reale mobiliare a autovehiculelor: autoutilitara, pentru semiremorca

și autoturisme.

În motivarea

recursului declarat de pârâta SC B.C.C. SA Sibiu, susține, în esență, că

reclamanta intimata nu și-a respectat obligațiile de plată față de pârâta

societate bancară la data de 8

septembrie 2011, SC U.O.O. SRL având de achitat suma de

39.779,23 lei.Conform art. 1361 C. civ., arată recurenta - pârâtă, principala

obligație a debitorului (SC U.O.O. SRL) este obligația de plată.

În opinia recurentei,

instanțele,

în mod greșit, nu au ținut cont de următoarele aspecte:

1.

Nu există dovada

plății integrale a prețului, conform Anexei 1.

este proprietarul bunurilor ci un utilizator și în consecință acțiunea este

inadmisibilă.

ale SC L.R.F. SRL depuse de SC U.O.O., SA arată că nu au existat plăți ale SC U.O.O.

SRL în contul falitei SC L.R.F. SRL, ci doar depuneri făcute de SC L.R.F. SA.

cont se poate observa că firmele care au efectuat plăți în contul indicat prin

Notificările de debitor cedat, apar cu încasare O.P./ SC (…) SRL. La o

verificare simplă se poate observa că intimata reclamantă nu apare cu astfel de

plați.

depus de intimata reclamantă, dovedește că avea cunoștință de faptul că

bunurile pe care le utiliza sunt în garanție la pârâta bancă prin Sucursala

Zalău și în consecință până la achitarea integrală a sumei garantate cele trei

contracte de cesiune (precitate) sunt înscrise în A.E.G.R.M. și ca urmare a

cesiunii, recurenta este noul creditor al SC U.O.O. SRL.

Recurenta-pârâtă

apreciază că instanța de apel a reținut, în mod corect, faptul că obligația de

plata față de bancă nu s-a stins și că reclamanta nu este îndreptățită la

radierea garanțiilor din A.E.G.R.M. Consideră că, în ceea ce privește

solicitarea intimatei reclamante de a i se preda cărțile de identitate ale

autovehiculelor, cerere admisă de instanța de fond și menținută de instanța de

apel, această solicitare este neîntemeiată, deoarece cartea de identitate a

autovehiculelor este păstrata de către recurenta-pârâtă în baza contractului

cadru din 2007.

Astfel, instanțele în

mod nelegal au admis cererea reclamantei de a I se preda cărțile de identitate

motivând că nu există nici un temei legal sau contractual care s-a

îndreptățească pe pârâtă să le rețină.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și s-a solicitat

admiterea recursului și pe fond respingerea, în totalitate, a cererii de

chemare în judecată.

În temeiul

dispozițiilor art. 308 C. proc. civ., reclamanta

SC U.O.O. SRL a formulat întâmpinare

la recursul declarat de pârâta

SC B.C.C. SA Sibiu, prin care a solicitat, în esență,

respingerea recursului declarat de pârâtă.

Pârâta SC B.C.C. SA -

Sucursala Zalău a depus note de ședință prin care a invocat excepția lipsei

capacității sale procesuale de exercițiu.

Pârâta SC

B.C.C. SA Sibiu a

formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamanta SC U.O.O. SRL prin care

a invocat excepția

lipsei calității procesual pasive a pârâtei SC B.C.C. SA - Sucursala Zalău și a

solicitat, în esență, respingerea, ca nefondat a recursului declarat de

reclamantă.

Examinând decizia

atacată, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, în

limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată următoarele:

Analizând cu

prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

excepțiile lipsei capacității procesuale de exercițiu și lipsei calității procesual

pasive a pârâtei SC B.C.C. SA - Sucursala Zalău reține următoarele:

Referitor la

capacitatea de exercițiu a Sucursalei Zalău a SC B.C.C. SA Sibiu, Înalta Curte

constată că art. 7 pct. 31 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de

credit și adecvarea capitalului prevede următoarele: „sucursală - orice unitate

operațională dependentă din punct de vedere juridic de o instituție de credit

sau de o instituție financiară, care efectuează în mod direct roate sau unele

dintre activitățile acesteia”.

De asemenea, art. 43

din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale stipulează că: „(1)

Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților

comerciale și se înregistrează, înainte de începerea activității lor, în

registrul comerțului din județul în care vor funcționa”.

Legea nr. 58/1998 privind

activitatea bancară prevede aceleași dispoziții, la art. 3 pct. 4,că sucursala

este unitatea operațională fără personalitate juridică a unei instituții de

credit care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitățile

instituției de credit, în limita mandatului dat de aceasta.

Din analiza textelor

de lege precizate rezultă că Sucursala Zalău este o unitate operațională a SC B.C.C.

SA Sibiu care a efectuat în mod direct activitățile unei instituții de credit,

în limita mandatului dat de aceasta.

Astfel fiind, în

situația în care SC B.C.C. SA Sibiu a mandatat Sucursala Zalău să încheie în

calitate de cesionar contracte de cesiune de creanță, în temeiul cărora

cedentul SC L.R. I.F.N. SA a cesionat contractele de leasing operațional

încheiate cu debitorul cedat SC U.O.O. SRL, precizându-se în acest contracte că

debitele se vor achita în contul deschis la Sucursala Zalău, este evident că

sucursala are capacitate de exercițiu și calitate procesuală pasivă într-un

eventual litigiu generat de contractul de cesiune, în care nu se face vorbire

despre capacitatea sucursalei numai de a încheia contractul și a încasa sumele

datorate de debitorul cedat, fără însă a avea eventuală capacitate de exercițiu

și implicit calitate procesuală pasivă și în consecință aceste excepții vor fi

respinse ca nefondate, fiind evident că au fost invocate pro causa.

Potrivit principiului

qui potest plus potest minus și pentru aceleași considerente, este evident că SC

B.C.C. SA poate mandata sucursala să încheie contracte și să aibă, în

consecință eventuală calitate procesuală pasivă raportat la aceste contracte și

totodată să fie, de plano, parte în toate litigiile în care sucursala este

parte, ca urmare a mandatului încredințat acestei sucursale și în consecință

motivul de recurs formulat de reclamanta SC U.O.O. SRL privind calitatea

procesuală a SC B.C.C. SA Sibiu este nefondat și urmează a fi respins.

Motivele de recurs pe

fondul cauzei, formulate de cele două recurente SC U.O.O. SRL și SC B.C.C. SA

Sibiu, vor fi analizate împreună, în scopul soluționării unitare a celor două

recursuri, deoarece au același obiect și anume îndeplinirea condițiilor privind

stingerea debitului debitorului cedat SC U.O.O. SRL față de creditor SC B.C.C.

SA Sibiu - Sucursala Zalău, ca urmare a plăților făcute noului creditorului.

Potrivit susținerilor

reclamantei din cererea de chemare în judecată, necontestate de pârâtă,

reclamanta a încheiat trei contracte de leasing operațional, pentru o

autoutilitară cu remorcă și două autoturisme, care au fost cesionate de

societatea de leasing SC L.R. SA în calitate de cedent, către cesionarul SC B.C.C.

SA - Sucursala Zalău, astfel:

- pentru contractul

de leasing operațional din 14 noiembrie 2007, a intervenit contractul de

cesiune din data de 16 noiembrie 2007.

- pentru contractul

de leasing operațional din 15 noiembrie 2007, a intervenit contractul de

cesiune din data de 16 noiembrie 2007.

- pentru contractul

de leasing operațional din 15 noiembrie 2007, a intervenit contractul de

cesiune din data de 16 noiembrie 2007.

Ca urmare a cesiunii,

pentru fiecare dintre cele trei contracte s-au emis notificări, semnate de SC B.C.C.

SA - Sucursala Zalău, în calitate de cesionar, de cedentul SC L.R. SA și de debitorul

cedat SC U.O.O. SRL prin care noul creditor comunica debitorului cedat

obligația de a achita în același deschis la SC B.C.C. SA - Sucursala Zalău,

sumele datorate pentru cele trei contracte cesionate, în total suma de

293.605,82 lei.

Potrivit principiului

ad actori incumbit probatio, reclamanta are obligația de a dovedi efectuarea

plăților datorate ca urmare a încheierii contractelor de leasing, pe care

susține că le-a achitat în totalitate, invocând în acest sens și situația din

evidențele contabile ale societății de leasing, însă, în speță reclamanta nu a

dovedit efectuarea plății întregii sume datorate noului creditor SC B.C.C. SA,

deoarece nu a depus la dosar înscrisuri care să ateste îndeplinirea acestei

obligației, potrivit celor trei notificări emise de bancă la data de 16

noiembrie 2007, care au fost semnate (fapt necontestat) și de reclamanta

debitor.

Astfel fiind,

susținerile reclamantei că și-a îndeplinit obligația de plată a ratelor din

contractele de leasing, în totalitate, potrivit evidenței din contabilitatea

societății de leasing, sunt irelevante în cauză deoarece reclamanta avea

obligația de a achita, după primirea și semnarea notificărilor precitate,

ratele aferente contractelor de leasing în contul indicat de creditorul

cesionar, de la Sucursala Zalău a SC B.C.C. SA Sibiu, după data notificării și

anume 16 noiembrie 2007.

Lipsa de diligență a

reclamantei privind îndeplinirea acestei obligații în sensul că a efectuat

plăți în alte conturi decât contul expres precizat de creditor nu o îndrituiește

pe reclamantă să pretindă îndeplinirea obligației, cu consecința obligării

băncii de a-i preda cărțile de identitate ale autovehiculelor și radierea din A.E.G.R.M.

a autovehiculelor.

Instanța de a apel a

reținut, în mod legal,că în urma cesiunii și notificării ei debitorului cedat,

acesta avea obligația de plată a ratelor în contul indicat de noul creditor în

notificare, deoarece plata în alt cont sau la dispoziția cedentului (creditorul

inițial) nu stinge plata și nu descarcă pe debitor și în consecință admițând

apelul băncii a schimbat, în parte, sentința în sensul respingerii capătului de

cerere privind radierea din A.E.G.R.M. a autovehiculelor, însă a greșit

menținând obligația pârâtei de a preda reclamantei cărțile de identitate ale

celor trei autovehicule dispusă de tribunal, deoarece constatând că debitorul

nu și-a îndeplinit obligația de plată a debitului, trebuia să aprecieze și că

acesta nu este îndrituit să solicite cărțile de identitate ale autovehiculelor,

în care figurează ca proprietar creditorul care nu și-a încasat creanța,

întrucât este de notorietate că numai după achitarea ratelor contractului de

leasing, societatea de leasing (sau cesionarul ca în speță) predă

utilizatorului originalul cărții de identitate a autovehiculului, în vederea

radierii și reînscrierii în circulație pe numele noului proprietar.

În concluzie,

executarea obligației de plată de către utilizator, în contractul de leasing,

îi conferă acestuia dreptul de a solicita de la finanțator (societatea de

leasing sau banca în calitate de cesionar) predarea cărții de identitate a

autovehiculului care a constituit obiectul contractului și totodată radierea

autovehiculului din A.E.G.R.M., numai după achitarea în totalitate a prețului,

în contul stipulat în contractul de leasing sau cel indicat de finanțatorul

cesionar, ca în speță.

Față de

considerentele expuse, în temeiul art. 312 (1) C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul reclamantei SC U.O.O. SRL este nefondat și urmează a fi

respins, iar recursul pârâtei SC

B.C.C. SA Sibiu este fondat și urmează a fi

admis cu consecința modificării, în parte, a deciziei recurate, în sensul

respingerii acțiunii reclamantei, urmând să se mențină din decizia recurată și

sentința apelată doar dispozițiile referitoare la soluționarea excepției lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei SC L.R.F. SRL prin lichidator Judiciar

Cabinet Individual de Insolvență G.E.F.I.N. Insolv Ipurl

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile

lipsei capacității procesuale de exercițiu și lipsei calității procesual pasive

a pârâtei SC B.C.C. SA - Sucursala Zalău.

Respinge recursul

declarat de reclamanta

SC

U.O.O. SRL

împotriva

Deciziei

nr. 98/ CA din 6 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul

declarat de pârâta SC

B.C.C.

SA Sibiu

împotriva

Deciziei

nr. 98/ CA din 6 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte decizia

atacată, în sensul că admite apelul declarat de pârâta SC

B.C.C. SA Sibiu

împotriva sentinței nr.

59/ Com din 31 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă

în parte, în sensul că, respinge acțiunea formulată de reclamanta

SC U.O.O. SRL.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate și deciziei recurate privitoare

la soluționarea excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei SC L.R.F.

SRL prin lichidator Judiciar Cabinet Individual de Insolvență G.E.F.I.N. Insolv

Ipurl

.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 martie 2014.