ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 912/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 912/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 10 martie 2011 pe rolul Tribunalului Bihor, reclamanta SC U.O.O. SRL cu sediul în Biharia, județul Bihor, în contradictoriu cu pârâtele SC L.R.F. SRL (anterior SC L.R. I.F.N. SA) cu sediul în Oradea, județul Bihor, prin administrator judiciar B.M., Cabinet Individual de Insolvență, cu sediul în Oradea, județul Bihor și SC B.C.C. SA Sucursala Zalău, cu sediul în Zalău, județul Sălaj, a solicitat obligarea pârâtelor la predarea către reclamantă a cărților de identitate, în original, pentru următoarele autovehicule: - autoutilitara de culoare alb multicolor și semiremorca de culoare alb-galben.
- autoturism de culoare roșie. - autoturism de culoare roșie. A mai solicitat obligarea pârâtelor la radierea din arhiva electronică de garanții reale mobiliare a autovehiculelor sus menționate. În drept, au fost invocate dispozițiile C. civ., C. com., C. proc. civ. și O.G. nr. 51/1997. Pârâta SC B.C.C. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în temeiul prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 suspendarea judecării cauzei, întrucât față de SC L.R.F. SRL (anterior L.R. I.F.N. SA) s-a deschis procedura insolvenței. Totodată, a solicitat obligarea reclamantei la plata taxei de timbru în funcție de valoarea pretențiilor. În ceea ce privește fondul pretențiilor, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile de plată, conform notificărilor de debitor cedat aceasta având o restanță de plată până în data de 8 septembrie 2011 în sumă de 39.779,23 lei.
Pârâta arată că până când nu i se plătește această sumă nu se vor elibera cărțile de identitate solicitate. A solicit obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ce reprezintă onorariu avocațial. În drept, au fost invocate prevederile art. 115 și următoarele C. proc. civ., art. 969 și art. 1361 C. civ. Prin încheierea din data de 27 septembrie 2011 Tribunalul Bihor a respins cererea pârâtei SC B.C.C. SA Sucursala Zalău privind suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, întrucât prin prezenta acțiune reclamanta nu urmărește realizarea unei creanțe asupra averii debitorilor ci se urmărește predarea unor înscrisuri respectiv cărți de identitate ale unor autovehicule.
Prin încheierea din data de 22 noiembrie 2011 instanța a respins, ca nefondată, excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Bihor excepție invocată de pârâta SC B.C.C. SA Sucursala Zalău. Prin sentința nr. 59/ COM din 31 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei SC L.R.F. SRL (anterior Leasing Rom I.F.N. SA) prin administrator judiciar B.M. Cabinet Individual de Insolvență. A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC U.O.O. SRL, în contradictoriu cu pârâții SC L.R.F. SRL (anterior L.R. I.F.N. SA) prin administrator judiciar B.M. Cabinet Individual de Insolvență și, în consecință, au fost obligate pârâtele la predarea către reclamantă a cărților de identitate, în original, pentru următoarele autovehicule: - autoutilitara de culoare alb multicolor și semiremorca de culoare alb-galben.
- autoturism de culoare roșie. - autoturism de culoare roșie. A fost obligată pârâta SC B.C.C. SA Sucursala Zalău la radierea din arhiva electronică de garanții reale mobiliare a autovehiculelor sus menționate. În temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâtele au fost obligate la plata către reclamantă a sumei de 1.008,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată. În motivare, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, prima instanță a constatat că societatea reclamantă a încheiat trei contracte de leasing operațional cu pârâta SC L.R.F. SRL (anterior L.R. I.F.N. SA) respectiv contractele din 14 noiembrie 2007 și din 15 noiembrie 2007, pentru autoutilitara de culoare alb multicolor și semiremorca de culoare alb-galben, pentru un autoturism de culoare roșie și pentru un autoturism de culoare roșie.
Valoarea totală a celor trei contracte de leasing este de 293.605,82 lei. După perfectarea acestor contracte, între cele două pârâte a intervenit câte un contract de cesiune de creanță pentru contractele de leasing operațional sus menționate, respectiv contractele din 16 noiembrie 2007, din 16 noiembrie 2007 și din 16 noiembrie 2007. S-a reținut, în esență, că reclamanta și-a onorat toate obligațiile de plată, fapt recunoscut și de către pârâta SC L.R.F. SRL (anterior L.R. I.F.N. SA), care a menționat prin adresa trimisă reclamantei în data de 1 martie 2011 că, din evidențele contabile ale pârâtei, rezultă că reclamanta a achitat integral sumele de bani aferente celor trei contracte de leasing din 14 noiembrie 2007 și din 15 noiembrie 2007, inclusiv valoarea reziduală în contul deschis la pârâta SC B.C.C.
SA Sucursala Zalău. Cartea de identitate a unui autoturism reprezintă dovada proprietății pe care persoana o are asupra autoturismului respectiv. În cazul creditului auto, banca finanțatoare înscrie gajul asupra autoturismului în A.E.G.R.M. S-a apreciat că pârâta SC B.C.C. SA Sucursala Zalău a recunoscut că are în posesie cele trei cărți de identitate pentru autoutilitară și cele două autoturisme, iar refuzul predării acestora către reclamantă este neîntemeiat în condițiile în care și pârâta SC L.R.F. SRL, societatea cu care s-au încheiat contractele de leasing recunoaște că reclamanta a achitat contravaloarea autovehiculelor. Pârâta SC B.C.C.
SA Sibiu a declarat apel și prin Decizia nr. 98/ CA din 6 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admis apelul declarat împotriva sentinței nr. 59 din 31 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost respins capătul de cerere formulat de reclamanta SC U.O.O. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC L.R.F. (fost L.R. I.F.N. SA) prin administrator Judiciar G.E.F.I.N. Insolv Ipurl Oradea și SC B.C.C. SA, prin care se solicita radierea din arhiva electronică de garanții reale mobiliare a autovehiculelor. Prin aceeași decizie au fost menținute restul dispozițiilor sentinței sub aspectul dezlegării date excepției și primului capăt de cerere.
A fost redus proporțional cuantumul cheltuielilor de judecată până la concurența sumei de 504 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a apreciat ca fiind nefondată excepția necompetenței teritoriale invocată de reclamantă, astfel că aceasta a fost respinsă, motivat de faptul că, în speță, competența este una alternativă și, potrivit art. 9 C. proc. civ., când cererea este îndreptată împotriva a doi pârâți, ea poate fi adresată instanței de la sediul oricăruia dintre ei, iar în cauză, una dintre pârâte, respectiv SC L.R.F. SRL, are sediul în Oradea și ca atare, în mod corect s-a reținut că Tribunalul Bihor este competent în soluționarea cererii.
Sub aspectul excepției netimbrării acțiunii instanța de apel a constatat că aceasta nu este o acțiune în pretenții, astfel cum a susținut apelanta, reclamanta insistând în a reitera și în apel că a învestit instanța cu o cerere prin care tinde a stabili în sarcina pârâtelor obligații de a face, astfel că, în baza principiului disponibilității părților ce guvernează procesul civil, instanța de apel a reținut că taxa de timbru este corect achitată, excepția fiind neîntemeiată. Cât privește fondul litigiului dedus judecății, s-a reținut că apelanta a invocat, în esență, faptul că intimata - reclamantă nu a efectuat plăți în perioada 2008 - 2009 în contul indicat în notificarea de debitor cedat, astfel că, neîndeplinindu-și obligațiile ce decurg în sarcina sa în urma cesiunii, nu este îndreptățită să se radieze garanțiile din arhiva de garanții și nici să i se predea cărțile de identitate ale autovehiculelor.
Instanța de apel a constatat că între SC U.U.O. SRL și SC L.R.F. SRL (fostă L.R. I.F.N. SA), aflată în insolvență, s-au încheiat contractele de leasing operațional din 14 noiembrie 2007 și din 15 noiembrie 2007 pentru autoutilitara, semiremorca și autoturismele. După perfectarea acestor trei contracte, între societatea de leasing și finanțator, s-au încheiat trei contracte de cesiune de creanță și anume contractele toate la data de 16 noiembrie 2007. În raport de înscrisurile aflate la filele 18 - 22 din dosarul de fond, s-a reținut că cesiunea a fost notificată debitorului cedat, notificările purtând semnătura reprezentantului SC U.U.O. SRL, ocazie cu care acesta a fost înștiințat că, de la data cesiunii - 16 noiembrie 2007 plata ratelor se va face în contul indicat deschis la SC B.C.C.
Sucursala Zalău. Totodată, din înscrisurile depuse, a rezultat că în urma cesiunii au fost cedate băncii ratele de leasing din anexa 1 (36 rate), cele din anexa 2 rămânând de plată direct la societatea de leasing, însă reclamanta a achitat ratele aferente creditului în contul de la SC B.C.C SA Sucursala Zalău numai din 8 iulie 2009, până atunci achitând în alte bănci, ceea ce înseamnă că nu și-a îndeplinit în raport cu noul său creditor obligațiile ce îi reveneau conform termenilor cesiunii. Pârâta SC L.R.F. SRL prin lichidator a confirmat că din evidențele contabile ale acesteia rezultă că reclamanta a achitat integral sumele de bani aferente celor trei contracte de leasing din 14 și 15 noiembrie 2007, însă aceasta adresă vizează exclusiv raporturile contractuale cu societatea de leasing și nu cu banca.
Ca atare, în urma cesiunii și notificării acesteia cu debitorul cedat, acestuia din urmă îi revenea obligația de plată a ratelor în contul indicat în notificare, deoarece cum în mod corect a invocat apelanta, plata sumelor în alt cont, sau la dispoziția cedentului (creditorul inițial) nu stinge plata și nu descarcă pe debitor. Prin urmare, obligația de plată față de bancă nu s-a stins astfel că, instanța de apel a apreciat că reclamanta nu este îndreptățită la radierea garanțiilor din arhiva de garanții, fiind fondată critica adusă sub acest aspect. Cât privește solicitarea intimatei reclamante de a i se preda cărțile de identitate ale autovehiculelor, în concordanță cu cele reținute de instanța de fond, s-a arătat că nu există niciun temei legal sau contractual care să îndreptățească pe pârâta să le rețină, nefiind prezentate nici în apel argumente pertinente, astfel că în mod corect prima instanță a admis acest capăt de cerere.
În termen legal, împotriva acestei decizii, atât reclamanta SC U.O.O. SRL, cât și pârâta SC B.C.C. SA Sibiu, au declarat recurs. În motivarea recursului, reclamanta SC U.O.O. SRL a susținut, în esență, că potrivit principiului disponibilității, instanțele de judecată sunt obligate să se pronunțe în limitele în care au fost învestite prin cererea de chemare în judecată și prin eventuale cereri reconvenționale sau de intervenție, or, în cauză, pentru prima dată în faza de judecată a apelului apare SC B.C.C. SA Sibiu cu sediul în Sibiu, județul Sibiu, în timp ce SC B.C.C. SA Sucursala Zalău are în apel calitatea de intimat alături de celelalte părți procesuale . Apreciază că, în mod greși, instanța de apel a reținut faptul că apelanta a exercitat calea de atac în mod legitim, întrucât nu există temei legal pentru ca un apel să fie formulat de o persoană care nu a avut calitatea de parte la judecata în fond.
Prin urmare, cadrul procesual de la care nu se poate deroga fiind stabilit în fata instanței de fond, intimata apelanta nefigurând ca parte în procesul inițial în fond de pe rolul Tribunalului Bihor, este evident că intimata apelantă nu are calitate procesuală în formularea si susținerea apelului, apelul acesteia fiind inadmisibil, motiv pentru care se impunea, respingerea acestuia ca fiind formulat de o persoana fără calitate procesuală. Tot legat de soluționarea excepției invocate, consideră recurenta, instanța de apel a încălcat și a aplicat în mod greșit prevederile legale.
Sub un alt aspect, apreciază că într-un mod cu totul lipsit de temei legal și cu încălcarea și greșita aplicare a legii, ignorând și actele existente la dosar care fac dovada plății, instanța de apel a admis în parte apelul în ceea ce privește cererea de radiere din arhiva electronică, reținând fără temei legal și cu încălcarea și greșita aplicare a legii, faptul că practic creditul nu este achitat în întregime, întrucât reclamanta ar fi achitat ratele aferente creditului în contul de la SC B.C.C. SA Sucursala Zalău numai din 8 iulie 2009 până atunci achitând în alte bănci și faptul că plata sumelor în alt cont sau la dispoziția cedentului nu stinge plata și nu descarcă pe debitor. Având în vedere dispozițiile legale în ceea ce privește stingerea obligațiilor, atât art. 1093 din vechiul C. civ., cât și art. 1472 C. civ.
în vigoare, este cert că, oricine, până chiar și o persoană neinteresată, poate achita o anumită datorie a unui debitor, plata încasată astfel de creditor fiind liberatorie pentru debitor, fiind o plată perfect valabilă. În prezenta cauză, susține recurenta, a fost dovedită încasarea integrală de către creditoare a sumelor datorate în baza actului adițional. Astfel, în aceste condiții, a dovezilor existente în dosar, și mai ales în contextul prevederilor legale exprese în materia stingerii datoriilor, reținerile instanței de apel sunt lipsite de temei legal, respectiv cu încălcarea și cu greșita aplicare a legii. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
și s-a solicitat modificarea Deciziei nr. 98/ CA, pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel Oradea și implicit și a încheierii de ședință pronunțate în ședința publică din 11 septembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a apelantei SC B.C.C. SA Sibiu pentru formularea apelului și implicit respingerea apelului ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală; modificarea în parte a Deciziei nr. 98/ CA, pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, în ceea ce privește schimbarea în parte a sentinței nr. 59 din 31 ianuarie 2012 a Tribunalului Bihor cu privire la capătul de cerere formulat de reclamantă în contradictoriu cu SC L.R.F.
SA (fost Leasing Rom I.F.N. SA) prin administrator Judiciar G. Insolv Ipurl Oradea și cu SC B.C.C. SA - Sucursala Zalău prin care a solicitat radierea din arhiva electronică de garanții reale mobiliare a autovehiculelor: autoutilitara, pentru semiremorca și autoturisme. În motivarea recursului declarat de pârâta SC B.C.C. SA Sibiu, susține, în esență, că reclamanta intimata nu și-a respectat obligațiile de plată față de pârâta societate bancară la data de 8 septembrie 2011, SC U.O.O. SRL având de achitat suma de 39.779,23 lei.Conform art. 1361 C. civ., arată recurenta - pârâtă, principala obligație a debitorului (SC U.O.O. SRL) este obligația de plată. În opinia recurentei, instanțele, în mod greșit, nu au ținut cont de următoarele aspecte:
Nu există dovada plății integrale a prețului, conform Anexei 1.
SC U.O.O. SRL nu este proprietarul bunurilor ci un utilizator și în consecință acțiunea este inadmisibilă.
Extrasele de cont ale SC L.R.F. SRL depuse de SC U.O.O., SA arată că nu au existat plăți ale SC U.O.O. SRL în contul falitei SC L.R.F. SRL, ci doar depuneri făcute de SC L.R.F. SA.
Din extrasele de cont se poate observa că firmele care au efectuat plăți în contul indicat prin Notificările de debitor cedat, apar cu încasare O.P./ SC (…) SRL. La o verificare simplă se poate observa că intimata reclamantă nu apare cu astfel de plați.
Extrasul de la A.E.G.R.M., depus de intimata reclamantă, dovedește că avea cunoștință de faptul că bunurile pe care le utiliza sunt în garanție la pârâta bancă prin Sucursala Zalău și în consecință până la achitarea integrală a sumei garantate cele trei contracte de cesiune (precitate) sunt înscrise în A.E.G.R.M. și ca urmare a cesiunii, recurenta este noul creditor al SC U.O.O. SRL. Recurenta-pârâtă apreciază că instanța de apel a reținut, în mod corect, faptul că obligația de plata față de bancă nu s-a stins și că reclamanta nu este îndreptățită la radierea garanțiilor din A.E.G.R.M. Consideră că, în ceea ce privește solicitarea intimatei reclamante de a i se preda cărțile de identitate ale autovehiculelor, cerere admisă de instanța de fond și menținută de instanța de apel, această solicitare este neîntemeiată, deoarece cartea de identitate a autovehiculelor este păstrata de către recurenta-pârâtă în baza contractului cadru din 2007. Astfel, instanțele în mod nelegal au admis cererea reclamantei de a I se preda cărțile de identitate motivând că nu există nici un temei legal sau contractual care s-a îndreptățească pe pârâtă să le rețină. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și s-a solicitat admiterea recursului și pe fond respingerea, în totalitate, a cererii de chemare în judecată. În temeiul dispozițiilor art. 308 C. proc. civ., reclamanta SC U.O.O. SRL a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâta SC B.C.C. SA Sibiu, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului declarat de pârâtă. Pârâta SC B.C.C. SA - Sucursala Zalău a depus note de ședință prin care a invocat excepția lipsei capacității sale procesuale de exercițiu. Pârâta SC B.C.C. SA Sibiu a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamanta SC U.O.O. SRL prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei SC B.C.C. SA - Sucursala Zalău și a solicitat, în esență, respingerea, ca nefondat a recursului declarat de reclamantă. Examinând decizia atacată, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată următoarele: Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepțiile lipsei capacității procesuale de exercițiu și lipsei calității procesual pasive a pârâtei SC B.C.C. SA - Sucursala Zalău reține următoarele: Referitor la capacitatea de exercițiu a Sucursalei Zalău a SC B.C.C. SA Sibiu, Înalta Curte constată că art. 7 pct. 31 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului prevede următoarele: „sucursală - orice unitate operațională dependentă din punct de vedere juridic de o instituție de credit sau de o instituție financiară, care efectuează în mod direct roate sau unele dintre activitățile acesteia”. De asemenea, art. 43 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale stipulează că: „(1) Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale și se înregistrează, înainte de începerea activității lor, în registrul comerțului din județul în care vor funcționa”. Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară prevede aceleași dispoziții, la art. 3 pct. 4,că sucursala este unitatea operațională fără personalitate juridică a unei instituții de credit care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitățile instituției de credit, în limita mandatului dat de aceasta. Din analiza textelor de lege precizate rezultă că Sucursala Zalău este o unitate operațională a SC B.C.C. SA Sibiu care a efectuat în mod direct activitățile unei instituții de credit, în limita mandatului dat de aceasta. Astfel fiind, în situația în care SC B.C.C. SA Sibiu a mandatat Sucursala Zalău să încheie în calitate de cesionar contracte de cesiune de creanță, în temeiul cărora cedentul SC L.R. I.F.N. SA a cesionat contractele de leasing operațional încheiate cu debitorul cedat SC U.O.O. SRL, precizându-se în acest contracte că debitele se vor achita în contul deschis la Sucursala Zalău, este evident că sucursala are capacitate de exercițiu și calitate procesuală pasivă într-un eventual litigiu generat de contractul de cesiune, în care nu se face vorbire despre capacitatea sucursalei numai de a încheia contractul și a încasa sumele datorate de debitorul cedat, fără însă a avea eventuală capacitate de exercițiu și implicit calitate procesuală pasivă și în consecință aceste excepții vor fi respinse ca nefondate, fiind evident că au fost invocate pro causa. Potrivit principiului qui potest plus potest minus și pentru aceleași considerente, este evident că SC B.C.C. SA poate mandata sucursala să încheie contracte și să aibă, în consecință eventuală calitate procesuală pasivă raportat la aceste contracte și totodată să fie, de plano, parte în toate litigiile în care sucursala este parte, ca urmare a mandatului încredințat acestei sucursale și în consecință motivul de recurs formulat de reclamanta SC U.O.O. SRL privind calitatea procesuală a SC B.C.C. SA Sibiu este nefondat și urmează a fi respins. Motivele de recurs pe fondul cauzei, formulate de cele două recurente SC U.O.O. SRL și SC B.C.C. SA Sibiu, vor fi analizate împreună, în scopul soluționării unitare a celor două recursuri, deoarece au același obiect și anume îndeplinirea condițiilor privind stingerea debitului debitorului cedat SC U.O.O. SRL față de creditor SC B.C.C. SA Sibiu - Sucursala Zalău, ca urmare a plăților făcute noului creditorului. Potrivit susținerilor reclamantei din cererea de chemare în judecată, necontestate de pârâtă, reclamanta a încheiat trei contracte de leasing operațional, pentru o autoutilitară cu remorcă și două autoturisme, care au fost cesionate de societatea de leasing SC L.R. SA în calitate de cedent, către cesionarul SC B.C.C. SA - Sucursala Zalău, astfel: - pentru contractul de leasing operațional din 14 noiembrie 2007, a intervenit contractul de cesiune din data de 16 noiembrie 2007. - pentru contractul de leasing operațional din 15 noiembrie 2007, a intervenit contractul de cesiune din data de 16 noiembrie 2007. - pentru contractul de leasing operațional din 15 noiembrie 2007, a intervenit contractul de cesiune din data de 16 noiembrie 2007. Ca urmare a cesiunii, pentru fiecare dintre cele trei contracte s-au emis notificări, semnate de SC B.C.C. SA - Sucursala Zalău, în calitate de cesionar, de cedentul SC L.R. SA și de debitorul cedat SC U.O.O. SRL prin care noul creditor comunica debitorului cedat obligația de a achita în același deschis la SC B.C.C. SA - Sucursala Zalău, sumele datorate pentru cele trei contracte cesionate, în total suma de 293.605,82 lei. Potrivit principiului ad actori incumbit probatio, reclamanta are obligația de a dovedi efectuarea plăților datorate ca urmare a încheierii contractelor de leasing, pe care susține că le-a achitat în totalitate, invocând în acest sens și situația din evidențele contabile ale societății de leasing, însă, în speță reclamanta nu a dovedit efectuarea plății întregii sume datorate noului creditor SC B.C.C. SA, deoarece nu a depus la dosar înscrisuri care să ateste îndeplinirea acestei obligației, potrivit celor trei notificări emise de bancă la data de 16 noiembrie 2007, care au fost semnate (fapt necontestat) și de reclamanta debitor. Astfel fiind, susținerile reclamantei că și-a îndeplinit obligația de plată a ratelor din contractele de leasing, în totalitate, potrivit evidenței din contabilitatea societății de leasing, sunt irelevante în cauză deoarece reclamanta avea obligația de a achita, după primirea și semnarea notificărilor precitate, ratele aferente contractelor de leasing în contul indicat de creditorul cesionar, de la Sucursala Zalău a SC B.C.C. SA Sibiu, după data notificării și anume 16 noiembrie 2007. Lipsa de diligență a reclamantei privind îndeplinirea acestei obligații în sensul că a efectuat plăți în alte conturi decât contul expres precizat de creditor nu o îndrituiește pe reclamantă să pretindă îndeplinirea obligației, cu consecința obligării băncii de a-i preda cărțile de identitate ale autovehiculelor și radierea din A.E.G.R.M. a autovehiculelor. Instanța de a apel a reținut, în mod legal,că în urma cesiunii și notificării ei debitorului cedat, acesta avea obligația de plată a ratelor în contul indicat de noul creditor în notificare, deoarece plata în alt cont sau la dispoziția cedentului (creditorul inițial) nu stinge plata și nu descarcă pe debitor și în consecință admițând apelul băncii a schimbat, în parte, sentința în sensul respingerii capătului de cerere privind radierea din A.E.G.R.M. a autovehiculelor, însă a greșit menținând obligația pârâtei de a preda reclamantei cărțile de identitate ale celor trei autovehicule dispusă de tribunal, deoarece constatând că debitorul nu și-a îndeplinit obligația de plată a debitului, trebuia să aprecieze și că acesta nu este îndrituit să solicite cărțile de identitate ale autovehiculelor, în care figurează ca proprietar creditorul care nu și-a încasat creanța, întrucât este de notorietate că numai după achitarea ratelor contractului de leasing, societatea de leasing (sau cesionarul ca în speță) predă utilizatorului originalul cărții de identitate a autovehiculului, în vederea radierii și reînscrierii în circulație pe numele noului proprietar. În concluzie, executarea obligației de plată de către utilizator, în contractul de leasing, îi conferă acestuia dreptul de a solicita de la finanțator (societatea de leasing sau banca în calitate de cesionar) predarea cărții de identitate a autovehiculului care a constituit obiectul contractului și totodată radierea autovehiculului din A.E.G.R.M., numai după achitarea în totalitate a prețului, în contul stipulat în contractul de leasing sau cel indicat de finanțatorul cesionar, ca în speță. Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul reclamantei SC U.O.O. SRL este nefondat și urmează a fi respins, iar recursul pârâtei SC B.C.C. SA Sibiu este fondat și urmează a fi admis cu consecința modificării, în parte, a deciziei recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, urmând să se mențină din decizia recurată și sentința apelată doar dispozițiile referitoare la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC L.R.F. SRL prin lichidator Judiciar Cabinet Individual de Insolvență G.E.F.I.N. Insolv Ipurl .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge excepțiile lipsei capacității procesuale de exercițiu și lipsei calității procesual pasive a pârâtei SC B.C.C. SA - Sucursala Zalău. Respinge recursul declarat de reclamanta SC
U.O.O. SRL
împotriva Deciziei nr. 98/ CA din 6 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursul declarat de pârâta SC B.C.C. SA Sibiu împotriva Deciziei nr. 98/ CA din 6 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte decizia atacată, în sensul că admite apelul declarat de pârâta SC B.C.C. SA Sibiu împotriva sentinței nr. 59/ Com din 31 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în parte, în sensul că, respinge acțiunea formulată de reclamanta SC U.O.O. SRL. Menține restul dispozițiilor sentinței apelate și deciziei recurate privitoare la soluționarea excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei SC L.R.F.
SRL prin lichidator Judiciar Cabinet Individual de Insolvență G.E.F.I.N. Insolv Ipurl . Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2014.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.