ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1292/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1292/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 24 aprilie 2018
Asupra perimării recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Timișoara, secția Civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 34.200 euro, la care să se adauge daune-interese pentru prejudiciul cauzat prin neplata la termen a sumei datorate.
Reclamanta și-a precizat ulterior acțiunea, învederând că pretențiile solicitate reprezintă contravaloarea transporturilor achitate cărăușilor care au transportat marfa către beneficiarii externi.
Prin sentința civilă nr. 5033 din 2 martie 2011, Judecătoria Timișoara, secția Civilă a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului Timiș, raportat la valoarea litigiului.
Prin sentința nr. 1657/PI din 11 octombrie 2011, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ a declinat, la rândul său, competența soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului Bihor.
Prin sentința nr. 182/COM/2012 din 14 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat apel care a fost soluționat prin decizia nr. 80/C/2012 - A din 10 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II- civilă, de contencios administrativ și fiscal, în sensul admiterii și schimbării sentinței atacate. A fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. și, în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei echivalentul în RON la data plății a sumei de 34.200 euro, reprezentând contravaloarea serviciilor de transport efectuate în temeiul contractului de transport nr. 1 din 5 martie 2010, precum și suma de 16.713 RON cheltuieli de judecată.
La data de 26 noiembrie 2012, pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat recurs împotriva acestei decizii, întemeiat pe art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată.
Prin încheierea de ședință din 24 septembrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, a dispus suspendarea judecării recursului, ca urmare a deschiderii procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei S.C. B. S.R.L., fiind desemnat administrator judiciar provizoriu C. IPURL, potrivit încheierii din data de 24 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2013.
Prin încheierea din 19 aprilie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a menținut măsura suspendării judecății, reținându-se că subzistă temeiurile care au condus la suspendarea judecării cauzei, raportat la faptul că dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Bihor se afla în curs de soluționare la acel moment.
Prin referatul din data de 29 ianuarie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fixat termen de judecată pentru data de 24 aprilie 2018, în vederea efectuării verificărilor prevăzute de art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375 din 17 decembrie 2015, în sensul dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea judecării recursului.
În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a luat în examinare excepția perimării recursului, invocată din oficiu, și a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de șase luni.
Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în termenul prevăzut de lege.
În speță, se constată că litigiul a fost suspendat în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, la data de 24 septembrie 2013, ca urmare a deschiderii procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei S.C. B. S.R.L..
Dosarul de insolvență nr. 1752/111/2013 care a determinat suspendarea judecării recursului pendinte a fost soluționat, fiind dispusă închiderea procedurii insolvenței debitoarei S.C. B. S.R.L. - recurentă-pârâtă în prezenta cauză - și radierea acesteia din Registrul comerțului, prin sentința nr. 467/F/2017 din 19 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, hotărâre rămasă definitivă la data de 26 iunie 2017 prin neapelare, conform dovezii aflate la dosar.
În speță, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., condițiile perimării sunt îndeplinite de la data de 26 iunie 2017, întrucât de la acest moment sentința nr. 467/F/2017 din 19 aprilie 2017 a Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, de închiderea a procedurii insolvenței, a rămas definitivă prin neapelare.
Hotărârea din 19 aprilie 2017 a fost ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, iar de la această dată părțile nu au mai formulat nicio cerere, fiind astfel în culpă procesuală.
În consecință, la momentul pronunțării acestei decizii, respectiv 24 aprilie 2018, termenul de perimare de șase luni, prevăzut de textul de lege evocat, a fost depășit.
Prin urmare, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de șase luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condițiile art. 249 - 251 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) raportat la art. 248 alin. (1) și art. 252 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 80/C/2012 - A din 10 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2018.