ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 739/2019

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, la 31 august 2016, sub dosarul nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.A. solicitând obligarea acestora la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de despăgubiri contractuale și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe fiecare zi începând cu data de 30 martie 2015 și până la îndeplinirea obligației, cu cheltuieli de judecată. În drept, au fost invocate prevederile art. 1350, art. 1796 și urm. C. civ.

Prin sentința nr. 127 din 25 iunie 2017, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. SRL.

Apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 127 din 25 iunie 2017 a Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 9C din 18 ianuarie 2018.

Împotriva deciziei civile nr. 9C din 18 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea deciziei recurate. În motivarea recursului, s-a arătat în principal că instanța de apel nu a ținut cont de neîndeplinirea obligației de predare a bunului de către intimata de rang I, conform art. 1787 C. civ., încălcând, totodată, dispozițiile legale referitoare la natura contractului, scopul acestuia, de negocierile purtate între părți, de practicile statornicite între acestea, dar mai ales de comportamentul celor două intimate ulterior încheierii contractului. Instanța de apel a făcut o confuzie asupra noțiunilor privind predarea și funcționarea bunului și, totodată, nu a stabilit corect situația de fapt, în contextul în care din înscrisurile de la dosar rezultă că predarea-primirea a fost făcută de către o singură persoană, care nu face parte din reprezentanții intimatei de rang I, respectiv S.C. B. S.R.L., și, nici nu-i angajează în vreun fel răspunderea contractuală.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L., prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului reclamantei și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. În combaterea recursului, intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a arătat că în cauză nu poate fi reținută o neexecutare a contractului din partea sa, din probele administrate neputându-se desprinde o asemenea concluzie. Astfel, pârâtei nu i se poate imputa neexecutarea obligației contractuale deduse judecății. Reclamanta a preluat activul și bunurile existente fără nicio obiecție. La soluționarea cauzei sunt relevante și dispozițiile art. 1790 alin. (2) C. civ.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a combătut argumentele intimatei-pârâte S.C. B. S.R.L., solicitând respingerea acestora ca nefiind dovedite.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din camera de consiliu din 13 noiembrie 2018, a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. La dosar, nu s-au depus puncte de vedere la raport. Ulterior, s-a fixat termen pentru admisibilitatea în principiu a recursului, la data de 2 aprilie 2019.

Înalta Curte a luat în examinare excepția netimbrării recursului reclamantei S.C. A. S.R.L., în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., reținând următoarele: În cauză, cum recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. nu a timbrat anticipat recursul cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.115 RON, la data de 26 martie 2018 i s-a comunicat obligația de plată a taxei judiciare de timbru, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, obligație asupra căreia nu s-a conformat. Or, prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării. Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată, potrivit dispozițiilor art. 494 raportat la art. 470 alin. (3) C. proc. civ. Prin urmare, constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din actul de procedură ce i-a fost comunicat la data de 26 martie 2018, obligație asupra căreia nu s-a conformat nici pentru termenul din 2 aprilie 2019, Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 9C din 18 ianuarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.