Decizia nr. 2990/2008 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs împotriva sentinței nr. 3610/2007 a Tribunalului Constanța

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3610/Com/2007 Tribunalul Constanța, secția comercială, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta U.M. X. Constanța în contradictoriu cu pârâta SC C.N.C.F. C.F.R. SA - sucursala Regională C.F. Constanța. Prima instanță a reținut că modul de calcul al penalităților s-a raportat la procentul legal stabilit prin hotărârea de guvern ce reglementează cota majorărilor de întârziere a obligațiilor bugetare, iar creanța pretinsă nu constituie o obligație bugetară. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâta criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin Decizia civilă nr. 42/Com din 10 martie 2008 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că existența hotărârii judecătorești ce reprezintă titlul executoriu, intrată în puterea lucrului judecat nu leagă prezenta instanță în ceea ce privește acordarea penalităților de întârziere al căror cuantum a fost determinat prin raportare la actele normative în vigoare incidente creanțelor bugetare. Faptul că, după pronunțarea unei hotărâri judecătorești - ce ulterior a devenit titlul său executoriu - reclamanta a avut o atitudine pasivă, lipsită de diligență în ceea ce privește recuperarea debitului nu conferă caracter întemeiat pretențiilor sale.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta U.M. X. Constanța invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la 379.402,46 lei reprezentând penalități de întârziere la debitul neachitat. În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susținut că în mod greșit a reținut instanța de apel că debitul reclamantei nu constituie obligație bugetară și că datorită faptului că pârâta nu a achitat debitul, recurenta, conform prevederilor legale în vigoare (H.G. nr. 564/2000, H.G. nr. 1043/2001, H.G. nr. 874/2001, H.G.

nr. 1513/2002, H.G. 67/2004, H.G. nr. 784/2005) a procedat la calcularea penalităților procentuale, legale stabilite pentru veniturile bugetare. Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă. Pretențiile reclamantei reprezintă penalități de întârziere calculate de la data pronunțării Deciziei civile nr. 5493/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, raportat la procentul legal stabilit prin hotărâri de guvern, acte normative care reglementează cota majorărilor de întârziere a obligațiilor bugetare.

În mod întemeiat instanța de apel a reținut că existența hotărârii judecătorești ce reprezintă titlul executoriu, intrată în puterea lucrului judecat nu legă instanța în ceea ce privește acordarea penalităților de întârziere al căror cuantum a fost determinat prin raportare la actele normative în vigoare incidente creanțelor bugetare. Creanța pretinsă de reclamantă nu constituie o obligație bugetară pentru ca reclamanta să fie îndreptățită a solicita majorări de întârziere, nefăcând parte din categoria creditorilor așa cum stipulează H.G. nr. 1043/2001, H.G. nr. 874/2001, H.G. nr. 564/2000, H.G. nr. 1513/2002, H.G. nr. 67/2004, H.G. nr. 784/2005, astfel că în mod corect a fost respinsă acțiunea ca nefondată.

Constatând că nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta U.M. X. Constanța împotriva Deciziei nr. 42/Com din 10 martie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială și contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2008.