ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2990/2008

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3610/Com/2007

Tribunalul Constanța, secția comercială, a respins ca nefondată acțiunea

formulată de reclamanta U.M. X. Constanța în contradictoriu cu pârâta SC

C.N.C.F. C.F.R. SA - sucursala Regională C.F. Constanța.

Prima instanță a

reținut că modul de calcul al penalităților s-a raportat la procentul legal

stabilit prin hotărârea de guvern ce reglementează cota majorărilor de

întârziere a obligațiilor bugetare, iar creanța pretinsă nu constituie o

obligație bugetară.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâta criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate.

Prin Decizia civilă nr.

42/Com din 10 martie 2008 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul.

Pentru a hotărî

astfel instanța de apel a reținut că existența hotărârii judecătorești ce

reprezintă titlul executoriu, intrată în puterea lucrului judecat nu leagă

prezenta instanță în ceea ce privește acordarea penalităților de întârziere al

căror cuantum a fost determinat prin raportare la actele normative în vigoare

incidente creanțelor bugetare.

Faptul că, după

pronunțarea unei hotărâri judecătorești - ce ulterior a devenit titlul său

executoriu - reclamanta a avut o atitudine pasivă, lipsită de diligență în ceea

ce privește recuperarea debitului nu conferă caracter întemeiat pretențiilor

sale.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta U.M. X. Constanța invocând dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului,

modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și pe fond admiterea acțiunii

astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la 379.402,46 lei reprezentând

penalități de întârziere la debitul neachitat.

În dezvoltarea în

fapt a recursului s-a susținut că în mod greșit a reținut instanța de apel că

debitul reclamantei nu constituie obligație bugetară și că datorită faptului că

pârâta nu a achitat debitul, recurenta, conform prevederilor legale în vigoare

(H.G. nr. 564/2000, H.G. nr. 1043/2001, H.G. nr. 874/2001, H.G. nr. 1513/2002,

H.G. 67/2004, H.G. nr. 784/2005) a procedat la calcularea penalităților

procentuale, legale stabilite pentru veniturile bugetare.

Intimata a depus

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând actele și

lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale

incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală

și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.

Pretențiile

reclamantei reprezintă penalități de întârziere calculate de la data

pronunțării Deciziei civile nr. 5493/2004 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, raportat la procentul legal stabilit prin hotărâri de guvern, acte

normative care reglementează cota majorărilor de întârziere a obligațiilor

bugetare.

În mod întemeiat

instanța de apel a reținut că existența hotărârii judecătorești ce reprezintă

titlul executoriu, intrată în puterea lucrului judecat nu legă instanța în ceea

ce privește acordarea penalităților de întârziere al căror cuantum a fost

determinat prin raportare la actele normative în vigoare incidente creanțelor

bugetare.

Creanța pretinsă de

reclamantă nu constituie o obligație bugetară pentru ca reclamanta să fie

îndreptățită a solicita majorări de întârziere, nefăcând parte din categoria creditorilor

așa cum stipulează H.G. nr. 1043/2001, H.G. nr. 874/2001, H.G. nr. 564/2000,

H.G. nr. 1513/2002, H.G. nr. 67/2004, H.G. nr. 784/2005, astfel că în mod corect

a fost respinsă acțiunea ca nefondată.

Constatând că nu sunt

incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat,

recursul

declarat de reclamanta U.M. X. Constanța împotriva Deciziei nr. 42/Com din 10

martie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială

și contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2008.