ÎCCJ, decizie (scj.ro #83305)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83305) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Obligație de
plată
Penalități de întârziere
aferente unei creanțe
nebugetare
, solicitate în
temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile
Existența
hotărârii judecătorești ce reprezintă titlul executoriu,
intrată în puterea lucrului judecat nu leagă instanța în ceea ce
privește acordarea penalităților de întârziere al căror
cuantum a fost determinat prin raportare la actele normative în vigoare
incidente creanțelor bugetare.
Creanța
pretinsă de reclamantă nu constituie o obligație bugetară
pentru ca reclamanta să fie îndreptățită a solicita
majorări de întârziere.
(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția
comercială decizia
nr
. 2990 din 21 octombrie
2008)
Prin
sentința civilă nr.3610/COM/2007 Tribunalul Constanța –
Secția Comercială a respins ca
nefondată
acțiunea formulată de reclamanta U.M.C. în contradictoriu cu pârâta
C.N.C.F.R. CFR SA.
Prima
instanță a reținut că modul de calcul al
penalităților s-a raportat la procentul legal stabilit prin
hotărârea de guvern ce reglementează cota majorărilor de
întârziere a obligațiilor bugetare, iar creanța pretinsă nu
constituie o obligație bugetară.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâta
criticând-o pentru netemeinicie și
nelegalitate
.
Prin decizia civilă nr.42/COM /10 martie 2008 Curtea de Apel
Constanța – Secția Comercială, Maritimă Fluvială,
Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca
nefondat
apelul.
Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că existența
hotărârii judecătorești ce reprezintă titlul executoriu,
intrată în puterea lucrului judecat nu leagă prezenta
instanță în ceea ce privește acordarea penalităților
de întârziere al căror cuantum a fost determinat prin raportare la actele
normative în vigoare incidente creanțelor bugetare.
Faptul că, după pronunțarea unei hotărâri
judecătorești – ce ulterior a devenit titlul său executoriu –
reclamanta a avut o atitudine pasivă, lipsită de diligență
în ceea ce privește recuperarea debitului nu conferă caracter
întemeiat pretențiilor sale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta U.M.C. invocând
dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă în temeiul
cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul
admiterii apelului și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a
fost formulată și obligarea pârâtei la 379.402,46 lei reprezentând
penalități de întârziere la debitul
neachitat
.
Recursul ca
nefondat
.
Pretențiile reclamantei reprezintă penalități de întârziere
calculate de la data pronunțării deciziei civile nr.5493/2004 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, raportat la procentul
legal stabilit prin hotărâri de guvern, acte normative care
reglementează cota majorărilor de întârziere a obligațiilor
bugetare.
În mod întemeiat instanța de apel a reținut că existența
hotărârii judecătorești ce reprezintă titlul executoriu,
intrată în puterea lucrului judecat nu legă instanța în ceea ce
privește acordarea penalităților de întârziere al căror
cuantum a fost determinat prin raportare la actele normative în vigoare
incidente creanțelor bugetare.
Creanța pretinsă de reclamantă nu constituie o obligație
bugetară pentru ca reclamanta să fie îndreptățită a
solicita majorări de întârziere,
nefăcând
parte din categoria creditorilor așa cum stipulează H.G.
nr.1043/2001, H.G. nr.874/2001, H.G. nr.564/2000, H.G. nr.1513/2002, H.G.
nr.67/2004, H.G. nr.784/2005, astfel că în mod corect a fost respinsă
acțiunea ca
nefondată
.