ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2980/2008

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 3219 din 5 mai 2008, Judecătoria Oradea a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A.P. Cetate împotriva pârâților SC O.F. SRL, C.E.C.C.A.R., SC S.S.I.F. B. SA, SC B. SRL și SC L.B. SA în favoarea Tribunalului Bihor. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că a fost sesizată cu o acțiune în anularea parțială a contractului de vânzare - cumpărare din 30 mai 2006, din 31 mai 2006, și din 17 iulie 2006, că părțile contractelor sunt comercianți, iar obiectul acestora constă în spațiile comune în care acestea își desfășoară activitatea, făcând parte din fondul de comerț al acestora.

Stabilind că natura litigiului este una comercială, s-a considerat că sunt incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Prin sentința nr. 244 din 10 iunie 2008, Tribunalul Bihor a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența soluționării acțiunii în favoarea Judecătoriei Oradea. Constatând conflictul negativ de competență a sesizat Curtea de Apel Oradea pentru soluționarea acestuia. În considerentele hotărârii s-a reținut că litigiul este unul eminamente civil câtă vreme obiectul contractelor, constând în spațiile compuse de casa scării și ascensor nu au destinație comercială chiar dacă părțile au calitatea de comercianți. S-a considerat că, în cauză sunt incidente prevederile art. 137, art. 158 și art. 159 C. proc.

civ. Prin încheierea nr. 11 din 23 iunie 2008, Curtea de Apel Oradea a stabilit competența de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, în raport de prevederile art. 2 pct. 1 lit. a), teza a II-a C. proc. civ. În motivarea hotărârii s-a reținut incidența prevederilor art. 4 și art. 56 C. com., arătându-se că nu se pune problema dacă bunurile din litigiu au o destinație comună sau fac parte din fondul de comerț deoarece ele fac obiectul contractului de vânzare - cumpărare care are natură comercială. Împotriva încheierii a declarat recurs pârâta C.E.C.C.A.R. care a invocat prevederile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ., în susținerea cărora a arătat următoarele: - în mod eronat s-a reținut natura comercială a contractului de vânzare - cumpărare din 17 iulie 2006 prin care SC E.B.

SA i-a transmis proprietatea imobilului înscris în C.F. a Municipiului Oradea, acesta fiind unul civil conform art. 1294 C. civ. - contractul menționat constituie excepția de la regula stabilită de art. 4 C. com., iar în raport de art. 56 C. com., instanța trebuia să clarifice dacă - pentru vânzător - actul este comercial sau civil, simpla calitate de comerciant a uneia din părți nefiind suficientă pentru a atrage natura comercială a actului. Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În stabilirea competenței de soluționare a cauzei, Curtea de Apel Oradea a aplicat corect prevederile art. 4 C. com.

și art. 6 C. com. caracterizând contractul părților ca fiind supus regulilor comerciale. Astfel prin art. 4 C. com. legiuitorul, plecând de la ideea că majoritatea actelor încheiate de un comerciant sunt în legătură cu comerțul acestuia, a instituit prezumția legală, că toate actele săvârșite de comerciant sunt de natură comercială, prezumție ce nu poate fi înlăturată decât în două cazuri și anume: dacă acestea sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă chiar din acțiune. Or, prin contractele a căror anulare se solicită s-au vândut spații comerciale, precum și spații compuse din casa scării și ascensor, fiind de netăgăduit că natura contractului de vânzare - cumpărare este una comercială.

Mai mult, instanța a dat eficiență și prevederilor art. 56 C. com. potrivit cu care, dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși - în ce privește acest act - legii comerciale. În consecință, criticile recurentului nu sunt fondate sub aspectul stabilirii naturii comerciale a litigiului care, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., este de competența tribunalului în primă instanță. Pentru motivele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul C.E.C.C.A.R. - Oradea împotriva încheierii nr. 11/Com din 23 iunie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2008.