ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2980/2008

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 3219 din 5 mai 2008,

Judecătoria Oradea a admis excepția de necompetență materială și a declinat

competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A.P. Cetate

împotriva pârâților

SC

O.F. SRL, C.E.C.C.A.R., SC S.S.I.F. B. SA, SC B. SRL și SC L.B. SA în favoarea

Tribunalului Bihor.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut că a fost sesizată cu o acțiune în anularea parțială

a contractului de vânzare - cumpărare din 30 mai 2006, din 31 mai 2006, și

din 17 iulie 2006, că părțile contractelor sunt comercianți, iar obiectul

acestora constă în spațiile comune în care acestea își desfășoară activitatea,

făcând parte din fondul de comerț al acestora.

Stabilind că natura

litigiului este una comercială, s-a considerat că sunt incidente dispozițiile art.

2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Prin sentința nr. 244

din 10 iunie 2008, Tribunalul Bihor a admis excepția de necompetență materială

și a declinat competența soluționării acțiunii în favoarea Judecătoriei Oradea.

Constatând conflictul

negativ de competență a sesizat Curtea de Apel Oradea pentru soluționarea

acestuia.

În considerentele

hotărârii s-a reținut că litigiul este unul eminamente civil câtă vreme

obiectul contractelor, constând în spațiile compuse de casa scării și ascensor

nu au destinație comercială chiar dacă părțile au calitatea de comercianți.

S-a considerat că, în

cauză sunt incidente prevederile art. 137, art. 158 și art. 159 C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 11

din 23 iunie 2008, Curtea de Apel Oradea a stabilit competența de soluționare

cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, în raport de prevederile art. 2 pct. 1 lit.

a), teza a II-a C. proc. civ.

În motivarea

hotărârii s-a reținut incidența prevederilor art. 4 și art. 56 C. com.,

arătându-se că nu se pune problema dacă bunurile din litigiu au o destinație

comună sau fac parte din fondul de comerț deoarece ele fac obiectul

contractului de vânzare - cumpărare care are natură comercială.

Împotriva încheierii

a declarat recurs pârâta C.E.C.C.A.R. care a invocat prevederile art. 304 pct. 8

și 9 și art. 304

1

C. proc. civ., în susținerea cărora a arătat

următoarele:

- în mod eronat s-a

reținut natura comercială a contractului de vânzare - cumpărare din 17 iulie

2006 prin care SC E.B. SA i-a transmis proprietatea imobilului înscris în C.F.

a Municipiului Oradea, acesta fiind unul civil conform art. 1294 C. civ.

- contractul

menționat constituie excepția de la regula stabilită de art. 4 C. com., iar în

raport de art. 56 C. com., instanța trebuia să clarifice dacă - pentru vânzător

- actul este comercial sau civil, simpla calitate de comerciant a uneia din

părți nefiind suficientă pentru a atrage natura comercială a actului.

Analizând hotărârea

atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

În stabilirea

competenței de soluționare a cauzei, Curtea de Apel Oradea a aplicat corect

prevederile art. 4 C. com. și art. 6 C. com. caracterizând contractul părților

ca fiind supus regulilor comerciale.

Astfel prin art. 4 C.

com. legiuitorul, plecând de la ideea că majoritatea actelor încheiate de un

comerciant sunt în legătură cu comerțul acestuia, a instituit prezumția legală,

că toate actele săvârșite de comerciant sunt de natură comercială, prezumție ce

nu poate fi înlăturată decât în două cazuri și anume: dacă acestea sunt de

natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă chiar din acțiune.

Or, prin contractele

a căror anulare se solicită s-au vândut spații comerciale, precum și spații

compuse din casa scării și ascensor, fiind de netăgăduit că natura contractului

de vânzare - cumpărare este una comercială.

Mai mult, instanța a

dat eficiență și prevederilor art. 56 C. com. potrivit cu care, dacă un act

este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși - în

ce privește acest act - legii comerciale.

În consecință,

criticile recurentului nu sunt fondate sub aspectul stabilirii naturii

comerciale a litigiului care, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 teza a II-a C.

proc. civ., este de competența tribunalului în primă instanță.

Pentru motivele

expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul

C.E.C.C.A.R. - Oradea împotriva încheierii nr.

11/Com din 23 iunie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2008.