ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2179/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 152 din 12 februarie 2009 pronunțată în Dosar nr. 96/271/2008, Tribunalul Bihor a respins acțiunea comercială formulată de reclamanta SC A.A. SA Oradea, împotriva pârâților F.V., F.E., F.S., F.G., S.G., B.G.M. și B.M., având ca obiect evacuare, cu obligarea reclamantei la plata sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei. Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele: că imobilul situat în Oradea, str. Făcliei, în suprafață de 41,30 mp., respectiv 27,62 mp., a fost deținut de către societatea reclamantă SC A.A.

SA Oradea în calitate de titular al dreptului de administrare privind fondul de locuințe proprietate de stat, în calitate de locatar, astfel cum a rezultat din contractele de închiriere nr. 411 din 08 august 1996 (f. 49, 50); nr. 155 din 17 ianuarie 1986 (f. 51 - 58), respectiv nr. 410 din 08 august 1996 (f. 59 - 63), depuse la dosarul cauzei în copie certificată, și a fost predat cu titlul de închiriere pârâților S.G., B.G. și respectiv F.E., în perioadele 01 ianuarie 1981 pe durată nedeterminată, 01 ianuarie 1986 pe durată neprecizată, respectiv 08 august 1996 - 31 decembrie 1997, fiind cuprins în inventarul mijloacelor fixe al societății reclamante la data de 31 decembrie 2006, iar dreptul de proprietate asupra terenului aferent a fost dobândit de către societatea reclamantă, prin Asociația D.S., în calitate de cumpărător, în baza contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 4 din 09 mai 2001, încheiat cu M.A.A.P., conform prevederilor H.G.

nr. 97/2000, privind normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 198/1999 privind privatizarea societăților agricole care dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă, acte normative în prezent abrogate prin Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului. Imobilul în litigiu, înscris în CF Oradea, a format obiect al cererilor de restituire în natură, conform notificărilor nr. 393/2001, 900/2001 și 222/2005, pentru cota de 1/1 din imobil, însă notificatorii P.S. și I.H. au încasat despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995, astfel cum rezulta din adresa nr. 83837 din 24 aprilie 2007 a Comisiei Pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului Oradea, iar prin Decizia nr. 164 din 15 decembrie 2006, emisă de SC A.A.

SA Oradea, menținută prin Sentința civilă nr. 595/C/2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția civilă, în Dosar nr. 1351/111/2007, respectiv prin Decizia civilă nr. 454/2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, în dosarul cu același număr unic, a fost respinsă cererea formulată de petentele T.M. și B.M., de restituire în natură a imobilului în cauză, în conformitate cu prevederile art. 24 și art. 27 din Legea nr. 10/2001 modificată propunându-se acordarea de despăgubiri în condițiile Legii speciale privind regimul de plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, având în vedere că acest imobil a fost adus ca aport la capitalul social al SC A.A. SA în baza Legii nr. 15/1990.

Societatea reclamantă era în măsură să-și intabuleze dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente imobilului în cauză, efectuând demersurile prevăzute de H.G. nr. 834/1991 actualizată, privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat. Pentru a fi în drept a obține evacuarea dintr-un imobil a unei terțe persoane este necesar ca reclamantul să facă dovada calității sale de titular al dreptului de proprietate asupra imobilului respectiv. Deși instanța, în exercitarea rolului său activ conferit de prevederile art. 129 C. proc.

civ., a pus în vedere la termenul de judecată din 05 februarie 2009, reprezentantului reclamantei, să depună la dosarul cauzei extras de carte funciară doveditor al titlului de proprietate, acesta a învederat că reclamanta a cumpărat activele în proces de privatizare, dovada proprietății făcându-se cu sentința sau contractul de vânzare-cumpărare, reclamanta nefiind înscrisă în CF, și că înscrierea în CF se face potrivit Legii nr. 7/1996 pentru opozabilitatea față de terți, iar potrivit Planului de situație depus la dosarul cauzei (fila 25), întocmit de ing.

H.T., casa ce se află pe str. Făcliei este proprietatea Statului Român, edificată pe imobilele cu nr. topo X și Y înscris de în CF Oradea, fiind folosită în prezent de 4 locatari, și pentru care pârâții în cauză au solicitat în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Oradea - Administrația Imobiliară, încheierea de contracte de închiriere pentru apartamentele cu nr. 1, 2, 3, conform acțiunii având ca obiect obligația de a face, înregistrată la data de 18 decembrie 2008 sub nr. Dosar nr. 12457/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Oradea.

În conformitate cu prevederile art. 22 din Legea cadastrului și a publicității mobiliare nr. 7/1996, „Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-a constituit ori s-au transmis în mod valabil”, iar potrivit art. 27 din același act normativ, „înscrierile în cartea funciară devin opozabile față de terți de la data înregistrării cererii”, în același sens fiind redactat și art. 28 din lege. De asemenea, art. 60 din lege prevede că în regiunile de carte funciară supuse Decretului-lege nr. 115/1938, înscrierile privitoare la imobile vor continua să fie făcute în aceste cărți cu respectarea și în condițiile Legii nr. 7/1996, în sistemul noilor cărți funciare fiind consacrat efectul de opozabilitate față de terți a înscrierilor privitoare la drepturile reale.

Împotriva acestei decizii a declarat apel reclamanta SC A.A. SA. Prin Decizia nr. 71/C-A din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis ca fondat apelul comercial declarat de apelanta reclamantă SC A.A. SA în contradictoriu cu intimații pârâți F.V., F.E., F.S., F.G., S.G., B.G.M. și B.M., împotriva Sentinței nr. 152 din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, ce a fost desființată și s-a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Oradea, pentru competentă soluționare. Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a constatat că natura juridică a cauzei deduse judecății, prin care se urmărește evacuarea dintr-un imobil cu destinația de locuință, este una civilă și nu comercială.

De asemenea, având în vedere această natură juridică a cauzei s-a reținut că în mod eronat și prin încălcarea normelor imperative privitoare la competența materială de soluționare a cauzelor, tribunalul - secția comercială a procedat la soluționarea cauzei atâta vreme cât potrivit prevederilor art. l pct. l raportat la art. 2 pct. l lit. b) C. proc. civ. competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță aparține judecătoriei din raza căreia domiciliază pârâții și se află situat imobilul. Drept urmare, instanța de apel, în temeiul prevederilor art. l pct. l, 2 pct. l lit. b), art. 297 alin. (2) C. proc. civ. a dispus admiterea apelului, desființarea în totalitate a sentinței atacate cu trimiterea cauzei la Judecătoriei Oradea pentru competentă soluționare.

Împotriva acestei soluții au declarat recurs pârâții B.G.M., B.M., F.S., F.G., S.G., F.V. și F.E. care au susținut natura comercială a cauzei. Deși recurenții nu au indicat niciun temei de drept, Înalta Curte, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., încadrează critica recurenților în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv greșita aplicare a legii cu privire la stabilirea competenței materiale a instanței în soluționarea prezentei cauze. Analizând decizia atacată prin prisma criticii formulate și a temeiului juridic astfel cum a stabilit, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente: Prin acțiunea introductivă reclamanta apelantă a solicitat instanței să dispună evacuarea pârâților din imobilul situat în Oradea, str. Făcliei, în care locuiesc fără titlu locativ.

În imobilul din litigiu pârâții locuiesc începând cu anii 1980 (fila 48 Dosar nr. 96/271/2008 al Judecătoriei Oradea) având încheiate de-a lungul timpului contracte de închiriere ale locuințelor pe care le ocupă. Destinația imobilului a fost și este una de locuit, astfel cum rezultă din contractele de închiriere pe care le-au deținut pârâții din cauză, imobilul nedobândind vreo destinație comercială. Conform prevederilor art. 4 C. com., legiuitorul a calificat ca fapte de comerț în afara celor prevăzute expres la art. 3 C. com., celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul respectiv.

Reclamanta a susținut că imobilul cu destinație de locuință ar fi intrat în patrimoniul său odată cu privatizarea societății, dar acest fapt nu imprimă în mod automat cererii de evacuare a unor persoane fizice dintr-un spațiu locativ natură comercială atâta vreme cât destinația actuală a imobilului nu este una comercială sau în legătură cu comerțul. Nici calitatea de comerciant a reclamantei nu determină automat natura comercială cauzei, atâta vreme cât imobilului din litigiu nu i s-a dat o destinație comercială. Prin urmare, cauza este una civilă și corect a stabilit instanța de apel că pricina revine spre competentă soluționare Judecătoriei Oradea, conform art. l pct. l raportat la art. 2 pct. l lit. b) C. proc.

civ. Pentru considerentele reținute, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de pârâții B.G.M., B.M., F.S., F.G., S.G., F.V. și F.E. împotriva Deciziei nr. 71/C-A din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții B.G.M., B.M., F.S., F.G., S.G., F.V. și F.E. împotriva Deciziei nr. 71/C-A din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2010.