ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2179/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 152 din 12 februarie 2009

pronunțată în Dosar nr. 96/271/2008, Tribunalul Bihor a respins acțiunea

comercială formulată de reclamanta SC A.A. SA Oradea, împotriva pârâților F.V.,

F.E., F.S., F.G., S.G., B.G.M. și B.M., având ca obiect evacuare, cu obligarea

reclamantei la plata sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în

favoarea pârâtei.

Pentru a pronunța

astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele: că imobilul situat în

Oradea, str. Făcliei, în suprafață de 41,30 mp., respectiv 27,62 mp., a fost

deținut de către societatea reclamantă SC A.A. SA Oradea în calitate de titular

al dreptului de administrare privind fondul de locuințe proprietate de stat, în

calitate de locatar, astfel cum a rezultat din contractele de închiriere nr. 411

din 08 august 1996 (f. 49, 50); nr. 155 din 17 ianuarie 1986 (f. 51 - 58),

respectiv nr. 410 din 08 august 1996 (f. 59 - 63), depuse la dosarul cauzei în

copie certificată, și a fost predat cu titlul de închiriere pârâților S.G., B.G.

și respectiv F.E., în perioadele 01 ianuarie 1981 pe durată nedeterminată, 01

ianuarie 1986 pe durată neprecizată, respectiv 08 august 1996 - 31 decembrie 1997,

fiind cuprins în inventarul mijloacelor fixe al societății reclamante la data

de 31 decembrie 2006, iar dreptul de proprietate asupra terenului aferent a

fost dobândit de către societatea reclamantă, prin Asociația D.S., în calitate

de cumpărător, în baza contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 4 din

09 mai 2001, încheiat cu M.A.A.P., conform prevederilor H.G. nr. 97/2000,

privind normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 198/1999 privind

privatizarea societăților agricole care dețin în administrare terenuri agricole

sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă, acte normative în prezent

abrogate prin Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale

ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu

destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului.

Imobilul în litigiu,

înscris în CF Oradea, a format obiect al cererilor de restituire în natură,

conform notificărilor nr. 393/2001, 900/2001 și 222/2005, pentru cota de 1/1

din imobil, însă notificatorii P.S. și I.H. au încasat despăgubiri în baza

Legii nr. 112/1995, astfel cum rezulta din adresa nr. 83837 din 24 aprilie 2007

a Comisiei Pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului

Oradea, iar prin Decizia nr. 164 din 15 decembrie 2006, emisă de SC A.A. SA

Oradea, menținută prin Sentința civilă nr. 595/C/2007 pronunțată de Tribunalul

Bihor, secția civilă, în Dosar nr. 1351/111/2007, respectiv prin Decizia civilă

nr. 454/2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, în

dosarul cu același număr unic, a fost respinsă cererea formulată de petentele T.M.

și B.M., de restituire în natură a imobilului în cauză, în conformitate cu

prevederile art. 24 și art. 27 din Legea nr. 10/2001 modificată propunându-se

acordarea de despăgubiri în condițiile Legii speciale privind regimul de plată

a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, având în vedere că acest

imobil a fost adus ca aport la capitalul social al SC A.A. SA în baza Legii nr.

15/1990.

Societatea reclamantă era în măsură

să-și intabuleze dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente imobilului

în cauză, efectuând demersurile prevăzute de H.G. nr. 834/1991 actualizată,

privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile

comerciale cu capital de stat.

Pentru a fi în drept

a obține evacuarea dintr-un imobil a unei terțe persoane este necesar ca

reclamantul să facă dovada calității sale de titular al dreptului de

proprietate asupra imobilului respectiv.

Deși instanța, în

exercitarea rolului său activ conferit de prevederile art. 129 C. proc. civ., a

pus în vedere la termenul de judecată din 05 februarie 2009, reprezentantului

reclamantei, să depună la dosarul cauzei extras de carte funciară doveditor al

titlului de proprietate, acesta a învederat că reclamanta a cumpărat activele

în proces de privatizare, dovada proprietății făcându-se cu sentința sau

contractul de vânzare-cumpărare, reclamanta nefiind înscrisă în CF, și că

înscrierea în CF se face potrivit Legii nr. 7/1996 pentru opozabilitatea față

de terți, iar potrivit Planului de situație depus la dosarul cauzei (fila 25),

întocmit de ing. H.T., casa ce se află pe str. Făcliei este proprietatea

Statului Român, edificată pe imobilele cu nr. topo X și Y înscris de în CF

Oradea, fiind folosită în prezent de 4 locatari, și pentru care pârâții în

cauză au solicitat în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Oradea

- Administrația Imobiliară, încheierea de contracte de închiriere pentru

apartamentele cu nr. 1, 2, 3, conform acțiunii având ca obiect obligația de a

face, înregistrată la data de 18 decembrie 2008 sub nr. Dosar nr. 12457/2008 aflat

pe rolul Judecătoriei Oradea.

În conformitate cu

prevederile art. 22 din Legea cadastrului și a publicității mobiliare nr. 7/1996,

„Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor

înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-a constituit ori s-au

transmis în mod valabil”, iar potrivit art. 27 din același act normativ,

„înscrierile în cartea funciară devin opozabile față de terți de la data

înregistrării cererii”, în același sens fiind redactat și art. 28 din lege. De

asemenea, art. 60 din lege prevede că în regiunile de carte funciară supuse

Decretului-lege nr. 115/1938, înscrierile privitoare la imobile vor continua să

fie făcute în aceste cărți cu respectarea și în condițiile Legii nr. 7/1996, în

sistemul noilor cărți funciare fiind consacrat efectul de opozabilitate față de

terți a înscrierilor privitoare la drepturile reale.

Împotriva acestei

decizii a declarat apel reclamanta SC A.A. SA.

Prin Decizia nr. 71/C-A

din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, s-a admis ca fondat apelul comercial

declarat de apelanta reclamantă SC A.A. SA în contradictoriu cu intimații

pârâți F.V., F.E., F.S., F.G., S.G., B.G.M. și B.M., împotriva Sentinței nr. 152

din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, ce a fost desființată și

s-a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Oradea, pentru competentă

soluționare.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de apel a constatat că natura juridică a cauzei deduse

judecății, prin care se urmărește evacuarea dintr-un imobil cu destinația de

locuință, este una civilă și nu comercială.

De asemenea, având în

vedere această natură juridică a cauzei s-a reținut că în mod eronat și prin

încălcarea normelor imperative privitoare la competența materială de

soluționare a cauzelor, tribunalul - secția comercială a procedat la

soluționarea cauzei atâta vreme cât potrivit prevederilor art. l pct. l

raportat la art. 2 pct. l lit. b) C. proc. civ. competența materială de

soluționare a cauzei în primă instanță aparține judecătoriei din raza căreia

domiciliază pârâții și se află situat imobilul.

Drept urmare, instanța

de apel, în temeiul prevederilor art. l pct. l, 2 pct. l lit. b), art. 297 alin.

(2) C. proc. civ. a dispus admiterea apelului, desființarea în totalitate a

sentinței atacate cu trimiterea cauzei la Judecătoriei Oradea pentru competentă

soluționare.

Împotriva acestei

soluții au declarat recurs pârâții B.G.M., B.M., F.S., F.G., S.G., F.V. și F.E.

care au susținut natura comercială a cauzei.

Deși recurenții nu au

indicat niciun temei de drept, Înalta Curte, conform art. 306 alin. (3) C.

proc. civ., încadrează critica recurenților în motivul prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., respectiv greșita aplicare a legii cu privire la stabilirea

competenței materiale a instanței în soluționarea prezentei cauze.

Analizând decizia

atacată prin prisma criticii formulate și a temeiului juridic astfel cum a

stabilit, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Prin acțiunea

introductivă reclamanta apelantă a solicitat instanței să dispună evacuarea

pârâților din imobilul situat în Oradea, str. Făcliei, în care locuiesc fără

titlu locativ.

În imobilul din

litigiu pârâții locuiesc începând cu anii 1980 (fila 48 Dosar nr. 96/271/2008

al Judecătoriei Oradea) având încheiate de-a lungul timpului contracte de

închiriere ale locuințelor pe care le ocupă. Destinația imobilului a fost și

este una de locuit, astfel cum rezultă din contractele de închiriere pe care

le-au deținut pârâții din cauză, imobilul nedobândind vreo destinație

comercială.

Conform prevederilor art.

4 C. com., legiuitorul a calificat ca fapte de comerț în afara celor prevăzute

expres la art. 3 C. com., celelalte contracte și obligațiuni ale unui

comerciant dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din

însuși actul respectiv.

Reclamanta a susținut

că imobilul cu destinație de locuință ar fi intrat în patrimoniul său odată cu

privatizarea societății, dar acest fapt nu imprimă în mod automat cererii de

evacuare a unor persoane fizice dintr-un spațiu locativ natură comercială atâta

vreme cât destinația actuală a imobilului nu este una comercială sau în

legătură cu comerțul. Nici calitatea de comerciant a reclamantei nu determină

automat natura comercială cauzei, atâta vreme cât imobilului din litigiu nu i

s-a dat o destinație comercială.

Prin urmare, cauza este

una civilă și corect a stabilit instanța de apel că pricina revine spre

competentă soluționare Judecătoriei Oradea, conform art. l pct. l raportat la art.

2 pct. l lit. b) C. proc. civ.

Pentru considerentele

reținute, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de

pârâții B.G.M., B.M., F.S., F.G., S.G., F.V. și F.E. împotriva Deciziei nr. 71/C-A

din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâții B.G.M., B.M., F.S., F.G., S.G., F.V. și F.E. împotriva

Deciziei nr. 71/C-A din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 iunie 2010.