ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1058/2011

Ședința publică

de la 10 martie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 179/COM/2009

din 19 februarie 2009 Tribunalul Bihor, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis excepția lipsei de obiect a capătului de cerere privind

evacuarea, a respins capătul de cerere privind evacuarea ca rămas fără obiect,

a respins excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea

referitoare la despăgubiri, a admis în parte cererea reclamantei, obligând-o pe

pârâta SC C.F.R.T.A. SA București să-i plătească suma de 3.183.30 lei cu titlu

de chirie aferentă anului 2006 și primul trimestru din anul 2007 și respingând

restul pretențiilor ca neîntemeiate, cu cheltuieli de judecată în sumă de 120

lei.

Sentința instanței de fond a fost

atacată de reclamantă cu apel.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul, a schimbat în partea

hotărârea atacată în sensul că a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei

suma de 3.547,76 lei titlu de despăgubiri, 22.27 lei reprezentând cheltuieli

parțiale de judecată în apel, a luat act de renunțarea la judecată a capătului

de cerere privind evacuarea pârâtei și a menținut restul dispozițiilor

sentinței apelate.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea hotărârii atacate în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și ca urmare a rejudecării cauzei a cerut

admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, arătând că și în condițiile în

care, în contractul de închiriere nu a fost prevăzută în mod expres chiria cu

privire la teren, nu se contestă de către intimată folosirea terenurilor

aferente clădirilor închiriate, astfel că intimata datorează despăgubiri

reprezentând lipsa de folosință a acestor bunuri, iar modalitatea de

determinare a despăgubirilor trebuie să aibă în vedere inclusiv hotărârea nr. 4

din 12 aprilie 2008 a Consiliului de administrație cu privire la noile tarife

de închiriere.

Conform art. 137 C. proc. civ.,

Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției invocată din oficiu, privind

nulitatea cererii de recurs, constatând următoarele:

Potrivit art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea

nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor.

Art. 306 alin. (2) și (3) C. proc.

civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de

către instanța de judecată și că indicarea greșită a motivelor de recurs nu

atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea

lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Curtea constată că cererea de recurs

nu conține motive de nelegalitate a deciziei atacate, nemulțumirea recurentei

nefiind motivată sub aspectul legalității, aceasta arătând doar că intimata nu

contestă folosirea terenurilor împrejurare față de care datorează și lipsa de

folosință, chiar dacă în contractul de închiriere nu a fost prevăzută chiria

referitoare la teren astfel că în mod nelegal nu i-a fost admisă cererea așa

cum a fost formulată și, așa cum au fost dezvoltate, motivele nu permit

încadrarea în vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ.

Cum casarea sau modificarea deciziei

atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

iar conform art. 302

1

(1) lit. c) același cod, cererea de recurs trebuie

să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea

lor și cum recurenta nu s-a conformat acestor exigențe legale, având în vedere,

deopotrivă, și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă

aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și că motivele dezvoltate de

recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3)

C. proc. civ., Curtea va admite excepția invocată și va constata nulitatea

cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs

formulată de reclamanta

S.N.T.F.M.C.F.R.,

sucursala Cluj, împotriva deciziei nr. 30/2010–A/C din 23 februarie 2010 a

Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 martie 2011.