ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5901/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5901/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin acțiunea înregistrată pe rolul curții de
Apel Timișoara sub nr. 84/59/2012 reclamanta Asociația Academia de Advocacy
Timișoara a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției solicitând, în
condițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, obligarea la soluționarea
cererii nr. 7180 ME din 18 iulie 2011, anularea ca nelegale a tuturor actelor
normative cu aplicabilitate generala emise de către Ministerul Justiției sau adoptate
la inițiativa Ministerului Justiției în perioada 31 august 2011 - 20 ianuarie
2012 și publicate în M. Of. al României.
Hotărârea primei
instanțe
Prin Sentința civilă
nr. 520 din 25 septembrie 2012 s-a respins acțiunea reclamantei cu motivarea că
în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 52/2003 privind
transparența decizională în administrație publică, autoritatea publică este
obligată să transmită proiectele de acte normative celor interesați, doar în
ipoteza în care aceștia formulează o cerere în acest sens, ori reclamanta nu a
adresat o asemenea solicitare.
Nu s-a reținut nici
încălcarea prevederilor art. 6 alin. (7) din Legea nr. 52/2003 care prevede că
autoritatea publică în cauză este obligată să decidă organizarea unei întâlniri
în care să se dezbată public proiectul de act normativ, dacă acest lucru a fost
cerut în scris de către o asociație legal constituită sau de către o altă
autoritate publică, nefăcându-se nici în acest sens dovada faptului că s-ar fi
solicitat organizarea unei întâlniri.
Recursul declarat
în cauză
Reclamanta a formulat
cerere de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 304
1
C. proc. civ.
și art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând modificarea în parte a
Sentinței civile nr. 520 din 25 septembrie 2012 în sensul admiterii capătului
de cerere ce reiese, obligarea pârâtului Ministerul Justiției de a soluționa
cererea nr. 7180ME din 18 iulie 2011, prin care se solicita transmiterea
tuturor proiectele de acte normative eliberate de Ministerul Justiției cu cel
puțin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, având și adoptare, precum
și transmiterea proiectelor de acte normative care privesc activitatea acestui
minister.
În motivare s-a
arătat că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății-întrucât acesta a
solicitat recunoașterea dreptului conferit de lege și nu anularea vreunui act
administrativ.
De asemenea s-a
invocat aparenta aplicare a prevederilor legale, prin refuzul intimatului de
a-i soluționa cererea întemeiată pe dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr.
52/2003.
Apărările
intimatei
Ministerul Justiției
prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că în
mod corect instanța de fond a reținut în considerentele sentinței criticate
faptul că nu sunt îndeplinite cerințele textului art. 1 alin. (1) din Legea nr.
554/2004 având în vedere că recurenta-reclamantă nu contestă un act
administrativ și nu a fost produsă o vătămare în sensul Legii nr. 554/2004 a
contenciosului administrativ.
Obligația autorității
de a transmite proiectele de acte normative se referă la fiecare dintre aceste
proiecte, individual, pentru care procedura privind participarea cetățenilor și
a societăților legal constituite la procesul de elaborare a acestora începe
prin publicarea unui anunț referitor la acțiunea autorității, nicidecum norma
legală nu vizează o obligație a autorității de a comunica în bloc toate actele
normative care se află în dezbatere publică, în curs de elaborare.
Or, tocmai în
considerarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) teza finală din Legea nr. 52/2003
privind transparența decizională în administrația publică, care impun
autorităților publice transmiterea proiectele de acte normative tuturor
persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informații, Ministerul
Justiției a răspuns solicitării formulate de reclamantă.
Mai mult, așa cum
rezultă din actele aflate la dosar, Ministerul Justiției și-a exprimat
disponibilitatea în vederea transmiterii eventualelor proiecte de acte
normative a căror comunicare a fost solicitată, în conformitate cu prevederile
art. 6 alin. (1) din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în
administrația publică, astfel încât nu se poate reține un refuz nejustificat
din partea Ministerului Justiției în acest sens.
II. Considerentele
Înaltei Curți
Examinând cauza prin
prisma motivelor invocate, instanța constată că acesta nu este fondat.
Argumentele de
fapt și de drept relevante
Cererea reclamantei
înregistrată sub nr. 7180ME din 18 iulie 2011 de comunicare a tuturor proiectelor
de acte normative analizate, avizate și adoptate de intimata Ministerul
Justiției nu se încadrează în prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr.
52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, obligația
autorității publice raportându-se la cererea individuală vizând fiecare câte un
proiect de act normativ din cele prevăzute de dispozițiile art. 2 din lege.
Mai mult toate
proiectele de acte normative supuse dezbaterii publice se afla publicate pe
site-ul intimatei. Astfel, o cerere generică, în care nu se detaliază
proiectele de interes nu poate fi acceptată.
Referitor la
prevederilor art. 6 alin. (7) Legea nr. 52/2003, nici acestea nu ar fi
incidente în cauză, întrucât nici legat de acest aspect recurenta nu a probat
formularea de cereri individuale pentru a lua parte activă la dezbaterea
actelor normative de interes.
Conchizând, instanța
supremă reține ca simpla cerere generică a recurentei de a i se comunica „toate
proiectele” de acte normative nu poate fi încadrată în prevederile Legii nr.
52/2003, nici în cele al Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la
informațiile de interes public, cu atât mai mult cu cât cererea invocată -
înregistrată sub nr. 7180ME din 18 iulie 2011 i s-a răspuns. Nemulțumită de
răspunsul primit, Asociația Academia de Advocacy Timișoara avea o cale diferită
de contestare de care nu a uzat.
În aceste condiții,
cum în mod temeinic cererea introductivă a reclamantei a fost respinsă ca
nefondată iar din analiza recursului nu se rețin motive de nulitatea care să poată
fi dovedită din oficiu, acțiunea va fi respinsă.
Temeiul legal al
soluției adoptate
Recursul de față
neîncadrându-se în dispozițiile invocate de art. 304
1
C. proc. civ.,
art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. - 1865 urmează a fi respins ca nefondat, în
temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Asociația Academia de Advocacy împotriva Sentinței civile nr. 519
din 25 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția Contencios
Administrativ și Fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 iunie 2013.
Procesat de GGC - LM