ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5901/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5901/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul curții de Apel Timișoara sub nr. 84/59/2012 reclamanta Asociația Academia de Advocacy Timișoara a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției solicitând, în condițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, obligarea la soluționarea cererii nr. 7180 ME din 18 iulie 2011, anularea ca nelegale a tuturor actelor normative cu aplicabilitate generala emise de către Ministerul Justiției sau adoptate la inițiativa Ministerului Justiției în perioada 31 august 2011 - 20 ianuarie 2012 și publicate în M. Of. al României.
2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 520 din 25 septembrie 2012 s-a respins acțiunea reclamantei cu motivarea că în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrație publică, autoritatea publică este obligată să transmită proiectele de acte normative celor interesați, doar în ipoteza în care aceștia formulează o cerere în acest sens, ori reclamanta nu a adresat o asemenea solicitare. Nu s-a reținut nici încălcarea prevederilor art. 6 alin. (7) din Legea nr. 52/2003 care prevede că autoritatea publică în cauză este obligată să decidă organizarea unei întâlniri în care să se dezbată public proiectul de act normativ, dacă acest lucru a fost cerut în scris de către o asociație legal constituită sau de către o altă autoritate publică, nefăcându-se nici în acest sens dovada faptului că s-ar fi solicitat organizarea unei întâlniri.
3. Recursul declarat în cauză Reclamanta a formulat cerere de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. și art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând modificarea în parte a Sentinței civile nr. 520 din 25 septembrie 2012 în sensul admiterii capătului de cerere ce reiese, obligarea pârâtului Ministerul Justiției de a soluționa cererea nr. 7180ME din 18 iulie 2011, prin care se solicita transmiterea tuturor proiectele de acte normative eliberate de Ministerul Justiției cu cel puțin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, având și adoptare, precum și transmiterea proiectelor de acte normative care privesc activitatea acestui minister. În motivare s-a arătat că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății-întrucât acesta a solicitat recunoașterea dreptului conferit de lege și nu anularea vreunui act administrativ.
De asemenea s-a invocat aparenta aplicare a prevederilor legale, prin refuzul intimatului de a-i soluționa cererea întemeiată pe dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 52/2003. 4. Apărările intimatei Ministerul Justiției prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că în mod corect instanța de fond a reținut în considerentele sentinței criticate faptul că nu sunt îndeplinite cerințele textului art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 având în vedere că recurenta-reclamantă nu contestă un act administrativ și nu a fost produsă o vătămare în sensul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Obligația autorității de a transmite proiectele de acte normative se referă la fiecare dintre aceste proiecte, individual, pentru care procedura privind participarea cetățenilor și a societăților legal constituite la procesul de elaborare a acestora începe prin publicarea unui anunț referitor la acțiunea autorității, nicidecum norma legală nu vizează o obligație a autorității de a comunica în bloc toate actele normative care se află în dezbatere publică, în curs de elaborare. Or, tocmai în considerarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) teza finală din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, care impun autorităților publice transmiterea proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informații, Ministerul Justiției a răspuns solicitării formulate de reclamantă.
Mai mult, așa cum rezultă din actele aflate la dosar, Ministerul Justiției și-a exprimat disponibilitatea în vederea transmiterii eventualelor proiecte de acte normative a căror comunicare a fost solicitată, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, astfel încât nu se poate reține un refuz nejustificat din partea Ministerului Justiției în acest sens. II. Considerentele Înaltei Curți Examinând cauza prin prisma motivelor invocate, instanța constată că acesta nu este fondat.
1. Argumentele de fapt și de drept relevante Cererea reclamantei înregistrată sub nr. 7180ME din 18 iulie 2011 de comunicare a tuturor proiectelor de acte normative analizate, avizate și adoptate de intimata Ministerul Justiției nu se încadrează în prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, obligația autorității publice raportându-se la cererea individuală vizând fiecare câte un proiect de act normativ din cele prevăzute de dispozițiile art. 2 din lege. Mai mult toate proiectele de acte normative supuse dezbaterii publice se afla publicate pe site-ul intimatei. Astfel, o cerere generică, în care nu se detaliază proiectele de interes nu poate fi acceptată.
Referitor la prevederilor art. 6 alin. (7) Legea nr. 52/2003, nici acestea nu ar fi incidente în cauză, întrucât nici legat de acest aspect recurenta nu a probat formularea de cereri individuale pentru a lua parte activă la dezbaterea actelor normative de interes. Conchizând, instanța supremă reține ca simpla cerere generică a recurentei de a i se comunica „toate proiectele” de acte normative nu poate fi încadrată în prevederile Legii nr. 52/2003, nici în cele al Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu atât mai mult cu cât cererea invocată - înregistrată sub nr. 7180ME din 18 iulie 2011 i s-a răspuns. Nemulțumită de răspunsul primit, Asociația Academia de Advocacy Timișoara avea o cale diferită de contestare de care nu a uzat.
În aceste condiții, cum în mod temeinic cererea introductivă a reclamantei a fost respinsă ca nefondată iar din analiza recursului nu se rețin motive de nulitatea care să poată fi dovedită din oficiu, acțiunea va fi respinsă. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Recursul de față neîncadrându-se în dispozițiile invocate de art. 304 1 C. proc. civ., art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. - 1865 urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de Asociația Academia de Advocacy împotriva Sentinței civile nr. 519 din 25 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția Contencios Administrativ și Fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2013. Procesat de GGC - LM
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.