ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.06.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5901/2013

HOTĂRÂRE
21.06.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5901/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul curții de

Apel Timișoara sub nr. 84/59/2012 reclamanta Asociația Academia de Advocacy

Timișoara a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției solicitând, în

condițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, obligarea la soluționarea

cererii nr. 7180 ME din 18 iulie 2011, anularea ca nelegale a tuturor actelor

normative cu aplicabilitate generala emise de către Ministerul Justiției sau adoptate

la inițiativa Ministerului Justiției în perioada 31 august 2011 - 20 ianuarie

2012 și publicate în M. Of. al României.

instanțe

Prin Sentința civilă

nr. 520 din 25 septembrie 2012 s-a respins acțiunea reclamantei cu motivarea că

în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 52/2003 privind

transparența decizională în administrație publică, autoritatea publică este

obligată să transmită proiectele de acte normative celor interesați, doar în

ipoteza în care aceștia formulează o cerere în acest sens, ori reclamanta nu a

adresat o asemenea solicitare.

Nu s-a reținut nici

încălcarea prevederilor art. 6 alin. (7) din Legea nr. 52/2003 care prevede că

autoritatea publică în cauză este obligată să decidă organizarea unei întâlniri

în care să se dezbată public proiectul de act normativ, dacă acest lucru a fost

cerut în scris de către o asociație legal constituită sau de către o altă

autoritate publică, nefăcându-se nici în acest sens dovada faptului că s-ar fi

solicitat organizarea unei întâlniri.

în cauză

Reclamanta a formulat

cerere de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 304

1

și art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând modificarea în parte a

Sentinței civile nr. 520 din 25 septembrie 2012 în sensul admiterii capătului

de cerere ce reiese, obligarea pârâtului Ministerul Justiției de a soluționa

cererea nr. 7180ME din 18 iulie 2011, prin care se solicita transmiterea

tuturor proiectele de acte normative eliberate de Ministerul Justiției cu cel

puțin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, având și adoptare, precum

și transmiterea proiectelor de acte normative care privesc activitatea acestui

minister.

În motivare s-a

arătat că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății-întrucât acesta a

solicitat recunoașterea dreptului conferit de lege și nu anularea vreunui act

administrativ.

De asemenea s-a

invocat aparenta aplicare a prevederilor legale, prin refuzul intimatului de

a-i soluționa cererea întemeiată pe dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr.

52/2003.

intimatei

Ministerul Justiției

prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că în

mod corect instanța de fond a reținut în considerentele sentinței criticate

faptul că nu sunt îndeplinite cerințele textului art. 1 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 având în vedere că recurenta-reclamantă nu contestă un act

administrativ și nu a fost produsă o vătămare în sensul Legii nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ.

Obligația autorității

de a transmite proiectele de acte normative se referă la fiecare dintre aceste

proiecte, individual, pentru care procedura privind participarea cetățenilor și

a societăților legal constituite la procesul de elaborare a acestora începe

prin publicarea unui anunț referitor la acțiunea autorității, nicidecum norma

legală nu vizează o obligație a autorității de a comunica în bloc toate actele

normative care se află în dezbatere publică, în curs de elaborare.

Or, tocmai în

considerarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) teza finală din Legea nr. 52/2003

privind transparența decizională în administrația publică, care impun

autorităților publice transmiterea proiectele de acte normative tuturor

persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informații, Ministerul

Justiției a răspuns solicitării formulate de reclamantă.

Mai mult, așa cum

rezultă din actele aflate la dosar, Ministerul Justiției și-a exprimat

disponibilitatea în vederea transmiterii eventualelor proiecte de acte

normative a căror comunicare a fost solicitată, în conformitate cu prevederile

art. 6 alin. (1) din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în

administrația publică, astfel încât nu se poate reține un refuz nejustificat

din partea Ministerului Justiției în acest sens.

Înaltei Curți

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate, instanța constată că acesta nu este fondat.

fapt și de drept relevante

Cererea reclamantei

înregistrată sub nr. 7180ME din 18 iulie 2011 de comunicare a tuturor proiectelor

de acte normative analizate, avizate și adoptate de intimata Ministerul

Justiției nu se încadrează în prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr.

52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, obligația

autorității publice raportându-se la cererea individuală vizând fiecare câte un

proiect de act normativ din cele prevăzute de dispozițiile art. 2 din lege.

Mai mult toate

proiectele de acte normative supuse dezbaterii publice se afla publicate pe

site-ul intimatei. Astfel, o cerere generică, în care nu se detaliază

proiectele de interes nu poate fi acceptată.

Referitor la

prevederilor art. 6 alin. (7) Legea nr. 52/2003, nici acestea nu ar fi

incidente în cauză, întrucât nici legat de acest aspect recurenta nu a probat

formularea de cereri individuale pentru a lua parte activă la dezbaterea

actelor normative de interes.

Conchizând, instanța

supremă reține ca simpla cerere generică a recurentei de a i se comunica „toate

proiectele” de acte normative nu poate fi încadrată în prevederile Legii nr.

52/2003, nici în cele al Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la

informațiile de interes public, cu atât mai mult cu cât cererea invocată -

înregistrată sub nr. 7180ME din 18 iulie 2011 i s-a răspuns. Nemulțumită de

răspunsul primit, Asociația Academia de Advocacy Timișoara avea o cale diferită

de contestare de care nu a uzat.

În aceste condiții,

cum în mod temeinic cererea introductivă a reclamantei a fost respinsă ca

nefondată iar din analiza recursului nu se rețin motive de nulitatea care să poată

fi dovedită din oficiu, acțiunea va fi respinsă.

soluției adoptate

Recursul de față

neîncadrându-se în dispozițiile invocate de art. 304

1

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. - 1865 urmează a fi respins ca nefondat, în

temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

Respinge recursul

declarat de Asociația Academia de Advocacy împotriva Sentinței civile nr. 519

din 25 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția Contencios

Administrativ și Fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-05-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2190/2012
nu a fost publicat în M. Of., conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, dar Înalta Curte reține că la data emiterii ordinului era în vigoare H.G. nr. 555/2001 privind aprobarea Regulamentului privind procedurile pentru supunerea proi
ÎCCJ 2012-02-02
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 483/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamantul R.P.B. a solicitat, în contradictori
ÎCCJ 2013-01-18
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 240/2013
precum și dispozițiile art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a
ÎCCJ 2013-02-26
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1719/2013
de contencios administrativ și fiscal. Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs pârâtul Guvernul României și intervenientul Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. 3.1. Recursul declar
ÎCCJ 2012-02-07
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 593/2012
-a apreciat Ordinul ministrului administrației și internelor nr. II/9004 din 26 august 2010 se află în acord cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 340/2004, pretins a fi fost încălcat. Cu privire la cea de a doua critică exprimată de contestato
Sursă