ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 736/2013

Prin Decizia civilă nr. 1437 din 8 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins recursul declarat de reclamanta V.E. împotriva Sentinței civile nr. 1529/PI din 15 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 5492/30/2010, în contradictoriu cu INTIMATUL STATUL ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,

REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘ.

Împotriva Deciziei civile nr. 1437 din 8 noiembrie 2011, a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, reclamanta V.E. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei recurate, în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulată și precizată. Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 4 alin. (6) și art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului, și a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (6) și art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 astfel cum au fost modificate prin art. XIII din Legea nr. 202/2010, hotărârea pronunțată de tribunal este supusă recursului, care este de competența curții de apel.

Totodată, având în vedere și dispozițiile art. XXVI din Legea nr. 202/2010 potrivit cărora dispozițiile art. 4 alin. (6) și art. 5 alin. (1) și 2 din Legea nr. 221/2009 se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare, se constată că în mod corect Curtea de Apel Oradea a soluționat calea de atac a recursului, întrucât acțiunea a fost introdusă pe rolul instanței de judecată la data de 2 iulie 2010. Având în vedere principiul legalității căilor de atac care presupune ca împotriva unei hotărâri judecătorești să nu poată fi exercitate decât căile de atac prevăzute de lege, calea de atac a recursului declarat împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Timișoara apare ca fiind inadmisibilă.

Este de observat că hotărârea recurată, pronunțată de o instanță de recurs este irevocabilă, în sensul dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. și nu se încadrează între hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, menționate de prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. Se va respinge și apărarea recurentei în sensul că a fost greșit calificată calea de atac de către curtea de apel, întrucât așa cum rezultă din partea introductivă a deciziei atacate, în calificarea căii de atac, Curtea de Apel Timiș a luat în considerare petitul principal al cererii, plata unor despăgubiri morale, ce a fost întemeiat în drept pe dispozițiile Legii nr. 221/2009, astfel că raportat la data pronunțării sentinței, se constată că în mod corect s-a dat eficiență dispozițiilor art. XIII din Legea nr. 202/2010, de modificare a art. 4 și art. 5 din Legea nr. 221/2009, calificând calea de atac ca fiind recurs.

Astfel, în cauză, regimul căilor de atac nu este cel de drept comun, după valoare, ci cel prevăzut de legea specială, respectiv de Legea nr. 221/2009, iar acțiunea promovată de reclamantă se fundamentează pe dispozițiile acestei legi. Împrejurarea că instanța de apel și-a motivat hotărârea și pe principiul nediscriminării nu schimbă fundamentul juridic al cererii de chemare în judecată și nici nu atrage o altă ierarhie a căilor de atac. Așa fiind, având în vedere că inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii de fond, Înalta Curte, în considerarea celor sus-arătate și în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepția, cu consecința respingerii prezentului recurs ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta V.E. împotriva Deciziei civile nr. 1437 din 8 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26 februarie 2013. Procesat de GGC - AA