ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 736/2013

Prin Decizia civilă

nr. 1437 din 8 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins

recursul declarat de reclamanta V.E. împotriva Sentinței civile nr. 1529/PI din

15 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 5492/30/2010, în

contradictoriu cu INTIMATUL STATUL ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,

REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘ.

Împotriva Deciziei

civile nr. 1437 din 8 noiembrie 2011, a Curții de Apel Timișoara, secția

civilă, reclamanta V.E. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului,

modificarea în totalitate a deciziei recurate, în sensul admiterii acțiunii

sale astfel cum a fost formulată și precizată.

Înalta Curte, conform

dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 4 alin. (6)

și art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, a luat în examinare excepția inadmisibilității

recursului, și a reținut următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 4 alin. (6) și art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009

astfel cum au fost modificate prin art. XIII din Legea nr. 202/2010, hotărârea

pronunțată de tribunal este supusă recursului, care este de competența curții

de apel.

Totodată, având în

vedere și dispozițiile art. XXVI din Legea nr. 202/2010 potrivit cărora

dispozițiile art. 4 alin. (6) și art. 5 alin. (1) și 2 din Legea nr. 221/2009

se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare, se constată că în mod

corect Curtea de Apel Oradea a soluționat calea de atac a recursului, întrucât

acțiunea a fost introdusă pe rolul instanței de judecată la data de 2 iulie

2010.

Având în vedere

principiul legalității căilor de atac care presupune ca împotriva unei hotărâri

judecătorești să nu poată fi exercitate decât căile de atac prevăzute de lege,

calea de atac a recursului declarat împotriva deciziei pronunțate de Curtea de

Apel Timișoara apare ca fiind inadmisibilă.

Este de observat că

hotărârea recurată, pronunțată de o instanță de recurs este irevocabilă, în

sensul dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. și nu se

încadrează între hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, menționate de

prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

Se va respinge și

apărarea recurentei în sensul că a fost greșit calificată calea de atac de

către curtea de apel, întrucât așa cum rezultă din partea introductivă a

deciziei atacate, în calificarea căii de atac, Curtea de Apel Timiș a luat în considerare

petitul principal al cererii, plata unor despăgubiri morale, ce a fost

întemeiat în drept pe dispozițiile Legii nr. 221/2009, astfel că raportat la

data pronunțării sentinței, se constată că în mod corect s-a dat eficiență

dispozițiilor art. XIII din Legea nr. 202/2010, de modificare a art. 4 și art.

5 din Legea nr. 221/2009, calificând calea de atac ca fiind recurs.

Astfel, în cauză,

regimul căilor de atac nu este cel de drept comun, după valoare, ci cel

prevăzut de legea specială, respectiv de Legea nr. 221/2009, iar acțiunea

promovată de reclamantă se fundamentează pe dispozițiile acestei legi.

Împrejurarea că

instanța de apel și-a motivat hotărârea și pe principiul nediscriminării nu

schimbă fundamentul juridic al cererii de chemare în judecată și nici nu atrage

o altă ierarhie a căilor de atac.

Așa fiind, având în

vedere că inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii

de fond, Înalta Curte, în considerarea celor sus-arătate și în conformitate cu

prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepția, cu consecința

respingerii prezentului recurs ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta V.E. împotriva Deciziei civile nr. 1437 din 8 noiembrie

2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 26 februarie 2013.

Procesat de GGC - AA