ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1735/2013

Asupra recursului de

față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a

constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 19

septembrie 2011 și înregistrată sub nr. 922/39/2011, reclamanta I.F. a chemat

în judecată pârâții Baroul Botoșani și Uniunea Națională a Barourilor din

România, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze Decizia nr.

75 din 19 - 20 februarie 2010 emisă de UNBR și implicit a Hotărârii nr. 14 din

15 noiembrie 2010 emisă de Consiliul Baroului Botoșani și obligarea pârâților

să emită decizie de primire în profesia de avocat cu scutire de examen și

înscrierea în tabloul avocaților definitivi din baroul Botoșani .

În motivarea acțiunii

a arătat că a formulat cererea pentru a fi admisă în profesia de avocat cu

scutire de examen motivat de faptul că îndeplinește condițiile prevăzute de

art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, în sensul că are o vechime în

activitatea de consilier juridic de 12 ani consecutivi.

A mai arătat că este

membru fondator și vicepreședinte al Asociației Consilierilor Juridici din

Botoșani, asociație profesională înființată în baza dispozițiilor Legii nr.

514/2003 coroborate cu ale O.G. nr. 26/2000, care are ca scop și asigurarea

organizării și exercitării profesiei de consilier juridic, această asociație

nefiind recunoscută și nici actele emise de aceasta .

Astfel, Legea nr.

514/2003 la art. 20 dă dreptul consilierilor juridici de a se asocia în

structuri județene, pe ramuri sau domenii de activitate, potrivit intereselor

profesionale și, după caz, la nivel național, cu respectarea legii privind

asociațiilor și fundațiile, motiv pentru care, consideră că din eroare pârâții

nu i-au luat în considerare adeverința eliberată de Asociație.

Fiind vicepreședinta

unei alte asociații, nu putea fi înscrisă pe tabloul Colegiului, însă nu poate

fi reținută motivația Consiliului Baroului Botoșani în sensul că nu poate

beneficia de prevederile Statutului profesiei de consilier juridic, întrucât nu

este membră a colegiului, mai ales că din Legea nr. 514/2003 nu rezultă că

denumirea asociației profesionale este una singură și obligatorie de colegiu.

Prin întâmpinare,

UNBR București a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate, precizând că,

prevederile Legii nr. 51/1995, care era în vigoare la data depunerii cererii de

către reclamantă, prevedea posibilitatea primirii în profesia de avocat cu

scutire de examen, a consilierilor juridici care au îndeplinit această funcție

cel puțin 10 ani anterior formulării cererii, fără însă a se menționa și

calitatea în care va fi primit în profesie, definitiv sau stagiar, cu obligația

de a susține examenul de definitivare.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâtul Baroul Botoșani a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată, precizând că la data depunerii cererii reclamanta avea o vechime

de aproximativ 4 ani vechime în profesia de consilier juridic, iar potrivit

prevederilor legale, dobândește calitatea de avocat definitiv cel înscris în

profesie în condițiile legii, dacă a fost definitivat în funcția juridică pe

care a exercitat-o înainte de primirea în avocatură.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 381

din data de 17 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de

contencios administrative și fiscal a admis, în parte, cererea în contencios

administrativ având ca obiect „anulare act administrativ” formulată de

reclamanta I.F., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor

din România București și Baroul Botoșani - prin decan.

A anulat Hotărârea

nr. 13 din 15 noiembrie 2010 emisă de Consiliul Baroului Botoșani și Decizia

nr. 75/2010 a UNBR.

A obligat

secund-pârâta să emită decizie de primire în profesia de avocat cu scutire de

examen și a respins, ca prematur formulat, capătul de cerere privind înscrierea

pe tabloul avocaților definitivi.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că art. 16 alin. (2)

lit. b) din Legea nr. 51/1995 conferă persoanelor care au deținut una din

funcțiile enumerate în cuprinsul acestuia, dreptul de a fi primit în profesia

de avocat, cu scutire de examen, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții

individualizate în lege.

Condiția privind

exercitarea acestor profesii într-un interval de 10 ani reprezintă fundamentul

scutirii de examen, întrucât se pleacă de la prezumția că acest termen este

îndestulător pentru dobândirea cunoștințelor necesare exercitării profesiei de

avocat.

Condițiile prevăzute

de lege, în cauză sunt îndeplinite, pârâții sub acest aspect necontestând

cererea reclamantului.

Art. 21 alin. (2) din

Statutul profesiei de avocat, prevede că, în cazul cererilor de primire în

profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice

cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei

de avocat, însă, această prevedere nu trebuie înțeleasă în sensul conferirii

dreptului de a organiza o testare a solicitanților sub forma unui examen scris.

A apreciat curtea că

a primi o asemenea interpretare, realizată de autoritățile intimate, înseamnă a

goli de conținut și de eficiență prevederea cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit.

b) din Legea nr. 51/1995.

Privitor la

solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtului de înscriere în tabloul

avocaților din Baroul Botoșani, Curtea a apreciat că aceasta este prematur

formulată, întrucât înscrierea în tabloul avocaților este o etapă ulterioară

celei de emitere a deciziei de primire în avocatură, iar emiterea deciziei de

primire în profesie nu conduce automat la înscrierea în tablou, pentru

realizarea acestui deziderat reclamantul având, de asemenea, obligația

achitării taxelor de înscriere, depunerii jurământului (art. 21 din Legea nr.

51/1995).

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România

și Baroul Botoșani, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, s-a arătat în esență următoarele:

Instanța de fond a

interpretat greșit dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1985

privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, întrucât aceste

dispoziții legale au un caracter supletiv și nu-i conferă reclamantei un drept

necondiționat de a accede la profesia de avocat, ci doar o vocație care trebuie

corelată cu condiția de a face dovada însușirii corespunzătoare a condițiilor

legate de modul de organizare al acestei profesii.

Prima instanță a

ignorat dispozițiile art. 19 alin. (2) și (3) din Legea nr. 51/1995 și art. 281

alin. (1) și (3) din Statutul profesiei de avocat și s-a limitat să analizeze

doar dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din lege, pe care le-a interpretat

greșit.

Procedura în fața

instanței de recurs

Reclamanta-intimată

I.F. a formulat întâmpinare la cererile de recurs și a solicitat respingerea

acestora ca nefondate, arătând că instanța de fond a reținut că îndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru

a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen.

II. Decizia instanței

de recurs

Intimata-reclamantă

I.F. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ refuzul recurenților-pârâți Baroul Botoșani și Uniunea Națională

a Barourilor din România de a o primi în profesia de avocat cu scutire de

examen, exprimat prin Hotărârea nr. 14 din 15 noiembrie 2010 a Consiliului

Baroului Botoșani de respingere a cererii, confirmată prin Decizia nr. 75 din

19 - 20 februarie 2011 a Consiliului UNBR de respingere a contestației

administrative.

Potrivit

dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 poate fi primit în

profesie cu scutire de examen, la cerere, titularul diplomei de doctor în

drept, precum și cel care anterior a fost cel puțin 10 ani procuror, notar,

consilier juridic sau jurisconsult și dacă nu i-a încetat activitatea din

motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.

Din perspectiva

acestor prevederi legale, cât și în raport cu actele dosarului, instanța de

control judiciar constată că motivele invocate de recurenții-pârâți pe care își

întemeiază refuzul, nu pot fi reținute.

Astfel cum rezultă

din actele depuse la dosarul cauzei, intimata-reclamantă îndeplinește

condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea

nr. 51/1995, respectiv a desfășurat activitate în funcția de consilier juridic

cel puțin 10 ani și nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare.

Perioada în care

recurenta-reclamantă a îndeplinit neîntrerupt funcția de consilier juridic,

respectiv 1 februarie 1999 - 1 septembrie 2010 (data formulării cererii la

Baroul Botoșani), rezultă din înscrisurile menționate în carnetul de muncă al

acesteia - vechimea neîntreruptă fiind de 11 ani și 7 luni. Susținerile

recurenților potrivit cărora prevederile art. 16 alin. (2) lit. b), creează

doar posibilitatea și nu obligația primirii în profesia de avocat cu scutire de

examen sunt nefondate.

Înalta Curte

apreciază că sintagma utilizată de legiuitor „poate fi primit în profesie cu

scutire de examen”, nu poate fi interpretată ca instituind o simplă vocație.

Întrucât intimata-reclamantă îndeplinește condițiile expres arătate la lit. b)

a art. 16 din lege, respectiv a exercitat funcția de consilier juridic peste 10

ani și nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care să o facă

nedemnă pentru profesia de avocat, în sensul explicitat la art. 13 din același

act normativ, aceasta are un drept subiectiv de a fi primită în profesie, drept

care nu poate fi îngrădit decât pentru motive temeinice, proporționale cu

scopul urmărit de recurenții-pârâți, în organizarea profesiei de avocat.

Referitor la

argumentul recurentului Baroul Botoșani privind omisiunea instanței de fond de

a avea în vedere și dispozițiile art. 19 alin. (2) și (3) din Legea nr. 51/1995

și art. 281 alin. (1) și (3) din Statutul profesiei de avocat, instanța de

control judiciar reține că nici Legea nr. 51/1995 și nici Statutul profesiei de

avocat nu prevăd drept condiție pentru primirea în profesia de avocat cu

scutire de examen definitivarea în funcția juridică exercitată anterior.

Înalta Curte constată

că definitivarea în profesia de consilier juridic a fost reglementată pentru

prima dată prin dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 514/2003 privind

organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, care fac trimitere,

sub aspectul definitivării în profesie la “cele prevăzute în legea pentru

exercitarea profesiei de avocat și statutul profesional al acesteia.” Este

evident că, aplicând principiul constituțional al neretroactivității legii,

definitivarea în profesia de consilier juridic, în condiții similare profesiei

de avocat, este aplicabilă numai situațiilor ivite de la data intrării în

vigoare a acestui act normativ.

Sub vechea

reglementare, cea prevăzută de Decretul nr. 143/1955, definitivarea în profesia

de consilier juridic nu era supusă unui examen și era urmarea imediată a

efectuării stagiului de 2 ani. Din punct de vedere formal, potrivit

dispozițiilor din decret, dovada definitivării rezultă din trecerea

jurisconsultului stagiar în gradul imediat următor de jurisconsult.

De altfel,

introducerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 51/1995 prin Legea nr.

255/2004, sunt o dovada în plus că până la data adoptării Legii nr. 514/2003,

sistemul de definitivare în funcția de consilier juridic era diferit, iar sub

aspect probatoriu nu poate fi dovedit decât prin mențiunile din carnetul de muncă

și nu printr-un act formal, emis de asociația profesională.

În acest context,

refuzul recurenților-pârâți de a o primi în profesie fără examen pe motiv că nu

ar îndeplini condițiile legale, deși acestea sunt îndeplinite, astfel cum s-a

dovedit prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apare ca nejustificat, iar

cererea de anulare a hotărârilor emise de pârâți se impunea a fi admisă.

Față de împrejurarea

că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea sentinței de fond,

în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor

respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Botoșani

împotriva Sentinței nr. 381 din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 februarie 2013.

Procesat de GGC - LM