ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1735/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 19 septembrie 2011 și înregistrată sub nr. 922/39/2011, reclamanta I.F.

a chemat în judecată pârâții Baroul Botoșani și Uniunea Națională a Barourilor din România, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze Decizia nr. 75 din 19 - 20 februarie 2010 emisă de UNBR și implicit a Hotărârii nr. 14 din 15 noiembrie 2010 emisă de Consiliul Baroului Botoșani și obligarea pârâților să emită decizie de primire în profesia de avocat cu scutire de examen și înscrierea în tabloul avocaților definitivi din baroul Botoșani . În motivarea acțiunii a arătat că a formulat cererea pentru a fi admisă în profesia de avocat cu scutire de examen motivat de faptul că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, în sensul că are o vechime în activitatea de consilier juridic de 12 ani consecutivi.

A mai arătat că este membru fondator și vicepreședinte al Asociației Consilierilor Juridici din Botoșani, asociație profesională înființată în baza dispozițiilor Legii nr. 514/2003 coroborate cu ale O.G. nr. 26/2000, care are ca scop și asigurarea organizării și exercitării profesiei de consilier juridic, această asociație nefiind recunoscută și nici actele emise de aceasta . Astfel, Legea nr. 514/2003 la art. 20 dă dreptul consilierilor juridici de a se asocia în structuri județene, pe ramuri sau domenii de activitate, potrivit intereselor profesionale și, după caz, la nivel național, cu respectarea legii privind asociațiilor și fundațiile, motiv pentru care, consideră că din eroare pârâții nu i-au luat în considerare adeverința eliberată de Asociație.

Fiind vicepreședinta unei alte asociații, nu putea fi înscrisă pe tabloul Colegiului, însă nu poate fi reținută motivația Consiliului Baroului Botoșani în sensul că nu poate beneficia de prevederile Statutului profesiei de consilier juridic, întrucât nu este membră a colegiului, mai ales că din Legea nr. 514/2003 nu rezultă că denumirea asociației profesionale este una singură și obligatorie de colegiu. Prin întâmpinare, UNBR București a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate, precizând că, prevederile Legii nr. 51/1995, care era în vigoare la data depunerii cererii de către reclamantă, prevedea posibilitatea primirii în profesia de avocat cu scutire de examen, a consilierilor juridici care au îndeplinit această funcție cel puțin 10 ani anterior formulării cererii, fără însă a se menționa și calitatea în care va fi primit în profesie, definitiv sau stagiar, cu obligația de a susține examenul de definitivare.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Baroul Botoșani a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precizând că la data depunerii cererii reclamanta avea o vechime de aproximativ 4 ani vechime în profesia de consilier juridic, iar potrivit prevederilor legale, dobândește calitatea de avocat definitiv cel înscris în profesie în condițiile legii, dacă a fost definitivat în funcția juridică pe care a exercitat-o înainte de primirea în avocatură. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 381 din data de 17 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrative și fiscal a admis, în parte, cererea în contencios administrativ având ca obiect „anulare act administrativ” formulată de reclamanta I.F., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România București și Baroul Botoșani - prin decan.

A anulat Hotărârea nr. 13 din 15 noiembrie 2010 emisă de Consiliul Baroului Botoșani și Decizia nr. 75/2010 a UNBR. A obligat secund-pârâta să emită decizie de primire în profesia de avocat cu scutire de examen și a respins, ca prematur formulat, capătul de cerere privind înscrierea pe tabloul avocaților definitivi. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 conferă persoanelor care au deținut una din funcțiile enumerate în cuprinsul acestuia, dreptul de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții individualizate în lege. Condiția privind exercitarea acestor profesii într-un interval de 10 ani reprezintă fundamentul scutirii de examen, întrucât se pleacă de la prezumția că acest termen este îndestulător pentru dobândirea cunoștințelor necesare exercitării profesiei de avocat.

Condițiile prevăzute de lege, în cauză sunt îndeplinite, pârâții sub acest aspect necontestând cererea reclamantului. Art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, prevede că, în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, însă, această prevedere nu trebuie înțeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanților sub forma unui examen scris. A apreciat curtea că a primi o asemenea interpretare, realizată de autoritățile intimate, înseamnă a goli de conținut și de eficiență prevederea cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

Privitor la solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtului de înscriere în tabloul avocaților din Baroul Botoșani, Curtea a apreciat că aceasta este prematur formulată, întrucât înscrierea în tabloul avocaților este o etapă ulterioară celei de emitere a deciziei de primire în avocatură, iar emiterea deciziei de primire în profesie nu conduce automat la înscrierea în tablou, pentru realizarea acestui deziderat reclamantul având, de asemenea, obligația achitării taxelor de înscriere, depunerii jurământului (art. 21 din Legea nr. 51/1995). 3. Recursul Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Botoșani, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, s-a arătat în esență următoarele: Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1985 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, întrucât aceste dispoziții legale au un caracter supletiv și nu-i conferă reclamantei un drept necondiționat de a accede la profesia de avocat, ci doar o vocație care trebuie corelată cu condiția de a face dovada însușirii corespunzătoare a condițiilor legate de modul de organizare al acestei profesii. Prima instanță a ignorat dispozițiile art. 19 alin. (2) și (3) din Legea nr. 51/1995 și art. 281 alin. (1) și (3) din Statutul profesiei de avocat și s-a limitat să analizeze doar dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din lege, pe care le-a interpretat greșit.

Procedura în fața instanței de recurs Reclamanta-intimată I.F. a formulat întâmpinare la cererile de recurs și a solicitat respingerea acestora ca nefondate, arătând că instanța de fond a reținut că îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen. II. Decizia instanței de recurs Intimata-reclamantă I.F. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ refuzul recurenților-pârâți Baroul Botoșani și Uniunea Națională a Barourilor din România de a o primi în profesia de avocat cu scutire de examen, exprimat prin Hotărârea nr. 14 din 15 noiembrie 2010 a Consiliului Baroului Botoșani de respingere a cererii, confirmată prin Decizia nr. 75 din 19 - 20 februarie 2011 a Consiliului UNBR de respingere a contestației administrative.

Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 poate fi primit în profesie cu scutire de examen, la cerere, titularul diplomei de doctor în drept, precum și cel care anterior a fost cel puțin 10 ani procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat. Din perspectiva acestor prevederi legale, cât și în raport cu actele dosarului, instanța de control judiciar constată că motivele invocate de recurenții-pârâți pe care își întemeiază refuzul, nu pot fi reținute. Astfel cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, intimata-reclamantă îndeplinește condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, respectiv a desfășurat activitate în funcția de consilier juridic cel puțin 10 ani și nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare.

Perioada în care recurenta-reclamantă a îndeplinit neîntrerupt funcția de consilier juridic, respectiv 1 februarie 1999 - 1 septembrie 2010 (data formulării cererii la Baroul Botoșani), rezultă din înscrisurile menționate în carnetul de muncă al acesteia - vechimea neîntreruptă fiind de 11 ani și 7 luni. Susținerile recurenților potrivit cărora prevederile art. 16 alin. (2) lit. b), creează doar posibilitatea și nu obligația primirii în profesia de avocat cu scutire de examen sunt nefondate. Înalta Curte apreciază că sintagma utilizată de legiuitor „poate fi primit în profesie cu scutire de examen”, nu poate fi interpretată ca instituind o simplă vocație.

Întrucât intimata-reclamantă îndeplinește condițiile expres arătate la lit. b) a art. 16 din lege, respectiv a exercitat funcția de consilier juridic peste 10 ani și nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care să o facă nedemnă pentru profesia de avocat, în sensul explicitat la art. 13 din același act normativ, aceasta are un drept subiectiv de a fi primită în profesie, drept care nu poate fi îngrădit decât pentru motive temeinice, proporționale cu scopul urmărit de recurenții-pârâți, în organizarea profesiei de avocat.

Referitor la argumentul recurentului Baroul Botoșani privind omisiunea instanței de fond de a avea în vedere și dispozițiile art. 19 alin. (2) și (3) din Legea nr. 51/1995 și art. 281 alin. (1) și (3) din Statutul profesiei de avocat, instanța de control judiciar reține că nici Legea nr. 51/1995 și nici Statutul profesiei de avocat nu prevăd drept condiție pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen definitivarea în funcția juridică exercitată anterior.

Înalta Curte constată că definitivarea în profesia de consilier juridic a fost reglementată pentru prima dată prin dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, care fac trimitere, sub aspectul definitivării în profesie la “cele prevăzute în legea pentru exercitarea profesiei de avocat și statutul profesional al acesteia.” Este evident că, aplicând principiul constituțional al neretroactivității legii, definitivarea în profesia de consilier juridic, în condiții similare profesiei de avocat, este aplicabilă numai situațiilor ivite de la data intrării în vigoare a acestui act normativ. Sub vechea reglementare, cea prevăzută de Decretul nr. 143/1955, definitivarea în profesia de consilier juridic nu era supusă unui examen și era urmarea imediată a efectuării stagiului de 2 ani.

Din punct de vedere formal, potrivit dispozițiilor din decret, dovada definitivării rezultă din trecerea jurisconsultului stagiar în gradul imediat următor de jurisconsult. De altfel, introducerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 51/1995 prin Legea nr. 255/2004, sunt o dovada în plus că până la data adoptării Legii nr. 514/2003, sistemul de definitivare în funcția de consilier juridic era diferit, iar sub aspect probatoriu nu poate fi dovedit decât prin mențiunile din carnetul de muncă și nu printr-un act formal, emis de asociația profesională. În acest context, refuzul recurenților-pârâți de a o primi în profesie fără examen pe motiv că nu ar îndeplini condițiile legale, deși acestea sunt îndeplinite, astfel cum s-a dovedit prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apare ca nejustificat, iar cererea de anulare a hotărârilor emise de pârâți se impunea a fi admisă.

Față de împrejurarea că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea sentinței de fond, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Botoșani împotriva Sentinței nr. 381 din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2013. Procesat de GGC - LM