ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 814/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava la data de 19 aprilie 2011, reclamanta M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Baroul Botoșani și U.N.B.R. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 105 din 19-20 februarie 2011 a Consiliului U.N.B.R., a Deciziei nr. 57 din 17 decembrie 2010 a Consiliului Baroului Botoșani și obligarea pârâților să emită decizie de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, precum și obligarea pârâtului Baroul Botoșani la înscrierea sa în Tabloul anual al avocaților definitivi. A fost invocată și excepția nelegalității art. II pct. 5 din Anexa la Hotărârea Consiliului U.N.B.R.

nr. 902 din 11 septembrie 2010 privind adoptarea „Ghidului de bună practică privind procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen”. Prin completarea la acțiune depusă pentru termenul din 19 mai 2011, reclamanta a solicitat ca instanța să analizeze și capătul de cerere privind depunerea cererii din 22 decembrie 2010, întrucât până la prima zi de înfățișare nu a fost emisă nici o decizie de respingere, scurgându-se mai mult de 30 de zile de la data depunerii cererii, fără a se emite un act. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 394 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava a fost admisă, în parte, cererea așa cum a fost precizată formulată de reclamanta M.V., în contradictoriu cu pârâții U.N.B.R.

- Consiliul Uniunii și Baroul Botoșani. A fost anulată Decizia nr. 57 din 17 decembrie 2010 și nr. 59 din 29 iulie 2011 emise de Consiliul Baroului Botoșani și Decizia nr. 105 din 19-20 februarie 2011 a U.N.B.R. A fost obligat Consiliul Baroului Botoșani să emită hotărâre de primire în profesie a reclamantei cu scutire de examen. A fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de Baroul Botoșani ca nefondată și a fost respinsă ca prematur formulată cererea vizând obligarea Baroului Botoșani de înscriere a reclamantei în tabloul avocaților definitivi. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la data de 18 iunie 2010 reclamanta a depus la Baroul Botoșani cerere de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen.

Reclamanta a fost convocată la Baroul Botoșani în vederea verificării cunoștințelor referitoare la legislația profesiei de avocat. Reclamanta a dat curs invitației, iar verificarea cunoștințelor s-a făcut în scris, obținând însă un punctaj insuficient, fapt constatat prin Decizia nr. 57 din 15 ianuarie 2011 emisă de Consiliul Baroului Botoșani, prin care s-a respins cererea sa de primire în profesia de avocat cu scutire de examen. Reclamanta a formulat o a doua cerere de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen, aceasta fiindu-i respinsă prin decizia nr. 59 din 29 iulie 2011 emisă de Consiliul Baroului Botoșani. Instanța de primă jurisdicție a reținut că litigiul s-a născut datorită modului de interpretare a dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, în forma în vigoare la data la care reclamanta a formulat cerere de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

Instanța de fond, în aplicarea dispozițiilor art. 20 din Constituție României, a apreciat că dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 trebuie interpretate în sensul că, această condiție a exercitării unei profesii juridice într-un interval de 10 ani, reprezintă fundamentul scutirii de examen, întrucât se pleacă de la prezumția că acest termen este îndestulător pentru dobândirea cunoștințelor necesare exercitării profesiei de avocat. Textul de lege menționat conferă persoanelor care au deținut una din funcțiile enumerate în cuprinsul articolului, dreptul de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții individualizate în lege.

Instanța a constatat că în cauza dedusă judecății condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite, pârâții sub acest aspect necontestând cererea reclamantului. Instanța a constatat că dispozițiile art. 21 alin. (2) din Statul profesiei de avocat, prevăd că, în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, însă, această prevedere, nu trebuie înțeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanților sub forma unui examen scris. A primi o asemenea interpretare, așa cum a fost realizată de autoritățile intimate, a constatat instanța de primă jurisdicție că înseamnă a goli de conținut și de eficiență prevederea cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

O soluție contrară, fără argumente consistente, care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii judiciare, ar genera divergențe de jurisprudență, care ar avea ca efect instituirea unui climat de incertitudine și insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (2) din Constituția României și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Privitor la solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului de înscriere în tabloul avocaților din Baroul Botoșani, instanța de fond a apreciat-o ca fiind prematur formulată, având în vedere că înscrierea în tabloul avocaților este o etapă ulterioară celei de emitere a deciziei de primire în avocatură și este condiționată de îndeplinirea mai multor cerințe.

Instanța a apreciat că emiterea deciziei de primire în profesie nu conduce automat la înscrierea în tablou, pentru realizarea acestui deziderat reclamantul având, de asemenea, obligația achitării taxelor de înscriere, depunerii jurământului, etc. Instanța a respins excepția inadmisibilității invocată de Consiliul Baroului Botoșani, reținând că reclamanta Mihai Violeta a formulat două cereri de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995. 3. Recursul declarat de Baroul Botoșani Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că instanța a dat o interpretare greșită dispozițiilor legale incidente în cauză și a făcut o aplicare greșită a acestora.

A fost prezentată situația de fapt a cauzei și s-a susținut că instanța a făcut o aplicare greșită a Hotărârii nr. 27/2009 pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Ștefan și Ștef contra României. Recurentul a arătat că testul de verificare a cunoștințelor a fost organizat în temeiul prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 coroborate cu dispozițiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, fiind vorba de dispoziții care se completează și, în nici un caz, nu se contrazic. S-a arătat că dispozițiile statutare nu adaugă la lege, așa cum în mod greșit a reținut prima instanță, iar dispozițiile legale nu instituie o normă imperativă în sensul primirii în profesia de avocat de drept a consilierilor juridici cu o vechime de 10 ani.

S-a susținut că avându-se în vedere excepția reglementată în alin. (3) al art. 16 este evident că legiuitorul a lăsat la latitudinea consiliului baroului primirea în profesie cu scutire de examen a categoriilor de persoane menționate în alin. (2). Ghidul de bună practică adoptat prin Hotărârea nr. 902/2010 de către Consiliul U.N.B.R. prevede numai procedura de organizare transparentă privind soluționarea cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, recurentul susținând că prevederile acestei hotărâri nu contravin și nu adaugă la lege.

Recurentul a arătat că testul organizat de Barou nu poate fi interpretat ca un examen, așa cum greșit a apreciat instanța de fond, susținând că motivarea instanței de fond este contradictorie, întrucât pe de o parte, recunoaște dreptul consiliului baroului de a proceda la verificarea cunoștințelor solicitantului potrivit art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, iar, pe de altă parte, neagă acest drept, prin faptul că se susține că nu se poate organiza o testare scrisă a solicitanților. II.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte a reținut că la data formulării cererii de primire în profesie de către intimata Mihai Violeta, dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat aveau următorul cuprins: „(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: b)cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare, care îl fac nedemn pentru profesia de avocat”.

Înalta Curte reține că prin dispozițiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, se prevede că „în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat”. În fine, prin Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului U.N.B.R., care la pct. 5 detaliază procedura de verificare a cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat, se mai adaugă suplimentar și că „Rezultatul verificării cunoștințelor… poate determina respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen”: Jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie, mai ales după pronunțarea hotărârii C.E.D.O.

din data de 27 ianuarie 2009 în cauza Ștefan și Ștef împotriva României, care semnala divergențele de jurisprudență, a fost în sensul că impunerea unor condiții suplimentare celor indicate în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 precitat, conturează excesul de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 (exemplul: Decizia nr. 3228 din 17 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal). Concret, în privința practicii administrative de a realiza verificarea cunoștințelor specifice profesiei pe calea unei testări scrise cu barem și punctaj minim de promovare, care în realitate reprezintă un examen, Înalta Curte apreciază că în acest mod este golită de conținut prevederea legală și, contrar susținerii recurentului, această practică s-a menținut și după adoptarea Hotărârii nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului U.N.B.R.

(ex.: Decizia nr. 4777 din 4 noiembrie 2010 și Decizia nr. 233 din 20 ianuarie 2011 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal). Instanța de control judiciar constată că sintagma utilizată de legiuitor „poate fi primit în profesie cu scutire de examen”, nu poate fi interpretată ca instituind o simplă vocație. Câtă vreme intimata, care a formulat cererea de primire în profesie cu scutire de examen, îndeplinește condițiile expres arătate la lit. b), respectiv a exercitat funcția de consilier juridic peste 10 ani și nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare, care să o facă nedemnă pentru profesia de avocat, în sensul explicitat la art. 13 din același act normativ, rezultă că reclamanta are un drept subiectiv de a fi primită în profesie, drept care nu poate fi îngrădit decât pentru motive temeinice, proporționale cu scopul urmărit de recurenți în organizarea profesiei de avocat.

Instanța de control judiciar reține că refuzul pârâților de a o primi în profesie fără examen pe reclamantă, pe motiv că nu a întrunit punctajul stabilit pentru verificarea cunoștințelor specifice profesiei, apare ca nejustificat și în mod corect a fost sancționat de prima instanță prin admiterea acțiunii. Pentru toate aceste motive, constatând că nu sunt motive de casare sau modificare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Baroul Botoșani împotriva sentinței nr. 394 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2013.