ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 814/2013

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava la

data de 19 aprilie 2011, reclamanta M.V. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții Baroul Botoșani și U.N.B.R. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună anularea Deciziei nr. 105 din 19-20 februarie 2011 a Consiliului U.N.B.R.,

a Deciziei nr. 57 din 17 decembrie 2010 a Consiliului Baroului Botoșani și

obligarea pârâților să emită decizie de primire în profesia de avocat cu

scutire de examen, precum și obligarea pârâtului Baroul Botoșani la înscrierea

sa în Tabloul anual al avocaților definitivi.

A fost invocată și

excepția nelegalității art. II pct. 5 din Anexa la Hotărârea Consiliului U.N.B.R.

nr. 902 din 11 septembrie 2010 privind adoptarea „Ghidului de bună practică

privind procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia

de avocat cu scutire de examen”.

Prin completarea la

acțiune depusă pentru termenul din 19 mai 2011, reclamanta a solicitat ca

instanța să analizeze și capătul de cerere privind depunerea cererii din 22

decembrie 2010, întrucât până la prima zi de înfățișare nu a fost emisă nici o

decizie de respingere, scurgându-se mai mult de 30 de zile de la data depunerii

cererii, fără a se emite un act.

de fond

Prin Sentința nr. 394

din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava a fost admisă, în parte, cererea

așa cum a fost precizată formulată de reclamanta M.V., în contradictoriu cu

pârâții U.N.B.R. - Consiliul Uniunii și Baroul Botoșani.

A fost anulată

Decizia nr. 57 din 17 decembrie 2010 și nr. 59 din 29 iulie 2011 emise de

Consiliul Baroului Botoșani și Decizia nr. 105 din 19-20 februarie 2011 a U.N.B.R.

A fost obligat

Consiliul Baroului Botoșani să emită hotărâre de primire în profesie a reclamantei

cu scutire de examen.

A fost respinsă

excepția inadmisibilității invocată de Baroul Botoșani ca nefondată și a fost

respinsă ca prematur formulată cererea vizând obligarea Baroului Botoșani de

înscriere a reclamantei în tabloul avocaților definitivi.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că la data de 18 iunie 2010 reclamanta a

depus la Baroul Botoșani cerere de admitere în profesia de avocat cu scutire de

examen. Reclamanta a fost convocată la Baroul Botoșani în vederea verificării

cunoștințelor referitoare la legislația profesiei de avocat. Reclamanta a dat

curs invitației, iar verificarea cunoștințelor s-a făcut în scris, obținând

însă un punctaj insuficient, fapt constatat prin Decizia nr. 57 din 15 ianuarie

2011 emisă de Consiliul Baroului Botoșani, prin care s-a respins cererea sa de primire

în profesia de avocat cu scutire de examen.

Reclamanta a formulat

o a doua cerere de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen, aceasta

fiindu-i respinsă prin decizia nr. 59 din 29 iulie 2011 emisă de Consiliul

Baroului Botoșani.

Instanța de primă

jurisdicție a reținut că litigiul s-a născut datorită modului de interpretare a

dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, în forma în vigoare la

data la care reclamanta a formulat cerere de primire în profesia de avocat cu

scutire de examen.

Instanța de fond, în

aplicarea dispozițiilor art. 20 din Constituție României, a apreciat că

dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 trebuie

interpretate în sensul că, această condiție a exercitării unei profesii

juridice într-un interval de 10 ani, reprezintă fundamentul scutirii de examen,

întrucât se pleacă de la prezumția că acest termen este îndestulător pentru

dobândirea cunoștințelor necesare exercitării profesiei de avocat.

Textul de lege

menționat conferă persoanelor care au deținut una din funcțiile enumerate în

cuprinsul articolului, dreptul de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire

de examen, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții individualizate în lege.

Instanța a constatat

că în cauza dedusă judecății condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite,

pârâții sub acest aspect necontestând cererea reclamantului.

Instanța a constatat

că dispozițiile art. 21 alin. (2) din Statul profesiei de avocat, prevăd că, în

cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului

poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și

exercitarea profesiei de avocat, însă, această prevedere, nu trebuie înțeleasă

în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanților sub

forma unui examen scris.

A primi o asemenea

interpretare, așa cum a fost realizată de autoritățile intimate, a constatat

instanța de primă jurisdicție că înseamnă a goli de conținut și de eficiență

prevederea cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

O soluție contrară,

fără argumente consistente, care să justifice declanșarea procedurii de

schimbare a practicii judiciare, ar genera divergențe de jurisprudență, care ar

avea ca efect instituirea unui climat de incertitudine și insecuritate

juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin.

(2) din Constituția României și de art. 6 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Privitor la

solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului de înscriere în tabloul

avocaților din Baroul Botoșani, instanța de fond a apreciat-o ca fiind prematur

formulată, având în vedere că înscrierea în tabloul avocaților este o etapă

ulterioară celei de emitere a deciziei de primire în avocatură și este

condiționată de îndeplinirea mai multor cerințe.

Instanța a apreciat

că emiterea deciziei de primire în profesie nu conduce automat la înscrierea în

tablou, pentru realizarea acestui deziderat reclamantul având, de asemenea,

obligația achitării taxelor de înscriere, depunerii jurământului, etc.

Instanța a respins

excepția inadmisibilității invocată de Consiliul Baroului Botoșani, reținând că

reclamanta Mihai Violeta a formulat două cereri de primire în profesia de

avocat cu scutire de examen, în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b)

din Legea nr. 51/1995.

de Baroul Botoșani

Recurentul a criticat

hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că instanța a

dat o interpretare greșită dispozițiilor legale incidente în cauză și a făcut o

aplicare greșită a acestora.

A fost prezentată

situația de fapt a cauzei și s-a susținut că instanța a făcut o aplicare

greșită a Hotărârii nr. 27/2009 pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor

Omului în cauza Ștefan și Ștef contra României.

Recurentul a arătat

că testul de verificare a cunoștințelor a fost organizat în temeiul

prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 coroborate cu dispozițiile

art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, fiind vorba de dispoziții

care se completează și, în nici un caz, nu se contrazic.

S-a arătat că

dispozițiile statutare nu adaugă la lege, așa cum în mod greșit a reținut prima

instanță, iar dispozițiile legale nu instituie o normă imperativă în sensul

primirii în profesia de avocat de drept a consilierilor juridici cu o vechime

de 10 ani.

S-a susținut că

avându-se în vedere excepția reglementată în alin. (3) al art. 16 este evident

că legiuitorul a lăsat la latitudinea consiliului baroului primirea în profesie

cu scutire de examen a categoriilor de persoane menționate în alin. (2).

Ghidul de bună

practică adoptat prin Hotărârea nr. 902/2010 de către Consiliul U.N.B.R.

prevede numai procedura de organizare transparentă privind soluționarea

cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, recurentul susținând că

prevederile acestei hotărâri nu contravin și nu adaugă la lege.

Recurentul a arătat

că testul organizat de Barou nu poate fi interpretat ca un examen, așa cum

greșit a apreciat instanța de fond, susținând că motivarea instanței de fond

este contradictorie, întrucât pe de o parte, recunoaște dreptul consiliului

baroului de a proceda la verificarea cunoștințelor solicitantului potrivit art.

21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, iar, pe de altă parte, neagă

acest drept, prin faptul că se susține că nu se poate organiza o testare scrisă

a solicitanților.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a

reținut că la data formulării cererii de primire în profesie de către intimata

Mihai Violeta, dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat aveau următorul cuprins:

„(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: b)cel care

până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător,

procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10

ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare, care îl fac

nedemn pentru profesia de avocat”.

Înalta Curte reține

că prin dispozițiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, se

prevede că „în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen,

consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la

organizarea și exercitarea profesiei de avocat”.

În fine, prin

Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului U.N.B.R., care la pct. 5

detaliază procedura de verificare a cunoștințelor privind legislația specifică

profesiei de avocat, se mai adaugă suplimentar și că „Rezultatul verificării

cunoștințelor… poate determina respingerea cererii de primire în profesie cu

scutire de examen”:

Jurisprudența

constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie, mai ales

după pronunțarea hotărârii C.E.D.O. din data de 27 ianuarie 2009 în cauza

Ștefan și Ștef împotriva României, care semnala divergențele de jurisprudență,

a fost în sensul că impunerea unor condiții suplimentare celor indicate în art.

16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 precitat, conturează excesul de

putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 (exemplul:

Decizia nr. 3228 din 17 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal).

Concret, în privința

practicii administrative de a realiza verificarea cunoștințelor specifice

profesiei pe calea unei testări scrise cu barem și punctaj minim de promovare,

care în realitate reprezintă un examen, Înalta Curte apreciază că în acest mod

este golită de conținut prevederea legală și, contrar susținerii recurentului,

această practică s-a menținut și după adoptarea Hotărârii nr. 902 din 11 septembrie

2010 a Consiliului U.N.B.R. (ex.: Decizia nr. 4777 din 4 noiembrie 2010 și

Decizia nr. 233 din 20 ianuarie 2011 ale Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal).

Instanța de control

judiciar constată că sintagma utilizată de legiuitor „poate fi primit în

profesie cu scutire de examen”, nu poate fi interpretată ca instituind o simplă

vocație. Câtă vreme intimata, care a formulat cererea de primire în profesie cu

scutire de examen, îndeplinește condițiile expres arătate la lit. b), respectiv

a exercitat funcția de consilier juridic peste 10 ani și nu i-a încetat

activitatea din motive disciplinare, care să o facă nedemnă pentru profesia de

avocat, în sensul explicitat la art. 13 din același act normativ, rezultă că reclamanta

are un drept subiectiv de a fi primită în profesie, drept care nu poate fi

îngrădit decât pentru motive temeinice, proporționale cu scopul urmărit de

recurenți în organizarea profesiei de avocat.

Instanța de control

judiciar reține că refuzul pârâților de a o primi în profesie fără examen pe

reclamantă, pe motiv că nu a întrunit punctajul stabilit pentru verificarea

cunoștințelor specifice profesiei, apare ca nejustificat și în mod corect a

fost sancționat de prima instanță prin admiterea acțiunii.

Pentru toate aceste

motive, constatând că nu sunt motive de casare sau modificare a sentinței

atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de Baroul Botoșani împotriva sentinței nr. 394 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 februarie 2013.