ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6172/2013

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Decizia pronunțată în recurs Prin decizia nr. 4047 din 11 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost anulat recursul declarat de F.D. împotriva sentinței nr. 295 din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat; au fost admise recursurile declarate de U.N.B.R. și de B. Botoșani împotriva aceleiași sentințe, modificată sentința, în sensul respingerii acțiunii formulate ca neîntemeiate și menținute celelalte dispoziții. Totodată, a fost obligat recurentul-reclamant F.D.

la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către U.N.B.R. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele considerente: 1. Cu privire la recursul formulat de recurentul-reclamant F.D., în temeiul art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată, s-a dispus anularea căii de atac ca netimbrată, având în vedere că recurentul, citat fiind cu mențiunea timbrării (fila 18 dosar recurs) nu s-a conformat dispoziției instanței care în aceste condiții nu poate lua act de cererea de renunțare la recursul declarat. 2. Cu privire la recursurile formulate de pârâții U.N.B.R. și de B. Botoșani, acestea se fondează, practica Înaltei Curți, fiind în sensul că, potrivit art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, C.B.

poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Dispozițiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat nu au fost anulate, iar în privința acestora nu s-a admis vreo excepție de nelegalitate în prezentul dosar. Așadar, C.B. are dreptul să verifice cunoștințele solicitantului, scop în care reclamantul F.D. a fost convocat pentru susținerea unui test, însă acesta nu s-a prezentat. Jurisprudența Înaltei Curți este în sensul că testarea nu trebuie transformată într-un adevărat examen, în caz contrar, s-ar încălca dispozițiile legale incidente speței. Întrucât reclamantul nu s-a prezentat la testare, nu se poate afirma că această modalitate de verificare a cunoștințelor reprezintă, în realitate, un examen.

B. Botoșani nu a putut să își exercite un drept prevăzut în art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, lipsind astfel una dintre condițiile obligatorii pentru intrarea în profesia de avocat, cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Motivul de recurs ce privește necompetența Consiliului U.N.B.R. de a-l primi în profesia de avocat pe reclamant, cu scutire de examen este întemeiat, deoarece potrivit art. 63 lit. o) din Legea nr. 51/1995, numai C.B. are o astfel de atribuție. Această apreciere nu are însă consecințe practice, având în vedere că instanța de recurs a reținut netemeinicia cererii formulate.

S-a mai reținut că excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă de prima instanță prin prisma considerentelor ce privesc soluționarea excepției de prematuritate a acțiunii, în realitate fiind vorba despre una și aceeași excepție. 2. Contestația în anulare exercitată împotriva deciziei de recurs Recurentul-pârât a atacat decizia menționată cu o contestație în anulare întemeiată pe prevederile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., considerând că instanța a săvârșit greșeli materiale la judecarea recursurilor O primă greșeală materială invocată de contestator constă în anularea recursului personal ca netimbrat, în loc să se ia act de renunțarea la judecată, care a avut loc înainte de primul termen de judecată.

O a doua greșeală materială invocată privește recursul promovat de U.N.B.R., care deși era netimbrat, potrivit referatului magistratului asistent, a fost admis. II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare 1. Argumente de fapt și de drept relevante Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată în cazurile expres și limitativ prevăzute în art. 317 – art. 318 C. proc. civ. Potrivit art. 318 teza I C. proc. civ., temeiul de drept invocat de contestator, „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale…”.

În ipoteza acestei prevederi legale se încadrează greșelile materiale evidente, legate de aspectele formale ale judecării recursului, de o asemenea gravitate încât au dus la pronunțarea unei soluții greșite, pe calea contestației în anulare nefiind posibilă remedierea unor greșeli vizând aprecierea probelor sau interpretarea unor dispoziții legale. Neobservarea de către instanță a unui act de procedură, cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată, ar putea constitui greșeală materială, dar niciuna dintre susținerile contestatorului nu-și găsește suport în datele cauzei de față. Astfel, din considerentele hotărârii atacate rezultă că instanța de control judiciar nu a luat act de cererea de renunțare la judecata recursului formulată de contestator, deoarece s-a constatat că recursul nu a fost, în prealabil, timbrat.

Față de această împrejurare, timbrajul fiind prioritar, în lipsa acestuia instanța neputând a se pronunța pe nicio altă cerere, a fost aplicată sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997. Referitor la netimbrarea recursului U.N.B.R., Înalta Curte constată că nici aceste susțineri nu se confirmă. Instanța a examinat pe fond acest recurs deoarece era legal timbrat, la dosar aflându-se depuse atât taxa judiciară de timbru cât și timbrul judiciar în cuantumul prevăzut de Legea nr. 146/1997și O.G. nr. 32/1995, numai dintr-o eroare consemnându-se în practicaua hotărârii, contrariul. Prin urmare, instanța a avut în vedere aspectele învederate de contestator, neexistând o greșeală materială în sensul art. 318 teza I C. proc.

civ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate cu privire la contestația în anulare Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca nefondată. În temeiul art. 247 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligat contestatorul F.D. la plata sumei de 500 lei către intimata U.N.B.R., cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de F.D. împotriva deciziei nr. 4047 din 11 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Obligă contestatorul F.D. la plata sumei de 500 lei către intimata U.N.B.R., cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2013.