ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 719/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 719/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3319 din 12
decembrie 2006, Tribunalul Timiș a admis contestația formulată de reclamanta
V.C.I. împotriva dispoziției nr. 1647/2006 emisă de Primarul municipiului
Timișoara în soluționarea notificării nr. 338/2002 (dispoziție de respingere a
notificării cu privire la imobilul înscris în C.F. nr. 779 Timișoara, nr. top
1110/1 și 1110/2, constatând în teren în suprafață de 933 mp situat în str. C.
nr. 11), a anulat dispoziția și a dispus obligarea intimatului la emiterea unei
noi dispoziții motivate pentru propunerea măsurilor cuvenite reclamantei în
conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.
Sentința a rămas definitivă prin
respingerea ca nefondat a apelului declarat de către Primarul municipiului
Timișoara, potrivit deciziei nr. 258 din 10 mai 2007 a Curții de Apel
Timișoara, secția civilă.
Pentru a adopta această soluție,
instanțele anterioare au reținut următoarele:
Prin dispoziția contestată,
notificarea a fost respinsă cu motivarea că solicitanta nu a făcut dovada dreptului
de proprietate și a calității de persoană îndreptățită.
Din conținutul C.F., rezultă că la
data preluării prin expropriere (Decretul nr. 220/1962) imobilul se afla în
proprietatea numitului V.E.C. iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că
reclamanta este succesoarea legală a proprietarului tabular V.E.C., identitatea
de persoană a autorului, al cărui nume este consemnat în certificatul de
moștenitor nr. 111/2005 ca fiind V.V.E.C.G. rezultând din analiza... a
contractului de vânzare-cumpărare prin care a dobândit imobilul, a actelor de
stare civilă, a altor înscrisuri referitoare la adresa de domiciliu, menționată
atât în anexa la Decretul de expropriere, cât și în certificatul de deces.
Împotriva deciziei instanței de
apel, a declarat recurs apelantul-pârât Primarul municipiului Timișoara,
criticând-o ca fiind nelegală în raport cu cazurile de modificare prevăzute de
art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a formulat
următoarele critici:
În mod greșit a reținut instanța
calitatea contestatoarei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru
imobilul în litigiu.
Din analiza certificatului de
moștenitor nr. 952/1992 emis de Notariatul de Stat Oradea rezultă că reclamanta
are calitatea de moștenitoare după numitul V.V.E.E.G., în timp ce în C.F. nr.
779 Timișoara apare ca proprietar tabular V.E.C. În certificatul de naștere al
notificatoarei, numele tatălui apare V.V.E.C.
Acțiunea prin care reclamanta a
solicitat să se constate că V.E.C., așa cum apare în C.F. nr. 779 Timișoara și
numitul V.V.E.E.G. sunt una și aceeași persoană i-a fost respinsă, situație în
care sarcina pârâtei revenind persoanei care se pretinde a fi îndreptățită, în
mod corect a fost respinsă notificarea prin dispoziția atacată.
Recursul este nefondat.
Cazul de modificare prevăzut de art.
304 pct. 8 C. proc. civ., indicat prin cererea de recurs, este aplicabil „când
instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura
ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”.
În speță, se sugerează că actul
juridic greșit interpretat este înscrisul de carte funciară (C.F. nr. 779
Timișoara) în care apare ca proprietar tabular V.E.C. și nu V.V.E.C.A.M. care
este tatăl reclamantei V.C.I., conform certificatului de moștenitor și actelor
de stare civilă anexate notificării și depuse la dosar în faza judiciară a
procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Contrar afirmației recurentului,
instanțele anterioare au apreciat în mod corect că înscrisurile menționate
confirmă faptul că fostul proprietar al imobilului în litigiu este antecesorul
intimatei-reclamante.
Omisiunea consemnării în cartea
funciară a tuturor prenumelor purtate de proprietar, este irelevantă în
contextul înscrisurilor oficiale administrate, nefiind de natură să justifice
soluția preconizată de recurent.
Este necontestat că imobilul a fost
preluat de stat prin expropriere în anul 1962.
În anexa Decretului de expropriere
nr. 220/1962, poziția 60, adresa de domiciliu a proprietarului V.E.C. este
trecută în Oradea, care constituie conform certificatelor de moștenitor depuse
la dosar și adresa ultimului domiciliu al tatălui reclamantei precum și a
bunicilor paterni ai acesteia, V.F. și C.
În contractul de vânzare-cumpărare
nr. 3215 din 24 august 1948 se consemnează dreptul de uzufruct viager instituit
de cumpărătorul V.E.C. în favoarea părinților săi, V.F. și C., dreptul de
uzufruct viager compus imobilului în litigiu fiind înscris și în cartea
funciară (partea a III-a – sarcini).
Or, este probat cu certitudine (acte
de stare civilă) că V.F. și C. sunt părinții defunctului V.V.E.C.A., respectiv
al tatălui reclamantei, care, pe cale de consecință este aceeași persoană cu
proprietarul tabular V.E.C.
Din această perspectivă, respingerea
acțiunii prin care reclamanta a solicitat să se constate identitatea de
persoană în ceea ce-l privește pe tatăl său și proprietarul tabular nu are
efectele juridice preconizate de recurent, în condițiile în care, din
considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 1230/2006 a Judecătoriei
Oradea, rezultă că acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art.
111 C. proc. civ., instanța necercetând fondul cauzei.
În aceste condiții, este
indiscutabil că reclamanta a făcut dovada că autorul său a fost proprietarul
tabular al imobilului pentru care a depus notificare în temeiul Legii nr.
10/2001, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.
civ.
Pentru considerentele prezentate, în
baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat
de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 258 din 10
mai 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie
2008.