ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 719/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3319 din 12

decembrie 2006, Tribunalul Timiș a admis contestația formulată de reclamanta

V.C.I. împotriva dispoziției nr. 1647/2006 emisă de Primarul municipiului

Timișoara în soluționarea notificării nr. 338/2002 (dispoziție de respingere a

notificării cu privire la imobilul înscris în C.F. nr. 779 Timișoara, nr. top

1110/1 și 1110/2, constatând în teren în suprafață de 933 mp situat în str. C.

nr. 11), a anulat dispoziția și a dispus obligarea intimatului la emiterea unei

noi dispoziții motivate pentru propunerea măsurilor cuvenite reclamantei în

conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.

Sentința a rămas definitivă prin

respingerea ca nefondat a apelului declarat de către Primarul municipiului

Timișoara, potrivit deciziei nr. 258 din 10 mai 2007 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă.

Pentru a adopta această soluție,

instanțele anterioare au reținut următoarele:

Prin dispoziția contestată,

notificarea a fost respinsă cu motivarea că solicitanta nu a făcut dovada dreptului

de proprietate și a calității de persoană îndreptățită.

Din conținutul C.F., rezultă că la

data preluării prin expropriere (Decretul nr. 220/1962) imobilul se afla în

proprietatea numitului V.E.C. iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că

reclamanta este succesoarea legală a proprietarului tabular V.E.C., identitatea

de persoană a autorului, al cărui nume este consemnat în certificatul de

moștenitor nr. 111/2005 ca fiind V.V.E.C.G. rezultând din analiza... a

contractului de vânzare-cumpărare prin care a dobândit imobilul, a actelor de

stare civilă, a altor înscrisuri referitoare la adresa de domiciliu, menționată

atât în anexa la Decretul de expropriere, cât și în certificatul de deces.

Împotriva deciziei instanței de

apel, a declarat recurs apelantul-pârât Primarul municipiului Timișoara,

criticând-o ca fiind nelegală în raport cu cazurile de modificare prevăzute de

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a formulat

următoarele critici:

În mod greșit a reținut instanța

calitatea contestatoarei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru

imobilul în litigiu.

Din analiza certificatului de

moștenitor nr. 952/1992 emis de Notariatul de Stat Oradea rezultă că reclamanta

are calitatea de moștenitoare după numitul V.V.E.E.G., în timp ce în C.F. nr.

779 Timișoara apare ca proprietar tabular V.E.C. În certificatul de naștere al

notificatoarei, numele tatălui apare V.V.E.C.

Acțiunea prin care reclamanta a

solicitat să se constate că V.E.C., așa cum apare în C.F. nr. 779 Timișoara și

numitul V.V.E.E.G. sunt una și aceeași persoană i-a fost respinsă, situație în

care sarcina pârâtei revenind persoanei care se pretinde a fi îndreptățită, în

mod corect a fost respinsă notificarea prin dispoziția atacată.

Recursul este nefondat.

Cazul de modificare prevăzut de art.

304 pct. 8 C. proc. civ., indicat prin cererea de recurs, este aplicabil „când

instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura

ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”.

În speță, se sugerează că actul

juridic greșit interpretat este înscrisul de carte funciară (C.F. nr. 779

Timișoara) în care apare ca proprietar tabular V.E.C. și nu V.V.E.C.A.M. care

este tatăl reclamantei V.C.I., conform certificatului de moștenitor și actelor

de stare civilă anexate notificării și depuse la dosar în faza judiciară a

procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Contrar afirmației recurentului,

instanțele anterioare au apreciat în mod corect că înscrisurile menționate

confirmă faptul că fostul proprietar al imobilului în litigiu este antecesorul

intimatei-reclamante.

Omisiunea consemnării în cartea

funciară a tuturor prenumelor purtate de proprietar, este irelevantă în

contextul înscrisurilor oficiale administrate, nefiind de natură să justifice

soluția preconizată de recurent.

Este necontestat că imobilul a fost

preluat de stat prin expropriere în anul 1962.

În anexa Decretului de expropriere

nr. 220/1962, poziția 60, adresa de domiciliu a proprietarului V.E.C. este

trecută în Oradea, care constituie conform certificatelor de moștenitor depuse

la dosar și adresa ultimului domiciliu al tatălui reclamantei precum și a

bunicilor paterni ai acesteia, V.F. și C.

În contractul de vânzare-cumpărare

nr. 3215 din 24 august 1948 se consemnează dreptul de uzufruct viager instituit

de cumpărătorul V.E.C. în favoarea părinților săi, V.F. și C., dreptul de

uzufruct viager compus imobilului în litigiu fiind înscris și în cartea

funciară (partea a III-a – sarcini).

Or, este probat cu certitudine (acte

de stare civilă) că V.F. și C. sunt părinții defunctului V.V.E.C.A., respectiv

al tatălui reclamantei, care, pe cale de consecință este aceeași persoană cu

proprietarul tabular V.E.C.

Din această perspectivă, respingerea

acțiunii prin care reclamanta a solicitat să se constate identitatea de

persoană în ceea ce-l privește pe tatăl său și proprietarul tabular nu are

efectele juridice preconizate de recurent, în condițiile în care, din

considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 1230/2006 a Judecătoriei

Oradea, rezultă că acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art.

111 C. proc. civ., instanța necercetând fondul cauzei.

În aceste condiții, este

indiscutabil că reclamanta a făcut dovada că autorul său a fost proprietarul

tabular al imobilului pentru care a depus notificare în temeiul Legii nr.

10/2001, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ.

Pentru considerentele prezentate, în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat

de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 258 din 10

mai 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie

2008.