ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 482/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 134 din 21 martie 2012 pronunțată în dosarul nr. 14394/118/2011, Tribunalul Constanța a hotărât: "În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen.: Condamnă pe inculpatul S.D. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și un an pedeapsa complementară a interzicerii drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului S.D.

În baza art. 86 2 C. pen., fixează termen de încercare de 4 (patru) și 6 (șase) luni. În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul S.D. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Constanța; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen.

privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., admite în parte pretențiile civile formulate în cauză. Obligă pe inculpatul S.D. la suma de 267.901 RON, cu titlul de despăgubiri civile (constând în 174 605 RON impozit pe profit și 93.296 T.V.A)." Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că: Inculpatul S.D. a deținut calitatea de asociat unic și administrator, în perioada 17 aprilie 2008 și până la data de 13 octombrie 2008, la S.C. P.M. S.R.L. cu sediul în Târgușor, Jud. Constanța, înmatriculată la ORC sub nr. J13/1430 din 17 aprilie 2009, C.U.I.

23748303, societate al cărei obiect de activitate 1-a reprezentat "comerț cu ridicata al deșeurilor și resturilor". În perioada 02 - 25 septembrie 2008 inculpatul S.D. a vândut marfa, respectiv grâu către S.C. P.T. S.R.L. Constanța în baza a zece facturi fiscale (existente la dosarul cauzei), în valoare totală de 492.328,07 RON. Marfa a fost comercializată prin intermediul societății P.M. S.R.L. Târgușor, administrată de inculpatul S.D., fără ca facturile fiscale sus-menționate să fie înregistrate în evidențele contabile. 2. La data de 02 septembrie 2008, inculpatul S.D. a vândut marfa, respectiv muștar către S.C. S.C. S.R.L. Constanța conform facturii fiscale seria PROD nr. 45 din 02 septembrie 2008, în valoare de 84.000 RON.

Marfa a fost comercializată prin intermediul societății P.M. S.R.L. Târgușor, administrată de inculpatul S.D., fără ca factura fiscală sus-menționată să fie înregistrată în evidențele contabile. La datele de 05 și 08 septembrie 2008, S.C. S.C. S.R.L. Constanța a achitat, prin bancă contravaloarea mărfii achiziționată, în două tranșe, respectiv 60.000 RON și 20.000 RON, prin Banca U.T. 3. Ulterior, în perioada 10 septembrie - 05 octombrie 2008, inculpatul S.D. a vândut marfa, respectiv fier vechi către S.C. T. S.R.L. N.B. conform facturii fiscale seria PROD nr. 4 din 10 septembrie 2008 și seria PROD nr. 19 din 05 octombrie 2008, ambele în valoare totală de 6.411,80 RON. Marfa a fost comercializată prin intermediul societății P.M.

S.R.L. Târgușor, administrată de inculpatul S.D., fără ca cele două facturi fiscale sus-menționate să fie înregistrate în evidențele contabile. 4. În perioada 31.08 - 07 octombrie 2008, inculpatul S.D. a vândut marfa, respectiv fier vechi către S.C. R.V. S.A. com. Bujoreni jud. Vâlcea - punct de lucru Constanța, conform celor 15 facturi fiscale, în valoare totală de 593.841,30 RON. Marfa a fost comercializată prin intermediul societății P.M. S.R.L. Târgușor, administrată de inculpatul S.D., fără ca cele 15 facturi fiscale să fie înregistrate în evidențele contabile. Prin neînregistrarea veniturilor realizate din livrările de marfa - cereale - grâu, muștar și fier vechi conform celor 18 facturi fiscale ridicate de la clienții S.C.

S.C. S.R.L. Constanța, S.C. T. S.R.L. N.B. și S.C. R.V. S.A. com. Bujoreni jud. Vâlcea - punct de lucru Constanța S.C. P.M. S.R.L. Târgușor a diminuat valoarea creanței fiscale reprezentând impozit pe profit cu suma de 107.334 RON iar taxa pe valoare adăugată este în sumă de 13.412 RON. Astfel, prin neînregistrarea celor 18 facturi fiscale emise în favoarea S.C. S.C. S.R.L. Constanța, S.C. T. S.R.L. N.B și S.C. R.V. S.A. com. Bujoreni jud. Vâlcea - punct de lucru Constanța, în perioada 31 august 2008 - 07 octombrie 2008, societatea P.M. S.R.L. Târgușor s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat în suma de 120.746 RON, respectiv 13.412 RON TVA și 107.334 RON impozit pe profit.

Accesoriile, respectiv dobânzi, majorări și penalități, în valoare de 111.452 RON au fost calculate până la data de 05 august 2011, data încheierii actului de control. Împotriva sentinței, partea civilă Statul Român prin ANAF prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța a formulat apel deoarece instanța de fond nu a acordat obligațiilor fiscale accesorii, deși s-au solicitat de către partea civilă, respectiv dobânzile și penalitățile de întârziere aferente impozitului pe profit și TVA în sumă de 254.223 RON, sumă la care inculpatul trebuia să fie obligat în condițiile O.G. nr. 92/2003.

Curtea de Apel Constanța a constatat că referitor la majorările de întârziere solicitate și în cazul infracțiunilor de "evaziune fiscală" prejudiciul cauzat cuprinde atât paguba efectiv, cât și beneficiul nerealizat, acesta din urmă neputând fi acoperit decât prin perceperea majorărilor și penalităților de întârziere care constituie o despăgubire a statului pentru încasarea cu întârziere a drepturilor sale care au fost reținute și utilizate pe nedrept de către debitor începând cu termenul de plată când se datorau bugetului. În vederea reparării integrale, eficiente și a pagubei produse prin faptele ilicite, de evaziune fiscală, se impune obligarea inculpatului atât la plata despăgubirilor pentru paguba efectivă cât și la plata beneficiului nerealizat prev. de art. 114 - 115 din O.G.

nr. 92/2003. În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel Constanța a admis apelul formulat de către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța împotriva Sentinței penale nr. 44 din data de 28 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. 14394/118/2011, a desființat sentința apelată și, rejudecând: A obligat inculpatul S.D. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. P.M. S.R.L. către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța și la plata sumelor aferente debitului principal respectiv 214.475 RON dobânzi și 39.748 RON penalități de întârziere. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Împotriva deciziei penale a declarat recurs partea civilă care a învederat că instanțele de fond și apel au obligat pe inculpatul S.D. în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumelor aferente debitului principal, respectiv 214.475 RON și obligațiilor fiscale accesorii (penalități de întârziere și dobânzi) în cuantum de 39.748 RON, fără a dispune plata obligațiilor fiscale accesorii până la data achitării integrale a debitului. Având în vedere că la data judecării cauzei în recurs, respectiv la 07 februarie 2014, era în vigoare noul C. proc. pen. ale cărui dispoziții sunt de imediată aplicare, a fost necesar să se stabilească cadrul procesual în raport cu împrejurarea că, în prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac iar Înalta Curte nu mai are competența funcțională de a judeca recursul.

Situația tranzitorie expusă anterior este reglementată prin dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, care stabilesc atât competența de soluționare cât și dispozițiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi. Astfel, în conformitate cu dispoziția tranzitorie anterior menționată, "recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs." Prin urmare, constatând că recursul în prezenta cauză se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc.

pen., fiind declarat împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte a apreciat că este competentă să soluționeze calea de atac, fiind aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior în materia recursului. Cu privire la prevederile C. proc. pen. anterior privind judecarea recursului, Înalta Curte notează că în raport cu data pronunțării deciziei recurate sunt incidente în cauză dispozițiile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești. Sub acest aspect, se constată că decizia penală recurată a fost pronunțată de la data de 16 mai 2013, ulterior intrării în vigoare, la 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013, fiind supusă casării exclusiv în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat. Examinând recursul formulat de partea civilă conform dispozițiilor art. 385 9 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/201, Înalta Curte constată următoarele: Procurorul a susținut că recurenta parte civilă, Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța nu a indicat prin motivele de recurs vreun caz de casare, situație în care chiar dacă critica s-ar încadra în cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. ar echivala cu luarea în considerare din oficiu a acestui caz, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. În cauză, partea civilă a motivat în scris recursul, prin menționarea criticilor de nelegalitate, fără a preciza temeiurile legale de casare prev. de art. 385 9 C. proc. pen. Pentru omisiunea de a indica cazul de casare de către recurent, legea nu prevede o sancțiune procesuală astfel încât instanța este obligată să examineze criticile dacă acestea se încadrează într-unul dintre cazurile de casare prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. De altfel, dispozițiile art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. nu impun menționarea expresă a cazurilor de casare, stipulând că recursul trebuie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, cu excepția motivelor care vizează cazurile de casare care pot fi examinate din oficiu.

În cauză, motivele de recurs formulate de partea civilă vizează omisiunea instanței de fond de a obliga pe inculpat la plata obligațiilor fiscale accesorii (penalități de întârziere și dobânzi) în conformitatea cu O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculate până la data când debitul va fi integral achitat, critică ce poate fi examinată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen. Cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., a fost exclus din categoria acelora care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de recurs, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc.

pen. Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că partea civilă a motivat recursul în termen, la data de 31 mai 2013, cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, stabilit la 06 decembrie 2013. Examinând criticile formulate de partea civilă prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., constată că prin motivele de recurs se invocă greșita aplicare a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. De altfel, principiul general care guvernează soluționarea acțiunii civile în cadrul procesului penal este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită. Astfel, potrivit art. 119 alin. (1)din O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum a fost modificată și completată, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere. În conformitate cu art. 120 alin. (1) din același act normativ, dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv și potrivit art. 120 1 alin. (1), plata cu întârziere a obligațiilor fiscale se sancționează cu o penalitate de întârziere datorată pentru neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale principale.

Din examinarea hotărârilor atacate rezultă că instanțele de fond și apel nu au obligat inculpatul la plata obligațiilor fiscale accesorii aferente debitului principal în sumă de 267.901 RON, calculate până la achitarea integrală a debitului, ceea ce reprezintă o greșită aplicare a dispozițiilor legale anterior menționate care stipulează că obligațiile fiscale accesorii aferente debitului principal trebuie calculate până la achitarea integrală a debitului. Pentru considerentele expuse, în vederea restabilirii legalității hotărârilor atacate, în baza art. 385 15 pct. 2 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de partea civilă și va obliga inculpatul S.D. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C.

P.M. S.R.L. către partea civilă la plata obligațiilor fiscale accesorii aferente debitului principal în sumă de 267.901 RON, calculate până la achitarea integrală a debitului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța casează în totalitate Decizia penală nr. 73P din 16 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, și în parte Sentința penală nr. 44 din 28 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța numai cu privire la soluționarea laturii civile și rejudecând: Obligă inculpatul S.D. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. P.M. S.R.L. către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța la plata obligațiilor fiscale accesorii aferente debitului principal în sumă de 267.901 RON, calculate până la achitarea integrală a debitului.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial, în cuantum de 50 RON, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat se plătește din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 07 februarie 2014. Procesat de GGC - AM