ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 54 din data de 26 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Zimnicea - Județul Teleorman,

a fost condamnat inculpatul B.C., la pedeapsa închisorii de 1 an, în baza disp. art. 321 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 75 lit. a), art. 76 și art. 80 C. pen. anterior și la pedeapsa închisorii de 2 ani, în baza disp. art. 192 alin. (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen. Anterior. În baza disp. art. 33-34 C. pen. anterior au fost contopite pedepsele aplicare inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, reținându-se următoarea situație de fapt:

- la data de 12 noiembrie 2009 Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din județul Teleorman a emis titlul de proprietate în favoarea Comunei Suhaia pentru suprafața de 691 ha - 2200 mp., teren situat pe raza comunei Suhaia, (T62, P511/1), sub luciul de apă al Bălții Suhaia.

Ca urmare a emiterii acestui titlu de proprietate, în ziua de 13 noiembrie 2009, s-a format o „comisie

”

pentru punerea în posesie. Primarul comunei Suhaia, învinuitul B.C. s-a adresat în dimineața zilei de 13 noiembrie 2009 către locuitorii comunei Suhaia, prin intermediul unei stații de amplificare proprietatea martorului G.M.A., solicitându-le să participe în număr cât mai mare la punerea în posesie asupra Bălții Suhaia, până atunci concesionată și exploatată de către D.E.M.

În fața Primăriei Suhaia s-au adunat câteva sute de cetățeni. In jurul orelor 12,00 când au sosit membrii comisiei, împreună cu învinuitul B.C., cetățenii s-au deplasat către Balta Suhaia, în punctul „Adâncată”. La dispoziția cetățenilor au fost puse diferite mijloace de transport (tractorul pentru salubrizare și buldo-excavatorul, aparținând Primăriei Suhaia, un tractor aparținând unei firme a primarului B.C., un tractor particular și alte autovehicule) iar alți cetățeni s-au deplasat pe jos.

O parte din cetățeni au participat la baterea primului țăruș, în zona, „Adâncată” la limita dintre localitățile Suhaia și Viișoara, iar o parte s-au îndreptat către locuințele deținute de către partea vătămată D.E. în apropierea Bălții Suhaia, care în acel moment erau păzite de forțele de ordine (jandarmi și polițiști).

Cu ajutorul unui buldo-exeavator al Primăriei, condus de inculpatul D.E., au fost distruse porțile principale de acces în curtea părții vătămate D.E. și stâlpii din beton care susțineau porțile de fier și au pătruns fără drept în curtea împrejmuită.

Grupul de persoane care au asistat la momentul în care a fost bătut primul țăruș, împreună cu inculpatul B.C., s-au deplasat pe lângă malul Bălții Suhaia tot către locuințele deținute de către partea vătămată D.E.

Cu ajutorul unui tractor a fost distrus gardul împrejmuitor din partea opusă intrării principale și grupul de cetățeni, printre care și inculpatul B.C., au pătruns fără drept pe terenul folosit de către partea vătămată.

Cele două grupuri s-au întâlnit în curtea împrejmuită și s-au răspândit printre construcțiile deținute de către partea vătămată. Forțele de ordine aflate la fața locului nu au mai putut face față. Cetățenii au început să adreseze injurii și amenințări la adresa părții vătămate D.E., strigându-i să plece din comună și s-au dedat la manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri, provocând scandal public și tulburând ordinea și liniștea publică.

În această perioadă de timp, în curtea împrejmuită s-a aflat și inculpatul B.C. care la un moment dat a fost surprins de filmările video în timp ce se afla urcat pe un autoturism și le arăta celor prezenți titlul de proprietate asupra Bălții Suhaia.

În momentul în care s-a pătruns în curte, partea vătămată D.E. se afla în apropierea locuinței sale, lângă zid, împreună cu un angajat al său, N.V., zis C., fiind păzit de către jandarmi.

Văzând că forțele de ordine nu-i mai puteau asigura protecția, partea vătămată a urcat în autoturismul său marca M. de culoare albă) împreună cu martorul N.V. și s-a îndepărtat de zona periculoasă. A oprit autoturismul la o distanță de aproximativ 200 de metri și a continuat să privească evenimentele ce se petreceau în curtea imobilelor sale.

Ceilalți angajați ai săi au reușit să fugă la un moment dat, deși cei care au pătruns în curte încercau să-i agreseze.

Cu ajutorul unor bâte și răngi, inculpații M.M.D., P.A., B.G.D., C.P., G.F., T.I.N., S.A. și N.M.C. au distrus geamurile și caroseria unui autoturism de teren marca L.R., aflat parcat între cele două imobile construcție ale părții vătămate, după care l-au răsturnat.

Inculpații D.P.P. și N.V., zis „P.I.”, ajutați de alte persoane, au împins un autoturism marca Dacia de culoare albă, proprietatea părții vătămate, până în apropierea Bălții Suhaia, iar cei doi învinuiți l-au incendiat.

De asemenea, au fost sparte geamurile de la ferestrele și ușile locuințelor proprietatea părții vătămate. Deși partea vătămată susține că i-au fost sustrase din interior un ceas de valoare, o brățară din aur și un aparat de fotografiat, nu există probe care să confirme săvârșirea furtului.

După intrarea buldo-excavatorului, condus de către inculpatul D.E., în curtea împrejmuită au mai intrat tractorul Primăriei Suhaia, cu inscripția „salubrizare”, condus de inculpatul E.M. și un tractor cu remorcă pe care-l conducea inculpatul D.M.

Cu ajutorul unei bare metalice au fost distrase încuietorile de la o magazie, de unde inculpatul M.A.S. împreună cu alte persoane neidentificate au sustras două autovehicule tip ATV și două plase de pescuit tip „năvod” pe care le-au încărcat în remorca tractorului condus de inculpatul D.M. zis „L.”, bunurile fiind transportate și depozitate inițial în curtea Postului de Poliție Suhaia.

În remorca tractorului condus de inculpatul E.M. au fost încărcate, de asemenea, porțile de acces la intrarea principală în curtea părții vătămate, care au fost sustrase, transportate și depozitate inițial în curtea Primăriei Suhaia și ulterior au fost predate lucrătorilor din cadrul Postului de Poliție Suhaia.

În aceeași zi, din curtea imobilului părții vătămate au mai dispărut trei șei de călărie care au fost luate de către angajații părții vătămate, A.M., D.G. și S.I. și predate părții vătămate.

Prin adresa nr. 5639 din 17 noiembrie 2009 Primăria Suhaia a comunicat SC S.F.P. SRL că în ziua de 13 noiembrie 2009 au fost „ridicate” două ATV-uri, un năvod și o „portiță”, pentru a nu fi distrase, bunurile aflându-se la Postul de Poliție Suhaia.

La data de 04 decembrie 2009, bunurile sustrase de la locuința părții vătămate D.E.M. au fost predate mandatarului părții vătămate, respectiv numitului A.F., în prezenta avocatului I.C.

Prin

decizia nr. 134 din data de 20 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,

au fost admise apelurile formulate de inculpații D.P.P., C.P., G.F., M.M.D., P.A., B.G.D., B.C., E.M., D.M., M.A.S., N.G., D.E., R.L.M., S.F.C., S.L.N., N.V., T.I.N., S.A. și N.M.C. împotriva Sentinței penale nr. 54/2013 a Judecătoriei Zimnicea.

A fost desființată în parte, sentința apelată și în fond, rejudecând:

Au fost descontopite pedepsele aplicate inculpaților D.M., E.M. și M.A.S., în pedepsele componente de 1 an închisoare pentru fapta prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., 75 lit. a) C. pen., 76 și art. 80 C. pen. anterior respectiv 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 lit. a) și 76 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., au fost achitați inculpații pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1) C. pen., 209 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 lit. a) si 76 C. pen. anterior.

A fost redus cuantumul daunelor morale la care au fost obligați inculpații in favoarea părții civile D.E. Mihai la 5.000 lei și pe cel al daunelor materiale la 50.000 lei.

Au fost respinse pretențiile civile formulate de SC S.F.P. SRL, ca nefondate.

A fost ridicat sechestrul asigurător instituit prin încheierea din 14 ianuarie 2011 a Judecătoriei Zimnicea asupra imobilului casă de locuit în suprafață de 53 mp și teren intravilan în suprafață de 1.033 mp aparținând inculpatului C.P. și asupra autoturismului marca D. aparținând inculpatului B.G.D. și au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

A fost respins ca nefondat apelul formulat de partea vătămată D.E.M. și s-a luat act de retragerea apelului formulat de partea civila SC S.F.P. SRL.

Împotriva deciziei nr. 134 din data de 20 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a declarat prezentul recurs în casație condamnatul B.C.

Prin cererea de recurs în casație condamnatul B.C. a criticat hotărârea recurată sub următoarele aspecte:

a. instanța de apel și-a însușit motivarea primei instanțe și nu a făcut nicio apreciere cu privire la motivele de apel depuse de inculpat, având în vedere că această instanță era obligată să facă aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 C. pen. De asemenea, în cuprinsul deciziei atacate, instanța de apel nu face referire la noile încadrări ale faptelor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță inculpatul B.C. și nu schimbă încadrarea juridică a acestora, deși în mod evident noul C. pen. reprezenta legea penală mai favorabilă, pentru următoarele considerente:

A arătat că toate aceste aspecte au fost învederate instanței de apel, însă aceasta a omis să se pronunțe asupra lor, fiind incidente dispozițiile art. 438 alin. (2) C. proc. pen.

b. instanța de apel a omis să țină cont și de aplicarea dispozițiilor art. 74-76 C. pen. anterior.

Ca urmare, în mod greșit instanța de apel a menținut cuantumul pedepselor aplicate, în condițiile prin care prin noul C. pen. pedeapsa prevăzută pentru faptele ce fac obiectul prezentului dosar este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Prin Încheierea nr. 166/RC din 16 septembrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 2394/339/2010 înalta Curte de Casație și Justiție a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B.C. împotriva Deciziei nr. 134 din data de 20 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală.

Examinând pe fond recursul în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul și-a întemeiat, în principal, cererea pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., arătând că infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și violare de domiciliu, în varianta normativă reținută în sarcina inculpatului, nu mai sunt prevăzute de legea penală.

Instanța reține că, în esență, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzută de norma de încriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Instanța de recurs în casație constată că inculpatul B.C. a fost condamnat, în fond, pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior și de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, infracțiuni care în noul C. pen. au fost transpuse cu un conținut normativ sau cu denumire marginală diferită în textul art. 371, respectiv textul art. 224 C. pen.

Art. 321 alin. (1) C. pen. anterior încrimina „Fapta persoanei care, în public, săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniștea și ordinea publică

”

.

În actuala reglementare, art. 371 alin. (1) C. pen. incriminează, „Fapta persoanei care, în public, prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică”.

Din analiza comparativă a textelor vechii și noii reglementări a infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, se constată similarități sub aspectul conduitei interzise de norma de incriminare, a condiției ca fapta să fie săvârșită în public și a rezultatului socialmente periculos (o tulburare a ordinii și liniștii publice).

Diferența față de incriminarea corespondentă C. pen. anterior constă în aceea că, în noua reglementare, sunt precizate clar modalitățile prin care sunt afectate ordinea și liniștea publică, operând astfel o restrângere față de vechea reglementare care, în partea finală a textului, folosea expresia „orice alte manifestări”, fapta de tulburare a ordinii și liniștii publice putând fi realizată în următoarele modalități: prin acte de violență îndreptate împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor.

În absența unei precizări a legii, violența îndreptată asupra persoanelor poate fi atât fizică, cât și verbală, în timp ce violența împotriva bunurilor este fizică și realizează conținutul infracțiunii de distrugere.

Amenințările au înțelesul definit de art. 206 C. pen. (fapta prin care i se aduce la cunoștință unei persoane că urmează să i se întâmple un rău ce poate consta în săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa sau a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere), iar atingerile grave aduse demnității persoanelor semnifică acele acțiuni cu caracter ofensator care sunt de natură să vatăme sentimentul de prețuire pe care persoana îl are față de ea înseși sau considerația, aprecierea de care aceasta se bucură din partea celorlalți membri ai societății.

Or, fapta inculpatului B.C. care s-a deplasat către Balta Suhaia, în punctul „Adâncată”, împreună cu un grup mare de cetățeni cărora le-a pus la dispoziție diferite mijloace de transport (tractorul pentru salubrizare și buldo-excavatorul, aparținând Primăriei Suhaia, un tractor aparținând unei firme a primarului B.C., un tractor particular și alte autovehicule) care au fost folosite pentru a distruge porțile principale de acces în curtea părții vătămate D.E., stâlpii din beton care susțineau porțile de fier și gardul împrejmuitor din partea opusă intrării principale, în condițiile în care, în acel moment, locuințele deținute de către partea vătămată D.E. în apropierea Bălții Suhaia erau păzite de forțele de ordine (jandarmi și polițiști) și de a adresa injurii și amenințări la adresa părții vătămate D.E., strigându-i să plece din comună și dedându-se la manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri, provocând scandal public și tulburând ordinea și liniștea publică, este săvârșită în toate modalitățile de comitere a faptei prevăzute de noua normă de incriminare.

Apărările inculpatului, în sensul că acesta nu a participat la distrugerea bunurilor părții vătămate și la actele de agresiune îndreptate împotriva acestuia, nu au fost reținute de către instanțele de fond, și nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, având în vedere limitarea acestei căi extraordinare de atac doar la chestiunile de legalitate expres prevăzute de lege. Prin urmare, raportat la modalitatea concretă de săvârșire a faptei de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice pentru care a fost condamnat inculpatul, nu se poate reține dezincriminarea acesteia.

În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, art. 192 alin. (2) C. pen. anterior incrimina „Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, în cazul în care fapta se săvârșește de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună, în timpul nopții sau prin folosire de calități mincinoase”. în actuala reglementare, art. 224 alin. (1) incriminează pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia”, iar alin. (2) „Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia.. în cazul în care fapta se săvârșește de o persoană înarmată, în timpul nopții ori prin folosire de calități mincinoase.”

Or, din analiza comparativă a celor două reglementări, rezultă că forma de bază a infracțiunii de violare de domiciliu are un conținut identic, diferența constând practic în înlăturarea din forma agravată a noii reglementări a coautoratului și a complicității concomitente și în extinderea principiului disponibilității.

Prin urmare, nu se poate vorbi de o dezincriminare a infracțiunii de violare de domiciliu pentru care a fost condamnat inculpatul B.C., cel mult se poate pune în discuție aplicarea legii penale mai favorabile raportat la forma de bază a infracțiunii, așa cum este aceasta prevăzută de Codul penal actual, aspect ce nu poate fi încadrat în cazul de casare prevăzut de pct. 7 al art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În ceea ce privește legalitatea pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului, se constată că art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. reglementează ca și caz de casare situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută/ menținută prin hotărârea atacată, instanța de recurs nefiind abilitată de lege să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei.

Se reține că, pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior, i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare, reținându-se concursul între cauzele de agravare și de atenuare prevăzute de art. 74 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen. anterior, în condițiile în care limitele speciale ale pedepsei cu închisoarea sunt cuprinse între 1 an și 5 ani.

În situația concursului între cauzele de agravare și de atenuare, art. 80 C. pen. anterior lasă la aprecierea instanței coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, care poate aplica inculpatului o pedeapsă cuprinsă între minimul general și maximul special al pedepsei cu închisoarea, respectiv de la 15 zile la 5 ani.

Prin urmare, pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată inculpatului B.C. pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. anterior, este în limitele prevăzute de lege.

Pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută, de 192 alin. (2) C. pen. anterior, i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare ca urmare a aplicării art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. anterior, în condițiile în care limitele speciale ale pedepsei cu închisoarea sunt cuprinse între 3 și 10 ani.

Art. 76 C. pen. anterior impune instanței, în cazul reținerii circumstanțelor atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, respectiv sub 3 ani, dar nu mai jos de 3 luni (art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior).

Se constată că pedeapsa de 2 ani aplicată inculpatului respectă dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, fiind coborâtă sub minimul special prevăzut de lege (3 ani), dar nu mai jos de 3 luni, fiind cuprinsă astfel în limitele legale.

În ceea ce privește aspectele privind greșita individualizare a pedepsei, invocate de apărare în concluziile orale, instanța reține că acestea exced cazurilor de casare prevăzute de lege, circumscrise numai la chestiuni de legalitate, precum și limitelor fixate prin încheierea de admitere în principiu a recursului în casație de față.

Pentru aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul în casație formulat de inculpatul B.C. împotriva Deciziei penale nr. 134 din 20 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală pronunțată în Dosarul nr. 2394/399/2010.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 134 din 20 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 2394/399/2010.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2014.