ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 132 din 20 iulie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Maramureș, printre alții, în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. a) din C. proc. pen., art. 5 din C. pen. a fost achitată inculpata:

- A. (nume anterior LL., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat B. - Zalău, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de:

- abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din C. pen. din 1969 (pct. I din rechizitoriu),

A fost condamnată inculpata A., cu datele de mai sus, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen. (pct. II din rechizitoriu) la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 861, 862 din C. pen. 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani și s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 864 din C. pen. 1969.

În temeiul art. 863 din C. pen. 1969, pe durata termenului de încercare inculpata a fost obligată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Sălaj;

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință sau orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

În temeiul art. 71 din C. pen. 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza II și lit. b) din C. pen. 1969.

A fost condamnat inculpatul:

- C. pentru:

- complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 26 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen. (pct. III din rechizitoriu x primul act material) la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 81, 82 din C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 71 din C. pen. 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) din C. pen. 1969.

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (pct. III din rechizitoriu),

Printre altele, în conformitate cu art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. s-a desființat în parte următoarele înscrisuri:

- titlul de proprietate nr. x, emis în favoarea lui D., de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor județul Sălaj, doar cu privire la suprafața de 1.800 mp, situat în intravilan, și procesul-verbal de punere în posesie nr. x din 19.08.2008, cu privire la aceeași suprafață de teren (1800 mp, intravilan);

- listele cuprinzând cantitățile de lucrări emise de SC "E." SRL către beneficiarul Primăria Șimleu Silvaniei, din 18 noiembrie 2008, respectiv 28 noiembrie 2008, privind lucrările "reparații stradă MM." și "decolmatare Văi MM.", grafic de intervenție la viitura din 29 iunie 2009, document emis de SC "E." SRL către beneficiarul Primăria Șimleu Silvaniei, facturile emise de SC "E." SRL, seriile SJWCL nr. x din 11 decembrie 2009 și SJWCL nr. x din 18 februarie 2009 .

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Prima categorie de acuzații a vizat punerea în posesie cu suprafața de 2,98 ha teren a martorilor F. și G., parchetul considerând că, printre alții, fapta inculpatei A., care, în cursul anului 2008, respectiv la 5 mai 2008, în calitate de secretar al orașului Șimleu Silvaniei și a comisiei locale de fond funciar, prin nerespectarea atribuțiilor de serviciu ce-i reveneau conform fișei postului și a art. 8 alin. (3), art. 9 alin. (4), art. 11 alin. (3) Legea nr. 18/1991, ale art. 1 din Legea nr. 1/2000, precum și ale art. 11 din H.G. nr. 890/2005, a participat prin semnarea procesului-verbal de punere în posesie din 5 mai 2008, prin care s-a reconstituit în mod ilegal dreptul de proprietate de pe urma defunctei H., fără ca moștenitorii să formuleze o cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate și fără ca moștenitorii să aibă dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren de 2,98 ha, prin inducerea în eroare a acestora cu privire la amplasamentul și calitatea terenului pe care urma să fie reconstituit dreptul de proprietate, cauzând prin aceasta o daună orașului Șimleu Silvaniei, prin ieșirea din proprietatea unității administrativ-teritoriale a unei suprafețe de teren atribuită ilegal, în cuantum de 283.994 RON, contravaloarea terenului (pășune), la nivelul anului 2008 și producerea unui folos material injust în favoarea inculpatului I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 comisă în coautorat cu inculpații J., K., L. și cu complicitatea lui I..

Tribunalul în esență a reținut, în primul rând, în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate a martorilor G. și F. asupra suprafeței de 2,98 ha de teren că este evident că o astfel de solicitare a existat, iar această solicitare se situează cu certitudine înaintea datei de 27.04.2001, când prin hotărârea comisiei județene a fost validată reconstituirea dreptului de proprietate.

Potrivit probațiunii administrate, cererile în original atribuite martorilor F. și G., înregistrate în registrele speciale sub nr. x/19.02.1998 și y/15.05.2000 s-au găsit în arhivă și au fost înscrise în "Registru evidența cereri fond funciar Legea nr. 169/1997 Șimleu Silvaniei" și "Cereri Legea 1/2000. Contestații Hotărâri" .

Așadar, anterior emiterii procesului-verbal de punere în posesie cu privire la suprafața de 2,98 ha de teren, a existat sau trebuia să existe o verificare a cererii, atât de către comisia locală, cât și de către comisia județeană de fond funciar.

Comisia județeană de fond funciar a emis Hotărârea nr. 980 din 27.04.2001 privind validarea propunerilor Comisiei Locale de Fond Funciar a orașului Șimleu Silvaniei, iar în anexa 50, la poziția 358, figurează numele defunctei H. prin moștenitorii F. și G. cu suprafața validată de 2,98 ha.

Această hotărâre putea fi atacată, potrivit art. 53 din Legea nr. 18/1991, lucru care nu s-a întâmplat, hotărârea rămânând definitivă și în mod necesar și legal trebuia pusă în aplicare.

În al doilea rând, în ceea ce privește cea de-a doua ipoteză a parchetului, respectiv aceea că și în situația în care "ar fi existat" cererea de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 2,98 ha teren, ca urmare a hotărârii de validare a comisiei județene de fond funciar (Hotărârea nr. 980/27.04.2001), reconstituirea trebuia să privească doar suprafața de 0,80 ha teren, întrucât pentru diferență au fost emise titlurile de proprietate din 23 mai 2001 și 27 aprilie 2004, tribunalul a apreciat că situația premisă este reținută în mod eronat.

Titlul de proprietate nr. x/27.04.2004 pentru suprafața de 1,13 ha teren în favoarea numitei F. a fost emis având la bază procesul-verbal de punere în posesie nr. x/28.07.2003, respectiv Hotărârea nr. 67/18.04.2003 a Comisiei Județene Sălaj, și nicidecum Hotărârea nr. 980/27.04.2001 .

Situația este asemănătoare și cu privire la titlul de proprietate nr. x/23.05.2001 pentru suprafața de 0,66 ha teren agricol. Titlul a fost emis ca urmare a soluționării cererii sus-numitei prin Hotărârea nr. 110/07.03.2001 a Comisiei Județene Sălaj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor.

Așadar, în mod evident cele două titluri de proprietate la care parchetul a făcut referire au fost emise în baza unor alte hotărâri de validare, deci nu aveau cum să fie avute în vedere la punerea în posesie a suprafeței de teren validate prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 980 din 27.04.2001.

În ceea ce privește a treia teză a acuzării, respectiv inducerea în eroare a moștenitorilor cu privire la amplasamentul și calitatea terenului pe care urmează să fie reconstituit dreptul de proprietate și înțelegerea inculpaților în acest sens, cu scopul obținerii unui folos material injust de către inculpatul I., prin aceasta cauzându-se un prejudiciu orașului Șimleu Silvaniei, prin ieșirea din proprietatea unității administrativ-teritoriale a suprafeței de 2,29 ha teren, tribunalul a constatat că la dosar nu există probe care să susțină această ipoteză.

Mai mult, deși parchetul nu a dovedit că inculpații ar fi avut vreo legătură cu falsificarea cererii în cursul anului 2008 ori anterior, a atribuit acestora întreaga responsabilitate a folosirii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea numiților G. și F., în scopul obținerii unui folos injust de către inculpatul I., cauzând-se astfel un prejudiciu unității administrativ-teritoriale. Activitatea inculpaților a fost privită izolat în întregul lanț procedural al reconstituirii dreptului de proprietate, dobândind conotație penală, în viziunea parchetului, deși procedurile de reconstituire începuseră în anul 1998 și trebuiau să-și urmeze cursul în condițiile existenței unei hotărâri definitive de validare a comisiei județene.

Pentru aceste motive, tribunalul a concluzionat că fapta reținută la punctul I din rechizitoriu nu există în maniera reținută de parchet.

A doua categorie de acuzații a vizat punerea în posesie cu suprafața de 1.800 m teren a martorului D., prima instanță reținând în esență următoarele:

În baza propunerii formulate de către Comisia locală de fond funciar, în conformitate cu atribuțiile prevăzute de art. 6 lit. c) și lit. e) din H.G. nr. 890/2005, Comisia județeană de fond funciar a emis Hotărârea nr. 1357 din 17.11.2000 prin care s-a validat suprafața de 0,28 ha teren în favoarea numitului D., în temeiul Legii nr. 1/2000 - anexa nr. 32 a Comunei Halmășd .

Hotărârea de validare a Comisiei județene de fond funciar Sălaj nu a fost contestată, astfel încât Comisia locală de fond funciar avea obligația punerii în posesie a persoanelor cu privire la suprafețele de teren validate.

În contextul validării suprafeței de 0,28 ha de teren în favoarea numitului D., la data de 9 aprilie 2008 a fost întocmită procura specială prin care acesta îl împuternicește pe inculpatul I. ca în numele său și pentru sine să facă demersurile necesare în vederea obținerii titlului de proprietate pentru suprafața de 2.800 mp, teren situat în extravilanul localității Șimleu Silvaniei, să întabuleze această suprafață în CF, iar apoi să semneze contractul de vânzare-cumpărare la un birou notarial, întrucât această suprafață a vândut-o mandatarului cu suma de 3.000.000 RON în anul 2004.

Având în vedere actul menționat anterior, la data de 19.08.2008 a fost întocmit procesul-verbal nr. x, cu ocazia punerii în posesie a numitului D., prin mandatarul I., cu privire la suprafața de 2.800 mp.

Potrivit procesului-verbal, punerea în posesie s-a făcut pe suprafața de 1.000 mp (parcela aferentă Fermei 13) categoria "pășuni", situată în extravilan și pe suprafața de 1.800 mp în intravilanul localității, având următoarele vecinătăți: Nord- M., Est - SC N. SA, Sud - Canal, Vest - Stadion.

Procesul-verbal a fost semnat de inculpații J., K., L., A. și I..

Potrivit declarațiilor inculpaților, punerea în posesie a numitului D. nu s-a putut realiza pe vechile amplasamente, întrucât pe vechiul amplasament fusese recunoscut dreptul de proprietate al altei persoane, fiind eliberat titlul de proprietate nr. x/2005 în favoarea numitei O.

Instanța a constatat faptul că din cuprinsul titlului emis în favoarea numitei O. nu se poate stabili cu certitudine dacă punerea în posesie a acestui proprietar s-a realizat pe vechiul amplasament al terenurilor deținute de D., astfel încât doar depunerea titlului de proprietate a numitei O. nu face dovada susținerilor inculpaților.

În aceste condiții, la data de 20.08.2008 a fost emis titlul de proprietate nr. x în favoarea numitului D., cu privire la suprafața de 2.800 mp.

Ulterior, în numele lui D., la data de 04.09.2008 a fost formulată de către inculpata K. o cerere de dezlipire-alipire a imobilului identificat sub nr. cadastral x, lucrările în vederea efectuării acestei operațiuni fiind întocmite tot de către inculpata K. și P.

Prin Hotărârea nr. 19 din 31 ianuarie 2008 a Consiliului Local al Orașului Șimleu Silvaniei, pe baza unui proiect inițiat de primarul orașului, s-a aprobat construirea unui bloc ANL, în Anexa nr. 4 fiind prevăzută "Construcție bloc ANL str. x, str. x, str. x.

La data de 27 martie 2008, prin Hotărârea nr. 48 a Consiliului Local al Orașului Șimleu Silvaniei s-a aprobat transmiterea terenului în suprafață de 700 mp, situat în Șimleu Silvaniei, str. x, proprietate publică a orașului Șimleu Silvaniei, conform anexei 5, poziția 13 din H.G. nr. 966/2002, din proprietatea Consiliului Local al Orașului Șimleu Silvaniei, în folosința gratuită a Agenției Naționale pentru Locuințe pe durata executării investiției "Bloc de locuințe cu apartamente pentru tineri destinate închirierii" - 84 - Stadion, orașul Șimleu Silvaniei, județul Sălaj.

În procesul-verbal al ședinței se consemnează că inculpatul J., în calitate de primar, a arătat că "amplasamentul va fi pe terenul unde a fost Oborul de animale, avem o mică problemă care va trebui să o remediem în sensul că pe acel teren în cartea funciară sunt trecuți doi proprietari care însă au decedat, vom urma căile legale pentru ca acel extras să fie pe Statul Român" .

Totodată, în expunerea de motive a proiectului de hotărâre, s-a arătat că "în inventarul domeniului public aprobat prin H.G. nr. 966/2002, anexa 5, la poziția 13, este cuprinsă suprafața de 1.944 mp, teren care a avut destinația de obor de animale" .

La data de 11 septembrie 2008 între D., reprezentat de mandatarul I., în calitate de vânzător și Orașul Șimleu Silvaniei, reprezentat de primarul J. conform Hotărârii nr. 104 din 08.09.2008 a Consiliului Local al Orașului Șimleu- Silvaniei, în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare, autentificat la Biroul Notarului Public Q., cu privire la imobilul înscris în CF nr. x N a localității Șimleu Silvaniei, care reprezintă teren intravilan în suprafață de 1.000 mp, conform Certificatului de urbanism nr. x din 09.09.2008, eliberat de Primăria Șimleu Silvaniei, având număr cadastral al parcelei 1264/1, situat în Șimleu Silvaniei, strada x, județul Sălaj, dobândit în întregime, în baza Legii 18/1991, 1/2000, 247/2005, respectiv prin dezlipire, conform Actului de dezlipire, neoperat în CF. Prețul vânzării a fost de 10.000 euro, adică 35.974 RON, care a fost achitat în întregime, vânzătorul nemaiavând alte pretenții, iar taxarea s-a făcut la valoarea de 47.000 RON, conform Raportului de expertiză tehnică de evaluare al Camerei Notarilor Publici Cluj.

Suma de 35.974 RON a fost virată în contul beneficiarului D., deschis la R., suma reprezentând "achiziție bloc ANL".

Inculpatul I. a ascuns funcționarului bancar S. faptul că nu are împuternicire pe contul lui D., ci doar o împuternicire referitoare la achiziția terenului și, în lipsa altor documente, a dispus virarea acestei sume de bani la data de 13.11.2008, în contul lui T., fratele numitului U., reprezentând "alimentare card", de unde au fost ridicați de către S. și predați inculpatului I..

Ulterior, cu privire la suprafața de 800 mp a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare la data de 27 octombrie 2008, la Biroul Notarului Public Q., între D., reprezentat prin mandatar I., pe de-o parte, și SC V. SRL, persoană juridică română, reprezentată prin societar unic W., cetățean italian, în calitate de cumpărător . Terenul a fost înscris în CF nr. x N a localității Șimleu Silvaniei, cu A + 1, teren intravilan în suprafață de 800 mp, conform certificatului de urbanism nr. x din 27.10.2008, eliberat de Primăria Șimleu Silvaniei, având număr cadastral al parcelei 1264/2, de sub B.1, situat în Șimleu Silvaniei, strada x nr. 2/C, județul Sălaj, dobândit prin dezlipire, conform Actului de dezlipire autentificat sub nr. x/11.09.2008 de Biroul Notarului Public Q. din Șimleu Silvaniei. Prețul acestei vânzări a fost de 120.000 RON, care a fost achitat în întregime, vânzătorul nemaiavând alte pretenții.

Potrivit raportului de expertiză, precum și a suplimentului raportului de expertiză tehnică - de evaluare a terenurilor, valoarea de piață a terenului în suprafață de 1.000 mp, situat în orașul Șimleu Silvaniei, str. x, stabilită de expert prin metoda comparațiilor de piață, este de 36.125 RON, echivalentul a 10.000 euro, la cursul euro la data respectivă fiind 3,6123 RON.

Conform aceluiași raport de evaluare, la data de 27.10.2008 (1 euro = 3.689 RON), valoarea de piață a terenului în suprafață de 800 mp, situat în orașul Șimleu Silvaniei, str. x, stabilită de expert prin metoda comparațiilor de piață este de 29.495 RON, respectiv 8.000 euro.

Potrivit art. 248 din C. pen. (1969), infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice constă în fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează (...) o pagubă patrimoniului unei unități din cele la care se referă art. 145 din C. pen.

Totodată, potrivit art. 132 din Legea nr. 78/2000, în cazul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice sau de uzurpare a funcției, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

Așadar, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice este o infracțiune de rezultat, ceea ce presupune existența legăturii de cauzalitate între acțiunea făptuitorului și rezultatul produs efectiv.

Având în vedere situația de fapt care a rezultat în urma administrării probațiunii și care a fost expusă anterior, tribunalul a apreciat că au fost dovedite elementele de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 din C. pen. raportat la 132 din Legea nr. 78/2000.

Astfel, potrivit Deciziei nr. 405/15.06.2016 a Curții Constituționale, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate, constatându-se că dispozițiile art. 246 alin. (1) din C. pen. din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituționale în măsura în care prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii", mai exact prin încălcarea unor dispoziții legale cuprinse în legislația primară, respectiv legi sau ordonanțe de urgență ale guvernului.

Tribunalul a reținut că punerea în posesie a numitului D. de către comisia locală de aplicare a legii fondului funciar din care au făcut parte inculpații J., K., L. și A., cu complicitatea inculpatului I. s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor legale ale Legii fondului funciar nr. 18/1991, respectiv a atribuțiilor ce le reveneau inculpaților în baza acestei legi, precum și a dispozițiilor din legile speciale la care a făcut trimitere parchetul.

În concret, potrivit dispozițiilor art. 116 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, comisiile comunale, orășenești și municipale, constituite potrivit prevederilor art. 12, vor efectua lucrările și operațiunile stabilite de lege în competența lor, indiferent dacă se reconstituie sau se constituie dreptul de proprietate ori se restituie terenuri prin ordinul prefectului, înaintând aceste lucrări, după caz, comisiilor județene sau prefectului, în vederea eliberării titlului de proprietate, respectiv emiterii ordinului prefectului.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cele forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, în aplicarea prevederilor prezentei legi, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.

Totodată, potrivit atribuțiilor care reveneau membrilor comisiei conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 1/2000, la stabilirea prin reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orășenești, municipale și comisiile județene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte, ținându-se seama și de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

Tribunalul a apreciat că prin punerea în posesie a numitului D. cu suprafața de 1.800 mp, aflată în intravilanul localității Șimleu Silvaniei, inculpații în calitate de membri ai comisiei și cu complicitatea inculpatului I. nu au respectat dispozițiile legale menționate anterior, procedând la punerea în posesie cu privire la un teren aflat în intravilanul localității Șimleu Silvaniei, teren care, prin prisma dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 18/1991, nu putea face obiectul unui schimb de terenuri, acesta neaflându-se în rezerva comisiei locale a legii fondului funciar, ci se afla, ca efect al legii, în proprietatea unității administrativ-teritoriale.

Astfel, potrivit art. 26 din Legea nr. 18/1991, terenurile situate în intravilanul localității, care au aparținut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără moștenitori, trec în proprietatea comunei, orașului sau municipiului, după caz, și în administrarea primăriilor, pentru a fi vândute, concesionate ori date în folosință celor care solicită să-și construiască locuințe și nu au teren ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori pentru compensările prevăzute la art. 24.

Așadar, ca efect al legii, terenul situat în intravilanul localității Șimleu Silvaniei, cu privire la care a fost pus în posesie D., nu putea face parte din categoria terenurilor aflate în rezerva comisiei locale, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, acesta trecând, ca efect al legii, în proprietatea Orașului Șimleu Silvaniei.

De altfel, chiar inculpații, în apărările pe care le-au formulat, au arătat că acest teren situat în intravilan a făcut obiectul punerii în posesie a numitului D., întrucât în privința sa, nu existau cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, titularii anteriori fiind decedați, neexistând moștenitori, adică exact condițiile impuse de lege. Această situație a fost cunoscută membrilor comisiei locale de aplicare a legii fondului funciar, câtă vreme în procesul-verbal al ședinței consiliului local din 27 martie 2008 s-a consemnat faptul că pe terenul unde urmează a fi construit blocul ANL în cartea funciară "sunt trecuți doi proprietari, care însă au decedat".

Verificând actele dosarului, există extrasul de carte funciară nr. x Șimleu Silvaniei, în cuprinsul căruia la numărul topografic x a fost înscris terenul intravilan, proprietar fiind X.. Ulterior cu privire la acest teren a fost emis titlul de proprietate nr. x/2008 în favoarea numitului D.. De asemenea, potrivit extrasului de carte funciară existent la dosar urmărire penală există extrasul de carte funciară nr. x Șimleu Silvaniei, unde sub numărul topografic x a fost înscris terenul situat în intravilan în favoarea numitului Y. lui Z..

Ca atare, terenurile cu privire la care a fost pus în posesie numitul D. erau înscrise în cartea funciară în intravilanul localității Șimleu Silvaniei, astfel încât nu exista niciun dubiu cu privire la categoria acestora, iar potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 18/1991, nu puteau fi în rezerva comisiei locale a legii fondului funciar, trecând ope legis în proprietatea Orașului Șimleu Silvaniei.

În aceste condiții, apărările inculpaților, în sensul că legile fondului funciar nu interzic schimbarea categoriei terenului atribuit, respectiv din intravilan în extravilan sau invers, sunt corecte, însă nu pot fi acceptate în prezenta cauză, deoarece în ceea ce privește situația concretă a terenului în discuție exista excepția reglementată în cuprinsul art. 26 din Legea nr. 18/1991.

Așadar, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu decurgând din calitatea de membri ai comisiei locale de aplicare a legii fondului funciar, precum și din celelalte funcții deținute, inculpații J., K., L. și A., cu complicitatea inculpatului I., au creat Orașului Șimleu Silvaniei un prejudiciu prin ieșirea din patrimoniul unității administrativ-teritoriale a terenului situat în intravilanul localității, cu privire la care a fost pus în posesie numitul D., pentru ca ulterior acest teren să fie reachiziționat de către unitatea administrativ-teritorială, prin primar, tranzacție în urma căreia s-a creat un folos inculpatului I..

Pe baza acestei stări de fapt prima instanță a efectuat încadrarea juridică a faptelor, considerând că, printre altele:

- fapta inculpatei A., care, în cursul anului 2008, în calitate de secretar al orașului Șimleu Silvaniei și al comisiei locale de fond funciar, a participat prin semnarea procesului-verbal de punere în posesie a numitului D., îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 2.800 mp teren agricol în extravilanul localității Șimleu Silvaniei, prin schimbarea în mod ilegal a categoriei și calității terenului, cu o suprafață de 1.800 mp, teren neagricol, situat în intravilanul orașului Șimleu Silvaniei, pe str. x, producându-se o pagubă orașului Șimleu Silvaniei, datorită ieșirii din patrimoniu în mod ilegal a suprafeței de 1.800 mp și crearea unui folos injust inculpatului I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen., pentru care instanța a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare.

La individualizarea pedepsei și a modului de executare, tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii reținute în sarcina inculpatei și împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 861 din C. pen., mai exact pedeapsa aplicată inculpatei este de 3 ani închisoare. De asemenea, instanța a avut în vedere atitudinea inculpatei avută anterior săvârșirii infracțiunii, în concret lipsa antecedentelor penale și posibilitățile reale de îndreptare, toate aceste elemente venind în sprijinul individualizării executării pedepsei în condițiile art. 861, 862 din C. pen. 1969, tribunalul dispunând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani;

A treia categorie de acuzații a vizat decontarea unor lucrări fictive, prima instanță reținând în esență următoarele:

A. Curtea de Conturi a constatat că în cursul anului 2007, Primăria Orașului Șimleu Silvaniei a plătit suma de 22.437,65 RON, fără o bază legală, SC "AA." SRL, reprezentată de inculpatul BB., dispunându-se, totodată, recuperarea acestei sume de la societatea menționată anterior, însă inculpații J. și BB. s-au înțeles ca societatea "AA." SRL să recupereze banii prin simularea unor contracte de execuție lucrări.

Simularea existenței raporturilor contractuale pe baza cărora să se poată restitui suma de 23.000 RON s-a realizat prin încheierea în mod fictiv a unui contract de lucrări între Primărie și SC "E.", administrată de inculpatul CC. și care ar fi dat în subantrepriză execuția unor lucrări de reparații străzi către SC "AA." SRL

Astfel, la data de 5 februarie 2009, inculpatul J. a semnat o comandă de lucrări privind decolmatarea Văii MM. și pietruirea străzii MM., furnizorul serviciilor fiind societatea comercială "E." .

În vederea recepționării acestor lucrări au fost întocmite documente fictive, documente cuprinzând așa-zise cantități de materiale folosite, documente semnate, atât de inculpatul C., cât și de inculpatul J..

Concluzia că documentele cuprinzând cantitățile de lucrări erau fictive rezultă chiar din faptul că acestea poartă o dată anterioară comenzii primăriei, mai exact acestea sunt întocmite la data de 18 noiembrie 2008, în timp ce comanda de lucrări este ulterioară (5 februarie 2009).

Contravaloarea facturii care atestă în fals lucrările efectuate de "E." SRL, factură semnată din partea Primăriei Șimleu Silvaniei de inculpatul C., a fost plătită prin ordinul de plată nr. x din 19 februarie 2009, semnat de inculpatul J. .

Potrivit procesului-verbal de constatare, întocmit de Curtea de Conturi, a rezultat că pentru lucrările de reparații drumuri pietruite în orașul Șimleu Silvaniei a fost depusă o singură ofertă de lucrări, respectiv de SC "DD." SRL

B. De asemenea, prin ordinul de plată nr. x din 11 decembrie 2009, semnat de inculpatul J., Primăria Șimleu Silvaniei a plătit SC "E." SRL suma de 29.950,67 RON, în baza facturii nr. x, emisă la data de 11 decembrie 2009 de "E." SRL, semnată de inculpatul CC.. După cum se poate observa, factura a fost emisă în aceeași zi cu ordinul de plată, la aproximativ 6 luni după viitura din 29 iunie 2009.

Tribunalul a apreciat că factura întocmită de SC "E." SRL și plata acestei facturi atestă lucrări fictive ce ar fi fost executate de SC "E." SRL, atâta timp cât prin comanda de lucrări din 5 februarie 2009 nu se puteau anticipa fenomene naturale ce vor avea loc peste câteva luni, mai exact în data de 29 iunie 2009.

Această stare de fapt a fost reținută de instanță în baza probațiunii administrate în cursul urmăririi penale și al judecății, mai exact a înscrisurilor existente la dosar și a declarațiilor martorilor audiați în cauză.

Astfel, probele au evidențiat faptul că suma de 25.183,50 RON, plătită către SC "E." SRL, cu titlu de "decolmatare și pietruire MM.", la data de 19.02.2009, a fost destinată restituirii sumei de 22.737 RON, sumă constatată de către Curtea de Conturi ca fiind achitată în plus de către primărie societății "AA." SRL, administrată de inculpatul BB. și recuperată de primărie de la această societate, conform înțelegerii dintre inculpații J. și BB..

Această stare de fapt rezultă din declarațiile inculpatului BB., constatările cuprinse în rapoartele Curții de Conturi, coroborate cu declarațiile martorilor EE., FF., GG., HH., II..

Aceste probe au dovedit faptul că lucrările facturate de către SC "E." SRL către primărie, având la bază listele cuprinzând cantitățile de lucrări, nu au fost executate în realitate, lucrările de decolmatare a Văii MM. și str. x au fost executate de către SC "DD." SRL, o parte în cursul anului 2008, pe baza contractului de execuție lucrări nr. x din data de 23.04.2008. Lucrările de pietruit str. x au fost executate tot de către SC "DD." SRL, pe baza celor două contracte de lucrări semnate cu primăria. Lucrările efectuate ca urmare a viiturii din luna iunie 2009 au fost executate de către SC "DD." SRL cu angajații companiei și cu utilajele acesteia (inclusiv SC "JJ." SRL), și nu de către SC "E." SRL ori SC "AA." SRL și au fost facturate de către SC "DD." SRL Primăriei Șimleu Silvaniei, conform facturii din 17.09.2009. Potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, angajați ai societăților SC "DD." SRL și SC "JJ." SRL, și care lucrau pe utilajele Șimleu 192, x și y, aparținând acelorași societăți, lucrările de decolmatare au avut loc în cursul lunii iunie 2009, utilajele nefiind împrumutate altor societăți.

De asemenea, instanța a avut în vedere declarația inculpatului CC., care, indirect, confirmă faptul că nu firma "E.", de la care proveneau documentele ce au stat la baza plății privind pietruirea Văii MM., a efectuat lucrările, ci societatea "AA.", versiune care nu a fost dovedită de nicio probă de la dosar. Relevantă este declarația inculpatului CC. și în legătură cu factura emisă pentru plata intervenției după viitură, referirile sale vizând de fapt lucrările efectuate în realitate de SC "DD." SRL, al cărui angajat era, și nu de către SC "E.".

Cu privire la latura civilă a cauzei, procurorul a reținut că prin săvârșirea acestor infracțiuni, s-a produs o daună orașului Șimleu Silvaniei de 25.183,50 RON și de 29.950,67 RON, sume plătite în mod nelegal către SC "E." SRL, persoana vătămată fiind orașul Șimleu Silvaniei.

S-a solicitat Consiliului Local al orașului Șimleu Silvaniei să se constituie parte civilă în procesul penal cu sumele de 25.183,50 RON și 29.950,67 RON.

Consiliul Local al orașului Șimleu Silvaniei nu s-a constituit parte civilă în procesul civil.

Instanța a apreciat că în exercitarea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu au fost încălcate următoarele dispoziții legale:

- art. 14 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, care prevăd că nicio cheltuială cuprinsă în bugetele autorităților publice locale nu poate fi angajată și efectuată dacă nu există bază legală,

- art. 51 alin. (3) din aceeași lege, care prevăd că efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe bază de documente justificative care să confirme primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, executarea de lucrări,

- art. 54 alin. (3), (5), (6), conform cărora, operațiunile privind execuția bugetară, respectiv operațiunile specifice angajării, lichidării și ordonanțării sunt în competența ordonatorilor de credite, instrumentele de plată trebuie să fie însoțite de documente justificative care să certifice exactitatea sumelor de plată, recepția bunurilor și executarea serviciilor,

- art. 126 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, în conformitate cu care lucrările de construcții și reparații finanțate din bugetele comunelor, orașelor și municipiilor, se execută numai pe baza unei documentații tehnico-economice avizate sau aprobate și numai pe baza unei licitații publice, în limitele și în condițiile prevăzute de lege.

Pe baza acestei stări de fapt prima instanță a efectuat încadrarea juridică a faptelor astfel stabilind, printre altele că fapta inculpatului C., care, în luna octombrie a anului 2008, în calitate de șef birou administrativ din cadrul Primăriei Orașului Șimleu Silvaniei, în vederea asigurării inculpatului complice BB., administrator la SC AA. SRL a unui folos material injust în valoare de 25.183 RON, cunoscând faptul că reprezentanții Curții de Conturi a Județului Sălaj, verificând contul anual de execuție și bilanțul contabil pe anul 2007, au constatat că, în cursul anului 2007, Primăria Orașului Șimleu Silvaniei a plătit suma de 22.737,65 RON, fără bază legală, ca urmare a facturării unor lucrări neexecutate de către SC "AA." SRL, reprezentată de complicele BB. și au dispus recuperarea acestei sume de la SC "AA." SRL, în vederea punerii în executare a înțelegerii dintre complicele BB. și autorul J., referitoare la restituirea acestei sume, prin simularea unor contracte de execuție lucrări prin SC "E." SRL, lucrări care nu au fost executate nici de către SC "E." SRL și nici de către SC. "AA." SRL, a recepționat în fals lucrări neexecutate care au stat la baza efectuării plătii de 25.183 RON, dispusă de către Primăria Orașului Șimleu Silvaniei, prin ordinul de plată nr. x din 19 februarie 2009, semnat de inculpatul J., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 26 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen., pentru care instanța l-a condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

La individualizarea pedepsei și a modului de executare, tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, instanța, în temeiul art. 81, 82 din C. pen. din 1969, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.

II. Prin Decizia penală nr. 1380/A/2020 din data de 02 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, printre altele, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. a respins, ca nefondate, apelurile declarate, printre alții, de inculpatul A. și C. împotriva aceleiași sentințe penale atacate.

Cu titlu preliminar, referitor la chestiunea prescripției răspunderii penale pentru infracțiunile de la pct. II din actul de sesizare a instanței, Curtea a constatat că nu s-a împlinit termenul de prescripție.

Avându-se în vedere că legea penală veche a fost reținută ca fiind mai favorabilă, termenul de prescripție curge raportat la pedeapsa prevăzută la data comiterii faptei de către art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000, respectiv închisoarea de la 3 ani la 15 ani, nu de la 9 luni la 7 ani și 6 luni - cum s-a afirmat în dezbaterea apelului.

Potrivit art. 122 alin. (1) lit. b) din vechiul C. pen. termenul de prescripție este de 10 ani când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită închisoarea mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 15 ani; acesta se consideră împlinit dacă este depășit cu încă jumătate - devenind de 15 ani oricâte întreruperi ar interveni, potrivit art. 124 din vechiul C. pen., în forma în vigoare la data comiterii faptei.

Cum fapta a fost comisă la 19 august 2008, termenul prescripției speciale se împlinește doar la data de 18 august 2023.

Termenul de prescripție specială este același pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare la data faptei (luna noiembrie 2008) și pedepsită cu închisoarea de la 3 la 12 ani, deci nici pentru această faptă nu s-a împlinit termenul prescripției răspunderii penale.

În consecință, este nefondată solicitarea de încetare a procesului penal pentru aceste fapte.

Trecând la analiza motivelor de apel, prioritar se impune examinarea motivului de apel prin care se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru încălcarea art. 6 parag. 1 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitor la dreptul la un proces echitabil.

Inculpații au invocat că încălcarea s-a produs ca urmare a faptului că judecata în primă nu s-a mărginit la faptele și persoanele arătate în actul de sesizare a instanței, în conformitate cu art. 371 din C. proc. pen., că în rechizitoriu nu s-a indicat vreun text de lege încălcat de către inculpați, că parchetul nu mai putea după sesizarea instanței să completeze acuzația, fiind desesizat și că nicicând în cursul procesului penal nu s-a pus în discuție încălcarea textelor de lege reținute în sentința de condamnare, fiind nesocotit inclusiv dreptul la informare în cursul procedurilor penale.

Curtea a observat că încălcarea dreptului la informare se reproșează că s-a produs pe tot parcursul procesului penal, inclusiv în cuprinsul sentinței de condamnare, prin aceea că doar după motivarea sentinței s-a cunoscut pentru prima oară acuzația adusă, constând în încălcarea art. 26 din Legea fondului funciar.

Motivul de apel este, însă nefondat, după cum rezultă din contrapunerea acuzației formulate, cu fapta pentru care s-a dispus condamnarea.

Astfel, punerea în mișcare a acțiunii penale și sesizarea instanței pentru infracțiunea de abuz în serviciu de la pct. II al rechizitoriului x reținută în sarcina inculpaților J., K., L., A., funcționari publici, președinte și membri ai Comisiei locale de fond funciar din cadrul orașului Șimleu Silvaniei și I., complice - a vizat îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu ce le reveneau autorilor în aceste calități, respectiv:

- inducerea în eroare, prin prezentarea ca adevărată a unei împrejurări nereale, față de D., cu privire la amplasamentul suprafeței de teren pe care urma să se reconstituie dreptul de proprietate al acestuia, faptă ce încalcă dispozițiile art. 215 alin. (1) din C. pen. din 1969, respectiv art. 244 alin. (1) din C. pen., faptă absorbită în conținutul infracțiunii de abuz în serviciu;

- prin încălcarea dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar și art. 2 din aceeași Legea nr. 1/2000, în varianta în vigoare la data faptelor, potrivit cărora, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane;

- prin folosirea de documente false referitoare la întabularea în Cartea funciară a dreptului de proprietate, cererea de recepție și înscriere, cererea de solicitare de informații, precum și documentele aferente solicitării de dezmembrare a imobilului, cerere de recepție, dezlipire, alipire, cerere de informații depuse la B.C.P.I. Șimleu Silvaniei;

- prin acceptarea declarațiilor false ale inculpatei K., date funcționarilor din cadrul B.C.P.I.;

- prin încălcarea regimului referitor la conflictul de interese și al incompatibilităților, contrar dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 188/1999, în ceea ce o privește pe inculpata K. și complicele I.;

- prin încălcarea dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 215/2001, Legea administrației publice, în privința inculpatei A., care stabilesc atribuțiile secretarului unității administrativ-teritoriale, printre care, avizarea pentru legalitate a dispozițiilor primarului, pregătirea lucrărilor supuse dezbaterii Consiliului local și a comisiilor de specialitate, respectiv încălcarea atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 18/1991 și ale Legii nr. 1/2000, referitoare la atribuțiile secretarului, în calitate de membru al Comisiei locale.

Curtea a constatat că pentru această faptă, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanței, și nu pentru o altă faptă, prima instanță a pronunțat condamnarea.

Așadar, atât acuzația, cât și condamnarea au vizat încălcarea atribuțiilor de serviciu stabilite de lege ce incumbă membrilor comisiilor de fond funciar, obligați să reconstituie dreptul de proprietate pe vechile amplasamente, cu respectarea categoriei terenului și cu verificarea actelor doveditoare.

Pentru același considerent, precizarea textelor de lege de către parchet după sesizarea instanței nu prezintă semnificația unei noi acuzații penale.

Prin urmare, condamnarea nu s-a pronunțat pentru o altă faptă, care să nu fi fost adusă la cunoștința inculpaților, deci nu a fost încălcat dreptul inculpaților de a fi informați cu privire la faptele ce au constituit temeiul punerii lor sub acuzare.

Trimiterea efectuată în considerente de către prima instanță la dispozițiile art. 26 din Legea nr. 18 din 19 februarie 1991 a fondului funciar nu reprezintă o acuzație nouă și nicio completare a acuzației, ci un răspuns la apărarea inculpaților, care au invocat că legea fondului funciar nu interzice schimbarea categoriei de folosință a terenului retrocedat.

Astfel, prima instanță a argumentat explicit că în aceste condiții, apărările inculpaților, în sensul că legile fondului funciar nu interzic schimbarea categoriei terenului atribuit, respectiv din intravilan în extravilan sau invers, sunt corecte, însă nu pot fi acceptate în prezenta cauză, deoarece în ceea ce privește situația concretă a terenului în discuție exista excepția reglementată în cuprinsul art. 26 din Legea nr. 18/1991.

Ca atare, primul motiv de apel, vizând trimiterea cauzei spre rejudecare este nefondat.

Trecând la analiza celui de-al doilea motiv invocat, potrivit căruia inculpații nu ar fi încălcat dispozițiile Legii fondului funciar, Curtea a constatat netemeinicia acestuia.

În concret, critica apelanților constă în respingerea argumentului primei instanțe, care a considerat că inculpații au efectuat punerea în posesie pe un teren ce nu putea face obiectul retrocedării către D., inculpații cunoscând acest aspect, cu mențiunea că prima instanță a reținut comiterea abuzului în serviciu prin raportare la încălcarea tuturor textelor legale anterior citate din cuprinsul sentinței.

Într-adevăr, în procesul-verbal al ședinței din 27 martie 2008, de adoptare a Hotărârii nr. 48 a Consiliului Local al Orașului Șimleu Silvaniei s-a consemnat că inculpatul J., în calitate de primar, a arătat că amplasamentul va fi pe terenul unde a fost Oborul de animale, avem o mică problemă care va trebui să o remediem în sensul că pe acel teren în cartea funciară sunt trecuți doi proprietari care însă au decedat, vom urma căile legale pentru ca acel extras să fie pe Statul Român.

Cu toate acestea, membrii comisiei de fond funciar au pus în posesie pe acest teren pe numitul D., profitând de faptul că în favoarea acestuia fusese validată o suprafață de 0,28 ha de teren și de faptul că la data de 9 aprilie 2008 acesta a fost determinat să împuternicească pe inculpatul I. ca în numele său și pentru sine să facă demersurile necesare în vederea obținerii titlului de proprietate pentru suprafața de 2.800 mp, teren situat din extravilanul localității Șimleu Silvaniei, să întabuleze această suprafață în CF, iar apoi să semneze la un birou notarial contractul prin care vindea terenul mandatarului său cu suma de 3.000.000 RON în anul 2004.

În acest sens, la data de 19.08.2008 a fost întocmit procesul-verbal de punere în posesie nr. x a numitului D., prin mandatarul I., cu privire la suprafața de 2.800 mp.

Potrivit procesului-verbal, punerea în posesie a avut loc asupra suprafeței de 1.000 mp (parcela aferentă Fermei 13) categoria "pășuni", situată în extravilan și a suprafeței de 1.800 mp în intravilanul localității, având următoarele vecinătăți: Nord- M., Est - SC N. SA, Sud - Canal, Vest - Stadion.

Procesul-verbal a fost semnat de inculpații J., K., L., A. și I..

Procedând astfel, inculpații au retrocedat un teren intravilan în locul unuia extravilan, într-o altă suprafață, pe un alt amplasament, știind că acesta aparținuse altor proprietari tabulari.

De aceea, nu este fondat motivul de apel potrivit căruia fapta a constat doar în încălcarea art. 26 din Legea fondului funciar, a cărui încălcare, după cum s-a susținut în mod evident nefondat, oricum nu putea constitui abuz în serviciu, fiindcă textul legal ar fi neclar și nimeni nu l-ar fi aplicat.

Mai mult, terenul a fost retrocedat lui D., doar după ce a vândut și a împuternicit pe socrul unuia din membrii comisiei de fond funciar să obțină titlul de proprietate, iar acesta a vândut terenul astfel obținut Orașului Șimleu Silvaniei și unui particular, în condițiile în care Statul Român era îndreptățit să-l dobândească legal cu titlu gratuit.

Așadar, în ciuda faptului că inculpații știau că terenul vizat trebuia trecut în proprietatea Statului Român prin procedura vacanței succesorale, fiindcă știau că proprietarii tabulari sunt decedați, l-au atribuit practic unei alte persoane, fără nicio legătură cu acel teren.

Ca atare, nu poate fi primită nici apărarea că inculpații, în fapt, s-ar fi rezumat să aducă la îndeplinire hotărârea Comisie județene de fond funciar, hotărâre care însă doar valida suprafața de 2800 mp., ce trebuia să fie retrocedată lui D..

Susținerea potrivit căreia atribuțiile legale reveneau doar comisiei de fond funciar, nu și membrilor acestora nu poate fi primită, deoarece ar face inutilă tocmai legiferarea atribuțiilor, ar permite oricând ignorarea acestora și pentru că face abstracție de realitatea că o comisie de fond funciar este compusă din membrii săi, nefiind doar o ficțiune juridică.

De asemenea este nefondat motivul de apel conform căruia textele legale indicate de prima instanță, respectiv art. 116 din Legea nr. 18/1991 și art. 6 din Legea nr. 1/2000 nu ar avea nicio legătură cu cauza pendinte, întrucât prin art. 116 din Legea nr. 18/1991 se prevede: "Comisiile locale vor efectua lucrări și operațiuni stabilite de lege indiferent dacă constituie sau reconstituie dreptul de proprietate și înaintează aceste lucrări Comisiilor Județene sau Prefectului în vederea eliberării titlului de proprietate.", iar prin art. 6 din Legea nr. 1/2000 se statuează: "Comisiile de fond funciar verifică existența și pertinența actelor stipulate la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991.

Primul text prevede obligația comisiilor locale de fond funciar de a efectua cu ocazia punerii în posesie doar operațiunile prevăzute de legea fondului funciar, deci doar în scopul constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate, nicidecum în alte scopuri, precum urmărirea construirii de locuințe ANL.

Al doilea text prevede obligația membrilor comisiei, inclusiv a secretarului acesteia de a verifica actele, or, sub acest aspect inculpații nu au verificat nici măcar corespondența domiciliului lui D., trecând în acte domiciliul lui I..

Numitul D. a declarat, fiindu-i prezentat procesul-verbal de punere în posesie nr. x/19 august 2008 întocmit pe nume său, că el niciodată nu a locuit în Șimleu Silvaniei la adresa înscrisă în procesul-verbal, și că nu a semnat procesul-verbal de punere în posesie.

Mai mult, fiindu-i prezentat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/27.10.2008 din care rezultă că a vândut prin mandatarul I. către SC V. SRL suprafața de 800 metri teren intravilan cu suma de 120.000 RON, a declarat că nu cun