ÎCCJ, Decizia nr. 117/2020

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 300 din data de 31 martie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a dispus următoarele:

În temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., raportat la art. 386 din C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor privind pe inculpații A., B., C., D., E., F. și G. după cum urmează:

Pentru inculpații A., E., B., C., D. și F. din infracțiunea de complot prev. de art. 167 alin. (1) din C. pen. în infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) din C. pen. din infracțiunea de subminare a economiei naționale prevăzută de art. 165 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. în infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată, cu aplicarea formei continuate prevăzută de art. 297 din C. pen. raportat la art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 din C. pen. și aplicarea art. 5 din C. pen.

Pentru inculpatul G. din infracțiunea de favorizare la infracțiunea de subminare a economiei naționale prevăzută de art. 173 alin. (3) din C. pen. cu referire la art. 165 alin. (2) din C. pen. în infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 297 din C. pen. cu referire la art. 309 C. pen. din infracțiunea de complot prevăzută de art. 167 alin. (1) din C. pen. în infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 din C. pen.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpații E., B., C. și D. prin apărător ales din infracțiunea de subminare a economiei naționale prevăzută de art. 165 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. în infracțiunea de neglijență în serviciu de prevăzută de art. 298 din C. pen.

În temeiul art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. c) din C. proc. pen. cu referire la art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpaților A., E., B., C., D., F. și G. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) din C. pen., întrucât nu există probe că aceștia au săvârșit această infracțiune.

În temeiul art. 297 din C. pen. raportat la art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz in serviciu în formă calificată a condamnat pe inculpatul A. , la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 (cinci) ani și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcția publică precum și pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) conform art. 66 alin. (2) din C. pen. în condițiile prevăzute de art. 67 din C. pen.

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. în condițiile și pe durata prevăzute de art. 65 din C. pen.

În temeiul art. 297 din C. pen. raportat la art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată a condamnat pe inculpatul E. , la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 (cinci) ani și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcția publică, precum și pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) conform art. 66 alin. (2) din C. pen. în condițiile prevăzute de art. 67 din C. pen.

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. în condițiile și pe durata prevăzute de art. 65 din C. pen.

În temeiul art. 297 din C. pen. raportat la art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată a condamnat pe inculpatul C. , la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 (cinci) ani și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcția publică, precum și pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) conform art. 66 alin. (2) din C. pen. în condițiile prevăzute de art. 67 din C. pen.

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. în condițiile și pe durata prevăzute de art. 65 din C. pen.

În temeiul art. 297 din C. pen. raportat la art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz in serviciu în formă calificată a condamnat pe inculpatul D. , la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 (patru) ani și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcția publică, precum și pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) conform art. 66 alin. (2) din C. pen. în condițiile prevăzute de art. 67 din C. pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. în condițiile și pe durata prevăzute de art. 65 din C. pen.

În temeiul art. 297 din C. pen. raportat la art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată a condamnat pe inculpata B. , la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 (patru) ani și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcția publică, precum și pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) conform art. 66 alin. (2) din C. pen. în condițiile prevăzute de art. 67 din C. pen.

A interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. în condițiile și pe durata prevăzute de art. 65 din C. pen.

În temeiul art. 861 din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 862 din C. pen. a fixat termen de încercare de 7 (șapte) ani calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 863 din C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, condamnata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 359 din C. proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra nerespectării dispozițiilor art. 864 din C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.

În temeiul art. 297 din C. pen. raportat la art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată a fost condamnată inculpata F. , la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 (patru) ani și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcția publică, precum și pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) conform art. 66 alin. (2) din C. pen. în condițiile prevăzute de art. 67 din C. pen.

A interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. în condițiile și pe durata prevăzute de art. 65 din C. pen.

În temeiul art. 861 din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 862 din C. pen. a fixat termen de încercare de 6 (șase) ani calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 863 din C. pen. pe durata termenului de încercare, a dispus inculpatei să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 359 din C. proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra nerespectării dispozițiilor art. 864 din C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a dispus si suspendarea executării pedepsei accesorii.

În temeiul art. 48 din C. pen. raportat la art. 297 din C. pen. cu referire la art. 309 din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, a fost condamnat inculpatul G. , la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 (patru) ani și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcția publică, precum și pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) conform art. 66 alin. (2) din C. pen. în condițiile prevăzute de art. 67 din C. pen.

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. în condițiile și pe durata prevăzute de art. 65 din C. pen.

În temeiul art. 25 raportat la art. 397 din C. proc. pen. cu referire la art. 1443 din C. civ. a admis în parte pretențiile civile ale părților civile Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și Agenția Națională de Administrare Fiscală București și Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri și a obligat inculpații, în solidar, la plata acestora după cum urmează:

● 1.297.222.893 RON către Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și Agenția Națională de Administrare Fiscală București și

● 3.399.164.319.893 RON către Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 249 din C. proc. pen. a menținut măsura sechestrului asigurător aplicată inculpaților:

►A., prin Ordonanța nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 și respectiv din data de 05.05.2011, privind bunuri și sume de bani din conturi bancare în valoare totală de 3.107.905,49 RON, 780,63 USD și 123.655,76 EURO după cum urmează:

- apartament situat în București, Calea x, cu o valoare de impozitare de 204.155,64 RON.

- casă cu suprafață desfășurată de 556,44 m.p. și anexa cu suprafață desfășurată de 54 m.p. cu valoare de impunere de 1.745.973 RON, teren curți construcții - 6.900 mp., teren arabil 2.200 m.p., vie - 1000 m.p. și livadă 2.700 mp situate în Slatina, strada x nr. 19, județul Olt;

- imobil format din teren în suprafață de 1221 m.p. și o clădire situată pe acest teren, compusă din parter și etaj, situate în Breaza, strada x nr. 6, județul Prahova cu o valoare de aproximativ 70.000 Euro;

- autoturism marca x serie motor x având o valoare de aproximativ 50.000 Euro.

- autoturismul marca x serie motor x, serie șasiu x;

- 49.216,92 RON și 3.070,68 EURO în conturile de la H. S.A. - Sucursala Slatina;

- 585,08 EURO, 780,63 USD, 1.408.559,92 RON în conturile de la I. S.A.;

►E., prin Ordonanța nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 și respectiv din data de 05.05.2011, privind bunuri și sume de bani din conturi bancare în valoare totală de 224.519,4 RON și 2.955,48 EURO după cum urmează:

- apartament situat în București, str. x, cu o valoare de impozitare de 170.586 RON;

- 53.933,4 RON în contul din I. S.A.;

- 2.955,48 EURO în contul din J. S.A.

►C., prin Ordonanța nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 și respectiv din data de 05.05.2011, privind bunuri și sume de bani din conturi bancare în valoare totală de 154.218,44 RON, 1000 USD și 1000,35 EURO după cum urmează:

- apartament situat în București, str. x, Sector 6 și teren în folosință de 24,28 m.p. cu o valoare de impozitare de 147.659 RON;

- teren în suprafață de 3.600 m.p. în intravilanul localității Curtea de Argeș, str. x, fără număr, cu valoare de aproximativ 1000 USD;

- autoturism marca x serie motor x;

- autoturism marca x serie motor x;

- autoturism marca x serie motor x, toate cu o valoare de 1000 Euro;

- 6.562,44 RON în contul din I. S.A.;

- 0.35 EUR în contul din H. S.A.

►D., prin Ordonanța nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 și respectiv din data de 09.05.2011, privind bunuri și sume de bani din conturi bancare în valoare totală de 187.981,56 RON, și 1,62 EURO după cum urmează:

- apartament situat în București, str. x, Sector 3 împreună cu terenul aferent în suprafață de 14,24 m.p., cu o valoare de impunere de 187.981,56 RON;

- apartament situat în București, str. x -21, sector 3;

- autoturism marca x serie șasiu x;

- sumele de bani existente în conturile deschise de învinuit, conform adresei nr. x din 01.04.2011, la următoarele bănci: 1,62 EURO în contul de la K. S.A. București - Sucursala Libertății.

►B., prin Ordonanța nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 și respectiv din data de 05.05.2011, privind bunuri și sume de bani din conturi bancare în valoare totală de 2.401.445,08 RON, și 8.173,82 EURO după cum urmează:

- imobilul situat în București, str. x, Sector 4 împreună cu terenul aferent în suprafață de 585 m.p. cu o valoare de impozitare de 2.358.597,68 RON;

- autoturism marca x serie motor x;

- 8.173,82 EURO în contul deschis la L. S.A.;

- 133,77 RON în contul deschis la LIBRA BANK S.A. București.

- 42.713,63 RON în conturile de la M. -Sucursala București.

►F., prin Ordonanța nr. 151/D/P/2005 din data de 05.05.2011, privind apartamentul situat în București, Bd. x, sector 1 cu o valoare de aproximativ 60.000 Euro.

►G., prin Ordonanța nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 și respectiv din data de 05.05.2011, privind bunuri și sume de bani din conturi bancare în valoare totală de 121.688,71 RON, și 36.000 EURO după cum urmează:

- imobil situat în Calea x, Sector 1 București cu o valoare de impunere de 121.645,93 RON;

- autoturism marca x serie șasiu x cu o valoare de aproximativ 15.000 Euro;

- terenul în suprafață de 1150 m.p. situat în intravilanul comunei N., județul Giurgiu, imobil locuință în suprafață desfășurată de 41 m.p. cu o valoare impozabilă de 5032 RON, situat în comuna N., județul Giurgiu și teren în suprafață de 900 m.p. situat în intravilanul arabil al comunei N., județul Giurgiu, toate cu o valoare de aproximativ 21.000 Euro;

- 42,78 RON în contul de la O. S.A.

În temeiul art. 274 alin. (2) din C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre inculpații A., E., C., D., B., F. și G. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de câte 538 229 715 RON, din care onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 150 RON, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva sentinței penale nr. 300 din data de 31 martie 2014, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2011, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și de inculpații G., D., A., B., C., E. și F..

Prin motivele de apel, inculpatul A., în esență, a criticat hotărârea instanței de fond sub următoarele aspecte:

- nemotivarea hotărârii de către instanța de fond, apreciind că pasaje întregi au fost copiate din rechizitoriu și din raportul de expertiză;

- soluționarea cauzei cu lipsă de procedură față de persoana vătămată, respectiv S.C. Hidroelectrica S.A., singura care ar fi avut această calitate;

- greșita condamnare pentru infracțiunea de abuz în serviciu, apreciind că nu există probe din care să rezulte că ar fi săvârșit această infracțiune;

- greșita soluționare a laturii civile, în cauză neexistând un prejudiciu.

Prin motivele de apel, inculpatul E., în esență, a criticat hotărârea instanței de fond sub următoarele aspecte:

- soluționarea cauzei cu lipsă de procedură față de persoana vătămată;

- dezincriminarea infracțiunilor de complot și subminarea economiei naționale;

- fapta pentru care a fost condamnat nu există;

- fapta săvârșită nu este infracțiune, existând o cauză justificativă;

- lipsa probelor în susținerea acuzației;

- greșita soluționare a laturii civile

Prin motivele de apel, inculpatul D., în esență, a criticat hotărârea instanței de fond sub următoarele aspecte:

- nelegalitatea sentinței atacate, apreciind că, potrivit Noului C. pen., infracțiunile de complot și subminarea economiei naționale au fost dezincriminate.

- nelegalitatea sentinței atacate sub aspectul schimbării încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa, apreciind că nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale infracțiunilor nou reținute.

- greșita obligare la plata către părțile civile a unei sume de bani reprezentând prejudiciu, pe de o parte pentru că nu se poate reține o culpă din partea acestuia în activitatea decizională desfășurată în cadrul S.C. Hidroelectrica S.A., iar pe de altă parte în patrimoniul societății nu s-a produs niciun prejudiciu.

Prin motivele de apel, inculpata B., în esență, a criticat hotărârea instanței de fond sub următoarele aspecte:

- greșita condamnare pentru infracțiunea de abuz în serviciu;

- greșita soluționare a laturii civile;

- greșita individualizare a pedepsei aplicate.

Prin motivele de apel, inculpata F., în esență, a criticat hotărârea instanței de fond sub următoarele aspecte:

- greșita condamnare pentru infracțiunea de abuz în serviciu;

- lipsa unuia dintre elementele constitutive al infracțiunii de abuz în serviciu;

- greșita încadrare juridică, apreciind că faptele reținute în sarcina sa reprezintă elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu;

- greșita individualizare a pedepsei.

Prin motivele de apel, inculpatul C., în esență, a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul greșitei condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, precum și greșita soluționare a laturii civile.

Prin decizia nr. 66 din data de 29 februarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și de inculpații G., D., A., B., C., E. și F. împotriva sentinței penale nr. 300 din data de 31 martie 2014, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2011.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:

S-au majorat pedepsele principale aplicate inculpaților A., E. și C. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată și continuată prevăzute de art. 297 din C. pen. raportat la art. 309 din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen. și art. 5 din C. pen., de la câte 5 ani închisoare la câte 7 ani închisoare, cu menținerea pedepselor complementare aplicate prin hotărârea apelată.

S-au interzis inculpaților A., E. și C., exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 din C. pen.

S-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului D. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată și continuată prevăzute de art. 297 din C. pen. raportat la art. 309 din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen. și art. 5 din C. pen., de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare, cu menținerea pedepsei complementare aplicate prin hotărârea apelată.

S-a interzis inculpatului D. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 din C. pen.

S-au înlăturat dispozițiile art. 861 - art. 864 din C. pen. anterior cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpatelor B. și F. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată și continuată prevăzute de art. 297 din C. pen. raportat la art. 309 din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen. și art. 5 din C. pen., dispunându-se ca pedepsele principale de câte 4 ani închisoare să fie executate în regim de detenție, cu menținerea pedepselor complementare aplicate prin hotărârea apelată.

S-a înlăturat, pentru ambele inculpate, aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) din C. pen. anterior și a menținut interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 din C. pen.

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul G. din infracțiunea de favorizare la infracțiunea de subminarea economiei naționale prevăzute de art. 173 alin. (3) din C. pen. anterior cu referire la art. 165 alin. (2) din C. pen. anterior, în infracțiunea de favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 269 din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului G. , la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., conform art. 66 alin. (2) din C. pen., în condițiile prevăzute de art. 67 din C. pen.

S-a interzis inculpatului G. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 din C. pen.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 25 raportat la art. 397 din C. proc. pen. cu referire la art. 998, art. 999 și art. 1003 din C. civ. (1864), s-a admis, în parte, acțiunea civilă și au fost obligați, în solidar, inculpații A., E., C., D., B. și F. la plata despăgubirilor civile, după cum urmează:

- 129.722.289,30 RON (RON) către Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală;

- 339.916.431,98 RON (RON) către Statul Român prin Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri.

S-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător, aplicate prin Ordonanțele nr. 151/P/2005 din data de 21.02.2011 și respectiv din data de 05.05.2011, emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., asupra bunurilor și sumelor de bani aparținând inculpatului G..

În temeiul art. 274 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpaților A., E., C., D., B., F. la plata sumelor de câte 624.000 RON (RON) și a inculpatului G. la plata sumei de 25.000 RON (RON), cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat la judecarea cauzei în primă instanță, din care onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 150 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și inculpați.

S-a dispus ca onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelanții inculpați G., D., A., B., C., E. și F., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 130 RON, să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva deciziei penale nr. 66 din 29 februarie 2016, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2014, condamnații A., E., D., C., B. și F. au exercitat calea extraordinară de atac a recursului în casație.

Totodată, recurenții condamnați au formulat cereri de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din O.U.G. nr. 70/2016.

Prin încheierea penală nr. 135/RC din data de 4 iulie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2016, s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentul condamnat E. și s-a trimis cauza Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III lit. b) din O.U.G. nr. 70/2016.

Totodată, s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentul condamnat A. și s-a trimis cauza Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din O.U.G. nr. 70/2016.

În temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., s-au respins, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de condamnații A., E., D., C., B. și F. împotriva deciziei penale nr. 66 din data de 29 februarie 2016 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2014.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurenții condamnați au fost obligați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Prin decizia nr. 220 din data de 9 aprilie 2019 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din data de 29 mai 2019, a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de recurenții E. și A. și s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. III lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2016 pentru modificarea și completarea C. proc. pen. și a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară care exclude atacarea cu recurs în casație a deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță de apel, pronunțate anterior datei de 24 octombrie 2016, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curții Constituționale nr. 540 din 12 iulie 2016 și pentru care nu a fost epuizat termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., este neconstituțională.

Împotriva încheierii penale nr. 135/RC din data de 4 iulie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2016, condamnații C., E., A., B., D. și F. au formulat cerere de revizuire.

Prin decizia penală nr. 16 din data de 10 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019, a fost admisă cererea de revizuire formulată de condamnații C., E., A., B., D. și F., a fost anulată încheierea penală nr. 135/RC din data de 4 iulie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2017, iar cererile de recurs în casație formulate de inculpații C., E., A., B., D. și F. au fost trimise spre repartizare aleatorie în vederea verificării condițiilor de admisibilitate în principiu, conform art. 440 din C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 29 iunie 2020 pronunțată de Completul RC Penal 2 - 2020 în dosarul nr. x/2020, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, a dispus admiterea, în principiu, a cererilor de recurs în casație formulate de inculpații C., B., F., E., D. și A., împotriva deciziei penale nr. 66 din data de 29 februarie 2016, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2014 și trimiterea cauzei la Completul de 5 Judecători Penal 2 - 2020 pentru judecarea pe fond a recursului în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) din C. proc. pen.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul P., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin cererile de recurs în casație, inculpații au invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în sensul că faptele pentru care au fost condamnați nu sunt prevăzute de legea penală, neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de abuz în serviciu, în contextul pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 405/2016, publicate în Monitorul Oficial nr. 517 din 08.07.2016.

Recursul în casație, în reglementarea C. proc. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014, este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 din C. proc. pen.

Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept, însă numai prin raportare la cazurile de casare prevăzute de 438 din C. proc. pen.. Acestea pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

În calea extraordinară a recursului în casație nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac aprecieri asupra hotărârii date doar cu privire la aplicarea legii. Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor sau a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului și, spre deosebire de contestația în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, sau de revizuire, care urmărește îndreptarea erorilor de judecată, recursul în casație are ca scop îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel și de Înalta Curte, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. invocate în cererea de recurs în casație.

Totodată, se reține că, în conformitate cu prevederile art. 447 alin. (2) din C. proc. pen., la judecarea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, pe baza actelor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor anexate cererii de recurs în casație și care au fost invocate în motivarea acesteia și, de asemenea, este obligată să se pronunțe asupra tuturor cazurilor de recurs în casație invocate de părți sau procuror.

Se mai reține că, în cazul admiterii recursului în casație, potrivit dispozițiilor art. 448 din C. proc. pen., instanța poate pronunța o soluție de achitare a inculpatului, încetarea procesului penal ori înlăturarea greșitei aplicări a legii, precum și rejudecarea cauzei de către instanța de apel ori instanța competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Raportat la modul de legiferare a cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. se precizează că acesta conferă instanței posibilitatea de a examina, în cadrul recursului în casație, criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală, precum și a celor referitoare la lipsa elementelor de tipicitate ale infracțiunii.

Pornind de la considerațiile de ordin teoretic expuse și de la dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că recurenții inculpați C., B., F., E., D. și A., prin cererile de recurs în casație, au invocat motive subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Acest caz de casare are în vedere acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a infracțiunii.

Astfel, sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravențională, materială sau disciplinară), cât și situația în care lipsesc anumite elemente constitutive ale infracțiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăția prevăzută de lege".

Drept urmare, verificarea tipicității faptei în calea extraordinară a recursului în casație implică analizarea întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii sub aspect obiectiv, respectiv dacă se realizează o corespondență deplină între fapta comisă și tiparul de incriminare corespunzător infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.

Având în vedere că recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, deci care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători verifică doar corespondența formală între elementele faptice reținute în hotărârea recurată și conținutul constitutiv al infracțiunii, fără a proceda la analiza materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

De asemenea, în analiza acestei corespondențe, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători va avea în vedere și Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 517 din 8.07.2016, decizie prin care s-a statuat că sintagma "îndeplinirea defectuoasă a unui act" este constituțională în măsura în care se înțelege că îndeplinirea actului se face prin încălcarea unei dispoziții cuprinsă în legislația primară, respectiv într-o lege sau ordonanță.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reține că, prin decizia anterior menționată, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 246 din C. pen. din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituționale în măsura în care prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii".

Curtea Constituțională a apreciat că dispozițiile art. 297 alin. (1) din C. pen. încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit cărora în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie - deoarece sintagma din cuprinsul acestora "îndeplinește în mod defectuos" nu prevede în mod expres elementul, în legătură cu care defectuozitatea este analizată, ceea ce determină lipsa de claritate și previzibilitate a acestora. Or, persoana care are calitatea de funcționar, în sensul legii penale, trebuie să poată determina, fără echivoc, care este comportamentul ce poate avea semnificație penală, mai ales în cazul neîndeplinirii unui act, știut fiind că în domeniul penal, o inacțiune dobândește semnificație ilicită doar dacă aceasta reprezintă o încălcare a unei prevederi legale exprese, care obligă la un anumit comportament într-o situație determinată. În concluzie, s-a statuat că principiul legalității incriminării impune ca doar legiuitorul primar să poată stabili conduita, pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar supunându-se sancțiunii penale, deci, comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (înțeleasă ca act formal adoptat de Parlament, precum și ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, în temeiul delegării legislative, respectiv, prin ordonanțe și ordonanțe de urgență).

Așa fiind, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuții de serviciu reglementate expres prin legislația primară - legi și ordonanțe ale Guvernului. În esență, instanța de control constituțional a reținut că orice acuzație având ca obiect o faptă, despre care se pretinde că a încălcat îndatoririle de serviciu, va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea acestor îndatoriri a avut loc prin încălcarea legii, în accepțiunea stabilită prin decizia invocată, respectiv legislația primară, legi și ordonanțe simple sau de urgență.

Prin decizia Curții Constituționale anterior menționată s-a realizat o reconfigurare a laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu sub aspectul elementului material, sfera de incidență fiind astfel restrânsă.

Recurenții inculpați au invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., susținând, în esență, că faptele imputate nu întrunesc condițiile de ordin obiectiv prevăzute în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât rechizitoriul a avut în vedere încălcarea de către aceștia a unor prevederi din legislația secundară, din fișa postului și, respectiv din contractele de management, acte normative care nu se încadrează în conceptul de legislație primară, astfel cum a fost definit de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016.

În speță, deși la momentul evaluării condițiilor de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu nu era necesară o analiză detaliată a legislației primare încălcate, cerință devenită obligatorie odată cu publicarea Deciziei nr. 405/2016 a Curții Constituționale în Monitorul oficial, atât în actul de sesizare, cât și în hotărârile pronunțate în cauză, au fost evidențiate dispozițiile legislației primare încălcate de inculpați.

Astfel, rechizitoriul nr. x/2005 a fost întocmit la data de 27 septembrie 2011, iar în sarcina inculpaților, cu privire la faptele circumscrise infracțiunii de abuz în serviciu, inițial circumscrise infracțiunii de subminarea economiei naționale, s-au reținut următoarele:

- nu a dispus, în cursul lunii septembrie 2003, activarea clauzei de forță majoră în toate contractele de furnizare a energiei electrice ci doar în contractele încheiate de societate pe piața reglementată, fapt ce a determinat cauzarea de prejudicii în dauna S.C. Hidroelectrica S.A. și implicit pentru economia națională;

- a dispus, în perioada 2002 - 2003 cumpărarea de energie electrică de la S.C. Q. S.A. la prețuri mari pe care a revândut-o furnizorilor licențiați și consumatorilor eligibili la prețuri mai mici;

- nu a luat toate măsurile necesare, conform contractului de management încheiat, prin care se obliga să aducă la îndeplinire toate obiectivele și criteriile de performanță asumate, pentru facturarea întregii cantități de energie electrică produsă de societate în instalațiile proprii, cu consecința neîncasării sumelor de bani aferente acestor cantități de energie;

- nu a dispus măsurile necesare facturării energiei electrice livrate consumatorilor eligibili și furnizorilor licențiați la prețurile stipulate în contractele încheiate și nu la prețuri mai mici, exprimate în ROL, urmare a folosirii de către membrii asociației a unui curs de schimb valutar inferior cursului de schimb valutar mediu lunar stabilit de Banca Națională a României.

Toate aceste manopere frauduloase au avut drept consecință împiedicarea funcționării normale a societății, cu rol determinant în menținerea funcționării în siguranță a Sistemului Energetic Național, fapt de natură să submineze economia națională și, totodată, producerea unei pagube importantă economiei naționale prin cauzarea unui prejudiciu efectiv în sumă de 134.972.613 Euro.

- nu a dispus, în cursul lunii septembrie 2003, activarea clauzei de forță majoră în toate contractele de furnizare a energiei electrice ci doar în contractele încheiate de societate pe piața reglementată, fapt ce a determinat cauzarea de prejudicii în dauna S.C. Hidroelectrica S.A. și implicit pentru economia națională;

- a dispus, în perioada 2002 - 2003 cumpărarea de energie electrică de la S.C. Q. S.A. la prețuri mari pe care a revândut-o furnizorilor licențiați și consumatorilor eligibili la prețuri mai mici;

- nu a luat toate măsurile necesare, conform fișei de post semnată, prin care se obliga să aducă la îndeplinire toate strategiile și politicile stabilite de Consiliul de Administrație în domeniul său de activitate precum și să asigure managementul direcției economice, pentru facturarea întregii cantități de energie electrică produsă de societate în instalațiile proprii, cu consecința neîncasării sumelor de bani aferente acestor cantități de energie;

- nu a dispus măsurile necesare facturării energiei electrice livrate consumatorilor eligibili și furnizorilor licențiați la prețurile stipulate în contractele încheiate și nu la prețuri mai mici, exprimate în ROL, urmare a folosirii de către membrii asociației a unui curs de schimb valutar inferior cursului de schimb valutar mediu lunar stabilit de Banca Națională a României;

Toate aceste manopere frauduloase au avut drept consecință împiedicarea funcționării normale a societății, cu rol determinant în menținerea funcționării în siguranță a Sistemului Energetic Național, fapt de natură să submineze economia națională și, totodată, producerea unei pagube importante economiei naționale prin cauzarea unui prejudiciu efectiv în sumă de 134.972.613 Euro.

- nu a dispus, în cursul lunii septembrie 2003, activarea clauzei de forță majoră în toate contractele de furnizare a energiei electrice ci doar în contractele încheiate de societate pe piața reglementată, fapt ce a determinat cauzarea de prejudicii în dauna S.C. Hidroelectrica S.A și implicit pentru economia națională;

- a dispus, în perioada 2002 - 2005 cumpărarea de energie electrică de la S.C. Q. S.A. la prețuri mari pe care a revândut-o furnizorilor licențiați și consumatorilor eligibili la prețuri mai mici;

- nu a luat toate măsurile necesare, conform fișei de post semnată, prin care se obliga să aducă la îndeplinire strategiile și politicile stabilite de Consiliul de Administrație în domeniul său de activitate precum și asigurarea managementului compartimentelor subordonate, pentru facturarea întregii cantități de energie electrică produsă de societate în instalațiile proprii, cu consecința neîncasării sumelor de bani aferente acestor cantități de energie;

- nu a dispune măsurile necesare facturării energiei electrice livrate consumatorilor eligibili și furnizorilor licențiați la prețurile stipulate în contractele încheiate și nu la prețuri mai mici, exprimate în ROL, urmare a folosirii de către membrii asociației a unui curs de schimb valutar inferior cursului de schimb valutar mediu lunar stabilit de Banca Națională a României;

- în perioada de prohibiție determinată de aplicabilitatea prevederilor Ordinului Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei nr. 7/2003, respectiv 24.03.2003 - 08.09.2004 a semnat contractele noi cu S.C. R. S.R.L., S.C. S. S.R.L., S.C. T. S.R.L. și cu S.C. U. S.A. în care s-au mărit cantitățile de energie și durata derulării acestor contracte, contrar prevederilor legale, fapt ce a accentuat starea de pericol a Sistemului Energetic Național;

Toate aceste manopere frauduloase au avut drept consecință împiedicarea funcționării normale a societății, cu rol determinant în menținerea funcționării în siguranță a Sistemului Energetic Național, fapt de natură să submineze economia națională și, totodată, producerea unei pagube importantă economiei naționale prin cauzarea unui prejudiciu efectiv în sumă de 134.972.613 Euro.

- nu a dispus, în cursul lunii septembrie 2003, activarea clauzei de forță majoră în toate contractele de furnizare a energiei electrice ci doar în contractele încheiate de societate pe piața reglementată, fapt ce a determinat cauzarea de prejudicii în dauna S.C. Hidroelectrica S.A. și implicit pentru economia națională;

- a dispus, în perioada 2002 - 2005 cumpărarea de energie electrică de la S.C. Q. S.A. la prețuri mari pe care a revândut-o furnizorilor licențiați și consumatorilor eligibili la prețuri mai mici;

- nu a luat toate măsurile necesare, conform fișei de post, prin care se obliga să aducă la îndeplinire toate sarcinile derivate din "Licența pentru producerea de energie electrică", pentru facturarea întregii cantități de energie electrică produsă de societate în instalațiile proprii, cu consecința neîncasării sumelor de bani aferente acestor cantități de energie;

- nu a dispus măsurile necesare facturării energiei electrice livrate consumatorilor eligibili și furnizorilor licențiați la prețurile stipulate în contractele încheiate și nu la prețuri mai mici, exprimate în ROL, urmare a folosirii de către membrii asociației a unui curs de schimb valutar inferior cursului de schimb valutar mediu lunar stabilit de Banca Națională a României;

- în perioada de prohibiție determinată de aplicabilitatea prevederilor Ordinului Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei nr. 7/2003, respectiv 24.03.2003 - 08.09.2004 a semnat contractele noi cu S.C. R. S.R.L., S.C. S. S.R.L., S.C. T. S.R.L. și cu S.C. U. S.A. în care s-au mărit cantitățile de energie și durata derulării acestor contracte, contrar prevederilor legale, fapt ce a accentuat starea de pericol a Sistemului Energetic Național.

Toate aceste manopere frauduloase au avut drept consecință împiedicarea funcționării normale a societății, cu rol determinant în menținerea funcționării în siguranță a Sistemului Energetic Național, fapt de natură să submineze economia națională și, totodată, producerea unei pagube importantă economiei naționale prin cauzarea unui prejudiciu efectiv în sumă de 134.972.613 Euro.

- nu a dispus, în cursul lunii septembrie2003, activarea clauzei de forță majoră în toate contractele de furnizare a energiei electrice ci doar în contractele încheiate de societate pe piața reglementată, fapt ce a determinat cauzarea de prejudicii în dauna S.C. Hidroelectrica S.A. și implicit pentru economia națională;

- a dispus, în perioada 2002 - 2005 cumpărarea de energie electrică de la S.C. Q. S.A. la prețuri mari pe care a revândut-o furnizorilor licențiați și consumatorilor eligibili la prețuri mai mici;

- nu a luat toate măsurile necesare, conform contractului de management semnat prin care se obliga să aducă la îndeplinire toate obiectivele și criteriile de performanță asumate, pentru facturarea întregii cantități de energie electrică produsă de societate în instalațiile proprii, cu consecința neîncasării sumelor de bani aferente acestor cantități de energie;

- nu a dispus măsurile necesare facturării energiei electrice livrate consumatorilor eligibili și furnizorilor licențiați la prețurile stipulate în contractele încheiate și nu la prețuri mai mici, exprimate în ROL, urmare a folosirii de către membrii asociației a unui curs de schimb valutar inferior cursului de schimb valutar mediu lunar stabilit de Banca Națională a României;

- în perioada de prohibiție determinată de aplicabilitatea prevederilor Ordinului Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei nr. 7/2003, respectiv 24.03.2003 - 08.09.2004 a semnat contractele noi cu S.C. R. S.R.L., S.C. S. S.R.L., S.C. T. S.R.L. și cu S.C. U. S.A. în care s-au mărit cantitățile de energie și durata derulării acestor contracte, contrar prevederilor legale, fapt ce a accentuat starea de pericol a Sistemului Energetic Național.

Toate aceste manopere frauduloase au avut drept consecință împiedicarea funcționării normale a societății, cu rol determinant în menținerea funcționării în siguranță a Sistemului Energetic Național, fapt de natură să submineze economia națională și, totodată, producerea unei pagube importantă economiei naționale prin cauzarea unui prejudiciu efectiv în sumă de 134.972.613 Euro.

- a dispus, în perioada septembrie 2003 - 2005 cumpărarea de energie electrică de la S.C. Q. S.A. la prețuri mari pe care a revândut-o furnizorilor licențiați și consumatorilor eligibili la prețuri mai mici;

- nu a dispus măsurile necesare facturării energiei electrice livrate consumatorilor eligibili și furnizorilor licențiați la prețurile stipulate în contractele încheiate și nu la prețuri mai mici, exprimate în ROL, urmare a folosirii de către membrii asociației a unui curs de schimb valutar inferior cursului de schimb valutar mediu lunar stabilit de Banca Națională a României;

- în perioada de prohibiție determinată de aplicabilitatea prevederilor Ordinului Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei nr. 7/2003, respectiv 24.03.2003 - 08.09.2004 a semnat contractele noi cu S.C. R. S.R.L., S.C. S. S.R.L., S.C. T. S.R.L. și cu S.C. U. S.A. în care s-au mărit cantitățile de energie și durata derulării acestor contracte, contrar prevederilor legale, fapt ce a accentuat starea de pericol a Sistemului Energetic Național.

Toate aceste manopere frauduloase au avut drept consecință împiedicarea funcționării normale a societății, cu rol determinant în menținerea funcționării în siguranță a Sistemului Energetic Național, fapt de natură să submineze economia națională și, totodată, producerea unei pagube importantă economiei naționale prin cauzarea unui prejudiciu efectiv în sumă de 134.972.613 Euro.

Această situație de fapt a fost însușită atât de către instanța de fond, cât și de către instanța de apel, intrând sub autoritatea lucrului judecat.

Deși incriminarea fapte